Dacă doriţi să revedeţi 2008 - 2009

Cred că o criză reală şi sănătoasă o să ne trezească la realitate. Cu şomaj, cu curbe de sacrificiu, ce mişto sună, cu tot ceea ce înseamnă un dezastru. Şi o să revenim la valorile reale ale unei societăţi normale, munca, cinstea, morala, bunul simţ. Totul o să ne coste îngrozitor de mult. Îngrozitor. - 29 octombrie 2008

Toate cele trei partide, pentru voturi, îndreaptă ţara spre criză, conştiente de asta. Lupta pentru putere şi deci resurse, e gata să calce în picioare orice raţiune politică, două dintre ele vor conduce ţara, ideea de responsabilitate politică a căzut precum Boc în cap dar nu s-a mai ridicat de acolo. - 10 noiembrie 2008

Această alianţă încalcă bunul simţ şi logica, indiferent de argumente, nu cred în ea. În consecinţă intru în opoziţie. - 15 decembrie 2008

Clasa noastră politică nu ne poate oferi cadrul unei societăţi, este ruptă de popor, surdă la nevoile acestuia şi absurdă în comportamentul faţă de alegători. Împreună cu presa este separată de oamenii simpli. E, cumva, un joc de teatru la care noi suntem spectatori, nu participanţi. Se doreşte îndobitocirea noastră prin mass-media şi manipularea prin pomeni.

România e condusă fără să fie reprezentată. - 16 ianuarie 2009

Guvernul pierde din credibilitate zilnic. Economia se năruie. Măsurile nu sunt numai impopulare ci absurde. Toată lumea o duce din ce în ce mai prost. Dacă Prostănacul ar avea curajul să iasă de la guvernare s-ar dezlănţui haosul şi nimeni nu ştie ce s-ar întâmpla. Aşa o să se dezlănţuie după alegerea lui Traian Băsescu. Cu aceleaşi consecinţe. Dar cu costuri mult mai mari. Financiare. Infrastructura aşteaptă, banii se vor duce în salarii, reforma oricărui domeniu e nulă şi pot continua, dar e inutil.

Ne îndreptăm spre haos. Incompetenţa catastrofală a Guvernului, lupta politică, lipsa unei opoziţii active, lipsa de obiectivitate a presei, păcatele moştenite de la sistemul comunist şi lipsa de alternativă viabilă ne trimit într-un viitor sumbru. Sper să greşesc. - 17 aprilie 2009

Se înconjoară cu personaje dintr-o Curte a Miracolelor, interesate, lipsite de personalitate, servile, docile, fanatice, lipsite de inteligenţă, care acceptă toanele personajului singuratic pentru că au diferite interese.

Cu timpul personajul nostru pierde simţul realităţii, lumea pe care cei care-l înconjoară au construit-o e considerată realitate. Chiar oamenii care-i vor binele sunt îndepărtaţi sau se îndepărtează pentru că au curajul să spună adevărul şi acesta, adevărul, nu e auzit sau e neglijat. Realitatea în care personajul trăieşte e o lume a propriilor dorinţe. Pe care încearcă s-o transforme în realitate.

Singuraticii sunt personaje tragice. Din rândul lor fac parte toţi oamenii care au parte de o putere care le depăşeşte competenţa şi puterea de înţelegere şi care nu vor să piardă această putere. Pe care vor s-o păstreze pentru "binele nostru". - 8 mai 2009

Ştiu că nu mă însor cu candidatul ipotetic, vorba lui Doc, dar ţara are în acest moment nevoie de speranţă. Datele economice sunt atât de triste încât pentru mobilizarea energiilor e nevoie de o faţă nouă, de un strop de prospeţime morală. Cele trei triste figuri actuale nu pot conduce decât la o tristeţe şi mai mare. Cu o susţinere reală de 15 procente din electoratul de pe liste, viitorul preşedinte, dacă o să fie unul din cei trei candidaţi actuali, va continua gâlceava politică. Şi atât. De altfel, cei trei, doar asta promit. Şi nu de asta avem nevoie.

Geoană şi Antonescu copiază, fără talent, tipul de "preşedinte jucător". Preşedintele are rol de arbitru şi mediator. Când cineva şi arbitrează şi joacă, în mod sigur, rezultatul e viciat. - 25 iunie 2009

PSD şi PDL se bat pe acelaşi electorat. Toate măsurile luate de Guvernul comun sunt de stânga în ciuda aparentei ideologii de dreapta a PDL. Egalitatea procentuală din toate alegerile şi sondajele ne spune că electoratul nu poate face deosebire între cele două partide.

Am ajuns înapoi în 1990. Trist este că atunci aveam un Coposu pe partea dreaptă. Acolo acum sălăşluieşte Norica. - 20 iulie 2009

Frenezia schimbării are la bază ideea inadecvării mecanismelor Statului faţă de nevoile societăţii. Această manie a schimbării este seducătoare pentru populaţie, dă iluzia că prin schimbarea Parlamentului, a puterii judecătoreşti, prin schimbări de legi în toate domeniile la un moment dat, printr-o minune, lucrurile or să meargă. E o iluzie seducătoare dar rămâne o iluzie.

Această iluzie ne-a adus la reglementarea reglementărilor, la legi stufoase şi contradictorii, la instituţii care se suprapun în atribuţii, la lipsa de responsibilitate instituţionalizată. După 20 de ani s-a trecut de la responsabilitatea unui grup minuscul reprezentat de Nicolae Ceauşescu la lipsa de responsabilitate generală. - 27 septembrie 2009

"Trebuie sa iesim din demagogia ca "presedintele trebuie sa uite de partidul din care a venit". Sigur, poti sa-i ceri neutralitate, e presedintele tuturor romanilor, dar in niciun caz nu-i poti sa-i ceri sa uite de partidul din care a facut parte, acolo unde are prieteni, are amici, pe unii i-a cununat, pe altii i-a nasit. Nu este posibil, este neomenesc."- Traian Băsescu

Cam aşa judecă şi procurorii, şi judecătorii, şi angajaţii Statului din diferite structuri, şi serviciile secrete. Unde e noţiunea de egalitate în faţa legii? De obiectivitate?

Despre ce reformă a Statului vorbeşte Traian Băsescu? - 28 octombrie 2009


Doar împreună în opoziţie PSD şi PNL pot rezista partidului-stat care tocmai se naşte. Iar acest partid-stat este fără doctrină şi fără viziune. O să ia măsuri în toate domeniile, pe care le va prezenta ca reforme, dar toate aceste "reforme" nu vor schimba nimic în viaţa oamenilor. Iar Emil Boc, dacă "interesul naţional" o cere, se transformă şi în pinguin. Pentru că nu te poţi opune acestui interes.

Lecţia pentru partidele politice e să nu mai pună pe listă toţi imbecilii care şi-au plătit locul. Că nu le foloseşte. - 19 decembrie 2009