Lupta anticorupţie din punct de vedere matematic

Tot ascult palavrele din România despre lupta anticorupţie, pentru a lupta împotriva corupţiei trebuie să avem un model al fenomenului pe care să-l influenţăm în vederea eliminării flagelului. Lupta anticorupţie nu înseamnă arestarea miniştrilor, înseamnă condamnarea oricărui fapt de corupţie, inclusiv a miniştrilor, şi, mai ales, un mecanism de prevenire a ei.

Am prezentat un model de societate aici, părţile teoretice sunt aici. Pentru că fenomenul corupţiei nu este specific României am găsit modele matematice care modelează fenomenul şi care ne spun care sunt factorii pe care societatea, presa, instituţiile statului şi clasa politică trebuie să-i schimbe. Ca bază am lucrarea lui Andreas Krueger. E cam tehnică (adică lăsaţi orice speranţă) dar cei care se pricep la matematică pot să vadă cât de serioasă este.

Modelul de răspândire al corupţiei în societate este cel specific contagiunii, cu exemple ca moda, subiecte discutate, opinii, etc.

Există trei factori care caracterizează contaminarea, depăşirea unui anumit grad de corupţie în vecinătatea unui nod, noduri care sunt deja corupte, grad care depăşeşte un anumit nivel şi atunci creşte probabilitatea de infectare a nodului în cauză; numărul total de noduri corupte din întreaga societate şi rata de dezinfectare la nivel global.

La nivel local mecanismele sunt: "Dacă toţi fac asta eu de ce nu?", la îndemnul "rezolvării problemei" prin mijloace corupte, naivitate. La nivel global nivelul corupţiei este cel perceput, oamenii, din informaţiile pe care le au din media sau relaţii interpersonale, au o anumită percepţie despre nivelul corupţiei şi sunt tentaţi să ocolească legea în funcţie de această percepţie, nu neapărat conformă cu realitatea. Tot la nivel global se manifestă ca efect contrar exemplificarea reuşitelor luptei anticorupţie, exemplele personale şi lupta oficială împotriva acestui flagel, eliminarea nodurilor corupte din societate.

În funcţie de parametrii care apar se poate ajunge la corupţie generalizată, la fixarea corupţiei pe un palier, la coabitarea unor zone corupte cu unele curate, la apariţia şi dispariţia de focare de corupţie.

Faptul că societatea este de tip lume mică şi existenţa hub-urilor importante conduce la răspândirea corupţiei, în cazul în care acestea sunt corupte. De asemenea o concluzie importantă a studiului este că gradul de ierarhizare a reţelei este în legătură directă cu răspândirea corupţiei, cu cât structura este mai centralizată cu atât societatea este mai predispusă la corupţie.

Concluziile diferite faţă de ce ne spun politicienii sunt;
1. Descentralizarea este un factor important şi esenţial în lupta anticorupţie.
2. Prezentarea în media a cazurilor de corupţie nepedepsite creşte nivelul de corupţie. Ca şi reversul, prezentarea celor pedepsite o scade.
3. Eliminarea marii corupţii este esenţială, asta o spun şi ei.
4. Societate are răspunderea ei, exemplul personal, prezentarea faptelor de corupţie, "turnarea corupţilor" este o datorie dacă vrem să scăpăm de ea.
5. Clusterizarea în găşti favorizează corupţia, un minister monocolor este mai susceptibil decât unul în care sunt prezenţi reprezentanţi din mai multe partide în cazul unei coaliţii.
6. Politizarea, în acest moment legală, a întregii structuri conduce la corupţie. De aceea este necesară existenţa unei clase de funcţionari publici apolitici.
7. Independenţa Justiţiei este esenţială, politizarea acesteia conduce la corupţie.
8. Justiţia trebuie să-şi facă datoria cât mai repede. Cu cât cazuri celebre de corupţie rămân nepedepsite cu atât creşte corupţia şi percepţia asupra grupului din care presupul corupt face parte ca fiind în întregime corupt.

Pentru clasa politică. Descentralizare, depolitizare, eliminarea cazurilor de presupusă corupţie din rândul partidelor cât mai repede posibil. Cazurile Năstase sau Ridzi sunt elocvente, cazul Năstase a terfelit întregul PSD până la sinonimitatea cu corupţia iar pentru PDL cazul Ridzi a dus la "toţi sunt la fel". Văd că Ridzi continuă scandalul, este cea mai păguboasă politică, treaba lor.

Pentru presă. Prezentarea cu fervoare a reuşitelor sistemului nu numai a nereuşitelor. Chiar dacă reuşitele sunt mai puţine şi mai puţin importante. Prezentarea în media a tuturor cazurilor de corupţie şi urmărirea acestora până la finalizare.

Pentru Justiţie. Judecarea în regim de urgenţă a cazurilor de corupţie. Adică exact invers decât face acum. Mai ales cele de mare corupţie. Auto-eliminarea corupţilor din rândurile sale.

Pentru omul de rând. Intoleranţă faţă de corupţie. Indiferent de nivel. Prin rezistenţă la nivel personal, exemplu personal, ruperea legăturilor cu persoanele corupte, denunţarea cazurilor cunoscute atât oficialităţilor cât şi în media.

Ca o concluzie personală. Actuala coaliţie luptă doar declarativ cu corupţia dar ia măsuri care conduc la corupţie, în loc de eliminare a agenţiilor acestea sunt practic centralizate, s-a trecut la politizarea legală a funcţiilor din teritoriu, în loc de acordarea unei totale independenţe financiare a Justiţiei se încearcă politizarea ei. Justiţia nu-şi face datoria în domeniu, nu elimină proprii corupţi, nu judecă rapid cazurile de corupţie, deciziile sunt ridicole de foarte multe ori. Media încă luptă dar de cele mai multe ori neprofesionist iar ce facem noi este să înţelegem că situaţia este intolerabilă şi să începem să ne manifestăm.

PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment.