Între Paul Krugman şi Demi Moore

Paul Krugman, laureat al Premiului Nobel pentru economie, ne oferă o mostră de gândire care contorsionează realitatea. Să cităm:

"For decades the story of technology has been dominated, in the popular mind and to a large extent in reality, by computing and the things you can do with it. Moore’s Law — in which the price of computing power falls roughly 50 percent every 18 months — has powered an ever-expanding range of applications, from faxes to Facebook." - The New York Times

Legea lui Moore ne spune cu totul altceva, că numărul tranzistorilor care se pot pune pe suprafaţa unui circuit integrat de arie fixă se dublează la fiecare 18 luni.

Putem spune că puterea de calcul se dublează la fiecare 18 luni, menţinând suprafaţa constantă. Aproape acelaşi lucru se poate spune despre consumul energetic al procesorului respectiv. Aflăm că, din punctul de vedere al consumului energetic, la fiecare 1,6 ani avem o injumătăţire a consumului energetic păstrând constantă puterea de calcul. Din acest punct de vedere putem spune că drumul miniaturizării continuă nestingherit, încă.

Fizic există limite. Nu o să putem trece sub dimensiunea atomilor, oricât ne-am dori, putem să trecem la calculatoare cuantice, mai avem şi este un alt subiect. O soluţie mai simplă este să trecem la circuitele integrate 3D, altă poveste. Discuţiile asupra subiectului sunt pline de vervă. Ca şi soluţiile.

Dar economic problema se pune altfel. Krugman ne spune ceea ce pare de bun simţ, că dacă pot să dublez puterea de calcul la 18 luni atunci preţul se înjumătăţeşte la 18 luni. Doar că trecerea de la o tehnologie la alta este capital intensivă, a dubla densitatea nu este acelaşi lucru cu a dubla lungimea unui fermoar.

Europenii se unesc, Intel şi Samsung sunt singurele companii care şi-au putut menţine propriile fabrici. Majoritatea producătorilor de chip-uri externalizează producţia în Asia. Fabricanţii de circuite integrate sunt în faţa sorţii la care niciun producător de tuburi vidate (lămpi, cum se numeau ele pe vremuri) nu s-a putut opune. Falimentul.

Şi cred că la asta trebuia să se refere Krugman. Economic situaţia e descrisă corect aici:

"Historically, the focus in the semiconductor industry was always how quickly you could move to the next geometry node, now the question is how to make money by sustaining a specific node." -



Nimic nu creşte indefinit. Nici aplicarea legii lui Moore nu este eternă, există limite fizice aşa cum există limite economice.

Cât despre aplicarea legii lui Moore în domeniul energiei solare, e mai curând legea lui Demi Moore, care tocmai a divorţat, ca să păstrăm toate subiectele fierbinţi într-unul singur (demi - jumătate, mi-ar fi plăcut să fiu eu autorul jocului de cuvinte). Aici este descris ritmul real al dezvoltării industriei energiei solare.

Trebuie să nu ne strângem de gât în următorii 20 de ani. Ca să nu mai ziceţi că sunt negativist :-). Doar că se pune problema limitelor fizice şi a randamentului energetic.