Revanşa Germaniei

De la madam Merkel până la ultimul postac, trecând prin vocea Preşedintelui Băsescu, toată lumea ia măsuri drastice, strigă isteric, arată pisici, moarte şi în plină descompunere, modifică Constituţii, tratate, renunţă la democraţie, înjură Grecia şi rezolvă criza. Rezolvă pe dracu'!

Dacă nu-i laşi să dea faliment nu rezolvi nimic, tratate erau şi înainte, erau călcate cu Germania în frunte. Statul german nu e mai breaz decât statul spaniol. Şi dacă mergem pe drumul ăsta să-l văd pe imbecilul, oficial sau anonim, care spune că poporul japonez este un popor de leneşi, statul japonez are 200% din PIB datorie. Şi japonezii nu par să se zvârcolească în durerile Europei.

Propaganda şi isteria dau credibilitate actualilor lideri, cuplul franco-german propune retragerea dreptului de vot pentru ţări din cadrul uniunii, pe cetăţeni nu-i mai întreabă nimeni de nimic. În numele cui vorbeşte madam Merkel? Despre inteligenţa stupidului Napoleon de mucava ne-am lămurit când cu operaţiunea din Libia.

Să ne aducem aminte de aceeaşi Germanie, s-a reunificat în 1990. Cât s-a investit în fosta DDR? 1,3 trilioane Euro, şi se investesc între 70 şi 80 de miliarde anual. Şi fosta DDR nu a ajuns la nivelul fostei Germanii Federale. "Helmut Kohl who – against the advice of financial experts – offered a monetary union for the two Germanys... ". Deci Germania era mai conştientă decât oricine că introducerea Euro în ţări cu mari discrepanţe economice este o greşeală. Atunci era tăcută.

Şi acum să revenim la Euro. Zona Euro arată precum România, cu Grecia şi Portugalia pe postul Botoşaniului şi Vasluiului. Cât de mari sunt investiţiile necesare în ţările respective pentru a ajunge ca Germania? Apocaliptice, nesustenabile, nu există banii necesari. Şi atunci de ce aceeaşi monedă? De ce li s-a luat celor două ţări, sunt doar exemple, posibilitatea de a-şi devaloriza moneda, de a-şi apăra industria internă în faţa tăvălugului economic german? Pentru că sunt o piaţă de desfacere pe credit pentru produsele germane. Şi acum a venit scadenţa.

Când hotărârile se iau central, periferiile suferă. Iar noi, periferia periferiei vrem acum să intrăm în zona Euro, să ne pierdem şi ultima umbră de independenţă, cea monetară. Nu că ar folosi acum la ceva cu BNR pe post de consiliu monetar. Că avem curs care fluctuează fix. Esenţa crizei Europei e în poza de mai jos. Iar Germania nu vrea să-şi piardă avântul.



Noi suntem victime sigure. Pentru că nu la deficitul bugetar trebuie să ne uităm. Ci la cel comercial. Ce vedeţi în poza de mai sus este pasul doi al cuceririi, după pierderea independenţei economice pierderea independenţei politice, atât cât a mai rămas.

Germania îşi ia revanşa după cele două războaie pierdute. Iar hărţile sunt inutile de data asta. Destrămarea zonei Euro este în primul rând înfrângerea Germaniei. Fiecare se poziţionează cum crede că-i sunt mai bine apărate interesele. Dar să nu uităm că de fiecare dată când Germania s-a apropiat de Rusia s-a terminat prost.

Şi există păreri mai avizate decât a mea.

"Russia too, wants Germany to “take a leadership role in Europe,” said Sergei Karaganov, head of the Moscow-based Council on Foreign and Defense Policy. "

PS