La Mulţi Ani!

Să realizaţi tot ce n-aţi reuşit până acum. Să fiţi sănătoşi. Să fiţi feriţi de toate spaimele. Un an fericit.

Dan

2008, n-avem cum

De câteva zile mă străduiesc să găsesc o descriere a anului 2008. Şi nu mi-a ieşit. Apoi am revenit la propriile principii. Am început să caut. Şi am găsit aici un comentariu pentru o acţiune artistică descrisă aici. Tot din acest ultim loc, de la Mircea Nicolae am şterpelit poza care descrie România anului 2008.

N-avem cum să avem o clasă politică responsabilă. Noul ministru Pogea vede deja o creştere a PIB de vreo 13 procente. Ori habar n-are pe ce lume e ori nu ştie să calculeze.

"Produsul Intern Brut este prognozat la 582,7 miliarde lei, faţă de 505 miliarde lei în 2008."

N-avem cum să ne ducem la munte decent. Că n-avem pe unde.

N-avem cum să avem Justiţie când ea e făcută de judecători bâuţi şi care nu respectă nicio lege.

N-avem cum să avem Poliţie când poliţiştii sunt puşi să sufle în fiolă şi ei suflă în loc să dea de pământ cu cetăţeanul respectiv.

N-avem cum să trăim dacă suntem omorâţi pe trecerea de pietoni şi ucigaşul scapă.

N-avem cum să avem viitor dacă copiii sunt educaţi de profesori păcăliţi. N-avem cum când mii de diplome sunt date pe bani.

N-avem cum să trăim când salariile doctorilor care au mai rămas sunt minuscule, când o carte de medicină costă un sfert de salariu.

N-avem cum din cauza noastră. Pentru că ne ocupăm de numărul de Moşi Crăciun care bântuie pe străzi, cel mai lung cârnat şi cel mai mare tort.

N-avem cum când am votat doar 40 de procente. N-avem cum când alocaţia pentru un câine e mai mare decât pentru un copil.

N-avem cum!

Gata

Cârnaţii, ţuica, DN1, gata!

Sărbători fericite!

Să vă aducă Moş Crăciun tot ce vă doriţi.

22 Decembrie

Mi-am păstrat decenţa să nu postez ieri. Investirea Guvernului, mitocăniile lui Mitrea şi ouăle ratate, sau nu (plătesc eu amenda lângă sute de alţi oameni, de altfel, la două milioane, sunt gata oricând să lansez un atac, sper că mai bine ţintit) sunt nimicuri. Toate subiectele astea sunt minore, nu merită lipsa de respect în faţa sacrificiului făcut de copiii de acum 19 ani, aşa că, mai bine, puţină tăcere plină de respect.

Nu sunt vreun fanatic ecologist dar măcelul brazilor de Crăciun e tradiţional dar păgubos. Mai scump dar mai cinstit, am cărat un brăduţ viu, o să stea în casă vreo două săptămâni. După aia are un viitor de brad normal, şi viu, plantat în pământul patriei. Dacă 20 de ani plantez căte un brad e un pas înainte. Dacă o facem toţi e un pas mult mai mare. Are şi certificat.

Sărbători Fericite! Prima strigare. Şi sper să rămâneţi la fel de tineri.

După 40 de ani

Cătălin Predoiu, copil de mahala

PDL trebuie să producă, PSD să cheltuiască.

Ca într-o familie de mahala clasică, bărbatul aduce salariul acasă, este ţinut sub papuc de o damă isterică, iar ea cheltuieşte pe farduri tot ce a strâns fraierul, farduri de mâna a doua. Copilul cuplului este acest ministru Predoiu, făcut cu lăptarul. Ea nu-l iubeşte că-i ocupă timpul, el pentru că nu-i al lui. E şi el prin casă. Să nu mai spun că-n tinereţea zbuciumată lăptarul a fost intim cu fraierul.

Lăptarul după ce a zis că-l dezmoşteneşte pe copilul Predoiu s-a răzgândit. Aşa are şi el parte, ba de nurii lui Geoană, ba de berea lui Boc. Vecinul bisexual politic de peste drum, şi ungur pe deasupra, nu ştie cu cine să se combine, cu lăptarul, cu dama, cu fraierul?

În mahala adie vestea cum că-l dau afară pe fraier, că e criză. Casa stă să cadă pe ei. Dama cere bani de poşetă nouă. Boc ar vrea să repare acoperişul. Lăptarul râde, că are vaca lui, care cam duhneşte a petrol. Nici nu s-au împăcat bine după amantlâcul damei cu lăptarul că gata, au un nou subiect de scandal, motanul Felix şi-a adus iar puii în casă. Dama-i iubeşte, Boc are alergie.

Copilul Predoiu cerşeşte prin vecini, cam aşa cu clasa noastră politică. Părerea mea.

"Walking On Broken Glass" sau "Mi-a dispărut toate!"

Am un prieten care are o fetiţă de 3 ani, Irina, zisă Dom Inginer, acţiunea se petrece astă-vară. O găsesc în mijlocul casei uitându-se, total dezorientată, într-un rucsac, gol. Ridică privirea spre mine şi zice ingenuă şi într-un fel fascinată "Mi-a dispărut toate!" Rucsacul era, într-adevăr, gol. Nici măcar nu era rucsacul ei. Exact aceeaşi figură pierdută şi consternată am văzut azi la Vosganian când mărea deficitul bugetar la 4 procente cu bătaie spre cine ştie cât.

În programul de guvernare ne menţinem la un deficit sub 3 procente dar persistă creşteri de pensii, salarii minime, pensii sociale, alocaţii. Cota unică se menţine dar cu piruete, ăia cu venituri reduse au compensaţii. Caută surse pentru finanţarea sistemului de pensii. O uită pe aia cu mărirea cu 50 de procente a salariilor profesorilor, rămâne doar o salarizare "corespunzătoare". Adică atât cât e.

La Sănătate se măresc sumele. Se compensează minim 90 de procente din preţul medicamentelor pentru pensionari şi cei cu venituri mici. Incredibil, minim 90. O să fie medicamente compensate cu 110 procente domnule importator de Ferrari?

Cresc salariul minim şi ăla mediu ca la vadul lat. Şi mai bagă şi o pensie minimă garantată. Şi elimină şi nişte inechităţi plus o mie de kilometri de autostradă.

Să-i comunicăm Preşedintelui jucător, Prostănacului superjucător, Primului Ministru neinvestit dar cu istoric de testator al legii atracţiei gravitaţionale, o să aibă nevoie de experienţa asta, că toţi banii pe care-i împart frenetic sunt de la popor, datorii ale poporului sau de la imprimantă.

Cred că ar trebui chemată Dom Inginer să le joace scena cu "Mi-a dispărut toate!", o să aibă nevoie de exerciţiu de 1 martie când Boc o s-o joace public, la televizor.

Dacă nu pot să ofere pâine, măcar circ, a şi început, Nicuşor Constantinescu, Gigi şi Piţurcă sunt trimişi în instanţă. Se pregătesc...mulţi. Asta e miza ministrului Justiţiei.

Iar noi o să:

La jumătatea unui proiect

Ca orice proiect, întreprindere, demers, câteodată trebuie să vezi dacă merită sau nu continuat.

Stupid, din motive festiviste, căutătura obiectivă asupra realităţii vine la termene fixe, la 6 luni, la 1 an, de Anul Nou. Tot aşa, tot atunci, ne lăsăm de fumat. Câteodată nici atunci nu avem timp să ne oprim din goană şi să privim ce am făcut, ce e de făcut, dacă merită, ce-am călcat în picioare, la ce am renunţat, pe cine sau ce am neglijat.

Ieri întreprinderea "România obiectivă" a sărbătorit, în tăcere, 6 luni. Proiectul este pentru un an şi n-am să-l abandonez. A avut ca scop, şi are, o altă imagine asupra lucrurilor, imaginea e obiectivă în masura în care eu sunt obiectiv, câteodată reuşesc, câteodată nu. Calificativul de "obiectivă" vine, normal, din orgoliu. Imaginea mea despre lume e mai corectă decât a ta. Fals. Sunt la fel de corecte, doar mai adaptate sau nu la realitate, mai încrâncenate sau nu, mai intolerante, mai raţionale sau nu.

În locul meu poate fi oricare, nu am talent, nu am şcoală de jurnalism, pâna acum 6 luni n-am scris decât lucrări ştiinţifice într-un dialect cu câteva mii de vorbitori în întreaga lume. Cumva, habar n-am cum, a ajuns Hotnews la mine, le mulţumesc pentru faptul că mi-au oferit un loc. Nu am reclame, nu iau bani, nu am contract sau obligaţii de a scrie despre ceva sau la o anumită oră. În fapt nu am nicio obligaţie şi există doar autocenzura decenţei.

Totul a început din furie şi neputinţă. Am simţit că trebuie să spun că pentru mine lucrurile din ţara asta nu sunt în regulă. Dar că sunt mai în regulă decât spun defetiştii de serviciu. Încerc să spun că faptele care ne înconjoară câteodată sunt minunate, câteodată hidoase, Băsescu nu este un demon dar nu este un înger. Partidele nu sunt o adunătură de hoţi dar nu sunt, în aceeaşi măsură, adunări de binefăcători ai neamului. Toţi suntem gri. Senzaţia de neputinţă persistă, cea de furie era de moment.

În fapt, trebuie să ne tratăm unii pe alţii cu mai puţină încrâncenare şi suspiciune. Prostia e totdeauna lipsită de opţiuni şi de toleranţă.

Dacă măcar o întrebare a mea a răsunat în mintea cuiva nu a fost degeaba. Dacă nu, mai întreb peste o jumătate de an.

Televizorul, creditul şi suicidul

În Adevărul de ieri am găsit o ştire.

"În urmă cu două luni, un tânăr din Buzău şi-a pus capăt zilelor după ce a rămas în urmă cu plata ratelor la bancă. Buzoianul împrumutase 2.000 de lei ca să-şi cumpere un televizor şi nu îşi mai putea plăti ratele din salariul de 400 de lei. El a lăsat în urmă un copil de numai şase luni."

După un mic studiu am găsit confirmarea aici.

Cum nu am decât o sursă, există dubii asupra veridicităţii tuturor faptelor, dar par credibile.

Deci omul, cu un salariu de 400 de lei, cumpără un televizor de 2000 de lei pe care plăteşte 3000 de lei la o rată de 150 de lei lunar, adică 20 de luni plăteşte aproape 40 la sută din unica sursă de venit a unei familii pentru un televizor, cu un copil mic în dotare, el nu televizorul, şi când vede că nu mai poate se sinucide din motive greşite, cum că banca i-ar lua casa.

În această poveste tragică şi absurdă există câteva tare adânci de care societatea suferă.

Existenţa unui asemenea tip de credit, la cifra restituită este, pur şi simplu, camătă, tipul creditului era "cu buletinul", nereglementat.

Creditul, ca unică modalitate de achiziţie a unor bunuri, pe vremuri era economisirea. Viteza de evoluţie, sau involuţie, a societăţii face să vreau acum, nu să aştept să-mi permit, a avea devine o datorie nu o bucurie.

Lipsa de modele şi televizorul cu diagonala de 1 metru mă introduc "în rândul lumii" deşi eu, de fapt, mor de foame. Reclama şi falsele modele pervertesc adevăratele valori, laptele praf pentru un copil luptă cu televizorul telenovelelor sau al meciurilor de fotbal. Lipsa noţiunii de familie şi responsabilitate.

Lipsa de educaţie, elementară, economică. Cum să iau un asemenea credit, cum să-mi ia casa pentru un televizor? Neştiinţa căutării realităţii, evaluarea acesteia, în ce situaţie sunt şi ce se poate întâmpla?

Lipsa de valoare a presei, salariul minim este peste cei 400 de lei. Ceva e putred.

În mod cert omul era dezechilibrat. Concluziile nu. Câteodată parcă ne vorbim.

Cum am ajuns aici

Am ajuns în această fundătură din cauza unei decizii politice pe care nu ştiu cine a luat-o, presupun că Preşedintele Băsescu.

Există o poveste foarte interesantă despre poziţionarea partidelor politice pe scena politică. Avem o plajă, oamenii sunt aşezaţi cu o anumită densitate. Avem doi vânzători de îngheţată, unul pleacă din stânga, unul din dreapta, se vor plasa în aşa fel încât fiecare să lase în spate cam un sfert din poporul de pe plajă, electoratul captiv, şi se vor bate pe jumătatea din mijloc, oscilând în funcţie de evenimente. Şi asta indiferent de lungimea plajei, doar opţiunile de aşezare pe care poporul le are contează.

Excludem UDMR, are un electorat de natură etnică, nu politică. Avem PDL plasat la mijloc, smulge o parte din electoratul PSD şi o parte din electoratul PNL. S-a plasat astfel încât să echilibreze scena, cum a ieşit s-a văzut pe 30 noiembrie.

Greşeala strategică a fost fuziunea PD cu PLD, fără această fuziune PD împingea PSD spre stânga iar PLD PNL-ul spre dreapta. Că strategia a funcţionat s-a văzut la alegerile europarlamentare. Fuziunea a redus bucata de plajă pe care PDL o putea acoperi, s-a văzut la locale, rezultatul alegerilor din 30 noiembrie e doar o consecinţă previzibilă a unei greşeli vechi, de lipsă de ştiinţă politică. Că am dreptate este şi scorul foarte diferit între europarlamentare şi locale deşi singurul lucru diferit este fuziunea în cauză. Şi nu contează prea mult prezenţa la vot.

Nu totdeauna unirea face puterea. Contează şi numărul de opţiuni.

Despre subiectul doi, ăla cu Stolojan, e o surpriză pentru naivi. Să vedem replici mult anterioare alegerilor cum sunt aici sau aici, cu voia Dvs. ultimul pe listă aici. Nu e nimic surprinzător, e normal, naivitatea şi iluziile dreptăţii făcute de clasa politică sunt, pur şi simplu, naivităţi. Nu am o imagine a întregii blogosfere, poate au mai fost şi alţii, pe care, din păcate, nu i-am precizat.

E cinic dar corect, iluzia de speranţă pe care o credem posibilă prin vot e doar o iluzie. Ca orice iluzie, viaţa ei, depinde de vânzător şi mult mai puţin de cumpărător.

O alianţă care necesită opoziţie

Relativismul moral pecetluit de alianţa politică nefirească semnată ieri, în opoziţie cu pantofii zburând spre nasul celui mai puternic om din lume, mă fac să cred că dorinţa noastră de a supravieţui, cu orice preţ, este păguboasă. Avem o lungă istorie a trădării, a compromisului inutil, a alegerii celui mai uşor drum chiar cu ştiinţa faptului că greşim.

Alianţa de ieri necesită opoziţie. Nu PNL-ul este capabil s-o facă, de altfel acest partid se îndreaptă spre istorie. Nici aripa Iliescu nu reprezintă opoziţia, şi acesta trebuie să intre în istorie. Presa trebuie să intre în opoziţie, ca ultimă voce responsabilă a acestui popor.

Această alianţă încalcă bunul simţ şi logica, indiferent de argumente, nu cred în ea. În consecinţă intru în opoziţie.

Vandalism ecologic

"
Pădurile poloneze sînt în pericol. Un grup de vandali distruge copacii. Ecologişti polonezi au alertat poliţia după ce au descoperit numeroase trunchiuri de copac doborîte şi alţi copaci marcaţi pentru tăiere, într-o zonă declarată parc natural protejat din nordul Poloniei. Poliţia a descoperit făptaşii în apropierea unui rîu, ghidîndu-se după urmele lăsate de un copac tîrît prin frunzişul de pe sol.

Crima fusese comisă de o colonie de castori. Ecologiştii se simt puţin stingheriţi, dar nu e vina lor. În această meserie, cunoştinţele despre natură sînt facultative.

De aici. Acesta este vinovatul înainte de a fi arestat.

Despre clasa politică

1. Baronii locali - orice lucrare, de oriunde din teritoriu, făcută de un Primar sau un Preşedinte de Consiliu Judeţean, cu orice firmă, e, de fapt, o afacere plină de corupţie. Există şi astfel de afaceri, indiscutabil, dar niciun jurnalist serios, de investigaţie, nu a făcut o statistică a afacerilor, realmente, ilegale. La orice afacere, cineva, poate să spună, din considerente comerciale sau personale, că există o ilegalitate. Ce face presa? Spune că e o afacere ilegală şi, eventual, dă un drept la replică, cu litere mici, într-un dos de pagină. Şi induce ideea că toţi sunt corupţi şi la fel.

2. Ciolanul - lupta politică este eminamente pentru ciolan, "baronii locali" de la punctul anterior nu fac altceva decât să ceară intrarea în Guvern pentru a avea acces la ciolan. Şi ce să facă, au proiecte, banii ăia din Buget sunt ai noştri, trebuie să se întoarcă la noi. E absurd să ceri oricărui edil să nu ceară bani, oamenii care l-au ales au aşteptări de la el, ce să facă, să nu ceară bani şi să asfalteze cu voluntari? Este evident că lipsa de descentralizare face ca toţi oamenii politici din teritoriu să ceară bani la centru. Când cineva ia bani de la UE e erou, când ia bani de la Guvern luptă pentru ciolan. Trebuie să înţelegem că toţi banii Guvernului sunt ai noştri şi să susţinem obţinerea de bani pentru comunitatea din care facem parte. De altfel, habar n-avem ce bani dăm şi cui.

3. Negocierile - faptul că partidele negociază pare o adevărată ruşine, se negociază posturi, poziţii şi finanţări, dar fiecare negociem zilnic tot felul de lucruri, atunci nu pare ruşinos sau atunci e normal? A te târgui la piaţă e normal, în politică, nu. Şi ăia sunt tot oameni, cu interese de grup şi personale. Să ridice mâna ăla care n-are interese personale şi de grup. E stupid să denigrăm negocierea, singura alternativă, impunerea de undeva, adică dictatura.

4. Clasa politică - clasa politică este cea aleasă de noi. Inclusiv de cei care n-au votat. Au ales să stea acasă. Deci nu-i interesează subiectul. Şi cu asta, basta. Ce am votat e alegerea corectă, e singura valabilă şi exactă. Noi, poporul, dacă nu ne place clasa politică, avem dreptul şi posibilitatea s-o schimbăm. Dacă nu suntem în stare s-o schimbăm, asta e. Suportăm ce avem sau facem o revoluţie. Nu există alte variante.

5. Intoleranţa - vorba lui Doc, votez pe cineva, nu mă însor cu el. Că-mi place sau nu Băsescu în acest moment nu contează, l-am pus acolo, aştept să facă ce e mai bine pentru mine, nu-mi place, nu-l mai votez. A te comporta în politică, implicat fiind sau simplu observator, ca un ultras al oricărei echipe de fotbal e absurd. Nu foloseşte. Toate extremismele, mai ales cele alimentate de lipsa de informaţie, sunt păguboase pentru toată lumea.

Şi presa trebuie să rezolve toate aceste lucruri, să explice, să numere, să nu intre în rândul intoleranţilor. Exemplu. Ieri, toată ziua, Realitatea TV nu a dat nici măcar o opinie, una, favorabilă unui Guvern PDL-PSD. Eu am spus că nu sunt de acord. E însă intolerabil să nu dai nicio opţiune favorabilă. Statistic ea există. Şi, mai mult, să spui că din cauza negocierilor pentru Guvern nu e nimeni responsabil pentru carnea cu dioxină. Avem un Guvern în funcţiune care e responsabil pentru intrarea cărnii în ţară. Demonizarea clasei politice este vina faptelor ei şi a presei iresponsabile, avem nevoie să înţelegem cum funcţionează un sistem. Sau anarhia ca opţiune alternativă.

Noi alegem.

Faptele, înaintea deciziei Preşedintelui

Sunt 5 grupuri în Parlament, unul cu 35 de procente, unul cu 34 de procente, 1 cu 19, 1 cu 7 şi 1 cu 5, prin rotunjire.

Ce înseamnă majoritate stabilă? O majoritate în care să avem cel puţin 53-55 de procente, în general aceasta creşte prin dezertările din opoziţie dar mai puţin de 63-65 de procente pentru că din acel moment opoziţia este practic mută. În acest fel ideea de democraţie nu este siluită de o majoritate covârşitoare cu o opoziţie decorativă.

Grupul de 5 procente, minorităţile altele decât cea maghiară, sunt întotdeauna cu majoritatea. Partidul de 19 procente pune condiţii pe care nici unul din partidele mari nu le poate accepta. Nu ne interesează motivele acum.

Avem 4 variante rezonabile rămase.

35 plus 34 plus 7 plus 5, 81 de procente la Putere, 19 în Opoziţie.
35 plus 34 plus 5, 74 de procente la Putere, 26 în Opoziţie.
35 plus 7 plus 5, 47 de procente la Putere, 53 în Opoziţie.
34 plus 7 plus 5, 46 de procente la Putere, 54 în Opoziţie.

Fără încăpăţânarea partidului de 19 procente, PNL, de a pune condiţii absurde, fie nu se obţine o majoritate, fie majoritatea devine covârşitoare.

Din cele 4 variante, cele mai apropiate de cifra optimă sunt cele două Guverne minoritare; PDL plus UDMR plus minorităţi sau varianta cu PSD în loc de PDL.

Cererea PSD de excludere a UDMR dintr-o eventuală coaliţie e normală din punct de vedere al cifrelor şi noţiunii de democraţie.

Traian Băsescu poate să facă 3 lucruri.

1a. Să nu accepte cererea PSD de excludere UDMR şi să facă o propunere de neacceptat oficial pentru PSD, o Monica Macovei, nenegociabilă, e un exemplu. Astfel poate să propună un Guvern minoritar PDL şi să treacă susţinut de aripile care deja fâlfâie prin PSD şi PNL. Dacă nu trece, ameninţă că mai face o astfel de mişcare şi impune un Guvern minoritar PDL. Dacă nu trece nici a doua oară intrăm în anticipate şi în încă 2 sau 3 luni de haos în speranţa că poporul o să voteze diferit.

1b. Să-l pună pe Mircea Geoană premier dacă nu trece primul Guvern minoritar PDL, şi să aştepte să vadă ce se întâmplă, probabil PNL vine în Guvern şi intră PDL în Opoziţie. Adică oficializarea relaţiei PSD - PNL. Un Guvern minoritar PSD trece evident cu voturile PNL chiar dacă PNL nu intră direct în Guvern.

2. Să permită coaliţia PDL cu PSD, cu oferte rezonabile pentru PSD, şi să se spele pe mâini.

Dacă Guvernul minoritar, oricare ar fi el, trece prin Parlament şi-şi rupe gâtul în faţa crizei şi/sau opoziţiei prea puternice există varianta celuilalt partid mare. Dacă aprobă marea coaliţie şi aceasta ratează, din cauza crizei sau lipsei de coeziune, nu mai avem nicio şansă.

Nimeni nu ştie ce o să vină peste noi dar e mai bine, părerea mea, să avem două şanse în loc de una la trecutul punţii. Şi ar fi ceva mai moral.

PNL din Opoziţie nu ajută cu nimic ţara în cazul unei mari coaliţii, nici măcar o moţiune nu poate depune. Simplă.

Votul nostru şi încăpăţânarea PNL au nemulţumit, prin consecinţe, pe toată lumea. Mai are de vorbit Traian Băsescu.



Poza e de aici.

Primar

Ne aflăm în Oltenia de sub munte, la ţară. Cam tot timpul primari PSD. În 2000 apare un nou primar. Satul arăta hidos, totul era vraişte. Străzi neasfaltate, de fapt uliţe, lipsă de apă vara, iluminat public chior, ca la ţară.

În 8 ani a asfaltat tot ce a văzut în faţa ochilor, a făcut şi drumuri noi, drumul principal nu l-a putut asfalta că nu ţine de primărie ci de judeţ, nasol. A făcut un nou bazin pentru apă. A făcut sistem de salubritate, oamenii au pubele la poartă, că acolo nu se fură şi vine tractoraşul şi ia gunoiul, 20 de lei abonamentul pe an. Noaptea nu-ţi bagi degetele în ochi.

Există sală de sport, teren de tenis, şcolile sunt renovate şi dotate. Încearcă să faci un vaccin antitetanos în Bucureşti, o să baţi 5 spitale, eu a trebuit să fac unul acolo, mi-a luat 5 minute la dispensarul sătesc. Există supermarket la care plăteşti cu cardul. Există magazin de scutere, am văzut o tanti de 70 de ani, cu broboadă, pe scuter, la benzinărie. Acum primarul face cea mai lungă pârtie de ski din România.

Şi-a angajat la Primărie funcţionar care să scrie proiecte pentru banii UE. Care chiar le scrie şi câştigă proiectele. A adus nişte investitori din Italia. Şi are o grămadă de planuri. Gaze, canalizare. Mai sunt multe de făcut dar deja e un loc în care se poate trăi decent. Şi dacă nu găseşti ceva în sat, găseşti la 8 km într-un orăşel cu 7000 de locuitori. Numai reprezentanţă de maşini nu are orăşelul.

A câştigat al treilea mandat cu aproape 70 la sută. Şi e de la PSD. Şi are şi dosar la DNA.

Ce concluzie să trag? Prosperitate fără morală? Sărăcie şi moralitate? Sau mai simplu, să aşteptăm sfârşitul procesului şi până atunci să fim alături de proiectele sale?

Aşa şi cu noul Guvern, nici nu e viu dar e corupt, imoral, reprezintă baronii şi e întruchiparea comunismului. Măcar să aşteptăm să se formeze. Oricum, am intrat în opoziţie. Dar nu stupidă.

Nuntă sau pomană

Aseară domnul Hurezeanu a comparat negocierile partidelor cu o nuntă. Toţi se peţesc pe toţi dar niciunul nu dă mai multă zestre. De altfel, cred că n-o să se ţină nunta, o să rămânem cu un concubinaj, aşa cum am fost obişnuiţi în ultimii doi ani.

Tare mi-e teamă că nunta e de fapt o pomană. A noastră, ca ţară, că văd că nu se negociază, fiecare pleacă în vizită şi vine exact aşa cum a plecat. Noroc cu Vanghelie care se dă submarin, să fie pigmentată negocierea.

În tot bâlciul ăsta plin de târgoveţi care ţin la preţ, indiferent de calitatea sugiucului pe care ni-l vând, bucătarul a pus cele trei oale la fiert şi aşteaptă să vadă care o să dea prima în fiert.



Poza e chiar de la o pomană câmpenească, aşa cum stă bine naţiei române. Şi pe 30 noiembrie comesenii au votat corect, şi ei ştiu de nuntă nu de pomană.

Cornel Nistorescu

Aici aflăm cum, după ce ani de zile a fost un neostoit luptător pentru legalitate, Cornel Nistorescu "respectă" legea.

Şi o respectă până la intrarea în spital a unor cetăţeni paşnici şi legali. Domnule Nistorescu puţin respect pentru legea aia pe care o tot clamaţi. Peste flori, pe trecerea de pietoni? Acum vreau să văd puţină Justiţie de aia oarbă.

Şi nu e "un şofer", e Cornel Nistorescu domnilor de la Realitatea TV.

UPDATE Părerea împricinatului despre trafic.

O cutumă a oricărui stat totalitar

Ce-aţi zice dacă Statul ar controla întreaga presă? Dacă ar hotărî ce se publică, câte gazete sunt, pe ce subiecte, ce cărţi, despre ce subiecte şi aşa mai departe, cu pedepse şi cenzurări? La fel radioul şi televiziunea.

Sau dacă în mod obligatoriu, Statul, ar decide ce e bun pentru copii să mănânce, cât, şi ar supraveghea alcătuirea meniurilor din fiecare casă, fiind pedepsiţi cei care încalcă regulamentele de hrănire? A început s-o facă.

Absurd, nu? Comunist. Coreea de Nord.

Cine n-are copii să ridice mâna sus. Eu am. Deci mâna mea rămâne jos. Cei cu mâna sus plătiţi studiile copilului meu în învăţământul de stat. E etic? Nu. De ce să plătiţi voi pentru copilul meu? De ce să plătesc eu pentru cei cu 4 copii sau 8?

Învăţământul de stat e gratuit şi obligatoriu! Fals. E plătit de toată lumea şi-mi încalcă dreptul meu de părinte de a alege o formă de învăţământ alternativă sau a-mi învăţa copilul acasă ce cred eu că e mai bine pentru el. Nicio formă privată de învăţământ, de orice grad, nu poate face faţă concurenţial statului care are la îndemână mijloace financiare de neatins, impozitele. Nu există concurenţă, nu există oferte rezonabile, statul îşi încalcă chiar rolul său de a aboli monopolul.

De ce la ora de sport din clasa a XII-a nu se învaţă bridge? De ce copilul trebuie să înveţe în clasa I mulţimi, pe care mulţi părinţi nu le înţeleg? De ce nu există curs de evoluţionism în şcoli? Sau de religie budhistă? Arheologie, pictură, gătit, piscicultură? De ce există teze unice pentru toată ţara. Dacă nu le dau sunt handicapat, nu pot să intru la liceu. Eu urăsc chimia, eu vreau să mă fac pictor.

Ce pregătire pentru viaţă dă copiilor sistemul educaţional de stat? De ce trebuie să pierd vremea cu şcoala obligatorie de nu ştiu câţi ani? Eu vreau să mă fac frizer, la 12 ani pot deja să urmez un curs de frizeri şi să muncesc nu să pierd vremea în şcoala care-mi blochează cariera mea de frizer. O să o băgaţi pe aia cu exploatarea copiilor. Nu e exploatare. E un om care nu vrea, nici el, nici părinţii lui, să meargă pe calea majorităţii. Dacă vrea altceva poate să aleagă altceva, să înveţe la şcoală, de pildă. În sistemul privat nu contează ce şcoală ai terminat, ci de ce eşti capabil.

Sincer, de câte ori aţi simţit ură faţă de şcoală şi regulile ei, absurdul şi inutilitatea ei? De multe ori, de prea multe ori. E de fapt forma prin care Statul dresează cetăţenii spre obedienţă. E sistemul de îndobitocire pe care Statul l-a pus în funcţiune ca să ne facă ascultători. Şi am mai multă şcoală de stat decât cei care o să mă înjure. Şi aici nu mă refer la sistemul românesc ci la ideea de învăţământ public "gratuit şi obligatoriu".

Şi înainte de a comenta gândiţi-vă cât vă mai aduceţi aminte din şcoală, despre dicotiledonate sau nervii spinali sau formula acidului acetic. Cât v-au folosit? Oamenii au plătit, oamenii au muncit ca să nu ne aducem aminte prea multe din şcoală, iar nouă ne-au distrus copilăria cu lucruri inutile şi pe care n-am vrut să le învăţăm, şi, oricum, le-am învăţat degeaba.

Aici e un studiu cu exemple. Şi cine mă cunoaşte, ştie că sunt sincer.

UPDATE Sistemul finlandez, cel mai bun din lume. Deşi de stat, mult mai scurt, mai vocaţional.

Două amintiri

1990, Casa Studenţilor, concert de jazz Anca Parghel, după 1 oră în plus ne-au stins lumina. A cântat la lumânare încă o oră.

1990, miting împotriva chinezilor, nu mai ştiu de ce. Eram revoluţionar pe vremea aia, era drum lung până la Ambasada Chinei. Pe drum, din întâmplare lângă noi, Constantin Ticu Dumitrescu, am vorbit o jumătate de oră, atâta detaşare şi lipsă de ranchiună sau ură n-am văzut la nimeni.

Dumnezeu să-i odihnească!

Scenariul 8311,2

Gigi Becali intră în Guvern la Agricultură, Copilul Minune la Cultură, Vadim la Sănătate, Ghervasuc la Economie şi Finanţe. La Educaţie şi Cercetare intră Talpeş. Mai am puţin.

Nea Nelu la Tineret, Sport, Culte şi Stagnare, ăsta e un minister nou de mare importanţă. Justiţia, aici o să fie un grup, toţi cercetaţii din Parlament. În fiecare luni dimineaţa are loc o bătaie în nămol televizată şi sub arbitrajul Mihaelei Rădulescu şi dată la Dani Oţil în emisiune, cine câştigă e ministru săptămâna aia şi numai el are voie la DNA.

Mai am ceva de dat? Relaţia cu Parlamentul e la Mihaela Rădulescu şi Dani Oţil, mai mult la Mihaela Rădulescu. La Cânt e Ştefan Bănică, ca să avem şi parte de bârfă. Guvernul e susţinut de Minorităţi altele decît..., restul sunt toţi în opoziţie.

Programul de Guvernare e scurt şi scris cu litere atât de mici că nu poate fi citit, oricum nu interesează, este votat în unanimitate mai puţin Minorităţile altele decât...

Iar Prim Ministru este, bătăi de tobe mici şi trompeţici, nenea ăla ales şi în arest la Braşov reprezentat de gardianul care ţine cheile arestului.

Deja am negociat, plecăm la Cotroceni.

Minorităţile altele decât...

PS: La 10 şi 10 avem Guvern că atunci vine gardianul de la Braşov, la Transporturi n-avem ministru că putem să nu facem autostrăzi şi aşa, la Externe negociem cu Monica Columbeanu, a zis că intră dacă-i facem un podium de prezentare suspendat de acasă până la Palatul Victoria. Am minţit că l-am făcut. Nu s-a prins.

PSPS: Guvernul l-am făcut în gară la Işalniţa, la bufet, sub acoperirea lui Hrebe care umbla cu paparazzi după el prin Bucureşti.

Iliescu + Patriciu = Love

Ion Iliescu - PNL sau opoziţie.
Dinu Patriciu - PSD sau opoziţie.

Această ultimă comuniune este peste poate.

Cum pălăria mea se împacă amărâtele alea de programe de guvernare, la care PNL nu renunţă, şi care se bat cap în cap. Tot PDL este vinovat că n-are ideologie domnule Crin Antonescu?

Şi ca să-l citez pe Marian Oprişan "Avem nevoie de bărbaţi de stat.", chiar avem! Pentru binele ţării Preşedintele Băsescu trebuie să propună un om agreat de aripile peneliste şi pesediste care nu sunt blocate de ideologii sau interese. Nu mă interesează acum nicio ideologie, niciun orgoliu, niciun cor al îngerilor care să spună oricui stă să asculte că nu se face unirea oricăror două partide pe baza unui program anticriză, că e imoral. În politică nimic nu e imoral. Imoral e să te blochezi în clişee intelectualiste şi să dublăm şomajul şi să triplăm inflaţia.

Situaţia e atât de gravă, economic, că avem nevoie de un Guvern stabil, care să facă ce o ştii mai bine să nu ne arunce în hăurile crizei. Se vor da comisioane, o să vuiască presa. Cert.

O să cadă capete. Peste tot. În spatele tuturor partidelor stau băieţii care au finanţat expediţia din 30 noiembrie şi care vor la guvernare. Şi fac presiuni.

Politica este arta de a face imposibilul posibil. Este imposibil să nu ne afecteze criza. Să facă posibil să nu ne afecteze prea rău. Ăsta e scopul clasei politice române azi.

Negociaţi până la învineţire, dar să o faceţi repede, şi un an de zile respectaţi ce aţi negociat. Şi atunci Marian Oprişan se va dovedi un om de stat prin apelul său. Iar Iliescu + Patriciu nu.

Despre benzina economiei

Să ne punem o întrebare logică. Au înnebunit toate băncile şi toţi dezvoltatorii de case plus sute de mii sau milioane de cetăţeni care au luat credit de la bănci ca să cumpere casele dezvoltatorilor, care la rândul lor au luat credite pentru a dezvolta casele în cauză? Asta în US, Spania sau România. Şi, mai mult, i-a apucat pe toţi simultan. S-au construit case şi acum 10 ani în US şi n-a fost criză.

Şi în 1929 şi în 2008 s-a petrecut acelaşi lucru, băncile au împrumutat bani cu dobânzi sub dobânda aia naturală, care provine din economisire, şi asta dintr-un entuziasm care câteodată are surse politice, câteodată lăcomia, căteodată concurenţa în lipsa reglementărilor, economiile "duduie" până se gripează pentru că benzina lor, creditul, este de proastă calitate.

Ce face omul în cazul ăsta? Se prinde repede că e proastă benzina, o aruncă, înjură producătorul de benzină, îşi asumă pierderea, bagă benzină bună şi merge mai departe. Şi nu mai cumpără de la benzinarul respectiv.

Sau varianta alternativă, tot bagă benzină bună peste aia proastă şi merge înainte sperând să nu crape motorul până toată benzina proastă se consumă.

Mai există o variantă, mai inteligentă, ştie că pe piaţă e benzină proastă şi pune un filtru care nu lasă benzină proastă în rezervor.

Când statul preia active e prima variantă, cănd scade dobânzile e pe varianta a doua ca şi atunci când bagă lichidităţi în piaţă. Varianta ultimă e aia când dobânda de referinţă a băncii naţionale e mare şi când băncile trebuie să aibă fonduri proprii mari în raport cu creditele date.

Motorul e economia reală, când se gripează e nasol. Banca naţională trebuie să aibă grijă de benzină, greu pentru ea este că în rezervor mai bagă benzină şi alţii, nu numai băncile pe care le controlează. Multă lume l-a înjurat pe Mugur Isărescu pentru că încetinea creditarea, acum se dovedeşte că ştia el ce ştia şi tot curăţa filtrele, mergeam mai încet dar mai sigur. Ca dovadă că băncile n-au căzut. Partea proastă este că economia e globală şi e destul de greu fără un Guvern responsabil care să ţină motorul cu benzina puţină pe care o avem din surse proprii.

Şi serios aici.

Cât de tare poate juca Tăriceanu

1. A făcut o mişcare eficientă, s-a asociat cu UDMR, şi-a crescut marja de negociere, e mai solid ca ieri, a creat premiza unui Guvern cu o mai mare reprezentare, lucru corect pentru ţară şi cerut de Băsescu.
2. A cedat, pe tăcute, la ideea absurdă de a rămâne Prim Ministru, era, totuşi, pe locul trei, încă un punct pozitiv.
3. A făcut o ofertă nenegociabilă care exclude PSD, sau cel puţin pe Geoană şi efectele lui pirotehnice.
4. Nu-l neglijează pe Băsescu. Nu a forţat mâna Preşedintelui la numirea Primului Ministru, orice post de altă natură, parlamentară să zicem, nu ţine de Băsescu şi e negociabil cu PDL.

Tăriceanu, cam jerpelit după repartizarea voturilor, a jucat bine şi permite o alianţă cu PDL. Care e normală. Extravaganţele premieristice, iubite de Crin Antonescu, imposibile în realitate au dispărut. Mişcarea lui Tăriceanu ucide cariera politică a lui Geoană indiferent dacă PSD acceptă programul PNL sau nu. Şi nici nu-l aduce pe Stolojan în funcţia de Prim Ministru, s-ar putea să fie o condiţie pentru PDL, care o să accepte fără să sufle, înlăturarea lui Stolojan.

Toate cărţile sunt la El Prezidente, şi la jocul ăsta nu se pricepe, din clasa politică, nimeni mai bine.

Geoană a dispărut, momentul lui de glorie politică a trecut, prăbuşirea este tragi-comică. Tăriceanu se salvează. Crin Antonescu intră în umbră. Nu-l văd în stare să rupă PNL.

Tăricenu a jucat bine personal, colateral bine pentru ţară. E un câştig colateral. Dar e un câştig. Şi e maximul ce poate oferi Tăriceanu. Acesta a jucat tot ce avea în mână, acum aşteaptă un semn prezidenţial. Nu ştiu dacă poate însă accepta un ministru ca Monica Macovei la Justiţie sau lipsa unui candidat la prezidenţiale.

Negocierile partidelor sunt de fapt o aşteptare a deciziilor Preşedintelui. Şi e o glumă să credem că partidele, după rezultatele deja ştiute, au un cuvânt de spus în alegerea Primului Ministru. Totul este la Traian Băsescu. Şi fac pariu că Geoană şi Tăriceanu se simt acum cum se simţea Băsescu înainte de suspendare. Iar aberaţiile cu o nouă suspendare rămân aberaţii. Suspiciunea şi groaza de a nu participa la Guvern blochează mişcări într-un Parlament proaspăt ales pe o lege care te leagă de un colegiu şi aduce a loterie.

Rezultatele alegerilor

N-am să mă apuc să fac aici o teorie a ratării estimărilor rezultatelor alegerilor, efectuate competent, de institutele de opinie. Pentru că oamenii mint. Şi mint de frică, mai ales la ţară. Corelaţia, ăsta e termen aritmetic, între cele două institute-mi spune că e un fenomen sociologic. Şi nu cred în teoria conspiraţiei pentru că nu foloseşte nimănui să ratezi, ca firmă privată, după alegeri. Înainte foloseşte, după nu. Ca să-i dea lui Geoană apă la moară să se facă, mai abitir, de râs? Plus furatul la urne. Oamenii au luat sarmaua, au spus că au votat cu producătorul de sarmale, dar au votat cu ce le-a trecut prin cap. Şi campion la şpaga electorală este PSD.

Nu contează numărul de voturi, contează numărul de mandate. Legea noastă struţo-cămilică, pe lângă faptul că permite unui loc doi să intre şi unui loc unu să stea acasă, mai are o componentă a împărţirii mandatelor. Componenta distribuirii voturilor în teritoriu, de la circumscripţie la circumscripţie şi pe ţară. Mandatele cele mai multe le va lua cel care este cel mai uniform distribuit în teritoriu, nu ştiu cine e ăla. Ăia care câştigă 5 colegii cu sută la sută şi nu au niciun vot în rest faţă de ăia care câştigă 10 colegii cu 51 la sută, sunt nişte pierzători. Dacă sunt 100 de alegători în fiecare colegiu diferenţa e de 10 voturi pentru cel de-al doilea, diferenţa de mandate de 5, în plus pentru acelaşi. Exemplul e absurd dar explică, simplist, votul neproporţional care intră în componenţa legii noastre. Să aşteptăm distribuirea voturilor în teritoriu. Nimeni nu a câştigat încă alegerile.

S-a votat în general de către cei cu studii liceale, cel mult, bărbaţi, de la ţară. Şi implicit cu venituri medii sau mici. Adică bazinul stângii politice. Şi dacă o jumătate de procent e o victorie, atunci e o victorie acasă obţinută în minutul 95 dintr-o fază dubioasă.

Dacă ne uităm la evoluţia mandatelor faţă de 2004 vedem că PSD a pierdut cam 10 procente, PNL şi UDMR au stat pe loc, PDL a câştigat cam tot ce a rămas fără stăpân de la PRM şi a pierdut PSD.

PSD este din nou în alianţă cu PC. Fără discuţie obţinea acelaşi rezultat fără PC. A pierdut un număr important de locuri în Parlament în favoarea PC de frică. Prostia se plăteşte. Eu cred că avea mai multe voturi fără PC, s-au bazat pe Badea, Stan şi Cristoiu. Aceştia sunt precum Teo, istorie. Audienţa nu înseamnă voturi, te poţi uita la Stan ca la Dan Diaconescu, e distractiv nu credibil.

Părţile bune sunt că am scăpat de PRM şi de PNG. Şi Gigi face audienţă dar nu a obţinut voturi. Ca dovadă că nu au dreptate televiziunile care ne dau numai tâmpenii pe ideea asta a audienţei. E alt subiect şi-l părăsim. De asemenea o să plece tot felul de abonaţi ai listelor ca Adrian Păunescu, Norica Nicolai, Şerban Nicolae şi alţii. Au fost favorizaţi cei din colegii mari. Aritmetica electorală e destul de complicată şi presupune un nivel mediu de pregătire aritmetică, pe care partidele nu-l au. Sau i-au fraierit pe cei care nu ştiu să socotească, sau nu au înţeles legea pe care au votat-o.

Deci PSD-ul a "căştigat" în propriul bazin electoral, a pierdut în raport cu rezultatele anterioare, şi, în concubinaj, cu trădătorul de acum patru ani, care a luat din caimacul lui Geoană şi care nu cred că are scrupule de a pleca din nou. PSD va avea clar mai puţine mandate decât PDL. Nimic nu-i mai plăcut decât o soluţie imorală.

UDMR şi PNL au stat pe loc, dovadă a unei etnicităţi sau ideologii constante. Căştigători pentru că au fost la guvernare şi nu s-au erodat. Ar trebui să mulţumească lui Traian Băsescu.

PDL a câştigat tot ce se putea. Nu ce visau ei sau Băsescu, dar asta presupune o legătură cu realitatea pe care PDL fără Băsescu nu o are. Unde-i Monica Macovei? Lupta anticorupţie? Au jucat cu cărţile PSD-ului şi au gonit de la vot pe cei care aşteptau inteligenţă nu manele. Ruşinos.

Absenteismul masiv ne spune că această clasă politică nu are legătură cu poporul. Şi nu sunt decât 100000 de locuri la munte, nu este cauza absenteismului. E dezgustul faţă de o clasă ruptă total de oameni. Aceştia i-au pedepsit. Oare a înţeles cineva?

Iar Varujan Pambuccian a avut de cinci ori mai multe voturi decât armeni, pentru că e legat de o comunitate, cea din IT. Ca dovadă că se poate să nu fii un fariseu în politica românească. Acum toţi parlamentarii sunt legaţi de o comunitate.

Votul uninominal, aşa strâmb cum e, a făcut puţină curăţenie. Şi o să fie din ce în ce mai bine. Nu am decât o singură pretenţie de la viitoarea guvernare. O justiţie eficientă şi transparentă. Cred că e o doleanţă mult prea mare.

Scrisoare închisă către domnul Băsescu

"Domnule preşedinte

Mi se pare absolut ineficient să citiţi aceste rînduri, ba chiar consider că şi consilierii dumneavoastră ar greşi dacă şi-ar pierde timpul cu aşa ceva. Sînt un cîrcotaş oarecare, un veşnic nemulţumit (aproape 20 de ani pot fi definiţi ca fiind o veşnicie). Nu merit atenţia instituţiei dumneavoastră, nu este normal să pierdeţi nici măcar o secundă cu această scrisoare.

Sînt convins că în tot acest timp dumneavoastră sînteţi conştient că au fost anulate cîte 12,5 milioane de buletine de vot, atît la Cameră cît şi la Senat. Sînt convins că dumneavoastră, în calitate de jucător, vă daţi seama că există extrem de mulţi cîrcotaşi, fiecare cu ale lui, toţi lipsă la apelul politicii. Ca jucător ce sînteţi sînt convins că ştiţi ce înseamnă să practicaţi jocul dumneavoastră politic pe stadioane cu din ce în ce mai puţini spectatori. Sînt convins că pe termen scurt lipsa noastră din tribunele arenei unde vă desfăşuraţi jocurile chiar vă aranjează.

Grav este că pe termen mediu şi lung viitorul politicii va avea lacune clare. Moştenirea pe care o veţi lăsa va fi un gol imens. Nu aceasta este soluţia dorită în locul a ceea ce v-a lăsat domnul Iliescu. Aţi fost ales pentru schimbare. Nu căutaţi nemărginirea, nu există.

Avem toţi chef de politică. În acest moment aproape orice am consuma ni se apleacă. Ştim cu toţii că veţi accepta acea guvernare care vă va garanta mijloacele necesare pentru încă un mandat de preşedinte. Vă rog respectuos să faceţi în aşa fel încăt să îl meritaţi.

Vlad Roman"

Subscriu şi vă rog să o faceţi şi voi cu o semnătură.
Dan Şelaru

România

La mulţi ani, România!

Hai gata, ce e politic, e politic. Să ne vedem de treaba noastră. Azi e ziua noastră. La mulţi ani! Pentru România. Pentru toată România. Inclusiv pentru copiii de la Domneşti. Cei fără părinţi şi fără căldură sufletească şi, poate, fără grade Kelvin.

Adresa: Fundatia Copii Impotriva Intunericului, comuna Domnesti, str. Sarbi, nr.213, Ilfov
Tel: 021.350 46 23
0722 924 868
0722 350 467
021 627 24 57
E-mail: skidscasadecopii@yahoo.com
Guias Mihaeala

O adresă şi câteva poveşti. Aici şi aici. Cel care spune poveştile a trăit, crunt, pe străzi. Şi a ajuns să scrie la ziar. Singur. Nu trebuie să repetăm povestea. Să auzim un strigăt de ajutor.

La mulţi ani pentru copiii de la Domneşti. La mulţi ani, România!

UPDATE: Nicoleta Ene (11/20/2008 8:30:47 PM): Disparut: Dragos 13 ani, inaltime 1.54, parul de culoare neagra, tenul deschis, semnalemente remarcabile : pistrui , ochi caprui. Oricine da detalii despre el, este rugat sa sune la numerele de telefon 0745231689 (tatal) si 07498637152 (mama). Va multumim...