Teoria şi practica
"Science is organized knowledge. Wisdom is organized life." - Immanuel Kant
Discuţiile despre Laplace de acum câteva zile (mulţumesc tuturor comentatorilor, inclusiv Securistului de Serviciu) au ridicat o nouă problemă. A teoriei vs practică. A gândirii analitice (teoria, ştiinţa) vs. gândirea sintetică (practica, cunoaşterea).
O teorie, mecanica newtoniană sau geometria euclidiană, are la bază nişte axiome care sunt necontradictorii şi, de aici, putem construi o viziune asupra subiectului studiat. Teoria este totdeauna corectă, nu înseamnă că este un model corect al realităţii. Cele două teorii de mai sus sunt corecte matematic şi logic dar realitatea a dovedit că sunt doar nişte aproximaţii şi că nu totdeauna sunt adecvate studierii unui fenomen sau complete, nu orice fenomen este subiect al teoriei, aici ştim de la Godel că nicio teorie nu e completă.
Şi atunci unde este adevărul? În lumea teoretică sau în lumea reală unde suntem supuşi măsurătorilor imperfecte, fractalilor, nu liniilor drepte?
Ştiinţele naturale şi ingineria ne-au dovedit că modelele teoretice, formale, sunt, în general, suficient de bune pentru a ne descurca onorabil cu realitatea. Nu totdeauna.
Termodinamica
Cred că suntem cu toţii de acord că nu există nici măcar un model teoretic al societăţii, ca sistem complex, în care trăim. Există însă teoreticieni care încearcă să subsumeze unor teorii (aproape totdeauna prezentate ca dogme) societatea.
Societatea, ca sistem complex, dezvoltă proprietăţi pe care teoriile, oricât de cuprinzătoare par, nu le pot anticipa şi/sau modela. Asta nu înseamnă că societatea nu se supune legilor fizicii.
Şi, pentru că termodinamica este "ştiinţa care studiază sistemele fizice la scară macroscopică, stabilind relaţii cantitative între mărimile direct observabile, cum ar fi presiunea, volumul, temperatura, fără a lua în considerare structura internă" putem accepta că societatea se supune legilor termodinamicii.
Principiului al II-lea al termodinamicii sună astfel:
"Este imposibilă construirea unui perpetuum mobile de speţa a doua (adică a unei maşini termice care ar transforma periodic, fără compensaţie căldura unui corp oarecare în lucru mecanic). Cu alte cuvinte este imposibil ca o maşină termică să funcţioneze numai cu o singură sursă termică. Din principiul al doilea al termodinamicii rezultă că dacă lucrul mecanic se poate transforma integral în căldură, inversul nu este posibil. Din această cauză fenomenele naturale sunt ireversibile şi decurg într-un singur sens."
"Într-un proces arbitrar, căldura trece de la sine doar de la corpurile cu temperatură mai mare la corpurile cu temperatură mai mică. Cu alte cuvinte, fără cheltuială de lucru mecanic este imposibil să se treacă căldură de la un corp mai rece la un corp mai cald."
Entropia este o măsură a depărtării unui sistem faţă de echilibru termodinamic (un sistem izolat se află în echilibru dacă mărimile de stare nu se modifică în timp). Într-un sistem izolat entropia creşte (sistemul se apropie de echilibru).
"The tendency for entropy to increase in isolated systems is expressed in the second law of thermodynamics — perhaps the most pessimistic and amoral formulation in all human thought."
—Gregory Hill and Kerry Thornley, Principia Discordia (1965)
Principiul al II-lea al termodinamicii ne dă direcţia timpului. Şi de aici direcţia evoluţiei societăţii.
Informaţie şi entropie
Societatea nu este un sistem închis, există un flux de energie de la Soare şi există rezerve de energie la care avem acces. De asemenea, transferul de informaţie conduce la păstrarea unui nivel scăzut al entropiei. Ăsta e un subiect mai complicat dar aveţi aici bucăţi din cartea lui Chen. Mintea noastră, prin evoluţie şi selecţie, s-a conformat Principiului al II-lea al termodinamicii.
Echilibru
Societatea este un sistem departe de echilibru termodinamic. Pentru a păstra sistemul departe de echilibru, într-o stare de entropie joasă, trebuie să folosim energie liberă sau informaţie. Societatea de vânători - culegători folosea doar energia solară, era cel mai apropiat sistem social faţă de echilibrul termodinamic.
Toate tipurile de societăţi care au urmat au fost bazate şi pe alte surse de energie. Menţinerea aceluiaşi nivel de complexitate presupune o creştere a eficienţei energetice în ritmul creşterii populaţiei (cu click).
De aici vedem că practic în ultimele decenii am crescut complexitatea societăţii prin transferul de informaţie şi creşterea eficienţei nu prin creşterea consumului absolut de energie per capita.
Creşterea eficienţei doar prin dezvoltare tehnologică nu este posibilă continuu, consumul de hrană, transportul (mai avem mult de aşteptat până la teleportare), electricitatea necesară funcţionării societăţii sunt necesităţi materiale şi imediate.
Sper că am răspuns majorităţii nedumeririlor voastre. Şi ale mele :-)).
PS Am pus cântecul ăsta pentru că în urma noastră rămân lucruri nu atât de elegante.
Postări
16 comentarii:
Bun. Si ce te faci cand un tugulan demonstreaza ca intr-un sistem finit (de exemplu un punct sau un un cerc sau o sfera) poti avea- pe baza diviziunii fractale- o cantitate infinita de informatie?
Cunosti vreo lucrare care sa studieze transferul de informatie in sistemele nevii?
Lucrarea lui Chen se refera la sistemele economice.
Acum ajungem la Hawking, ala are treaba cu chestia asta. Nu stiu. Si eu am treaba cu criza pana la sfarsit. :-)))
@Gabi - nu
lucrarea lui Chen se refera la multe lucruri, cu preponderenta la economie.
@Gabi, orice sistem neviu cu feedback transmite informatie.
Aplicarea legilor entropiei la sistemul social este corecta insa as vrea sa fac o remarca- dupa parerea mea importanta.
Stricto sensu componentele sistemului social nu sunt oamenii (corpurile lor) care acumuleaza entropie ca nebunii si o reduc prin mancare, bautura, acumulare de energie etc.
Componentele sistemului social sunt actorii sociali (vezi Talcott Parsons pentru definitiile pe larg) care acumuleaza si ei entropie insa cu mult mai lent decat acumuleaza corpurile care sunt doar vehicule ale manifestarii actorilor.
Este evident ca oamenii (corpurile lor) consuma energie si acumuleaza entropie si apar provocari destul de dificil de rezolvat pe masura cresterii populatiei. Insa la nivel teoretic nu cred ca asta tine strict de sistemul social (societate).
La nivelul sistemului social entropia este redusa prin acumularea de informatii si structurarea lor in valori sociale.
Nu am spus nimic despre oameni, ma bucur ca ai spus tu asta. Nici nu ma gandeam la societate ca suma oamenilor ci la sistem, cu industrie, transport, birocratie, etc. Acolo este cel mai mare consum de energie libera.
Deci sistemul "creatiilor umane" care ne mananca zilele :)
Probabil fuse un accident spatio-temporal acela ce-i permise lui Aristotel sa-l puna retrospectiv la punct pe Laplace:
It is the mark of an instructed mind to rest satisfied with the degree of precision to which the nature of the subject admits and not to seek exactness when only an approximation of the truth is possible.
Frumoase articole.
Dar daca tot ai adus termodinamica in discutie, cred ca tot ea furnizeaza cel mai bun contra-argument la articolul cu Laplace si critica viziunii deterministe (n-am citit comentariile sa vad daca si altii au mai zis-o):
Chiar daca momentul si pozitia particulelor mici nu pot fi simultan precis determinate, chiar daca traiectoriilor tuturor moleculelor de gaz formeaza un sistem haotic (haotic determinist) a carui rezolvare e o problema NP-completa, totusi ansamblul particulelor de gaz dintr-o incinta se comporta foarte precis dpdv probabilistic! Legile termodinamicii sunt legi probabilistice. Stim foarte bine ca P*V=k*T chiar daca nu stim deloc pozitiile si vitezele moleculelor de gaz si nu stim care din ale izbeste peretii incintei. E ceva strans legat de teorema limita centrala din matematica: suma unor variabile aleatoare independente tinde spre o distributie normala, si cu cat sunt mai multe variabile, cu cat rezultatul e mai precis.
Asta sugezeaza ca, desi omenirea (sau economia) e un fenomen complex, haotic, si traiectoria fiecarei persoane e imposibil de prezis, totusi functionarea ansamblului poate fi prezisa precis. Cum bine spunea un comentator care a lucrat in marketing: manipularea poate fi precisa; poate ca nu stii cine (din publicul tinta) va fi convins sa-ti cumpere marfa, dar poti sa fii sigur ca 10% din ei o vor face.
Corect, atata vreme cat ai energie ca sa o faci.
Apropo..."Acum ajungem la Hawking, ala are treaba cu chestia asta."
Nu ma refeream la Hawking, ma refeream la Nassim Haramein...
Am auzit si de asta, sunt mai multi cu teoria unificata a campului, ma cam depaseste, nu stiu.
Foarte bune articolele.
Eu nu-i am citit pe toti cei mentionati in acest articol sau altele de mai inainte si nici nu am o cunoastere profunda a subiectului totusi pot sa spun ca am inteles punctul de vedere al autorului (Dan).
Totusi intreb: daca sistemul este complex cum de reusim noi sa-l simplificam (ii explicam functionarea) si sa-l facem pe intelesul tuturor? (eu, un necunoscator, am inteles functionarea lui din articolele prezentate si ceva comentarii)
Parerea mea este ca un sistem complex trebuie explicat la acelasi nivel de complexitate. Deci omul, care nu are capacitatea de procesare necesara pt a explica sistemul, ar trebuie inlocuit de computere pt a rezolva/explica sistemul.
Poti sa faci o descriere a unui sistem complicat la un moment dat dar nu poti sa spui spre ce se indreapta.
Dezvoltarea tehnologica alerta din ultimii 200 de ani nu sufera niciun fel de comparatie cu ce a fost inainte.De ce cred eu asta?Pentru ca o TUMOARE CANCEROASA(modernitatea) nu se poate compara cu un tesut normal(restul).Traim intr-o tumoare care a inceput sa-si dea seama ca biata gazda sta sa moara...
Trimiteți un comentariu