La noi presa este departe de realitatea care ne va influenţa vieţile. O ţinem cu Congresul UDMR, Codul Muncii, raziile din vămi, noul Premier, Congresul PDL şi noul partid plus alte chestiuni penibile.
Să le luăm pe rând. Congresul UDMR, e simplu, râdem, glumim dar nu părăsim coaliţia.
Codul Muncii, vedem ce iese, la experimentele făcute de Boc pe economia naţională experienţa ne spune că o să fie un nou dezastru. Toţi gândesc teoretic, eu mă uit la rezultate. Până acum rezultatele economice ale Guvernelor Boc au fost un dezastru. De ce ar fi acum altfel?
Raziile din vămi, cum pălăria mea bagă la dubă sau elicopter câte un schimb şi din restul schimburilor toţi sunt curaţi. E un circ care vrea să ne bage în Schengen. Corupţia e mult mai mare şi are ramificaţii mai sus. Bine că-i bagă şi pe ăştia dar vilele vor creşte în acelaşi ritm. Se schimbă liniile ca la hockey.
Noul Premier se numeşte Emil Boc.
Congresul PDL, cel mai interesant subiect. O să fie trei luni de circ. E singurul subiect imprevizibil.
Noul partid e ca noul Premier.
Şi cu asta am terminat analiza situaţiei interne. Să trecem la extern.
Leul se întăreşte. Când Bernake tipăreşte restul tipăresc şi ei, mai puţin noi. Prin zonă toate monedele scad, noi creştem. Acum sprijinim consumul sau ce facem? E cineva capabil să ne spună ce se întâmplă? Nu! E mâna invizibilă a pieţei. Care se cheamă Mugur Isărescu.
Situaţia din Nordul Africii şi Orientul Mijlociu. E un dezastru. Iar palavrele de la noi că nu o să crească preţul carburantului sunt doar palavre. O să crească. La fel şi preţul alimentelor. Decât să vă uitaţi la statistici mai bine vă uitaţi prin buzunare.
Datoriile Statelor, firmelor, persoanelor nu o să fie plătite dacă preţul energiei creşte. Pentru că atunci când iei bani cu împrumut crezi că o să-ţi crească veniturile. Când preţul energiei creşte scad veniturile şi datoriile sunt mult mai greu de plătit. Pentru că nu creşte economia. Creşterea economiei prin subvenţionarea datoriilor actorilor economici e o aberaţie. E ceea ce se petrece din 2008 încoace. Şi care se poate termina în două feluri. Cu faliment sau inflaţie.
Mai sunt subiecte, de la dobânda de referinţă din China până la recoltele din Argentina. Dar să nu ne obosim, Irinel e cel mai important.
Ce nu se pricepe în România este că economicul influenţează situaţia, nu politicul. Politicul poate influenţa într-o anumită măsură economicul dar nu esenţial. Iar ultimii ani au dovedit-o cu prisosinţă.
În rest totul e bine, trăim în cea mai bună dintre toate lumile posibile. Iar viitorul, luminos.
luni, 28 februarie 2011
vineri, 25 februarie 2011
Ipocrizie europeana - varianta statistica
Este atestat statistic ca romanii consuma doar capacul de la tubul de pasta de dinti. Clasamentele intocmite de expertii europeni atesta fara drept de tagada ca romanii consuma cel mai putin sapun pe cap de locuitor. De asemenea, avem cel mai mare numar de toalete in curte si ca apa calda asteapta sa fie inventata in multe locuinte de la noi. Avem cele mai multe localitati in topul saraciei. Consumam cele mai mici cantitati de carne de porc, de vita, de pasare, de bere, de vin, de miere, de fructe fata de media consumatorului occidental. Acum vreo 3 ani aveam foarte putine agentii bancare la mia de locuitori si in general, cantitate de medicamente pe cap de locuitor era mult mai mica decat cea hapaita de consumatorul occidental. Sunt cifre statistice produse de institutii si experti europeni. Statistica e o treaba exacta si demonstreaza fara drept de apel ceea ce vrei sa comunici. Tineti minte poanta despre cetateanul care mananca doi pui si cel care se uita? In medie, fiecare mananca cate un pui si daca vrei sa spui ca toata lumea o duce bine, statistica vine sa confirme ceea vrei sa spui.
Ce ne spun occidentalii folosindu-se de eufemisme statitstice? Ca suntem niste nespalati si ca ar trebui sa consumam mai multe produse cosmetice. Pai ei produc degeaba? De ce ne-au primit in UE si ne-au doborat protectia vamala? Noi suntem niste nerecunoscatori care nu cumparam suficient Col...te, Pr..& G, sampoane, periute, iaurturi, carnati, pui congelati. Se pare ca nu importam suficiente fructe din Grecia, cartofi din Franta, ceapa din Olanda. Evident ca nu cumparam benzina si gaz in cantitatile si preturile europene. Ce sa mai, suntem niste prapaditi primiti din mila occidentalilor in raiul occidental. Indraznim sa consumam produse agricole produse de ultimii tarani sau aduse de la bunicii de la tara. Total insalubre, evident si in neconcordanta cu normele UE. Branza pe care o mancam de mii de ani nu e buna, ca nu e igienica. Laptele de la tata vacii e nesanatos, e mult mai bun laptele pasteurizat, uniformizat, UHT. Aveti vie pe langa casa? Saracii de voi, zaibarul e dintr-o vie ignobila, cumparati bordeaux cu sulfiti.
Daca uneori statistica reflecta realitatea, aceea ca suntem saraci, ca standardul nostru de viata este mai scazut, uneori statistica este pur si simplu bazata pe date de acum 10 ani. Spre exemplu, instalatiile sanitare din gospodariile din mediul rural. In ultimii ani s-a construit enorm in mediul rural si tot omul si-a facut o baie, cu dus si tot tacamul. Au facut oamenii efort si si-au instalat centrale, boilere. Am vizitat multi oameni care locuiesc in mediul rural in ultimul timp si n-am mai gasit locuinte care sa nu aiba instalatii sanitare in ciuda faptului ca poate ca nu exista retea de apa curenta in localitatea respectiva. Imbunatatirea conditiilor sanitare si de confort din ultimii 20 de ani mi se pare evidenta, in ciuda saraciei romanii chiar au facut un efort pentru casele lor. Am avut de-a lungul timpul foarte multi clienti care contractau credit "sa-si puna gresie", "sa-si puna centrala", adica romanii s-au si imprumutat daca nu au avut bani "ca sa-si faca conditii". Sigur, satele noastre nu arata ca in Belgia sau in Franta, dar nici Romania nu este Franta sau Belgia. N-am avut imperiu colonial in...Congo si deocamdata noi suntem pentru ei o cvasi posesiune coloniala. N-avem retea de apa? Pai n-avem ca le-am vandut lor compania de apa. N-avem bani sa cumparam in cantitati europene? Pai n-avem ca suntem angajati la companiile lor in tara noastra. Nu cumparam medicamente cu sacul? Pai nu cumparam pentru fabricile noastre au fost cumparate de ei si inchise, iar acum statul importa medicamente de la gigantii lor farmaceutici la preturi astronomice. Consumam putina benzina? Pai cum sa nu, doar ne vand austriecii benzina noastra. Ni se propune ca sa ne vindem noua insine gazul la un pret mai mare, aliniat european.
Restul postului lui Liviu Vasile e aici. Tot acolo si comentariile.
Ce ne spun occidentalii folosindu-se de eufemisme statitstice? Ca suntem niste nespalati si ca ar trebui sa consumam mai multe produse cosmetice. Pai ei produc degeaba? De ce ne-au primit in UE si ne-au doborat protectia vamala? Noi suntem niste nerecunoscatori care nu cumparam suficient Col...te, Pr..& G, sampoane, periute, iaurturi, carnati, pui congelati. Se pare ca nu importam suficiente fructe din Grecia, cartofi din Franta, ceapa din Olanda. Evident ca nu cumparam benzina si gaz in cantitatile si preturile europene. Ce sa mai, suntem niste prapaditi primiti din mila occidentalilor in raiul occidental. Indraznim sa consumam produse agricole produse de ultimii tarani sau aduse de la bunicii de la tara. Total insalubre, evident si in neconcordanta cu normele UE. Branza pe care o mancam de mii de ani nu e buna, ca nu e igienica. Laptele de la tata vacii e nesanatos, e mult mai bun laptele pasteurizat, uniformizat, UHT. Aveti vie pe langa casa? Saracii de voi, zaibarul e dintr-o vie ignobila, cumparati bordeaux cu sulfiti.
Daca uneori statistica reflecta realitatea, aceea ca suntem saraci, ca standardul nostru de viata este mai scazut, uneori statistica este pur si simplu bazata pe date de acum 10 ani. Spre exemplu, instalatiile sanitare din gospodariile din mediul rural. In ultimii ani s-a construit enorm in mediul rural si tot omul si-a facut o baie, cu dus si tot tacamul. Au facut oamenii efort si si-au instalat centrale, boilere. Am vizitat multi oameni care locuiesc in mediul rural in ultimul timp si n-am mai gasit locuinte care sa nu aiba instalatii sanitare in ciuda faptului ca poate ca nu exista retea de apa curenta in localitatea respectiva. Imbunatatirea conditiilor sanitare si de confort din ultimii 20 de ani mi se pare evidenta, in ciuda saraciei romanii chiar au facut un efort pentru casele lor. Am avut de-a lungul timpul foarte multi clienti care contractau credit "sa-si puna gresie", "sa-si puna centrala", adica romanii s-au si imprumutat daca nu au avut bani "ca sa-si faca conditii". Sigur, satele noastre nu arata ca in Belgia sau in Franta, dar nici Romania nu este Franta sau Belgia. N-am avut imperiu colonial in...Congo si deocamdata noi suntem pentru ei o cvasi posesiune coloniala. N-avem retea de apa? Pai n-avem ca le-am vandut lor compania de apa. N-avem bani sa cumparam in cantitati europene? Pai n-avem ca suntem angajati la companiile lor in tara noastra. Nu cumparam medicamente cu sacul? Pai nu cumparam pentru fabricile noastre au fost cumparate de ei si inchise, iar acum statul importa medicamente de la gigantii lor farmaceutici la preturi astronomice. Consumam putina benzina? Pai cum sa nu, doar ne vand austriecii benzina noastra. Ni se propune ca sa ne vindem noua insine gazul la un pret mai mare, aliniat european.
Restul postului lui Liviu Vasile e aici. Tot acolo si comentariile.
miercuri, 23 februarie 2011
Viitorul partid politic, care este
De ceva vreme intelectualimea (intelectualitate pentru melancolici, restul pricep ce vreau să spun) naţională vrea să facă un nou partid. Subiect de interes, şi Preşedintele dă ghionturi, cu lider charismatic Monica Macovei. Sau alt simbol naţional în lupta pentru reformă.
Dacă în afară de o mână de idealişti ridicoli crede cineva că Monica Macovei trece de o jumătate de procent înseamnă că nu trăieşte în România sau a citit prea multe cărţi şi a trăit în realitate prea puţin. O bate în alegeri cu un ordin de mărime Dan Diaconescu.
De 20 de ani nu s-a înfiinţat niciun partid nou. PSD, PDL şi România Mare sunt descendentele Partidului Comunist şi Securităţii. PNL şi PNTCD sunt epavele partidelor istorice, n-a mai rămas nimic din ele, din partidele istorice. UDMR e singura apariţie proaspătă pe plan politic şi este de departe cel mai serios. Tocmai pentru că nu are un trecut moştenit. Are doar 20 de ani vechime, restul au decenii sau peste un secol. PNG ţine de Bănel Nicoliţă.
Un partid nou trebuie să aibă, în primul rând, în frunte oameni care nu au nicio legătură cu PCR şi Securitatea, nicio legătură. Iar oamenii ăia au cel mult 35 - 37 de ani. Sunt prea tineri. Tânăra generaţie de prin partide a preluat regulile celor vechi. Un partid nou trebuie să aibă reguli de funcţionare noi.
Mai mult, nici părinţii lor nu trebuie să aibă vreo legătură cu actualele partide sau cu PCR sau Securitate. Aici e o problemă de autoselecţie foarte complicată. Aproape imposibil de rezolvat.
Adică, trebuie să fie oameni simpli, care nu au avut părinţi care să profite de regimul comunist sau ei înşişi să o fi făcut. Un proces de jos în sus, nu de sus în jos.
O altă necesitate. Liderii unui nou partid trebuie să fie profesionişti. Actualul Guvern este semianalfabet, cu cât trec anii, din 89 încoace, avem din ce în ce miniştri mai prost educaţi. Şi asta nu înseamnă că un Funeriu e bun de ministru, om cu studii strălucite, ci că avem nevoie de oameni educaţi în politici publice nu în chimie. Plus o viziune ideologică despre economie, nu politicul conduce economia ci invers. Ţine la socialişti, nu e epoca. Sunt prea tineri acum cei care o să facă peste vreo 10 ani partidul de care avem nevoie.
Pe cine o să reprezinte partidul iluzoriu în cauză? Care e motivul să alegem noua opţiune, ideologia sau o promisiune simplă şi clară? O găleată bine plasată îl duce la 3 procente. Pentru că democraţia presupune un nivel de bunăstare pe care nu-l avem. Iar celelalte partide ne ţin sub nivelul de bunăstare care e necesar funcţionării democraţiei. Suntem într-un cerc vicios.
O să avem parte de un alt act politic ratat, alimentat de idealiştii de serviciu. Prea mult zgomot pentru nimic. Trebuie să se schimbe generaţiile sau criza să ia forme radicale. Iar în cazul B nu o să avem parte decât de extremişti.
Priviţi iluzia de mai jos, e genială. Dar tot iluzie.
Dacă în afară de o mână de idealişti ridicoli crede cineva că Monica Macovei trece de o jumătate de procent înseamnă că nu trăieşte în România sau a citit prea multe cărţi şi a trăit în realitate prea puţin. O bate în alegeri cu un ordin de mărime Dan Diaconescu.
De 20 de ani nu s-a înfiinţat niciun partid nou. PSD, PDL şi România Mare sunt descendentele Partidului Comunist şi Securităţii. PNL şi PNTCD sunt epavele partidelor istorice, n-a mai rămas nimic din ele, din partidele istorice. UDMR e singura apariţie proaspătă pe plan politic şi este de departe cel mai serios. Tocmai pentru că nu are un trecut moştenit. Are doar 20 de ani vechime, restul au decenii sau peste un secol. PNG ţine de Bănel Nicoliţă.
Un partid nou trebuie să aibă, în primul rând, în frunte oameni care nu au nicio legătură cu PCR şi Securitatea, nicio legătură. Iar oamenii ăia au cel mult 35 - 37 de ani. Sunt prea tineri. Tânăra generaţie de prin partide a preluat regulile celor vechi. Un partid nou trebuie să aibă reguli de funcţionare noi.
Mai mult, nici părinţii lor nu trebuie să aibă vreo legătură cu actualele partide sau cu PCR sau Securitate. Aici e o problemă de autoselecţie foarte complicată. Aproape imposibil de rezolvat.
Adică, trebuie să fie oameni simpli, care nu au avut părinţi care să profite de regimul comunist sau ei înşişi să o fi făcut. Un proces de jos în sus, nu de sus în jos.
O altă necesitate. Liderii unui nou partid trebuie să fie profesionişti. Actualul Guvern este semianalfabet, cu cât trec anii, din 89 încoace, avem din ce în ce miniştri mai prost educaţi. Şi asta nu înseamnă că un Funeriu e bun de ministru, om cu studii strălucite, ci că avem nevoie de oameni educaţi în politici publice nu în chimie. Plus o viziune ideologică despre economie, nu politicul conduce economia ci invers. Ţine la socialişti, nu e epoca. Sunt prea tineri acum cei care o să facă peste vreo 10 ani partidul de care avem nevoie.
Pe cine o să reprezinte partidul iluzoriu în cauză? Care e motivul să alegem noua opţiune, ideologia sau o promisiune simplă şi clară? O găleată bine plasată îl duce la 3 procente. Pentru că democraţia presupune un nivel de bunăstare pe care nu-l avem. Iar celelalte partide ne ţin sub nivelul de bunăstare care e necesar funcţionării democraţiei. Suntem într-un cerc vicios.
O să avem parte de un alt act politic ratat, alimentat de idealiştii de serviciu. Prea mult zgomot pentru nimic. Trebuie să se schimbe generaţiile sau criza să ia forme radicale. Iar în cazul B nu o să avem parte decât de extremişti.
Priviţi iluzia de mai jos, e genială. Dar tot iluzie.
marți, 22 februarie 2011
Soluţia ungurească
De la secunda 35, până atunci e genericul.
De la minutul 2, genericul plus rezumatul primei părţi.
Nu învăţaţi nimic din istorie.
De la minutul 2, genericul plus rezumatul primei părţi.
Nu învăţaţi nimic din istorie.
“Subminarea rolului Parlamentului şi derapajul spre dictatura Executivului”
“Codul muncii, poate cea mai importantă lege a democraţiei capitaliste din România, a fost promovat prin angajarea răspunderii Guvernului, procedură ce nu permite dezbaterea şi amendarea legii”(...)
“Potrivit Constituţiei, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării şi organul suprem legislativ al poporului român. Acest text constituţional a devenit o normă de recomandare pentru Guvernul Adrian Năstase. În acest moment, asistăm la o sfidare fără precedent a rolului Legislativului, ca factor de control şi legiferare în România. (…)
Practica generalizată a ordonanţelor de urgenţă reprezintă, poate, cea mai importantă modalitate de compromitere a funcţiei legislative a Parlamentului. În 2 ani, au fost emise 416 ordonanţe de urgenţă, adică 416 legi, care ar fi trebuit să fie dezbătute aici, în Parlamentul României, au fost, practic, adoptate de Guvernul Adrian Năstase. Sustragerea de la dezbaterea parlamentară a celor mai importante legi care afectează viaţa publică şi viaţa cetăţenilor, în general. (… )
Peste 80% din actele aflate pe ordinea de zi a Camerelor sunt proiecte de lege de aprobare a unor ordonanţe sau, eventual, de ratificare a unor acorduri internaţionale. Legile adevărate sunt, de fapt, dezbătute la Palatul Victoria şi nu în Parlamentul României. Parlamentul a devenit anexa Guvernului, fiind utilizat doar ca un decor, pentru a legitima acţiunile şi practicile abuzive ale Guvernului României”.
Cine e autorul?
“Potrivit Constituţiei, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării şi organul suprem legislativ al poporului român. Acest text constituţional a devenit o normă de recomandare pentru Guvernul Adrian Năstase. În acest moment, asistăm la o sfidare fără precedent a rolului Legislativului, ca factor de control şi legiferare în România. (…)
Practica generalizată a ordonanţelor de urgenţă reprezintă, poate, cea mai importantă modalitate de compromitere a funcţiei legislative a Parlamentului. În 2 ani, au fost emise 416 ordonanţe de urgenţă, adică 416 legi, care ar fi trebuit să fie dezbătute aici, în Parlamentul României, au fost, practic, adoptate de Guvernul Adrian Năstase. Sustragerea de la dezbaterea parlamentară a celor mai importante legi care afectează viaţa publică şi viaţa cetăţenilor, în general. (… )
Peste 80% din actele aflate pe ordinea de zi a Camerelor sunt proiecte de lege de aprobare a unor ordonanţe sau, eventual, de ratificare a unor acorduri internaţionale. Legile adevărate sunt, de fapt, dezbătute la Palatul Victoria şi nu în Parlamentul României. Parlamentul a devenit anexa Guvernului, fiind utilizat doar ca un decor, pentru a legitima acţiunile şi practicile abuzive ale Guvernului României”.
Cine e autorul?
luni, 21 februarie 2011
Regimul se dezintegrează în Libia
Avioane de vânătoare din Libia au ajuns în Malta după ce au refuzat să atace protestatarii (piloţii, nu avioanele). "Parlamentul" de la Tripoli e în flăcări. Al-Jazeera.
PS Alţi piloţi au ales să tragă în protestatari. 60 de morţi, primele estimări. Englezii spun că Gaddafi a fugit spre Venezuela. Cei din Venezuela spun că nu.
PS Alţi piloţi au ales să tragă în protestatari. 60 de morţi, primele estimări. Englezii spun că Gaddafi a fugit spre Venezuela. Cei din Venezuela spun că nu.
duminică, 20 februarie 2011
sâmbătă, 19 februarie 2011
Politicienii au o singură soluţie. Hiperinflaţia
Cum funcţionează inflaţia? Când un Stat tipăreşte bani sau are un deficit extravagant pe care-l acoperă cu datorii imposibil de plătit există o regulă.
Banii ajung întâi la bănci care cumpără în general acţiuni, cererea e mare, preţurile cresc (vezi Dow Jones). Apoi valul de bani ajunge la fondurile de investiţii şi la marile corporaţii. Aceştia cumpără lucruri palpabile, mijloace de producţie, hrană, metale preţioase, acţiuni de la firme mai mici. Preţurile cresc iar. Apoi banii ajung la firmele care realmente produc. Care cumpără materii prime, cererea creşte şi cu ea preţurile. La sfârşit banii ajung la oameni, preţurile deja au crescut.
Când FED tipăreşte bani, cum o face acum, inflaţia creată e mondială. Preţurile cresc, şi cresc în primul rând la lucrurile de la baza piramidei lui Maslow, şi afectează pe cei mai expuşi. 44 milioane de oameni au căzut în sărăcie din cauza preţurile crescute la alimente.
Apoi urmează preţul combustibilului. Oamenii îşi pierd mobilitatea. Afacerile merg mai greu. Preţul îi face pe toţi mai săraci. Majoritatea revoltelor din ultima vreme au legătură cu preţul alimentelor şi combustibilului, lumea arabă este foarte vulnerabilă dar e posibilă o revoltă oriunde.
Asta pentru că nimeni nu a ieşit din criză. Faptul că nişte conţopişti de la FMI sau Banca Mondială au nişte cifre mai mari într-un tabel e o iluzie. Nu despre asta e vorba. E vorba despre încredere. Despre locuri de muncă.
În 1980 datoriile statelor bogate erau total acoperite de aurul mondial. Azi acoperirea este de 20 de procente. S-au tipărit bani în neştire şi s-au făcut datorii imposibil de plătit. Nu există niciun viitor luminos. Oamenii politici ai lumii trebuie să accepte situaţia şi să găsească o soluţie.
Iar soluţii sunt două, să dea faliment statele sau să avem hiperinflaţie. Pare că mergem pe calea hiperinflaţiei.
Există tot felul de analişti care nu văd pădurea din cauza copacilor. Fac analize tehnice, se uită la grafice. Realitatea e mult mai simplă. Statele sunt falimentare, nu-şi pot plăti obligaţiile şi o să tipărească bani. Preţurile o să crească în mod catastrofic. Oamenii se vor revolta. Lumea arabă e doar începutul. Adevărata criză nici nu a început. Dar ce frumos ne iluzionăm cu tot felul de parascovenii politice.
La nivel local sau global situaţia e fără ieşire. Doar la nivel individual sau de grup.
Banii ajung întâi la bănci care cumpără în general acţiuni, cererea e mare, preţurile cresc (vezi Dow Jones). Apoi valul de bani ajunge la fondurile de investiţii şi la marile corporaţii. Aceştia cumpără lucruri palpabile, mijloace de producţie, hrană, metale preţioase, acţiuni de la firme mai mici. Preţurile cresc iar. Apoi banii ajung la firmele care realmente produc. Care cumpără materii prime, cererea creşte şi cu ea preţurile. La sfârşit banii ajung la oameni, preţurile deja au crescut.
Când FED tipăreşte bani, cum o face acum, inflaţia creată e mondială. Preţurile cresc, şi cresc în primul rând la lucrurile de la baza piramidei lui Maslow, şi afectează pe cei mai expuşi. 44 milioane de oameni au căzut în sărăcie din cauza preţurile crescute la alimente.
Apoi urmează preţul combustibilului. Oamenii îşi pierd mobilitatea. Afacerile merg mai greu. Preţul îi face pe toţi mai săraci. Majoritatea revoltelor din ultima vreme au legătură cu preţul alimentelor şi combustibilului, lumea arabă este foarte vulnerabilă dar e posibilă o revoltă oriunde.
Asta pentru că nimeni nu a ieşit din criză. Faptul că nişte conţopişti de la FMI sau Banca Mondială au nişte cifre mai mari într-un tabel e o iluzie. Nu despre asta e vorba. E vorba despre încredere. Despre locuri de muncă.
În 1980 datoriile statelor bogate erau total acoperite de aurul mondial. Azi acoperirea este de 20 de procente. S-au tipărit bani în neştire şi s-au făcut datorii imposibil de plătit. Nu există niciun viitor luminos. Oamenii politici ai lumii trebuie să accepte situaţia şi să găsească o soluţie.
Iar soluţii sunt două, să dea faliment statele sau să avem hiperinflaţie. Pare că mergem pe calea hiperinflaţiei.
Există tot felul de analişti care nu văd pădurea din cauza copacilor. Fac analize tehnice, se uită la grafice. Realitatea e mult mai simplă. Statele sunt falimentare, nu-şi pot plăti obligaţiile şi o să tipărească bani. Preţurile o să crească în mod catastrofic. Oamenii se vor revolta. Lumea arabă e doar începutul. Adevărata criză nici nu a început. Dar ce frumos ne iluzionăm cu tot felul de parascovenii politice.
La nivel local sau global situaţia e fără ieşire. Doar la nivel individual sau de grup.
Revoluţiile arabe
Ce se petrece acum în Libia, Bahrain şi Yemen este mult mai rău decât ce a fost în Egipt. S-a tras în mulţime, în Libia au fost cel puţin 70 de morţi. În Bahrain spitalele sunt copleşite de numărul răniţilor. În Yemen sunt cel puţin 6 morţi.
Al Jazeera
Nu mă pricep să fac o analiză geostrategică dar lucrurile iau o întorsătură urâtă. Un 1848 al lumii arabe? Sau un 1989?
PS 84 de morţi în Libia. În Bolivia mii de oameni sunt în stradă din cauza preţurilor la alimente şi combustibili.
PS1 Libia a blocat accesul la Internet, tipic.
PS2 8 răniţi în Iordania. Al Jazeera e blocată în Libia.
PS3 US şi-a folosit dreptul de veto împotriva incriminării aşezărilor israeliene din Gaza. Egiptul a deschis graniţa cu Fâşia Gaza.
PS4 În Iraq jumătate din populaţie trăieşte cu un venit de mai puţin 2 dolari pe zi. Limita sărăciei. Au început protestele împotriva unui contract al Statului pentru cumpărarea de avioane F16.
PS5 În Algeria situaţia e deja tensionată.
Al Jazeera
Nu mă pricep să fac o analiză geostrategică dar lucrurile iau o întorsătură urâtă. Un 1848 al lumii arabe? Sau un 1989?
PS 84 de morţi în Libia. În Bolivia mii de oameni sunt în stradă din cauza preţurilor la alimente şi combustibili.
PS1 Libia a blocat accesul la Internet, tipic.
PS2 8 răniţi în Iordania. Al Jazeera e blocată în Libia.
PS3 US şi-a folosit dreptul de veto împotriva incriminării aşezărilor israeliene din Gaza. Egiptul a deschis graniţa cu Fâşia Gaza.
PS4 În Iraq jumătate din populaţie trăieşte cu un venit de mai puţin 2 dolari pe zi. Limita sărăciei. Au început protestele împotriva unui contract al Statului pentru cumpărarea de avioane F16.
PS5 În Algeria situaţia e deja tensionată.
vineri, 18 februarie 2011
Cel mai bun tehnocrat
Văd că zilnic presa noastră scoate din pălărie nume de posibili Prim Miniştri. Tehnocraţi. Cică îi caută Preşedintele Băsescu să-l schimbe pe Boc.
Numai prostii. Spuse de diferiţi "gazetari" ca să umple ziarul cu ceva.
1. Cine e tehnocratul care să-şi ia sarcina să conducă România pe salariul penibil pe care-l are un Prim Ministru în România? Un tehnocrat adevărat face bani, nu face acte patriotice. Doar un politruc ahtiat după putere acceptă o asemenea slujbă pe atât de puţini bani.
2. Niciun tehnocrat serios nu acceptă o echipă făcută politic. Pentru că nu poate lucra cu ea. Făcutul de Guverne de către politicieni este o aberaţie. Primul Ministru trebuie să-şi facă propria echipă şi să-şi pună în fapt propria viziune.
3. Niciun om serios nu va accepta ingerinţele prezidenţiale în actul de guvernare. Emil Boc a creat un precedent periculos. Acela de a lăsa ca Preşedintele să ia măsuri în numele Guvernului.
4. Cine e omul să se dea în stambă acceptând o funcţie care nu e liberă?
5. Sunteţi siguri că Boc demisionează la comandă? Eu, nu. În locul lui, după câte am încasat, mi-aş duce mandatul la capăt.
6. Votează Parlamentul un tehnocrat?
Presa poate să scrie multe, asta nu înseamnă că sunt şi adevărate spusele din presă. Şi când spun că au informaţii "pe surse" puteţi să fiţi siguri că de fapt nu ştiu cu ce să umple ziarul. Sau intoxică sau sunt proşti făcuţi grămadă.
Cel mai bun tehnocrat pe care-l poate găsi Traian Băsescu este Emil Boc.
PS Asta nu înseamnă că nu găseşte alt politruc.
Numai prostii. Spuse de diferiţi "gazetari" ca să umple ziarul cu ceva.
1. Cine e tehnocratul care să-şi ia sarcina să conducă România pe salariul penibil pe care-l are un Prim Ministru în România? Un tehnocrat adevărat face bani, nu face acte patriotice. Doar un politruc ahtiat după putere acceptă o asemenea slujbă pe atât de puţini bani.
2. Niciun tehnocrat serios nu acceptă o echipă făcută politic. Pentru că nu poate lucra cu ea. Făcutul de Guverne de către politicieni este o aberaţie. Primul Ministru trebuie să-şi facă propria echipă şi să-şi pună în fapt propria viziune.
3. Niciun om serios nu va accepta ingerinţele prezidenţiale în actul de guvernare. Emil Boc a creat un precedent periculos. Acela de a lăsa ca Preşedintele să ia măsuri în numele Guvernului.
4. Cine e omul să se dea în stambă acceptând o funcţie care nu e liberă?
5. Sunteţi siguri că Boc demisionează la comandă? Eu, nu. În locul lui, după câte am încasat, mi-aş duce mandatul la capăt.
6. Votează Parlamentul un tehnocrat?
Presa poate să scrie multe, asta nu înseamnă că sunt şi adevărate spusele din presă. Şi când spun că au informaţii "pe surse" puteţi să fiţi siguri că de fapt nu ştiu cu ce să umple ziarul. Sau intoxică sau sunt proşti făcuţi grămadă.
Cel mai bun tehnocrat pe care-l poate găsi Traian Băsescu este Emil Boc.
PS Asta nu înseamnă că nu găseşte alt politruc.
joi, 17 februarie 2011
Asta reformă
China şi India au început să facă jocurile. Cum ambele sunt mai înapoiate, nu au derivate financiare, tot felul de produse care iau minţile celor cu bani puţini dar cu pretenţii de investitori şi care o să piardă tot în speculaţii aberante pe tot felul de indici, oamenii cumpără aur şi argint.
China, zvon fiind, cică vrea să-şi acopere moneda în aur. Nu are voie. Citire de la FMI. Dar cumpără oficial en-gros. Şi ce-o să facă FMI?
India cumpără pe persoană fizică.
Băieţii ăştia nu prea au ştiinţa tuturor analiştilor financiari. Ei doresc un singur lucru. Aur şi argint fizic, în mâini. Restul sunt palavre. Oamenii fără sofisticăriile civilizaţiei Occidentale (sofisticărie nu există) încep să-şi spună cuvântul.
Unde ajungem? Unde ne duce viaţa. O să vină sau nu hiperinflaţia? Eu nu cred. Dar există un procent semnificativ de probabilitate că fenomenul poate apărea. Şi atunci o să-l vedem pe dracul.
Cât e masa monetară M1, aia în circulaţie? Vreo 80, 90 de miliarde de lei. Nu mă straăduiesc să caut. 90 de miliarde de lei, să zicem. Cumpăraţi de banii ăia, nu-i aveţi, ştiu, aur şi acoperiţi banii.
Cea mai cruntă ţeapă pe care o putem trage FMI, Banca Mondială, Comisia Europeană, să vezi atunci cum se restrânge deficitul bugetar. Cum leii româneşti devin monedă de rezervă, cum ne creşte puterea de cumpărare. Cum se face reformă natural. Şi cum ne plătim datoriile.
Nu o să gonească nimeni câinele de la măcelărie şi politicianul de la deficit. "Amărâţii" ăia din India şi China nu pot să mănânce aur şi argint, dar nici restul nu pot să mănânce Euro sau USD de hârtie.
Nu e suficient aur. Alt argument. Şi ce dacă? O să avem deflaţia în cel mai rău caz.
Şi? Oricum n-avem vlagă.
China, zvon fiind, cică vrea să-şi acopere moneda în aur. Nu are voie. Citire de la FMI. Dar cumpără oficial en-gros. Şi ce-o să facă FMI?
India cumpără pe persoană fizică.
Băieţii ăştia nu prea au ştiinţa tuturor analiştilor financiari. Ei doresc un singur lucru. Aur şi argint fizic, în mâini. Restul sunt palavre. Oamenii fără sofisticăriile civilizaţiei Occidentale (sofisticărie nu există) încep să-şi spună cuvântul.
Unde ajungem? Unde ne duce viaţa. O să vină sau nu hiperinflaţia? Eu nu cred. Dar există un procent semnificativ de probabilitate că fenomenul poate apărea. Şi atunci o să-l vedem pe dracul.
Cât e masa monetară M1, aia în circulaţie? Vreo 80, 90 de miliarde de lei. Nu mă straăduiesc să caut. 90 de miliarde de lei, să zicem. Cumpăraţi de banii ăia, nu-i aveţi, ştiu, aur şi acoperiţi banii.
Cea mai cruntă ţeapă pe care o putem trage FMI, Banca Mondială, Comisia Europeană, să vezi atunci cum se restrânge deficitul bugetar. Cum leii româneşti devin monedă de rezervă, cum ne creşte puterea de cumpărare. Cum se face reformă natural. Şi cum ne plătim datoriile.
Nu o să gonească nimeni câinele de la măcelărie şi politicianul de la deficit. "Amărâţii" ăia din India şi China nu pot să mănânce aur şi argint, dar nici restul nu pot să mănânce Euro sau USD de hârtie.
Nu e suficient aur. Alt argument. Şi ce dacă? O să avem deflaţia în cel mai rău caz.
Şi? Oricum n-avem vlagă.
marți, 15 februarie 2011
Francois Villon şi Monty Python
Eu sunt Francois - şi de-aia-s breaz!
Făt din Paris, lângã Pontoise
În ştreang va şti bietu-mi grumaz
Cât trage curul la necaz. - Francois Villon
Circul nostru politic e inspiraţional, Mediafax dă numai informaţii aberante pe surse iar restul bat câmpii, toată presa. Mare scofală că pleacă sau rămâne Boc. În funcţie de preferinţele politice schimbaţi numele din versurile de mai sus şi faceţi dedicaţii sau arătaţi-vă ura.
Circul cu Vămile trebuia oprit pentru că se întindea prea sus. Aşa că doi iepuri sunt împuşcaţi din acelaşi foc, se dă vina pe Marica şi se rezolvă dramoleta din PDL. Se spală rufele. Dar, cum toate astea nu vă aduc nimic bun sau rău vă prezint un coral de largă inspiraţie muzical-intelectuală. E păcat să-l rataţi.
PS Pe surse vă spun că lui Dan Popa nu i s-a propus onoarea de a fi Prim Ministru, şi mai ştiu, tot pe surse, încă vreo 20 de milioane în aceeaşi situaţie. Păcat că n-am clipuri cu Aleodor Manolea, erau în ton.
Făt din Paris, lângã Pontoise
În ştreang va şti bietu-mi grumaz
Cât trage curul la necaz. - Francois Villon
Circul nostru politic e inspiraţional, Mediafax dă numai informaţii aberante pe surse iar restul bat câmpii, toată presa. Mare scofală că pleacă sau rămâne Boc. În funcţie de preferinţele politice schimbaţi numele din versurile de mai sus şi faceţi dedicaţii sau arătaţi-vă ura.
Circul cu Vămile trebuia oprit pentru că se întindea prea sus. Aşa că doi iepuri sunt împuşcaţi din acelaşi foc, se dă vina pe Marica şi se rezolvă dramoleta din PDL. Se spală rufele. Dar, cum toate astea nu vă aduc nimic bun sau rău vă prezint un coral de largă inspiraţie muzical-intelectuală. E păcat să-l rataţi.
PS Pe surse vă spun că lui Dan Popa nu i s-a propus onoarea de a fi Prim Ministru, şi mai ştiu, tot pe surse, încă vreo 20 de milioane în aceeaşi situaţie. Păcat că n-am clipuri cu Aleodor Manolea, erau în ton.
luni, 14 februarie 2011
Am nevoie de puţin ajutor
Dragi cititori, vă cer ajutorul. Cine-şi mai aminteşte preţurile din 89? Indiferent la ce produs. Sau dacă ştiţi o statistică, vă rog. Orice fel de preţuri, atât în magazin cât şi pe piaţa neagră.
3,25 lei pachetul de Carpaţi dar la negru cel de Sf. Gheorghe era 10 lei în cămin. Acum nu mai există.
Preţul, de preferat, al produselor care mai există şi azi, alimente, îmbrăcăminte, mobilă, cât costa un aragaz?
Mentosane, brânză, frigidere.
Cu mulţumiri anticipate.
3,25 lei pachetul de Carpaţi dar la negru cel de Sf. Gheorghe era 10 lei în cămin. Acum nu mai există.
Preţul, de preferat, al produselor care mai există şi azi, alimente, îmbrăcăminte, mobilă, cât costa un aragaz?
Mentosane, brânză, frigidere.
Cu mulţumiri anticipate.
sâmbătă, 12 februarie 2011
Planul B
Cred că toţi am fost dezamăgiţi în viaţa noastră. Planuri care au eşuat, visuri destrămate, accidente nefericite, influenţe nefaste asupra unor lucruri care păreau sigure. Lucruri incontrolabile.
Nu ne putem controla în totalitate viaţa. Dar putem să ne controlăm reacţiile. Şi să diminuăm consecinţele sau chiar, cu puţin noroc, să ajungem într-o situaţie mai bună după ce ne-a lovit o năpastă.
Pe moment trebuie să ne păstrăm calmul, niciodată dracul nu e atât de negru. Dar mult mai important e să ai un plan B. Câteodată şi un plan C.
Fiecare acţiune pe care o facem trebuie să aibă gândite înaintea începerii pe lângă speranţele reuşitei şi recuperarea consecinţelor nefaste în cazul insuccesului. Planul B.
Economia într-o lecţie, o carte care ar trebui citită, mai mult, predată la şcoală, ne dă următoarea frază.
"The art of economics consists in looking not merely at the immediate but at the longer effects of any act or policy; it consists in tracing the consequences of that 'policy not merely for one group but for all groups."
Adică, un act politic cu consecinţe economice trebuie să prevadă consecinţele sale pe termen lung şi să aducă beneficii tuturor. Pare evident. De bun simţ.
Planul nostru este de fapt planul FMI. Sunt consecinţele acordului cu FMI benefice pe termen lung şi pentru toată lumea? Puterea ne spune că "nu există altă soluţie" iar Opoziţia ne spune "Jos Băsescu!".
Şi dacă planul FMI eşuează care e planul B?
Nu ne putem controla în totalitate viaţa. Dar putem să ne controlăm reacţiile. Şi să diminuăm consecinţele sau chiar, cu puţin noroc, să ajungem într-o situaţie mai bună după ce ne-a lovit o năpastă.
Pe moment trebuie să ne păstrăm calmul, niciodată dracul nu e atât de negru. Dar mult mai important e să ai un plan B. Câteodată şi un plan C.
Fiecare acţiune pe care o facem trebuie să aibă gândite înaintea începerii pe lângă speranţele reuşitei şi recuperarea consecinţelor nefaste în cazul insuccesului. Planul B.
Economia într-o lecţie, o carte care ar trebui citită, mai mult, predată la şcoală, ne dă următoarea frază.
"The art of economics consists in looking not merely at the immediate but at the longer effects of any act or policy; it consists in tracing the consequences of that 'policy not merely for one group but for all groups."
Adică, un act politic cu consecinţe economice trebuie să prevadă consecinţele sale pe termen lung şi să aducă beneficii tuturor. Pare evident. De bun simţ.
Planul nostru este de fapt planul FMI. Sunt consecinţele acordului cu FMI benefice pe termen lung şi pentru toată lumea? Puterea ne spune că "nu există altă soluţie" iar Opoziţia ne spune "Jos Băsescu!".
Şi dacă planul FMI eşuează care e planul B?
vineri, 11 februarie 2011
Tudor Gheorghe
"-Care-i cel mai frumos cuvânt românesc?
-Hai sictir!" - Tudor Gheorghe
PS Acum 5 minute. La moguli.
-Hai sictir!" - Tudor Gheorghe
PS Acum 5 minute. La moguli.
joi, 10 februarie 2011
miercuri, 9 februarie 2011
Voinţa politică şi aritmetica legislativă
În istoria post-revoluţionară au existat, şi există, două soiuri de demagogi. Demagogii ilogici, exemplele sunt multiple, avem în timpurile actuale pe Dan Diaconescu şi Vadim Tudor. Avem şi demagogii logici, în timpurile actuale, din presă cel mai important este CTP iar din politică PDL.
Primii sunt definitiv pierduţi. Cel de-al doilea gen foloseşte o tehnologie de manipulare mai subtilă. Emite nişte axiome false iar apoi judecă logic şi obţine rezultate care contrazic flagrant realitatea.
Să luăm cazul Păsat.
Să emitem ipotezele.
1. Puterea are majoritate în forul legislativ.
2. Voinţa politică hotărăşte rezultatul votului.
Dacă prima ipoteză poate fi contrazisă doar de imbecili cea de a doua este mai dubioasă. Să încercăm s-o analizăm.
Pentru a valida o ipoteză trebuie ca ea să fie dusă la extrem. La noi se crede că democraţia este voinţa fără oprelişti a majorităţii. E complet fals. E voinţa majorităţii în limitele legii.
Poporul e reprezentat de Parlament. Care Parlament se supune legii, reprezentată de Constituţie, regulamente de funcţionare şi de restul legilor.
Pentru a-l trimite pe Dan Păsat în faţa Justiţiei, nu la închisoare, era necesar un număr legal de voturi, care e irelevant. Opoziţia are dreptul legal să nu voteze.
Şi de aici aritmetica e inutilă. E vorba de voinţa politică nu de aritmetică. Puterea nu a avut voinţă politică să-l trimită pe omul ăla în faţa Justiţiei. Pentru că Puterea are majoritatea.
Dacă nu o are trăim într-un Stat nedemocratic. Dacă o are nu a avut voinţă politică.
Mai sunt fapte de clarificat.
A spune că şi alţii au făcut la fel nu este o justificare, este doar o comparaţie care e corectă logic dar irelevantă. Să ducem la extrem. Dacă cineva fură ceva nu îşi poate justifica fapta prin faptul că şi alţii au făcut-o.
A compara faptele Opoziţiei cu cele ale Puterii este o greşeală logică. În timp ce Opoziţia este lipsită, în limitele legii, de puterea de a lua măsuri chiar dacă are voinţă politică, Puterea are posibilitatea de a lua măsuri, în limitele legii, dacă are voinţă politică.
Ieri legile nu au fost încălcate, iar voinţa politică a fost învinsă pentru că nu a existat. Restul sunt raţionamente bazate pe argumente false.
A vorbi despre morala Opoziţiei, ieri, este echivalent cu lipsa de voturi pentru Boc când cu moţiunea din octombrie trecut când nu l-a votat nimeni, legal corect, moral aberant. Aici nu e vorba de morală sau bun simţ, e vorba de lege. Dacă nu respectăm legea şi respectăm morala comună înseamnă că nu avem legi corecte,. Ce e morala comună?
The show must go on!
PS Şi ca să fiu şi eu ilogic. Cine e victima acţiunii de la vămi? VB? :-) O răfuială între mafioţi dată la televiziunile mafioţilor, pardon, mogulilor. Despre ce vorbim?
Primii sunt definitiv pierduţi. Cel de-al doilea gen foloseşte o tehnologie de manipulare mai subtilă. Emite nişte axiome false iar apoi judecă logic şi obţine rezultate care contrazic flagrant realitatea.
Să luăm cazul Păsat.
Să emitem ipotezele.
1. Puterea are majoritate în forul legislativ.
2. Voinţa politică hotărăşte rezultatul votului.
Dacă prima ipoteză poate fi contrazisă doar de imbecili cea de a doua este mai dubioasă. Să încercăm s-o analizăm.
Pentru a valida o ipoteză trebuie ca ea să fie dusă la extrem. La noi se crede că democraţia este voinţa fără oprelişti a majorităţii. E complet fals. E voinţa majorităţii în limitele legii.
Poporul e reprezentat de Parlament. Care Parlament se supune legii, reprezentată de Constituţie, regulamente de funcţionare şi de restul legilor.
Pentru a-l trimite pe Dan Păsat în faţa Justiţiei, nu la închisoare, era necesar un număr legal de voturi, care e irelevant. Opoziţia are dreptul legal să nu voteze.
Şi de aici aritmetica e inutilă. E vorba de voinţa politică nu de aritmetică. Puterea nu a avut voinţă politică să-l trimită pe omul ăla în faţa Justiţiei. Pentru că Puterea are majoritatea.
Dacă nu o are trăim într-un Stat nedemocratic. Dacă o are nu a avut voinţă politică.
Mai sunt fapte de clarificat.
A spune că şi alţii au făcut la fel nu este o justificare, este doar o comparaţie care e corectă logic dar irelevantă. Să ducem la extrem. Dacă cineva fură ceva nu îşi poate justifica fapta prin faptul că şi alţii au făcut-o.
A compara faptele Opoziţiei cu cele ale Puterii este o greşeală logică. În timp ce Opoziţia este lipsită, în limitele legii, de puterea de a lua măsuri chiar dacă are voinţă politică, Puterea are posibilitatea de a lua măsuri, în limitele legii, dacă are voinţă politică.
Ieri legile nu au fost încălcate, iar voinţa politică a fost învinsă pentru că nu a existat. Restul sunt raţionamente bazate pe argumente false.
A vorbi despre morala Opoziţiei, ieri, este echivalent cu lipsa de voturi pentru Boc când cu moţiunea din octombrie trecut când nu l-a votat nimeni, legal corect, moral aberant. Aici nu e vorba de morală sau bun simţ, e vorba de lege. Dacă nu respectăm legea şi respectăm morala comună înseamnă că nu avem legi corecte,. Ce e morala comună?
The show must go on!
PS Şi ca să fiu şi eu ilogic. Cine e victima acţiunii de la vămi? VB? :-) O răfuială între mafioţi dată la televiziunile mafioţilor, pardon, mogulilor. Despre ce vorbim?
marți, 8 februarie 2011
Absenteismul ca rău
Când spuneam aici că abţinerea programatică a unui grup parlamentar de la vot crează un precedent periculos părea o idee singulară şi absurdă.
Azi, USL s-a abţinut de la vot, Dan Păsat a scăpat de întâlnirea cu Justiţia. Prin votul Puterii, care e majoritară doar când vrea.
Când Puterea a folosit această metodă penibilă a făcut-o de frica pierderii Guvernului, azi Opoziţia a făcut-o ca să arate că nici Puterea nu doreşte eliminarea corupţiei. Şi a reuşit.
Practic, Parlamentul îşi pierde sensul. Şi nici Puterea, nici Opoziţia nu par să înţeleagă că ne facem de râs. Ca ţară. Când vocile Franţei şi Germaniei ne spun că nu intrăm în Schengen din cauza corupţiei, când prin vămi se fac zeci de arestări, Puterea nu vrea să trimită un om în faţa Justiţiei iar Opoziţia o ajută prin lipsă.
Frică şi jocuri politicianiste.
La ce ne putem aştepta? La nimic bun. Absenteismul programatic devine o regulă. Va fi folosit din ce în ce mai des. Şi pentru subiecte din ce în ce mai fără miză.
Democraţia pare o pălărie prea mare pentru România.
Azi, USL s-a abţinut de la vot, Dan Păsat a scăpat de întâlnirea cu Justiţia. Prin votul Puterii, care e majoritară doar când vrea.
Când Puterea a folosit această metodă penibilă a făcut-o de frica pierderii Guvernului, azi Opoziţia a făcut-o ca să arate că nici Puterea nu doreşte eliminarea corupţiei. Şi a reuşit.
Practic, Parlamentul îşi pierde sensul. Şi nici Puterea, nici Opoziţia nu par să înţeleagă că ne facem de râs. Ca ţară. Când vocile Franţei şi Germaniei ne spun că nu intrăm în Schengen din cauza corupţiei, când prin vămi se fac zeci de arestări, Puterea nu vrea să trimită un om în faţa Justiţiei iar Opoziţia o ajută prin lipsă.
Frică şi jocuri politicianiste.
La ce ne putem aştepta? La nimic bun. Absenteismul programatic devine o regulă. Va fi folosit din ce în ce mai des. Şi pentru subiecte din ce în ce mai fără miză.
Democraţia pare o pălărie prea mare pentru România.
luni, 7 februarie 2011
Partide şi preşedinţi de partide
Ce se mai petrece prin presa online. Este reprezentat numărul de articole în care apar respectivele partide şi preşedinţii partidelor. Sunt monitorizate cam 60.000 de surse online. Cu click pe poză.
La partide lucrurile sunt destul de clare, cel mai mare circ l-a creat alianţa PNL cu Voiculescu, în rest PSD-ul este puţin peste PDL, PNL puţin în spate.
Nu l-am băgat pe Emil Boc pentru că în ultima vreme nu prea ştim ce face. Presupun că ne conduce. Nu ştiu unde. Aşa că l-am înlocuit cu Traian Băsescu. Iar acesta zdrobeşte opoziţia.
Aş putea să fac judecăţi "de valoare" dar la atâtea palavre câte se spun mai bine renunţ.
Monitorizarea este făcută de MediaIQ. V-am dat link-ul la blog că restul e pe bani.
La partide lucrurile sunt destul de clare, cel mai mare circ l-a creat alianţa PNL cu Voiculescu, în rest PSD-ul este puţin peste PDL, PNL puţin în spate.
Nu l-am băgat pe Emil Boc pentru că în ultima vreme nu prea ştim ce face. Presupun că ne conduce. Nu ştiu unde. Aşa că l-am înlocuit cu Traian Băsescu. Iar acesta zdrobeşte opoziţia.
Aş putea să fac judecăţi "de valoare" dar la atâtea palavre câte se spun mai bine renunţ.
Monitorizarea este făcută de MediaIQ. V-am dat link-ul la blog că restul e pe bani.
sâmbătă, 5 februarie 2011
Background
Ştiu că nu vă uitaţi la clipuri. N-aveţi timp. Bass-ul contează. Încercaţi să auziţi numai bass-ul. Aici e uşor.
Iar ăştia nu au bass, sunt singurii fără.
Extremele se atrag totdeauna.
Iar ăştia nu au bass, sunt singurii fără.
Extremele se atrag totdeauna.
vineri, 4 februarie 2011
joi, 3 februarie 2011
Orbire parţială
Sistemul pensiilor de Stat este peste tot în lume în grea suferinţă. Dar mai ales în statele cu o puternică protecţie socială. Cum facem parte din UE trebuie să ne raportăm la UE. Altfel, de ce am intrat?
Pentru început să vedem cât din PIB este reprezentat de pensii.
Cu 7,5 procente ocupăm locul 20. S-ar putea spune că plătim puţin pentru pensionari.
Dar să vedem cât reprezintă pensiile din încasările la buget.
Şi iată cum de pe locul 20 am trecut pe locul 10. Cred că merită făcute câteva observaţii asupra realităţii exprimate de aceste două grafice.
1. Când stânga abordeazî subiectul vede numai primul tabel. Ca procent din PIB suntem pe la coadă.
2. Când dreapta abordează subiectul se uită doar la al doilea tabel. Ca pondere în veniturile bugetare stăm rău.
3. Adevărul e, ca de obicei, la mijloc. Numărul mare de pensionari şi procentul mic din PIB alocat face ca pensiile să fie de mizerie. În acelaşi timp ponderea acestora din încasările bugetare e mare.
Situaţia are rădăcini adânci. După 1989 în România s-au pierdut 4,6 milioane de locuri de muncă.
Ştiu, a spune ceva de bine despre Năstase e o blasfemie, dar, deşi social democrat, nu a mărit în termeni reali pensiile. Şi asta 4 ani. Tăriceanu în 2 ani a "rezolvat" problema. Aveţi aici socotelile lui Turambar.
Banca Mondială a făcut un studiu destul de detaliat asupra viitorului sistemului de pensii pentru ţările ex-comuniste. Aici. O listă a măsurilor pe care le-au luat ţările pentru a rezolva problema deficitelor bugetelor de pensii aveţi aici.
Citindu-le o să vedeţi că situaţia noastră nu este nici disperată, nici înfloritoare. Suntem pe la mijlocul tuturor clasamentelor. Şi graficele o susţin.
La noi s-a făcut câte ceva. Dar nu suficient. Fără crearea de locuri de muncă, creştere economică, eliminarea cheltuielilor aberante şi o mai bună colectare, doar tăierile nu fac decât să aducă în mizerie pe "nesimţiţii" noştri părinţi.
Practic actualul Guvern suferă de orbire parţială, vede doar graficul care-i convine, al doilea. Cel pe care-l pot influenţa uşor, prin impozite şi tăieri. Şi astea făcute târziu şi cu nenumărate sincope legislative.
Cred că e momentul să abordeze primul grafic.
PS Ce, numai Khris şi Dan Popa ştiu să facă grafice? :-)
Pentru început să vedem cât din PIB este reprezentat de pensii.
Cu 7,5 procente ocupăm locul 20. S-ar putea spune că plătim puţin pentru pensionari.
Dar să vedem cât reprezintă pensiile din încasările la buget.
Şi iată cum de pe locul 20 am trecut pe locul 10. Cred că merită făcute câteva observaţii asupra realităţii exprimate de aceste două grafice.
1. Când stânga abordeazî subiectul vede numai primul tabel. Ca procent din PIB suntem pe la coadă.
2. Când dreapta abordează subiectul se uită doar la al doilea tabel. Ca pondere în veniturile bugetare stăm rău.
3. Adevărul e, ca de obicei, la mijloc. Numărul mare de pensionari şi procentul mic din PIB alocat face ca pensiile să fie de mizerie. În acelaşi timp ponderea acestora din încasările bugetare e mare.
Situaţia are rădăcini adânci. După 1989 în România s-au pierdut 4,6 milioane de locuri de muncă.
Ştiu, a spune ceva de bine despre Năstase e o blasfemie, dar, deşi social democrat, nu a mărit în termeni reali pensiile. Şi asta 4 ani. Tăriceanu în 2 ani a "rezolvat" problema. Aveţi aici socotelile lui Turambar.
Banca Mondială a făcut un studiu destul de detaliat asupra viitorului sistemului de pensii pentru ţările ex-comuniste. Aici. O listă a măsurilor pe care le-au luat ţările pentru a rezolva problema deficitelor bugetelor de pensii aveţi aici.
Citindu-le o să vedeţi că situaţia noastră nu este nici disperată, nici înfloritoare. Suntem pe la mijlocul tuturor clasamentelor. Şi graficele o susţin.
La noi s-a făcut câte ceva. Dar nu suficient. Fără crearea de locuri de muncă, creştere economică, eliminarea cheltuielilor aberante şi o mai bună colectare, doar tăierile nu fac decât să aducă în mizerie pe "nesimţiţii" noştri părinţi.
Practic actualul Guvern suferă de orbire parţială, vede doar graficul care-i convine, al doilea. Cel pe care-l pot influenţa uşor, prin impozite şi tăieri. Şi astea făcute târziu şi cu nenumărate sincope legislative.
Cred că e momentul să abordeze primul grafic.
PS Ce, numai Khris şi Dan Popa ştiu să facă grafice? :-)
marți, 1 februarie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
