Avem criză. Asta e evident. O să treacă în câteva luni sau câţiva ani. Mai pune lucrurile la punct, nu-i o mare dramă, am mai avut şi ne-am descurcat.
Lucrurile sunt mult mai grave din alt punct de vedere. Nu mai facem copii. Nici noi, nici restul Europei, doar America de Sud e neatinsă de acest flagel. Asta în lumea creştină.
Chinezii au frâna de mână trasă la copii de la Stat, asta în China nu în emigraţia chineză, pe indieni îi doare-n bască. Musulmanii produc generaţie după generaţie. Fără drame.
Pentru ca o societate să se perpetueze e nevoie de 2.1 copii pentru fiecare familie. Prin Europa cu greu se ajunge la 1.8 dar asta în ţările în care comunităţile musulmane sunt mari. Şi cei mai mulţi copii fac parte din aceste comunităţi. În US emigranţii din Sud menţin rata de 2.1, US nu se islamizează se sud-americanizează. Cel puţin pe moment.
Nevoia de mână de lucru ieftină face ca emigraţia musulmană să fie binevenită în Europa. Şi, de aici, creşterea actualelor, viitoare foste, minorităţi musulmane.
Ce n-a reuşit Baiazid sau Mehmed II reuşim singuri. Să ne lăsăm cuceriţi. România face cu voioşie parte din curentul demografiei negative. Dar problema asta e mult mai complicată decât poate un mandat de 4 ani să rezolve.
Această problemă trebuie rezolvată sau renunţăm la palavrele cu românii "au stat scut Europei", "atleţii creştinătăţii" şi alte palavre.
Aşa că să mai citim o dată titlul. Ca un răspuns la articolul ăsta.
joi, 30 aprilie 2009
Fă şi tu, femeie, curăţenie că vin mascaţii
Aşa funcţionează lumea interlopă în România. După un circ mediatic de o jumătate de zi aflăm că Poliţia nu a prins niciun hoţ al maşinii lui Gigi Becali din cauza unei "scurgeri de informaţii".
Deci lui Zmărăndescu şi compania i-au luat vreo 3 ore să-i prindă, să-i bată, să ia maşina înapoi, să le facă cinste şi să le dea drumul.
Poliţiei Române i-au luat trei luni să nu reuşească nimic.
Ce pot eu comenta? Cum eu, cetăţean român, trebuie să privesc această situaţie? Ce încredere pot să am eu în Poliţia Română?
Am dreptul să cer demisia Ministrului Nica? Da, îl am! Încă.
Demisia!
Nu mă interesează stabilitatea unui Guvern ci eficienţa lui.
Deci lui Zmărăndescu şi compania i-au luat vreo 3 ore să-i prindă, să-i bată, să ia maşina înapoi, să le facă cinste şi să le dea drumul.
Poliţiei Române i-au luat trei luni să nu reuşească nimic.
Ce pot eu comenta? Cum eu, cetăţean român, trebuie să privesc această situaţie? Ce încredere pot să am eu în Poliţia Română?
Am dreptul să cer demisia Ministrului Nica? Da, îl am! Încă.
Demisia!
Nu mă interesează stabilitatea unui Guvern ci eficienţa lui.
miercuri, 29 aprilie 2009
Despre impozitul forfetar
Trebuie să repet o întrebare, "De ce merge Guvernul în deficit bugetar?" Trebuie să-l închidem, conform lui Pogea, Guvernul?. E mai competent decât amărâţii ăia care merg pe zero sau pe minus? Sau, nu cumva, face evaziune cum susţine Boc despre privaţi? De ce să folosim o logică diferită faţă de o firmă în faţa politicii economice guvernamentale? Şi să nu-l amintiţi pe Keynes că nu e cazul lui Pogea de politici economice.
Avem crema politicii româneşti, care nu ştie să conducă întreprinderea România şi ia bani de la frizerii, reparaţii televizoare, chioşcuri de colţ de stradă şi alte întreprinderi de anvergură.
Politicienii au instrumentul impozitelor, este sursa lor de venit. Cei autohtoni nu sunt în stare să le colecteze. Şi merg pe minus. N-au curaj să dea afară, să scadă salarii, să ia măsuri radicale. Ei se bazează nu pe competenţa lor ci pe cea a privaţilor, speră în capabilitatea acestora de a se descurca.
Mimarea logicii şi responsabilităţii este de un prost gust înfiorător. Pogea şi Boc mimează competenţa şi responsabilitatea, prost. Ca şi Vosganian şi Tăriceanu. La fel şi PSD-ul care joacă continuu la două capete. Şi în opoziţie şi la putere.
Dacă doriţi un mim genial e mai jos. Şi aveţi răbdare până la sfârşitul clipului.
Via Jean-Claude.
Avem crema politicii româneşti, care nu ştie să conducă întreprinderea România şi ia bani de la frizerii, reparaţii televizoare, chioşcuri de colţ de stradă şi alte întreprinderi de anvergură.
Politicienii au instrumentul impozitelor, este sursa lor de venit. Cei autohtoni nu sunt în stare să le colecteze. Şi merg pe minus. N-au curaj să dea afară, să scadă salarii, să ia măsuri radicale. Ei se bazează nu pe competenţa lor ci pe cea a privaţilor, speră în capabilitatea acestora de a se descurca.
Mimarea logicii şi responsabilităţii este de un prost gust înfiorător. Pogea şi Boc mimează competenţa şi responsabilitatea, prost. Ca şi Vosganian şi Tăriceanu. La fel şi PSD-ul care joacă continuu la două capete. Şi în opoziţie şi la putere.
Dacă doriţi un mim genial e mai jos. Şi aveţi răbdare până la sfârşitul clipului.
Via Jean-Claude.
marți, 28 aprilie 2009
O societate în putrefacţie - continuare
Pentru că sunt acuzat că n-am soluţii şi că mă vait ca o babă. Nu eu trebuie să am că nu-s om politic. Dar soluţii pentru România există. Trebuie doar să aplicăm aceste soluţii. Este o falsă impresie ideea că nu se ştie ce trebuie făcut.
Strategia de dezvoltare durabilă a României este un document care radiografiază situaţia actuală a ţării şi propune ce trebuie făcut. Am mai vorbit despre ea dar să vedem care sunt pericolele interne (pag. 99):
• Ajustarea conjucturala a politicilor economice ca urmare a instabilitaţii politice si/sau a nerespectarii principiilor dezvoltarii durabile, în funcţie de configuraţia majoritaţii parlamentare sau de doctrinele partidelor politice aflate la guvernare;
Este o obişnuinţă. Nu cred că actualul Guvern are o politică economică. Sunt 4 luni de când Guvernul nu reuşeşte să ia o măsură anti criză dar să aplice o politică economică sustenabilă.
• Întârzierea implementarii unui sistem îmbunataţit de luare a deciziilor si de crestere a responsabilitaţii instituţiilor publice în raport cu rezultatele politicilor promovate, analizelor de impact si utilizarii tehnicilor de monitorizare sistematica si activa;
Decât să pună Garda Financiară să-şi facă treaba, mai bine mai băgăm un impozit. Guvernul nici măcar nu a fost în stare să dea o ordonanţă care să treacă de Curtea Constituţională. Şi Boc e profesor de Drept Constituţional.
• Continuarea actualelor tendinţe demografice negative, accentuarea declinului demografic si producerea unor dezechilibre structurale cu profunde implicaţii de natura economica si sociala;
N-am auzit de vreo măsură care să aibă ca subiect această temă.
• Accentuarea neîncrederii faţa de imparţialitatea, transparenţa si operativitatea actului de justiţie;
Ce se petrece în Justiţia de azi în România e de neînchipuit. Şi Ministrul Predoiu în tandem cu Traian Băsescu doresc să vâre pe gâtul poporului nişte Coduri pline de aberaţii.
• Cooperarea formala si ineficienta a instituţiilor publice cu sectorul privat (patronatele), asociaţiile profesionale si partenerii sociali în elaborarea si implementarea politicilor publice si a masurilor pentru cresterea competitivitatii bazate pe sporirea productivitaţii resurselor materiale consumate si a muncii, precum si pe promovarea prioritara a exportului si asigurarea echilibrelor macroeconomice;
Au reuşit să aducă la exasperare şi patronii şi sindicatele, e nevoie de artă să reuşeşti asta. Cât despre echilibrele macroeconomice, Guvernul Boc le-a dat în grija FMI şi BNR. El are probleme cu împărţirea funcţiilor.
• Selectarea dupa principii clientelare a prioritaţilor în alocarea financiara a fondurilor cu caracter public în detrimentul proiectelor cu impact economico-social major si efecte pozitive asupra mediului, bazate pe evaluarea competenta a raportului efect/efort financiar, pe termen mediu si lung;
Încălcarea acestui principiu este o lege nescrisă a oricărui Guvern.
• Întârzierea descentralizarii si a masurilor pentru cresterea substanţiala a capacitaţii administrative, a potenţialitaţii de a genera proiecte eligibile pentru finanţare din punctul de vedere al eficienţei economice, sociale si ecologice si de a executa asemenea proiecte în cadrul termenelor stabilite prin studiile de fezabilitate; amânarea acestor masuri poate reduce gradul de accesare a fondurilor UE si a posibilitaţilor de acoperire a deficitului de cont curent;
Asta e o "reuşită" a Guvernului trecut, Guvernul Boc striga prin februarie că dacă nu se accesează fondurile o să facă şi dreagă. Acum a tăcut. Cum e domnule Boc cu accesarea fondurilor?
• Eficienţa limitata a politicilor orientate spre continuarea procesului de dezinflaţie, ceea ce poate avea o influenţa nefavorabila serioasa asupra echilibrelor macroeconomice si cresterii economice sustenabile;
Aici s-ar putea să reuşească FMI-ul.
• Capacitatea limitata de a anticipa apariţia unor fenomene meteorologice extreme ca urmare a schimbarilor climatice (perioade prelungite de seceta, inundaţii, epidemii) si de a lua masuri pentru limitarea efectelor posibile ale acestora asupra sanataţii si bunastarii populaţiei, agriculturii si preţurilor la produsele agro-alimentare;
Să ne bazăm pe Sulfina Barbu? Oare ce mai face draga de ea? Ştie cineva?
• Continuarea tendinţelor de crestere exagerata a creditelor de consum si aimporturilor pentru consumul curent;
Pe asta a rezolvat-o criza. De fapt a omorât-o. Fără creditare, actualmente căzută în cap, nu o să avem nicio dezvoltare, sustenabilă au ba.
• Cresterea veniturilor în neconcordanţa cu evoluţia productivitaţii muncii ca urmare a adoptarii unor decizii populiste în perioadele pre-electorale;
Aici Guvernul Tăriceanu e vinovat, în concubinaj cu PSD. De asta am scăpat din cauza crizei.
• Amânarea implementarii politicilor adecvate pentru reducerea intensitaţii energetice si a masurilor pentru asigurarea necesarului de energie, în condiţii sustenabile,pentru funcţionarea economiei si consumul populaţiei;
Aici există ideea cu blocurile izolate termic. Când începe? Suntem practic la 1 mai. Până se fac licitaţii ajungem în septembrie. De anul viitor poate. Alte măsuri în domeniu energetic? Ministrul Videanu a vorbit ceva despre economie când au tăiat ruşii gazul.
• Utilizarea ineficienta a fondurilor publice destinate formarii iniţiale si continue a resurselor umane si stimularii activitaţilor de cercetare-dezvoltare-inovare care reprezinta domenii de importanţa majora pentru dezvoltarea durabila.
Educaţia şi cercetarea au fost măcelărite financiar. E vorba de procente, că ştiu că avem criză.
Deci, să sintetizăm, soluţii există. Şi aceste soluţii nu sunt aplicate de actualul Guvern aşa cum nu au fost aplicate nici de cel anterior. Pentru că toate Guvernele guvernează pentru partidele lor, nu pentru ţară.
Strategia de dezvoltare durabilă a României este un document care radiografiază situaţia actuală a ţării şi propune ce trebuie făcut. Am mai vorbit despre ea dar să vedem care sunt pericolele interne (pag. 99):
• Ajustarea conjucturala a politicilor economice ca urmare a instabilitaţii politice si/sau a nerespectarii principiilor dezvoltarii durabile, în funcţie de configuraţia majoritaţii parlamentare sau de doctrinele partidelor politice aflate la guvernare;
Este o obişnuinţă. Nu cred că actualul Guvern are o politică economică. Sunt 4 luni de când Guvernul nu reuşeşte să ia o măsură anti criză dar să aplice o politică economică sustenabilă.
• Întârzierea implementarii unui sistem îmbunataţit de luare a deciziilor si de crestere a responsabilitaţii instituţiilor publice în raport cu rezultatele politicilor promovate, analizelor de impact si utilizarii tehnicilor de monitorizare sistematica si activa;
Decât să pună Garda Financiară să-şi facă treaba, mai bine mai băgăm un impozit. Guvernul nici măcar nu a fost în stare să dea o ordonanţă care să treacă de Curtea Constituţională. Şi Boc e profesor de Drept Constituţional.
• Continuarea actualelor tendinţe demografice negative, accentuarea declinului demografic si producerea unor dezechilibre structurale cu profunde implicaţii de natura economica si sociala;
N-am auzit de vreo măsură care să aibă ca subiect această temă.
• Accentuarea neîncrederii faţa de imparţialitatea, transparenţa si operativitatea actului de justiţie;
Ce se petrece în Justiţia de azi în România e de neînchipuit. Şi Ministrul Predoiu în tandem cu Traian Băsescu doresc să vâre pe gâtul poporului nişte Coduri pline de aberaţii.
• Cooperarea formala si ineficienta a instituţiilor publice cu sectorul privat (patronatele), asociaţiile profesionale si partenerii sociali în elaborarea si implementarea politicilor publice si a masurilor pentru cresterea competitivitatii bazate pe sporirea productivitaţii resurselor materiale consumate si a muncii, precum si pe promovarea prioritara a exportului si asigurarea echilibrelor macroeconomice;
Au reuşit să aducă la exasperare şi patronii şi sindicatele, e nevoie de artă să reuşeşti asta. Cât despre echilibrele macroeconomice, Guvernul Boc le-a dat în grija FMI şi BNR. El are probleme cu împărţirea funcţiilor.
• Selectarea dupa principii clientelare a prioritaţilor în alocarea financiara a fondurilor cu caracter public în detrimentul proiectelor cu impact economico-social major si efecte pozitive asupra mediului, bazate pe evaluarea competenta a raportului efect/efort financiar, pe termen mediu si lung;
Încălcarea acestui principiu este o lege nescrisă a oricărui Guvern.
• Întârzierea descentralizarii si a masurilor pentru cresterea substanţiala a capacitaţii administrative, a potenţialitaţii de a genera proiecte eligibile pentru finanţare din punctul de vedere al eficienţei economice, sociale si ecologice si de a executa asemenea proiecte în cadrul termenelor stabilite prin studiile de fezabilitate; amânarea acestor masuri poate reduce gradul de accesare a fondurilor UE si a posibilitaţilor de acoperire a deficitului de cont curent;
Asta e o "reuşită" a Guvernului trecut, Guvernul Boc striga prin februarie că dacă nu se accesează fondurile o să facă şi dreagă. Acum a tăcut. Cum e domnule Boc cu accesarea fondurilor?
• Eficienţa limitata a politicilor orientate spre continuarea procesului de dezinflaţie, ceea ce poate avea o influenţa nefavorabila serioasa asupra echilibrelor macroeconomice si cresterii economice sustenabile;
Aici s-ar putea să reuşească FMI-ul.
• Capacitatea limitata de a anticipa apariţia unor fenomene meteorologice extreme ca urmare a schimbarilor climatice (perioade prelungite de seceta, inundaţii, epidemii) si de a lua masuri pentru limitarea efectelor posibile ale acestora asupra sanataţii si bunastarii populaţiei, agriculturii si preţurilor la produsele agro-alimentare;
Să ne bazăm pe Sulfina Barbu? Oare ce mai face draga de ea? Ştie cineva?
• Continuarea tendinţelor de crestere exagerata a creditelor de consum si aimporturilor pentru consumul curent;
Pe asta a rezolvat-o criza. De fapt a omorât-o. Fără creditare, actualmente căzută în cap, nu o să avem nicio dezvoltare, sustenabilă au ba.
• Cresterea veniturilor în neconcordanţa cu evoluţia productivitaţii muncii ca urmare a adoptarii unor decizii populiste în perioadele pre-electorale;
Aici Guvernul Tăriceanu e vinovat, în concubinaj cu PSD. De asta am scăpat din cauza crizei.
• Amânarea implementarii politicilor adecvate pentru reducerea intensitaţii energetice si a masurilor pentru asigurarea necesarului de energie, în condiţii sustenabile,pentru funcţionarea economiei si consumul populaţiei;
Aici există ideea cu blocurile izolate termic. Când începe? Suntem practic la 1 mai. Până se fac licitaţii ajungem în septembrie. De anul viitor poate. Alte măsuri în domeniu energetic? Ministrul Videanu a vorbit ceva despre economie când au tăiat ruşii gazul.
• Utilizarea ineficienta a fondurilor publice destinate formarii iniţiale si continue a resurselor umane si stimularii activitaţilor de cercetare-dezvoltare-inovare care reprezinta domenii de importanţa majora pentru dezvoltarea durabila.
Educaţia şi cercetarea au fost măcelărite financiar. E vorba de procente, că ştiu că avem criză.
Deci, să sintetizăm, soluţii există. Şi aceste soluţii nu sunt aplicate de actualul Guvern aşa cum nu au fost aplicate nici de cel anterior. Pentru că toate Guvernele guvernează pentru partidele lor, nu pentru ţară.
O societate în putrefacţie
Pe vremuri luptele se dădeau pe viaţă şi pe moarte, acolo nu se putea falsifica lupta, ne-am civilizat şi odată cu asta s-a renunţat la lupta până la moarte, onoarea ar trebui să domine sportul actual, spiritul olimpic.
Cât spirit olimpic există în fotbalul românesc? E retorică întrebarea, nu aştept răspuns. Bucuria suporterilor e bazată pe o ruină morală. Ar trebui ca toţi iubitorii fotbalului să boicoteze partidele. Să se desfăşoare tot campionatul lor, nu e al României, e al lor, fără spectatori, atât pe stadion cât şi la televizor.
Cum e să fii un jucător tânăr, onest, să-ţi dai sufletul pe teren şi să pierzi dintr-o "eroare" de arbitraj. O dată, de două ori. Care mai e încrederea ta în tine, în echipă? Nu se transformă tot efortul tău într-un joc al întâmplării? Şi atunci de ce să-ţi dai sufletul? Poate că următoarea "greşeală" de arbitraj o să te favorizeze.
Dar cum e să ai un IMM şi să vezi că eşti taxat doar pentru că exişti? Că tu aduci la început bani de acasă pe care-i ia, pentru că nu e în stare să-şi facă treaba, Statul. Cum e? De ce s-o mai faci? Nu, mai bine, ai şi tu registre duble? Cum să rezişti economic când concurenţa ta are afaceri oneroase cu Statul. Sau faci la fel sau mori.
Sau cum e să vezi că Poliţia lasă un civil să calce în picioare un alt civil pe care-l avea în custodie? Care mai e încrederea ta în Poliţie? Sau când, aceeaşi Poliţie merge la sediu într-o maşină condusă de potenţialul infractor. Pe benzina acestuia din urmă. Aşa face Statul economie? Sau cade lată din cauza alcoolului prin discoteci în misiune fiind?
De ce să înveţi dacă poţi să cumperi o diplomă? Cum să nu dai şpagă dacă altfel mori în spital?
Cum să ai încredere în Justiţie când în cazuri similare se dau decizii diferite? Sau în aceeaşi cauză, fără probe diferite, se dau decizii diferite? Sau subalternii judecă o cauză în care e implicat şeful lor. Cu o viteză care desfide ineficienţa celebră a Justiţiei naţionale.
Şi ca să preiau o idee de la Marian Hanganu, ştiu că sunt vinovaţi cam toţi mahării politici, umblători la DNA, de corupţie. Pentru simplul motiv că nu spun că sunt nevinovaţi, ci pentru că susţin că dosarul lor e politic.
Se tot spune că orice societate are conducătorii pe care-i merită. Fals. Societatea trebuie să aibă de unde să aleagă în democraţie. Şi societatea română nu are de unde să aleagă, nu are ce, şi preferă să nu-şi exercite dreptul de vot. Asta-i realitatea. Clasa politică s-a rupt de societate. Cum poate un profesor să aibă încredere în clasa politică, votantă a unei legi în unanimitate, pe care toate partidele care au votat-o n-o respectă? Cum?
Cum poţi să ai încredere în clasa politică? Şeful Statului spune că n-o să ne afecteze criza. Ba că o să ne afecteze. Că e ultimul lucru un împrumut de la FMI. Că trebuie să-l luăm, dar că e o centură de siguranţă şi merge în susţinerea leului şi investiţii. Acum poate să intre în salarii. Cum să ai încredere?
Societatea se descompune, e un trup fără cap care se zbate, se transformă în populaţie. Cei 20 de ani ai lui Brucan sunt foarte puţin. Ne trebuie o revoluţie morală. Ultima Putere din Stat, presa, se află în aceeaşi situaţie ca Puterile veritabile, pentru că interesele lor sunt comune, banii şi puterea.
Revoluţie morală pe care nu văd cine s-o facă.
Cum e să fii un cetăţean tânăr, onest, să-ţi dai sufletul pentru binele tău şi să pierzi dintr-o "eroare" de arbitraj. O dată, de două ori. Care mai e încrederea ta în tine? Nu se transformă tot efortul tău într-un joc al întâmplării?
Cât spirit olimpic există în fotbalul românesc? E retorică întrebarea, nu aştept răspuns. Bucuria suporterilor e bazată pe o ruină morală. Ar trebui ca toţi iubitorii fotbalului să boicoteze partidele. Să se desfăşoare tot campionatul lor, nu e al României, e al lor, fără spectatori, atât pe stadion cât şi la televizor.
Cum e să fii un jucător tânăr, onest, să-ţi dai sufletul pe teren şi să pierzi dintr-o "eroare" de arbitraj. O dată, de două ori. Care mai e încrederea ta în tine, în echipă? Nu se transformă tot efortul tău într-un joc al întâmplării? Şi atunci de ce să-ţi dai sufletul? Poate că următoarea "greşeală" de arbitraj o să te favorizeze.
Dar cum e să ai un IMM şi să vezi că eşti taxat doar pentru că exişti? Că tu aduci la început bani de acasă pe care-i ia, pentru că nu e în stare să-şi facă treaba, Statul. Cum e? De ce s-o mai faci? Nu, mai bine, ai şi tu registre duble? Cum să rezişti economic când concurenţa ta are afaceri oneroase cu Statul. Sau faci la fel sau mori.
Sau cum e să vezi că Poliţia lasă un civil să calce în picioare un alt civil pe care-l avea în custodie? Care mai e încrederea ta în Poliţie? Sau când, aceeaşi Poliţie merge la sediu într-o maşină condusă de potenţialul infractor. Pe benzina acestuia din urmă. Aşa face Statul economie? Sau cade lată din cauza alcoolului prin discoteci în misiune fiind?
De ce să înveţi dacă poţi să cumperi o diplomă? Cum să nu dai şpagă dacă altfel mori în spital?
Cum să ai încredere în Justiţie când în cazuri similare se dau decizii diferite? Sau în aceeaşi cauză, fără probe diferite, se dau decizii diferite? Sau subalternii judecă o cauză în care e implicat şeful lor. Cu o viteză care desfide ineficienţa celebră a Justiţiei naţionale.
Şi ca să preiau o idee de la Marian Hanganu, ştiu că sunt vinovaţi cam toţi mahării politici, umblători la DNA, de corupţie. Pentru simplul motiv că nu spun că sunt nevinovaţi, ci pentru că susţin că dosarul lor e politic.
Se tot spune că orice societate are conducătorii pe care-i merită. Fals. Societatea trebuie să aibă de unde să aleagă în democraţie. Şi societatea română nu are de unde să aleagă, nu are ce, şi preferă să nu-şi exercite dreptul de vot. Asta-i realitatea. Clasa politică s-a rupt de societate. Cum poate un profesor să aibă încredere în clasa politică, votantă a unei legi în unanimitate, pe care toate partidele care au votat-o n-o respectă? Cum?
Cum poţi să ai încredere în clasa politică? Şeful Statului spune că n-o să ne afecteze criza. Ba că o să ne afecteze. Că e ultimul lucru un împrumut de la FMI. Că trebuie să-l luăm, dar că e o centură de siguranţă şi merge în susţinerea leului şi investiţii. Acum poate să intre în salarii. Cum să ai încredere?
Societatea se descompune, e un trup fără cap care se zbate, se transformă în populaţie. Cei 20 de ani ai lui Brucan sunt foarte puţin. Ne trebuie o revoluţie morală. Ultima Putere din Stat, presa, se află în aceeaşi situaţie ca Puterile veritabile, pentru că interesele lor sunt comune, banii şi puterea.
Revoluţie morală pe care nu văd cine s-o facă.
Cum e să fii un cetăţean tânăr, onest, să-ţi dai sufletul pentru binele tău şi să pierzi dintr-o "eroare" de arbitraj. O dată, de două ori. Care mai e încrederea ta în tine? Nu se transformă tot efortul tău într-un joc al întâmplării?
luni, 27 aprilie 2009
Dragoste rusească pentru Serbia
"Harta gazoductului rusesc South Stream, publicata in urma cu cateva zile pe site-ul oficial al Forumului Energetic care a avut loc vineri si sambata la Sofia, prezenta o ruta care trece prin Romania, si nu prin Serbia...
Potrivit ziarului belgradean Blic, autoritatile sarbe au fost complet luate prin surprindere de aceasta "deviere", cu atat mai mult cu cat guvernul sarb a ratificat cu doua saptamani in urma contractul de vanzare catre Gazprom a companiei petroliere nationale NIS pentru 500 milioane euro, in conditiile in care valoarea ei de piata este de 2,2 miliarde euro." din România Liberă.
Asta da ţeapă. Exact ca-n vorba noastră "şi....şi cu banii luaţi".
Este evidentă maniera de a face afaceri a Rusiei. Respectarea parteneriatelor, a cuvântului dat.
Să acceptăm South Stream prin România sau să mergem cu Nabucco?
Update. De aici harta. Şi uite ştirea şi aici. Pentru comentatorul nostru drag şi rău.
duminică, 26 aprilie 2009
sâmbătă, 25 aprilie 2009
Puţin curaj
Căutaţi un prieten. Un prieten adevărat. Luaţi-l de la treburile lui, dacă este un prieten adevărat o să vină indiferent de cât de "importante" sunt aceste treburi şi fără să întrebe de ce-l chemaţi.
Găsiţi o terasă cu vedere la stradă. În soare. Nu e suficient de cald ca soarele să deranjeze. Aşezaţi-vă unul lângă celălalt cu privirea spre stradă. Şi priviţi oamenii.
Fără bârfă. Soare, un prieten, o bere şi oamenii. Aşa cum sunt. Cât timp o să terminaţi, agale, cele două beri priviţi strada. Încercaţi să înţelegeţi care sunt motivele, dorinţele, sensurile, dramele şi drumurile oamenilor de pe stradă.
O să vedeţi că-i înţelegeţi. Despărţiţi-vă cu o îmbrăţişare sau o strângere de mână. Şi pe drumul înapoi treceţi pe lângă o terasă în soare unde la o masă doi prieteni beau, agale, o bere privind strada şi oamenii.
Experienţa asta chiar merită, trebuie doar trăită cu curaj.
UPDATE Sentimente diferite pot fi ilustrate de acelaşi cântec. Reversul liniştii pe care-l dă privitul oamenilor în drumul lor este chiar lupta şi drumul lor.
Găsiţi o terasă cu vedere la stradă. În soare. Nu e suficient de cald ca soarele să deranjeze. Aşezaţi-vă unul lângă celălalt cu privirea spre stradă. Şi priviţi oamenii.
Fără bârfă. Soare, un prieten, o bere şi oamenii. Aşa cum sunt. Cât timp o să terminaţi, agale, cele două beri priviţi strada. Încercaţi să înţelegeţi care sunt motivele, dorinţele, sensurile, dramele şi drumurile oamenilor de pe stradă.
O să vedeţi că-i înţelegeţi. Despărţiţi-vă cu o îmbrăţişare sau o strângere de mână. Şi pe drumul înapoi treceţi pe lângă o terasă în soare unde la o masă doi prieteni beau, agale, o bere privind strada şi oamenii.
Experienţa asta chiar merită, trebuie doar trăită cu curaj.
UPDATE Sentimente diferite pot fi ilustrate de acelaşi cântec. Reversul liniştii pe care-l dă privitul oamenilor în drumul lor este chiar lupta şi drumul lor.
joi, 23 aprilie 2009
Între artă şi pornografie
Cristian Tudor Popescu a scris un text literar. Pe care l-a publicat în Gândul.
În opinia mea, umilă, textul este literar şi presupune o încărcătură emoţională descrisă cu talent, măestrie şi desăvârşită lipsă de încrâncenare, un lucru atât de rar la CTP.
Că povestea se petrece într-o toaletă şi presupune un bărbat şi o femeie care nu se văd şi că totul se învârte în jurul verbului "a urina" e doar un loc, personaje şi acţiune. O operă literară care descrie emoţii omeneşti. Comune. Departe de Marchizul de Sade, James Joyce, Nabukov sau mai ştiu eu cine.
După care urmează un val de comentarii de o abjecţie indescriptibilă. Care transformă literatura în dejecţie. Care ne spun că subtilitatea este inutilă, sentimentele iluzorii, nesimţirea argument şi ipocrizia lege.
Domnule Cristian Tudor Popescu, sunt îndrăgostit de amintirea Dumneavoastră "Purta balerini negri, uşor uzaţi. Pe glezna piciorului stâng avea o pată liliachie. Pielea era foarte albă, venele proeminente."
Nu cred că un ziar, quality au ba, are cititorii quality pe care-i speraţi. Cu tristeţe.
E artă nu pornografie.
În opinia mea, umilă, textul este literar şi presupune o încărcătură emoţională descrisă cu talent, măestrie şi desăvârşită lipsă de încrâncenare, un lucru atât de rar la CTP.
Că povestea se petrece într-o toaletă şi presupune un bărbat şi o femeie care nu se văd şi că totul se învârte în jurul verbului "a urina" e doar un loc, personaje şi acţiune. O operă literară care descrie emoţii omeneşti. Comune. Departe de Marchizul de Sade, James Joyce, Nabukov sau mai ştiu eu cine.
După care urmează un val de comentarii de o abjecţie indescriptibilă. Care transformă literatura în dejecţie. Care ne spun că subtilitatea este inutilă, sentimentele iluzorii, nesimţirea argument şi ipocrizia lege.
Domnule Cristian Tudor Popescu, sunt îndrăgostit de amintirea Dumneavoastră "Purta balerini negri, uşor uzaţi. Pe glezna piciorului stâng avea o pată liliachie. Pielea era foarte albă, venele proeminente."
Nu cred că un ziar, quality au ba, are cititorii quality pe care-i speraţi. Cu tristeţe.
E artă nu pornografie.
miercuri, 22 aprilie 2009
Puţin sânge AB pozitiv
De la finix.
E nevoie de sânge AB pozitiv. Alexandra Mihaela Tudor are 11 ani şi suferă de aplazie medulară. Va fi operată la un moment dat, dar până atunci are nevoie de transfuzii zilnice. Dacă nu se găseşte suficient sânge AB pozitiv fata va muri. Aşa că dacă aveţi în voi AB pozitiv, mergeţi la spitalul Fundeni, secţia Pediatrie, şi ajutaţi-o pe fata asta. Dacă aveţi altfel de sânge daţi vestea mai departe, poate s-o găsi cineva. Mulţumesc.
Via Turambar.
E nevoie de sânge AB pozitiv. Alexandra Mihaela Tudor are 11 ani şi suferă de aplazie medulară. Va fi operată la un moment dat, dar până atunci are nevoie de transfuzii zilnice. Dacă nu se găseşte suficient sânge AB pozitiv fata va muri. Aşa că dacă aveţi în voi AB pozitiv, mergeţi la spitalul Fundeni, secţia Pediatrie, şi ajutaţi-o pe fata asta. Dacă aveţi altfel de sânge daţi vestea mai departe, poate s-o găsi cineva. Mulţumesc.
Via Turambar.
Grrrătarul
Pentru totdeauna replica lui Marian Vanghelie "Opriţi grătarele, vorbeşte domnul Geoană!" o să rămână un simbol al realităţii româneşti. Cu tot cu bătutul cu furculiţa în grătar. Nenea Iancu e depăşit de realitate.
Omul avea dreptate, cerea liniştea necesară exprimării viziunilor, la vremea aia cu miros de mici dar fără duhoare electorală, conducătorului PSD. Care, fără linişte interioară, este în orice moment gata să abordeze orice temă.
Pentru azi avem lupta primarului Sectorului 5 cu Depeche Mode.
Vanghelie: „Dacă mă supăr, nu-i dau nicio autorizaţie lui Depeche Mode. Îi bag în Consiliu şi plătesc de le sar capacele ... Cine-i Depeche Mode?! Ăştia care vin la concert nici nu ies la vot...”. Dar o să dea drumul grătarelor. "Dacă se mută, o să fac ceva mai mic, doar eu şi Ilfovul, dar tot în Izvor”
Un război PSD pe virtuţile micului, între Sectorul 5 şi Clujul prim-ministerial.
Este, de fapt, viziunea unui partid despre realitatea românească. Modul în care ne văd ei. Şi au dreptate. Ăştia suntem. Un mic gratis face mai mult decât o doctrină. Pe care n-o să cerem niciodată s-o înţeleagă strategul PSD, Marian Vanghelie. Grătarul este simbolul politicii româneşti.
Wake up kids
we got the dreamers disease
Age 14 they got you down on your knees
Souls polite, we're busy still saying please
Friendnemies, who, when you're down ain't your friend
Every night we smash their Mercedes-Benz
First we run; and then we laugh till we cry
But when the night is falling
and you cannot find the light, light
You feel your dreams are dying
Hold tight
Chorus:
---------
You've got the music in you
Don't let go
You've got the music in you
One dance left
This world is gonna pull through
Don't give up
You've got a reason to live
Can't forget
We only get what we give
---------
I'm coming home baby
You're tops, Give it to me now
Four a.m. we ran a miracle mile
we're flat broke but hey we do it in style
The bad rich
God's flying in for your trial
But when the night is falling
You cannot find a friend, friend
You feel your tree is breaking
Just bend
(chorus)
This whole damn world can fall apart
It'll be ok, follow your heart
You're in harms way I'm right behind
Now say you're mine
(chorus)
Don't let go
I feel the music in you,you,you YOU!
Fly ....... high .......!
What's real ....... can't die .......!
You only get what you give
Gonna get what you give
Don't give up
Just don't be afraid to live .......!
Health insurance rip off lying
FDA big bankers buying
Fake computer crashes dining
Cloning while they're multiplying
Fashion shoots with Beck and Hanson
Courtney Love, and Marilyn Manson
You're all fakes
Run to your mansions
Come around, we'll kick your ass in!
Don't let go
One dance left
Don't give up
Can't forget
Omul avea dreptate, cerea liniştea necesară exprimării viziunilor, la vremea aia cu miros de mici dar fără duhoare electorală, conducătorului PSD. Care, fără linişte interioară, este în orice moment gata să abordeze orice temă.
Pentru azi avem lupta primarului Sectorului 5 cu Depeche Mode.
Vanghelie: „Dacă mă supăr, nu-i dau nicio autorizaţie lui Depeche Mode. Îi bag în Consiliu şi plătesc de le sar capacele ... Cine-i Depeche Mode?! Ăştia care vin la concert nici nu ies la vot...”. Dar o să dea drumul grătarelor. "Dacă se mută, o să fac ceva mai mic, doar eu şi Ilfovul, dar tot în Izvor”
Un război PSD pe virtuţile micului, între Sectorul 5 şi Clujul prim-ministerial.
Este, de fapt, viziunea unui partid despre realitatea românească. Modul în care ne văd ei. Şi au dreptate. Ăştia suntem. Un mic gratis face mai mult decât o doctrină. Pe care n-o să cerem niciodată s-o înţeleagă strategul PSD, Marian Vanghelie. Grătarul este simbolul politicii româneşti.
Wake up kids
we got the dreamers disease
Age 14 they got you down on your knees
Souls polite, we're busy still saying please
Friendnemies, who, when you're down ain't your friend
Every night we smash their Mercedes-Benz
First we run; and then we laugh till we cry
But when the night is falling
and you cannot find the light, light
You feel your dreams are dying
Hold tight
Chorus:
---------
You've got the music in you
Don't let go
You've got the music in you
One dance left
This world is gonna pull through
Don't give up
You've got a reason to live
Can't forget
We only get what we give
---------
I'm coming home baby
You're tops, Give it to me now
Four a.m. we ran a miracle mile
we're flat broke but hey we do it in style
The bad rich
God's flying in for your trial
But when the night is falling
You cannot find a friend, friend
You feel your tree is breaking
Just bend
(chorus)
This whole damn world can fall apart
It'll be ok, follow your heart
You're in harms way I'm right behind
Now say you're mine
(chorus)
Don't let go
I feel the music in you,you,you YOU!
Fly ....... high .......!
What's real ....... can't die .......!
You only get what you give
Gonna get what you give
Don't give up
Just don't be afraid to live .......!
Health insurance rip off lying
FDA big bankers buying
Fake computer crashes dining
Cloning while they're multiplying
Fashion shoots with Beck and Hanson
Courtney Love, and Marilyn Manson
You're all fakes
Run to your mansions
Come around, we'll kick your ass in!
Don't let go
One dance left
Don't give up
Can't forget
marți, 21 aprilie 2009
Un blogger deosebit
Kirk Douglas are blog. Şi scrie, a scris chiar azi. Luptă pentru o petiţie prin care US să-şi ceară public scuze pentru sclavie.
Joacă în show-ul Before I Forget, ce nume frumos. La 92 de ani.
PS Cu mulţumiri lui Cătălin
Joacă în show-ul Before I Forget, ce nume frumos. La 92 de ani.
PS Cu mulţumiri lui Cătălin
duminică, 19 aprilie 2009
sâmbătă, 18 aprilie 2009
Sărbători fericite!
Pentru că ipocrizia este instituţionalizată, bigotismul o virtute iar hălcile de carne şi ciubărele de vin o să umple, ca de obicei, spitalele de urgenţă vă doresc nişte Sărbători mai umile şi mai lipsite de fast.
Şi ca să nu mă înscriu în rândul palavrelor obişnuite, puţină blasfemie nu strică, sunt sigur că Băiatul Ăla de sus este un Tip cu simţul umorului.
Şi ca să nu mă înscriu în rândul palavrelor obişnuite, puţină blasfemie nu strică, sunt sigur că Băiatul Ăla de sus este un Tip cu simţul umorului.
vineri, 17 aprilie 2009
Starea politică a României
Avem o Putere care în Parlament are 70 de procente. Aparent de o soliditate fără crăpături. În fapt războiul din interiorul ridicolei "Coaliţii pentru România", sau cum se cheamă, este atroce. Replicile zilnice între Geoană şi Băsescu, Boc şi alţii nu fac decât să inducă o stare de nesiguranţă în rândul tuturor şi sunt doar suprafaţa. Restul e în teritoriu, central sau local.
Ideea că PDL doreşte să dea afară PSD de la Guvernare e absurdă, pleacă ţapul ispăşitor al aberaţiilor PDL-iste la Guvernare, responsabilitatea trebuie împărţită pentru ca rezultatul alegerilor prezidenţiale să-i aducă lui Băsescu cel de-al doilea mandat.
Miniştrii PSD, responsabili cu situaţia socială, sunt capcana în care PSD-ul a căzut. Pe ei o să cadă măgăreaţa Guvernării, au crezut că au de dat pomeni şi acum au de comunicat toate tăierile de salarii. Geoană a căzut, conform onorantei porecle pe care o poartă, în capcana intrării la Guvernare. Capcană în care PNL n-a căzut. Ştiau ce rahat au lăsat în urmă. Poziţia lui Tăriceanu era legitimă, intra la Guvernare pe post de ţap ispăşitor. Că, de fapt, are o mare parte din vină nu contează azi, e deja istorie, numai Guvernul aduce vorba.
Păstrarea lui Geoană pe post de contracandidat este cea mai bună opţiune pentru Băsescu. N-avea cum să găsească un contracandidat mai prost. Cristian Diaconescu, un om cu mult mai multă credibilitate, a fost atacat preventiv ca nu cumva mahării din PSD să încerce să-l elimine pe Geoană.
PNL-ul nu există, Crin Antonescu este inexistent şi la propriu şi la figurat. Şi el trebuie păstrat. Băieţii ăştia se îndreaptă încet, încet spre istorie. Impotenţa politică a lui Crin Antonescu s-a transferat partidului. Nu avem opoziţie. UDMR-ul aşteaptă liniştit revenirea la putere ca asociat al PDL.
Apariţiile pitoreşti ca Radu de România Duda sunt egale cu zero, nici măcar nu contează. Ne pierdem vremea cu asemenea personaje.
Preşedintele Traian Băsescu şi-a asigurat deja cel de-al doilea mandat. Acum testează piaţa să vadă până unde poate merge. Arestările spectaculoase din ultima vreme au toate în comun un singur fapt, nu au legătură cu clasa politică sau presa. Sunt doar preambulul. Se testează piaţa. S-a dat drumul la Justiţie. Pe domenii. Suntem la monden şi sport. Adică la circ. Gigi este o Gina Pistol a economiei. Intră la monden.
Adrian Năstase simte că funia lui se apropie de par şi încearcă, ridicol, să se autovictimizeze, mult peste orice limită a credibilităţii, şi-a dat seama că nimeni nu o să-i ia apărarea. Soarta sa e pecetluită. Partidul în derută, la Putere, nu are cum să-l mai apere. De data asta cred că ouăle lui Năstase o să fie numărate.
Mogulii sunt ultima redută pe care Traian Băsescu n-a cucerit-o. Să nu ne închipuim că interesele lor sunt cinstite. Prin mijloacele lor specifice, şi de multe ori penibile, trag cu toate gurile de foc. Şi, între noi fie vorba, familia Băsescu este o ţintă care se expune. Apărarea lui Popoviciu, candidatura riscantă dar semnificativă a Elenei Băsescu, casele neclarificate ale Ioanei Băsescu, terenurile şi comportamentul lui Mircea Băsescu fac din Traian Băsescu o ţintă.
Ţintă pe care în loc s-o facă să dispară, onest, o ascunde prin contra-atacuri, nu totdeauna susţinute de fapte.
Niciunul din actorii scenei noastre politice n-a luat în considerare adevărata gravitate a crizei economice. Care s-ar putea să facă să se prăbuşească toate planurile făcute. Inclusiv pentru Traian Băsescu dacă apare un personaj credibil. Puţin probabil.
Guvernul pierde din credibilitate zilnic. Economia se năruie. Măsurile nu sunt numai impopulare ci absurde. Toată lumea o duce din ce în ce mai prost. Dacă Prostănacul ar avea curajul să iasă de la guvernare s-ar dezlănţui haosul şi nimeni nu ştie ce s-ar întâmpla. Aşa o să se dezlănţuie după alegerea lui Traian Băsescu. Cu aceleaşi consecinţe. Dar cu costuri mult mai mari. Financiare. Infrastructura aşteaptă, banii se vor duce în salarii, reforma oricărui domeniu e nulă şi pot continua, dar e inutil.
Ne îndreptăm spre haos. Incompetenţa catastrofală a Guvernului, lupta politică, lipsa unei opoziţii active, lipsa de obiectivitate a presei, păcatele moştenite de la sistemul comunist şi lipsa de alternativă viabilă ne trimit într-un viitor sumbru. Sper să greşesc.
Compromisul guvernării PDL-PSD o să-l plătim toţi. Ce zici Doc? În rest cam asta e...
Ideea că PDL doreşte să dea afară PSD de la Guvernare e absurdă, pleacă ţapul ispăşitor al aberaţiilor PDL-iste la Guvernare, responsabilitatea trebuie împărţită pentru ca rezultatul alegerilor prezidenţiale să-i aducă lui Băsescu cel de-al doilea mandat.
Miniştrii PSD, responsabili cu situaţia socială, sunt capcana în care PSD-ul a căzut. Pe ei o să cadă măgăreaţa Guvernării, au crezut că au de dat pomeni şi acum au de comunicat toate tăierile de salarii. Geoană a căzut, conform onorantei porecle pe care o poartă, în capcana intrării la Guvernare. Capcană în care PNL n-a căzut. Ştiau ce rahat au lăsat în urmă. Poziţia lui Tăriceanu era legitimă, intra la Guvernare pe post de ţap ispăşitor. Că, de fapt, are o mare parte din vină nu contează azi, e deja istorie, numai Guvernul aduce vorba.
Păstrarea lui Geoană pe post de contracandidat este cea mai bună opţiune pentru Băsescu. N-avea cum să găsească un contracandidat mai prost. Cristian Diaconescu, un om cu mult mai multă credibilitate, a fost atacat preventiv ca nu cumva mahării din PSD să încerce să-l elimine pe Geoană.
PNL-ul nu există, Crin Antonescu este inexistent şi la propriu şi la figurat. Şi el trebuie păstrat. Băieţii ăştia se îndreaptă încet, încet spre istorie. Impotenţa politică a lui Crin Antonescu s-a transferat partidului. Nu avem opoziţie. UDMR-ul aşteaptă liniştit revenirea la putere ca asociat al PDL.
Apariţiile pitoreşti ca Radu de România Duda sunt egale cu zero, nici măcar nu contează. Ne pierdem vremea cu asemenea personaje.
Preşedintele Traian Băsescu şi-a asigurat deja cel de-al doilea mandat. Acum testează piaţa să vadă până unde poate merge. Arestările spectaculoase din ultima vreme au toate în comun un singur fapt, nu au legătură cu clasa politică sau presa. Sunt doar preambulul. Se testează piaţa. S-a dat drumul la Justiţie. Pe domenii. Suntem la monden şi sport. Adică la circ. Gigi este o Gina Pistol a economiei. Intră la monden.
Adrian Năstase simte că funia lui se apropie de par şi încearcă, ridicol, să se autovictimizeze, mult peste orice limită a credibilităţii, şi-a dat seama că nimeni nu o să-i ia apărarea. Soarta sa e pecetluită. Partidul în derută, la Putere, nu are cum să-l mai apere. De data asta cred că ouăle lui Năstase o să fie numărate.
Mogulii sunt ultima redută pe care Traian Băsescu n-a cucerit-o. Să nu ne închipuim că interesele lor sunt cinstite. Prin mijloacele lor specifice, şi de multe ori penibile, trag cu toate gurile de foc. Şi, între noi fie vorba, familia Băsescu este o ţintă care se expune. Apărarea lui Popoviciu, candidatura riscantă dar semnificativă a Elenei Băsescu, casele neclarificate ale Ioanei Băsescu, terenurile şi comportamentul lui Mircea Băsescu fac din Traian Băsescu o ţintă.
Ţintă pe care în loc s-o facă să dispară, onest, o ascunde prin contra-atacuri, nu totdeauna susţinute de fapte.
Niciunul din actorii scenei noastre politice n-a luat în considerare adevărata gravitate a crizei economice. Care s-ar putea să facă să se prăbuşească toate planurile făcute. Inclusiv pentru Traian Băsescu dacă apare un personaj credibil. Puţin probabil.
Guvernul pierde din credibilitate zilnic. Economia se năruie. Măsurile nu sunt numai impopulare ci absurde. Toată lumea o duce din ce în ce mai prost. Dacă Prostănacul ar avea curajul să iasă de la guvernare s-ar dezlănţui haosul şi nimeni nu ştie ce s-ar întâmpla. Aşa o să se dezlănţuie după alegerea lui Traian Băsescu. Cu aceleaşi consecinţe. Dar cu costuri mult mai mari. Financiare. Infrastructura aşteaptă, banii se vor duce în salarii, reforma oricărui domeniu e nulă şi pot continua, dar e inutil.
Ne îndreptăm spre haos. Incompetenţa catastrofală a Guvernului, lupta politică, lipsa unei opoziţii active, lipsa de obiectivitate a presei, păcatele moştenite de la sistemul comunist şi lipsa de alternativă viabilă ne trimit într-un viitor sumbru. Sper să greşesc.
Compromisul guvernării PDL-PSD o să-l plătim toţi. Ce zici Doc? În rest cam asta e...
joi, 16 aprilie 2009
Amintiri din viitor
miercuri, 15 aprilie 2009
Elenele Băsescu
Mă fascinează întrebarea "De ce candidează Elena Băsescu pentru Parlamentul European?". Habar n-are despre ce e vorba acolo şi e destul de inteligentă să ştie asta. Dar merge mai departe. Barierele ei interioare, cele de bun simţ, sunt anulate. 280000 de semnături o validează. Cum pe Gigi îl validează puşcăria şi pe Vadim, Gigi.
Dacă doi oameni spun că eşti beat te du şi te culcă! Dacă 280000 de oameni spun că eşti bun e egal cu zero! Primii doi erau sinceri. Cei 280000 interesaţi sau inocenţi (în sensul ăla de săraci cu duhul).
Că o să ajungă europarlamentar e clar. Că nu contează acest fapt pentru România e la fel de clar. Se schimbă un nimeni cu altul.
Impostura este pentru România o instituţie, de partid. De oricare partid, Crin Antonescu este o Elena Băsescu liberală cum Geoană este o Elena Băsescu socialistă.
Elenele Băsescu bântuie toate instituţiile statului, de la Emil Boc la Ludovic Orban sau Titus Corlăţeanu. Candidatura Elenei Băsescu e perfect normală. E din ciclul Udrea, Pogea, Andronescu, Predoiu.
Noi nu avem bărbaţi de stat ci piţipoance de partid. Suntem conduşi de Elene Băsescu, de ambe sexe.
Cool! Vă pup! Ne vedem la Bamboo, la şedinţa de Guvern.
De ce candidează Elena Băsescu pentru Parlamentul European? Pentru că o merităm! Şi pentru că e normal.
"În afară de cărţi nu trăiesc decît dobitoacele şi sfinţii: unele pentru că n-au raţiune, ceilalţi pentru că o au într-o prea mare măsură ca să mai aibă nevoie de mijloace auxiliare de conştiinţă."
Dacă doi oameni spun că eşti beat te du şi te culcă! Dacă 280000 de oameni spun că eşti bun e egal cu zero! Primii doi erau sinceri. Cei 280000 interesaţi sau inocenţi (în sensul ăla de săraci cu duhul).
Că o să ajungă europarlamentar e clar. Că nu contează acest fapt pentru România e la fel de clar. Se schimbă un nimeni cu altul.
Impostura este pentru România o instituţie, de partid. De oricare partid, Crin Antonescu este o Elena Băsescu liberală cum Geoană este o Elena Băsescu socialistă.
Elenele Băsescu bântuie toate instituţiile statului, de la Emil Boc la Ludovic Orban sau Titus Corlăţeanu. Candidatura Elenei Băsescu e perfect normală. E din ciclul Udrea, Pogea, Andronescu, Predoiu.
Noi nu avem bărbaţi de stat ci piţipoance de partid. Suntem conduşi de Elene Băsescu, de ambe sexe.
Cool! Vă pup! Ne vedem la Bamboo, la şedinţa de Guvern.
De ce candidează Elena Băsescu pentru Parlamentul European? Pentru că o merităm! Şi pentru că e normal.
"În afară de cărţi nu trăiesc decît dobitoacele şi sfinţii: unele pentru că n-au raţiune, ceilalţi pentru că o au într-o prea mare măsură ca să mai aibă nevoie de mijloace auxiliare de conştiinţă."
Petre Ţuţea
Ţara de la Educaţie se împute.
marți, 14 aprilie 2009
Să trăiţi bine - ( I )
Ce înseamnă să trăieşti mai bine? Cred că fiecare dintre noi are un răspuns propriu cu semnificaţii directe la situaţia particulară în care se află.
"Cel mai adaptat supravieţuieşte.", asta ne spune Darwinismul clasic, adică să-mi transmit genele progeniturilor într-un mediu competitiv. În ultima vreme paradigma s-a transformat în "inclusive fitness", adică, proporţia genelor specifice grupului din care fac parte care merge generaţiei următoare este cea care contează, cam asta înseamnă evoluţia ca grup.
În ultima vreme "evoluţia la nivel individual" este lăsată în urmă de realizările ştiinţifice privind "evoluţia ca grup". Relaţiile dintre cele două fenomene sunt extrem de complexe şi interesante. Şi această idee are implicaţii asupra evoluţiei sociale.
Cel mai complex fenomen este societatea umană. Şi în ultima vreme se pune, tot mai des, întrebarea pe care am pus-o eu la început. Ce înseamnă să trăieşti mai bine?
Nivelul de dezvoltare al unei societăţi se poate măsura printr-o grămadă de factori obiectivi, eficienţa colectării energiei, eficienţa utilizării energiei, cantitatea de proteine disponibilă, cantitatea de apă, materiile prime critice disponibile. Plus sustenabilitatea pe termen lung a acestor factori.
Cât de adaptaţi suntem la situaţia în care ne aflăm?
Raoul Naroll a creat indicatori bazaţi pe numărul sinuciderilor, abuzurilor, crimelor, uzului de droguri şi alcool pentru a estima adaptarea unei naţiuni.
Alţii au folosit altruismul şi creativitatea împreună cu starea de sănătate, satisfacţia, fericirea pentru a defini adaptarea.
Sinteza celor două viziuni pune problema adaptării sau inadaptării, o combinată a celor două idei de mai sus. Sunt oameni care la nivel individual au boli genetice, o lipsă de adaptare. Folosirea drogurilor, de orice fel, inclusiv mâncarea fast-food, sunt o lipsă de adaptare, mai mică sau mai mare, la nivel de grup. Altele au conotaţii culturale, ancestrale, cum sunt mutilarea genitală.
Se poate sintetiza în capacitatea populaţiei de a supravieţui cât mai mult, numărul de cetăţeni suficient de mulţumiţi astfel încât să se păstreze situaţia socială actuală, inexistenţa unor practici culturale care să conducă la imposibilitatea unui număr de cetăţeni semnificativ să-şi îndeplinească obiectivele personale, să-şi păstreze obiceiurile culturale şi sociale.
Cam astea sunt criteriile sociale după care se măsoară adaptabilitatea unei societăţi. Capacitatea ei de a se perpetua atât ca sumă de indivizi cât şi ca grup.
Fiecare om politic trebuie să fie judecat prin prisma acestor criterii. Acţiunile lui ne fac să supravieţuim mai mult? Acţiunile lui păstrează pacea socială? Supără acţiunile lui un număr mare de oameni, chiar dacă mulţumesc un număr şi mai mare? Chiar dacă satisfac majoritatea, aduc o minoritate la disperare sau extincţie?
Să încercăm să dăm puţină obiectivitate convingerilor noastre.
PS Mai sunt răspunsuri la întrebarea din primul rând când e privită din alte unghiuri.
"Cel mai adaptat supravieţuieşte.", asta ne spune Darwinismul clasic, adică să-mi transmit genele progeniturilor într-un mediu competitiv. În ultima vreme paradigma s-a transformat în "inclusive fitness", adică, proporţia genelor specifice grupului din care fac parte care merge generaţiei următoare este cea care contează, cam asta înseamnă evoluţia ca grup.
În ultima vreme "evoluţia la nivel individual" este lăsată în urmă de realizările ştiinţifice privind "evoluţia ca grup". Relaţiile dintre cele două fenomene sunt extrem de complexe şi interesante. Şi această idee are implicaţii asupra evoluţiei sociale.
Cel mai complex fenomen este societatea umană. Şi în ultima vreme se pune, tot mai des, întrebarea pe care am pus-o eu la început. Ce înseamnă să trăieşti mai bine?
Nivelul de dezvoltare al unei societăţi se poate măsura printr-o grămadă de factori obiectivi, eficienţa colectării energiei, eficienţa utilizării energiei, cantitatea de proteine disponibilă, cantitatea de apă, materiile prime critice disponibile. Plus sustenabilitatea pe termen lung a acestor factori.
Cât de adaptaţi suntem la situaţia în care ne aflăm?
Raoul Naroll a creat indicatori bazaţi pe numărul sinuciderilor, abuzurilor, crimelor, uzului de droguri şi alcool pentru a estima adaptarea unei naţiuni.
Alţii au folosit altruismul şi creativitatea împreună cu starea de sănătate, satisfacţia, fericirea pentru a defini adaptarea.
Sinteza celor două viziuni pune problema adaptării sau inadaptării, o combinată a celor două idei de mai sus. Sunt oameni care la nivel individual au boli genetice, o lipsă de adaptare. Folosirea drogurilor, de orice fel, inclusiv mâncarea fast-food, sunt o lipsă de adaptare, mai mică sau mai mare, la nivel de grup. Altele au conotaţii culturale, ancestrale, cum sunt mutilarea genitală.
Se poate sintetiza în capacitatea populaţiei de a supravieţui cât mai mult, numărul de cetăţeni suficient de mulţumiţi astfel încât să se păstreze situaţia socială actuală, inexistenţa unor practici culturale care să conducă la imposibilitatea unui număr de cetăţeni semnificativ să-şi îndeplinească obiectivele personale, să-şi păstreze obiceiurile culturale şi sociale.
Cam astea sunt criteriile sociale după care se măsoară adaptabilitatea unei societăţi. Capacitatea ei de a se perpetua atât ca sumă de indivizi cât şi ca grup.
Fiecare om politic trebuie să fie judecat prin prisma acestor criterii. Acţiunile lui ne fac să supravieţuim mai mult? Acţiunile lui păstrează pacea socială? Supără acţiunile lui un număr mare de oameni, chiar dacă mulţumesc un număr şi mai mare? Chiar dacă satisfac majoritatea, aduc o minoritate la disperare sau extincţie?
Să încercăm să dăm puţină obiectivitate convingerilor noastre.
PS Mai sunt răspunsuri la întrebarea din primul rând când e privită din alte unghiuri.
luni, 13 aprilie 2009
Cuplul de aur al politicii naţionale
"Vadim „nu este barbat“, „un mincinos“, iar daca ar fi sa-l intalneasca la vreo televiziune, l-ar scuipa, l-ar injura si ar pleca. „Papagalul“ de Vadim nu-si va duce partidul in Parlament, a afirmat presedintele PNG. „El crede ca poate sa ma faca cum ii vine lui la gura, si sa se dea mare ca e pamfletar. Mie nu mi-e frica de el si spun ce stiu. E un mare mincinos de care lumea s-a saturat“, a declarat patronul Stelei."
"N-am ce vorbi cu derbedeul ăsta. Să-l ia mama dracului de hoţ care a vrut să-mi dea un milion de dolari să-l bag în parlament, vagabondu’ dracului! Eşti un rahat cu ochi, vagabondule!"
"Ăsta nu e sănătos mintal. Într-adevăr, eu am fost acolo la el, la partid. M-am gândit să fac o coaliţie cu el şi apoi să-i fur partidul ăla al lui. Ce credeţi, că voiam eu să mă fac tovarăş cu Vadim Tudor? Dacă e idiot şi prost... Am să-i rup botu"
"Moarte banditului Gigi Becali!”, cu adăugirea „fireşte, din punct de vedere politic"
"E posedat de diavol. E nebun. (...) O să încerc să îl scot din viaţa politică, să scap România de acest cancer veninos care se numeşte Vadim"
"Este studiat de medici de la Spitalul 9. Are pupilele mărite şi are un comportament deviant. Ce caută ăsta în societatea noastră? El va intra la puşcărie. (...) El este un fost bişniţar de mahala. (...) Un putregai. (...) Când termini la 20 de ani, ai 4 la română, eşti corijent la matematică, nu mai poţi să ai pretenţii că eşti Mihai Viteazul"
"Daca nu-si vede de treaba lui, o sa spun eu despre el. O sa aduc oameni care or sa spuna ca cerea bani ca sa-i bage in Parlament. E bolnav psihic si noi nu putem lasa tara pe mana unui bolnav psihic."
"Omul asta fabuleaza, nu e sanatos. Daca el traieste cu cainii in casa si cu pisicile si vorbeste cu ei, are 25 de caini in apartament. Ce sa facem cu omul asta?"
Chiar se merită unul pe celălalt. Descrierile sunt foarte exacte. O alianţă care o să ducă de râpă Parlamentul European dacă, Doamne fereşte, ajung acolo. Şi sondajele par să-i ducă acolo.
Doar o discuţie de acest gen în plen şi putem să ne luăm adio de la orice urmă de consideraţie pe care o mai avea-o cineva în Europa pentru România. De pildă o discuţie cu Elena Băsescu despre tarifele de roaming.
De aici, aici, şi aici. Poza de la Guri Spurcate.
"N-am ce vorbi cu derbedeul ăsta. Să-l ia mama dracului de hoţ care a vrut să-mi dea un milion de dolari să-l bag în parlament, vagabondu’ dracului! Eşti un rahat cu ochi, vagabondule!"
"Ăsta nu e sănătos mintal. Într-adevăr, eu am fost acolo la el, la partid. M-am gândit să fac o coaliţie cu el şi apoi să-i fur partidul ăla al lui. Ce credeţi, că voiam eu să mă fac tovarăş cu Vadim Tudor? Dacă e idiot şi prost... Am să-i rup botu"
"Moarte banditului Gigi Becali!”, cu adăugirea „fireşte, din punct de vedere politic"
"E posedat de diavol. E nebun. (...) O să încerc să îl scot din viaţa politică, să scap România de acest cancer veninos care se numeşte Vadim"
"Este studiat de medici de la Spitalul 9. Are pupilele mărite şi are un comportament deviant. Ce caută ăsta în societatea noastră? El va intra la puşcărie. (...) El este un fost bişniţar de mahala. (...) Un putregai. (...) Când termini la 20 de ani, ai 4 la română, eşti corijent la matematică, nu mai poţi să ai pretenţii că eşti Mihai Viteazul"
"Daca nu-si vede de treaba lui, o sa spun eu despre el. O sa aduc oameni care or sa spuna ca cerea bani ca sa-i bage in Parlament. E bolnav psihic si noi nu putem lasa tara pe mana unui bolnav psihic."
"Omul asta fabuleaza, nu e sanatos. Daca el traieste cu cainii in casa si cu pisicile si vorbeste cu ei, are 25 de caini in apartament. Ce sa facem cu omul asta?"
Chiar se merită unul pe celălalt. Descrierile sunt foarte exacte. O alianţă care o să ducă de râpă Parlamentul European dacă, Doamne fereşte, ajung acolo. Şi sondajele par să-i ducă acolo.
Doar o discuţie de acest gen în plen şi putem să ne luăm adio de la orice urmă de consideraţie pe care o mai avea-o cineva în Europa pentru România. De pildă o discuţie cu Elena Băsescu despre tarifele de roaming.
De aici, aici, şi aici. Poza de la Guri Spurcate.
duminică, 12 aprilie 2009
Podul peste râul Kwai
Pierre Boulle a scris în 1952 un roman absolut genial "Podul peste râul Kwai", în 57 a fost făcut şi un film, povestea filmului, acurateţea istorică a faptelor se pot găsi aici. Care-i subiectul?
Într-un lagăr de deţinuţi britanici de undeva din Asia, şeful lagărului, japonez, avea misiunea de a construi un pod. Britanicii, trataţi practic ca sclavi, erau umiliţi incredibil. Şeful lor se opune conducătorului japonez şi suferă cu stoicism toate pedepsele.
Japonezii nu sunt în stare să construiască podul şi englezul propune, şi propunerea este acceptată, să-i lase pe englezi, în schimbul unui tratament omenesc, să construiască podul în stilul lor. Cu organizarea, metodele, competenţa, entuziasmul şi solidaritatea care i-au dus pe englezi la cel mai mare imperiu din toate timpurile, încep construcţia.
Construiesc podul depăşind greutăţi aparent insurmontabile. Podul, între timp, devenise obiectiv strategic pentru Serviciile engleze care trimit un comando să-l dărâme. Şi-l dărâmă, împotriva voinţei comandantului englez care-şi vede distrusă opera.
Sper c-am reuşit să povestesc destul de sec ca să las plăcerea oricui să citească romanul sau măcar să vadă filmul.
Cartea asta mi-a spus acum 25 de ani, când am citit-o, că trebuie totdeauna să vezi câţiva paşi înainte consecinţele unui fapt. Binele de moment nu înseamnă binele în viitor. Competenţa şi entuziasmul sunt o armă ucigătoare dacă scopul e greşit. Orgoliul nemăsurat conduce la dezastru. Mi-a spus să văd pădurea nu copacii. Demnitatea unui conducător constă în a arăta drumul corect nu drumul uşor. Compromisul totdeauna se răzbună. Libertatea e mai importantă decât traiul îndestulat. Mi-a mai spus că totdeauna există o voce care spune adevărul. A raţiunii.
Păcat că de 20 de ani nimeni aflat la putere n-a citit această carte.
Într-un lagăr de deţinuţi britanici de undeva din Asia, şeful lagărului, japonez, avea misiunea de a construi un pod. Britanicii, trataţi practic ca sclavi, erau umiliţi incredibil. Şeful lor se opune conducătorului japonez şi suferă cu stoicism toate pedepsele.
Japonezii nu sunt în stare să construiască podul şi englezul propune, şi propunerea este acceptată, să-i lase pe englezi, în schimbul unui tratament omenesc, să construiască podul în stilul lor. Cu organizarea, metodele, competenţa, entuziasmul şi solidaritatea care i-au dus pe englezi la cel mai mare imperiu din toate timpurile, încep construcţia.
Construiesc podul depăşind greutăţi aparent insurmontabile. Podul, între timp, devenise obiectiv strategic pentru Serviciile engleze care trimit un comando să-l dărâme. Şi-l dărâmă, împotriva voinţei comandantului englez care-şi vede distrusă opera.
Sper c-am reuşit să povestesc destul de sec ca să las plăcerea oricui să citească romanul sau măcar să vadă filmul.
Cartea asta mi-a spus acum 25 de ani, când am citit-o, că trebuie totdeauna să vezi câţiva paşi înainte consecinţele unui fapt. Binele de moment nu înseamnă binele în viitor. Competenţa şi entuziasmul sunt o armă ucigătoare dacă scopul e greşit. Orgoliul nemăsurat conduce la dezastru. Mi-a spus să văd pădurea nu copacii. Demnitatea unui conducător constă în a arăta drumul corect nu drumul uşor. Compromisul totdeauna se răzbună. Libertatea e mai importantă decât traiul îndestulat. Mi-a mai spus că totdeauna există o voce care spune adevărul. A raţiunii.
Păcat că de 20 de ani nimeni aflat la putere n-a citit această carte.
sâmbătă, 11 aprilie 2009
Ministerul Diavolului
Biserica Catolică a instituit o instituţie care depăşeşte conceptual orice altă metodă de a hotărâ dacă o decizie este corectă. Se finanţează ideea de a fi împotrivă, de a aduce argumente contra, de a susţine cu dovezi contrariul unei hotărâri, asta în interiorul grupului care ia o decizie.
Biserica Catolică încearcă să devină obiectivă, de secole. Deciziile ei încearcă să fie deja pregătite oricărui atac public pentru că dubiile Avocatul Diavolului asupra validităţii deciziei au fost depăşite.
Niciun Guvern nu are dubii. Scepticismul e o instituţie desuetă din punct de vedere al puterii executive, de orice culoare politică sau ideologie. La modă sunt hotărâriile fără dubii. Din nefericire Guvernul nu are o instituţie similară Avocatului Diavolului.
Statul are alte mecanisme de validare a unei decizii, separarea puterilor în Stat. Are "câinele de pază" - presa, la noi cam bolnavă de jigodism, Avocatul Poporului, sindicatele.
În cazul României ar trebui înfiinţat un minister, apolitic, inamovibil la schimbarea Guvernelor care să se opună programatic oricărui act emis de Guvern, să ceară explicaţii asupra logicii hotărârilor, asupra metodei de a justifica hotărârea. Şi care să valideze hotărârile Guvernului. Un grup de oameni care să garanteze logica, legalitatea, interesul public, lipsa de interese particulare a unei decizii guvernamentale.
Metoda ar fi simplă. Guvernul propune o hotărâre Ministerului Diavolului, acesta o face publică timp de câteva zile, primeşte de la public diferite opinii şi întrebări pe care le sintetizează şi înaintează Guvernului. Comentariile pozitive hotărârii guvernamentale nu sunt luate în considerare că de aia se cheamă Ministerul Diavolului. Guvernul răspunde şi, în funcţie, de răspunsuri semnează sau nu hotărârea respectivă. Răspunsurile Guvernului sunt făcute publice. Ar introduce responsabilitate şi transparenţă.
O utopie dar e sâmbătă dimineaţa. Ideea mi-a venit de la un comentariu care punea întrebarea "De ce nu se poate comenta pe site-ul Guvernului?".
Biserica Catolică încearcă să devină obiectivă, de secole. Deciziile ei încearcă să fie deja pregătite oricărui atac public pentru că dubiile Avocatul Diavolului asupra validităţii deciziei au fost depăşite.
Niciun Guvern nu are dubii. Scepticismul e o instituţie desuetă din punct de vedere al puterii executive, de orice culoare politică sau ideologie. La modă sunt hotărâriile fără dubii. Din nefericire Guvernul nu are o instituţie similară Avocatului Diavolului.
Statul are alte mecanisme de validare a unei decizii, separarea puterilor în Stat. Are "câinele de pază" - presa, la noi cam bolnavă de jigodism, Avocatul Poporului, sindicatele.
În cazul României ar trebui înfiinţat un minister, apolitic, inamovibil la schimbarea Guvernelor care să se opună programatic oricărui act emis de Guvern, să ceară explicaţii asupra logicii hotărârilor, asupra metodei de a justifica hotărârea. Şi care să valideze hotărârile Guvernului. Un grup de oameni care să garanteze logica, legalitatea, interesul public, lipsa de interese particulare a unei decizii guvernamentale.
Metoda ar fi simplă. Guvernul propune o hotărâre Ministerului Diavolului, acesta o face publică timp de câteva zile, primeşte de la public diferite opinii şi întrebări pe care le sintetizează şi înaintează Guvernului. Comentariile pozitive hotărârii guvernamentale nu sunt luate în considerare că de aia se cheamă Ministerul Diavolului. Guvernul răspunde şi, în funcţie, de răspunsuri semnează sau nu hotărârea respectivă. Răspunsurile Guvernului sunt făcute publice. Ar introduce responsabilitate şi transparenţă.
O utopie dar e sâmbătă dimineaţa. Ideea mi-a venit de la un comentariu care punea întrebarea "De ce nu se poate comenta pe site-ul Guvernului?".
vineri, 10 aprilie 2009
Protestez
"Că în general autorităţile ( locale, centrale) ne iau de tâmpiţi nu e o noutate. Nu mă mai aştept ca cei care sunt aleşi sau numiţi şi plătiţi să îşi facă treaba în pătrăţica lor, să fie responsabili şi dacă nu fac bine, măcar să nu facă rău.
Mi-e clar, de multă vreme că totul funcţionează anapoda în societatea asta unde totul (hai, aproape totul...) se reduce la grupuri de interese, dar NU VREAU să fiu agresată zi de zi chiar acasa la mine! Cred că trebuie să mi se dea posibilitatea de a alege daca vreau sau nu să primesc o informaţie, fie ea chiar de interes general. O să vă explic de ce m-au apucat dracii ăştia şi PROTESTEZ: de la începutul săptămânii, zilnic, de dimineaţă (de pe la 9, cred) până seara târziu, trece, de...muuuulte ori, maşinuţa din poză cu ditamai megafoanele şi îmi urlă în cap că nu-ş' ce rahat de târg de îmbrăcăminte şi încălţăminte e la noi în cartier.
Ok, bun, înţeleg că tre' să îşi vândă şi ăia marfa, tre' să îşi ia cine şi-o lua nişte şpăgi să dea autorizaţii pentru o aşa mizerie (pentru că în 4 zile de târg se face un jeg de nedescris în zonă), înţeleg afişele, fluturaşii, pliantele, dar am dreptul să nu intre ăia cu târgu' lor în casa mea când vreau să dorm, când muncesc, când fac baie, mănânc sau vreau să stau pur şi simplu doar cu piticii din capul meu!
Nu ştiu cine le dă voie să facă asta, dar nu-i normal! Îmi ajung vecinii nesimţiţi care nu au nicio prblemă în a-şi arunca jegurile de la etaj, mitocanii care îşi ambaleaza motoarele fix sub geamul meu, babele care cresc câini cât pentru o stână în casă şi le dau drumu' să îşi facă nevoile în grădina blocului, într-un cor de lătrături la 6 dimineaţa, nu am nevoie şi de coloana sonoră a autorităţilor sectorului 6 (Primărie, Prefectură, Şcoală de fete, ce naiba o fi...).
Şi, credeţi-mă, locuiesc într-o zonă despre care se spune că "e civilizată". Pe dracu civilizaţie!"
PS Textul e luat de aici şi acţiunea se petrece în Drumul Taberei.
Mi-e clar, de multă vreme că totul funcţionează anapoda în societatea asta unde totul (hai, aproape totul...) se reduce la grupuri de interese, dar NU VREAU să fiu agresată zi de zi chiar acasa la mine! Cred că trebuie să mi se dea posibilitatea de a alege daca vreau sau nu să primesc o informaţie, fie ea chiar de interes general. O să vă explic de ce m-au apucat dracii ăştia şi PROTESTEZ: de la începutul săptămânii, zilnic, de dimineaţă (de pe la 9, cred) până seara târziu, trece, de...muuuulte ori, maşinuţa din poză cu ditamai megafoanele şi îmi urlă în cap că nu-ş' ce rahat de târg de îmbrăcăminte şi încălţăminte e la noi în cartier. Ok, bun, înţeleg că tre' să îşi vândă şi ăia marfa, tre' să îşi ia cine şi-o lua nişte şpăgi să dea autorizaţii pentru o aşa mizerie (pentru că în 4 zile de târg se face un jeg de nedescris în zonă), înţeleg afişele, fluturaşii, pliantele, dar am dreptul să nu intre ăia cu târgu' lor în casa mea când vreau să dorm, când muncesc, când fac baie, mănânc sau vreau să stau pur şi simplu doar cu piticii din capul meu!
Nu ştiu cine le dă voie să facă asta, dar nu-i normal! Îmi ajung vecinii nesimţiţi care nu au nicio prblemă în a-şi arunca jegurile de la etaj, mitocanii care îşi ambaleaza motoarele fix sub geamul meu, babele care cresc câini cât pentru o stână în casă şi le dau drumu' să îşi facă nevoile în grădina blocului, într-un cor de lătrături la 6 dimineaţa, nu am nevoie şi de coloana sonoră a autorităţilor sectorului 6 (Primărie, Prefectură, Şcoală de fete, ce naiba o fi...).
Şi, credeţi-mă, locuiesc într-o zonă despre care se spune că "e civilizată". Pe dracu civilizaţie!"
PS Textul e luat de aici şi acţiunea se petrece în Drumul Taberei.
Pogea, Gheorghe Pogea
De pe Hotnews am aflat ultima declaraţie a Ministrului Finanţelor, Gheorghe Pogea. La ora când citesc eu sunt 62 de comentarii. Negative. Declaraţia sună cam aşa:
"Daca nu poti plati nici macar 500 de euro la stat, anual, inchide! Nu avem de unde plati investitiile si nu avem cum sa luam alte masuri economice daca firmele nu-si platesc taxele"
De ce se foloseşte ca monedă Euro? Ăsta e un amănunt de coloratură. Cererea ca o firmă să plătească un impozit trebuie să aibă în spate un calcul economic. O explicaţie raţională. De ce 500 şi nu 400 sau 600. Oamenii ăştia scot cifrele din burtă şi fac din ele legi. Şi noi trebuie să plătim.
Să-mi arate Ministrul Pogea ce bani scoate în urma acestei măsuri, care este estimarea faţă de numărului de şomeri pe care-i produce măsura respectivă, costurile pe care le implică aceşti şomeri, numărul de firme închise şi, mai ales, scopul acestor bani.
În martie a crescut numărul şomerilor cu 35000. De la Khris am luat poza creşterii creditelor restante. Cele restante de peste 90 de zile au făcut explozie. Şi sunt în proporţie directă cu numărul de şomeri. Care şomeri provin din rândul firmelor private. Creşterea numărului de şomeri pune presiune pe Buget. Guvernul pune iar presiune pe firmele private care dau afară oamenii care pun presiune pe Buget, suntem deja la a doua rotaţie în acest cerc vicios. Prima a fost blocarea plăţilor timp de trei luni de către Stat. Acum suntem la creşterea taxelor.
Amânarea plăţilor în Agricultură o să ducă la pierderi de 200 milioane Euro. Prima rotaţie. Se pun taxe aberante pe carnea de miel. A doua rotaţie. Practic un domeniu de care ar trebui să ţinem cu dinţii este îngropat prin incompetenţă şi suprataxare. Ca să nu murim de foame şi să importăm mâncare pe Euro.
Presiunea pe economia privată, bănci, prin creşterea restanţelor corelată cu numărul de şomeri, număr care a crescut din septembrie 2008 cu 45 de procente, conduce la blocarea creditelor. Producţie este descurajată prin suprataxare şi lipsa creditării, consumul prin aceeaşi metodă. Toate aceste măsuri nu pot conduce decât la creşterea economiei la negru şi plecarea investitorilor, care deja pleacă din cauza întârzierilor la restituirea TVA. Şi la scăderea veniturilor la Buget. Când efectele acestei a doua rotaţii se vor încheia Pogea o să fie iar fără bani dar cu o economie privată şi mai slabă.
N-o să-i rămână decât tiparniţa şi atunci presiunea pe cursul de schimb devine enormă. Să vedem dacă-i ajung banii de la FMI. Cu tristeţe trebuie să spun că măsurile luate nu pot conduce decât la adâncirea crizei. Unde sunt cele 10 miliarde de investiţii. Când ajung în economia reală? Ce face Ministrul Videanu?
Prin vară începem rotaţia a treia, cea fizică, de la rotativa de tipărit bani. Dacă nu se iau măsuri reale de stimulare a mediului de afaceri. Frica, bătălia politică şi incompetenţa paralizează acest Guvern.
Dacă se prăbuşeşte economia privată toţi bugetarii ajung inutili.
Ministrul Pogea este un adevărat James Bond al economiei româneşti, partea proastă este că el vrea s-o ucidă nu s-o salveze.
PS Nu sunt eu deştept dar tot ce face Pogea e pe invers decât fac restul statelor.
"Daca nu poti plati nici macar 500 de euro la stat, anual, inchide! Nu avem de unde plati investitiile si nu avem cum sa luam alte masuri economice daca firmele nu-si platesc taxele"
De ce se foloseşte ca monedă Euro? Ăsta e un amănunt de coloratură. Cererea ca o firmă să plătească un impozit trebuie să aibă în spate un calcul economic. O explicaţie raţională. De ce 500 şi nu 400 sau 600. Oamenii ăştia scot cifrele din burtă şi fac din ele legi. Şi noi trebuie să plătim.
Să-mi arate Ministrul Pogea ce bani scoate în urma acestei măsuri, care este estimarea faţă de numărului de şomeri pe care-i produce măsura respectivă, costurile pe care le implică aceşti şomeri, numărul de firme închise şi, mai ales, scopul acestor bani.
În martie a crescut numărul şomerilor cu 35000. De la Khris am luat poza creşterii creditelor restante. Cele restante de peste 90 de zile au făcut explozie. Şi sunt în proporţie directă cu numărul de şomeri. Care şomeri provin din rândul firmelor private. Creşterea numărului de şomeri pune presiune pe Buget. Guvernul pune iar presiune pe firmele private care dau afară oamenii care pun presiune pe Buget, suntem deja la a doua rotaţie în acest cerc vicios. Prima a fost blocarea plăţilor timp de trei luni de către Stat. Acum suntem la creşterea taxelor.
Amânarea plăţilor în Agricultură o să ducă la pierderi de 200 milioane Euro. Prima rotaţie. Se pun taxe aberante pe carnea de miel. A doua rotaţie. Practic un domeniu de care ar trebui să ţinem cu dinţii este îngropat prin incompetenţă şi suprataxare. Ca să nu murim de foame şi să importăm mâncare pe Euro.
Presiunea pe economia privată, bănci, prin creşterea restanţelor corelată cu numărul de şomeri, număr care a crescut din septembrie 2008 cu 45 de procente, conduce la blocarea creditelor. Producţie este descurajată prin suprataxare şi lipsa creditării, consumul prin aceeaşi metodă. Toate aceste măsuri nu pot conduce decât la creşterea economiei la negru şi plecarea investitorilor, care deja pleacă din cauza întârzierilor la restituirea TVA. Şi la scăderea veniturilor la Buget. Când efectele acestei a doua rotaţii se vor încheia Pogea o să fie iar fără bani dar cu o economie privată şi mai slabă.
N-o să-i rămână decât tiparniţa şi atunci presiunea pe cursul de schimb devine enormă. Să vedem dacă-i ajung banii de la FMI. Cu tristeţe trebuie să spun că măsurile luate nu pot conduce decât la adâncirea crizei. Unde sunt cele 10 miliarde de investiţii. Când ajung în economia reală? Ce face Ministrul Videanu?
Prin vară începem rotaţia a treia, cea fizică, de la rotativa de tipărit bani. Dacă nu se iau măsuri reale de stimulare a mediului de afaceri. Frica, bătălia politică şi incompetenţa paralizează acest Guvern.
Dacă se prăbuşeşte economia privată toţi bugetarii ajung inutili.
Ministrul Pogea este un adevărat James Bond al economiei româneşti, partea proastă este că el vrea s-o ucidă nu s-o salveze.
PS Nu sunt eu deştept dar tot ce face Pogea e pe invers decât fac restul statelor.
joi, 9 aprilie 2009
Boc şi cumulul
Deoarece sunt, după cum bine ştiţi, un fan declarat al Guvernului Boc, am intrat din nou pe site-ul Guvernului. Cu un zâmbet larg m-a întâmpinat Premierul Boc, într-o poză supradimensionată, care se laudă că Guvernul a adoptat "Scrisoarea de intenţie către FMI şi Comisia Europeană". Pentru mine nu a fost niciodată o bucurie să mă îndatorez, văd că Boc se bucură. Oricum nu plăteşte el banii ăştia că nu rezistă până atunci.
Sub poză trei ştiri cu sus-numitul. Restul Guvernului era absent.
Căutam forma finală a proiectului de lege care interzice cumulul salariului cu pensia, adoptată de Guvern. Şi am găsit-o aici.
"Toţi pensionarii care primesc în mână o pensie până la valoarea salariului mediu brut pe economie, până la aproximativ 17 milioane de lei vechi, pot în continuare să cumuleze pensia cu salariul la stat. Toţi cei care au o pensie peste valoarea salariului mediu brut pe economie, toţi cei care primesc mai mult de 17 milioane de lei vechi, aceştia vor fi nevoiţi să opteze între pensie şi salariu la stat în termenul de 15 zile de la data adoptării şi intrării în vigoare a proiectului de lege, în urma adoptării lui de către Parlament.”
Salariul mediu brut este variabil şi mă întreb dacă la fiecare modificare a acestuia trebuie modificat şi baremul pentru cumul. O întrebare fără răspuns. Dacă punctul de reper este valoarea salariului mediu brut e o aberaţie care produce haos. Azi unii pot, luna viitoare nu.
Ideea cea mai tâmpită este că un om cu pensie 1699 de lei poate face cumul, unul cu 1700 nu. Dacă baremul era pe suma cumulată înţelegeam, aşa este un abuz. Ăla cu 1699 poate cumula pensia cu un salariu de 50000 de lei ăla cu 1700 şi un salariu de 1500 nu. Dacă salariul mediu scade la 1698 nu pot cumula ambii dacă e în creştere şi ajunge la 1701 pot amândoi.
"Acest proiect de lege reconfirmă şi practica europeană, în sensul că pentru cumulul între pensie şi salariu există un plafon valoric şi în alte ţări ale Uniunii Europene, precum Franţa, Portugalia sau Grecia, după cum, în unele state ale UE este interzis cumulul între pensie şi salariu - Marea Britanie, Suedia, Irlanda, Cehia sau Germania."
Că soluţia normală a plafonului pe suma cumulată a ajuns la urechile Guvernului este chiar textul de mai sus luat tot de pe site-ul Guvernului.
Ori Boc nu înţelege nimic din ce spune, e inginer în domeniul economic, vorba lui Doc ori, dacă au făcut proiectul după cum reiese din vorbele lui Boc, sunt pur şi simplu nişte amatori care habar n-au de logică.
Domnule Boc, pentru binele Guvernului, al ţării, faceţi rost de un purtător de cuvânt pe probleme economice, de un consilier de imagine care să nu vă pună zâmbind lângă "victoria" împrumutului FMI, nu creaţi din site-ul Guvernului un mic centru al cultului personalităţii că e ridicol.
PS Cu ce se mai ocupă Videanu că nu ştie nimeni?
Sub poză trei ştiri cu sus-numitul. Restul Guvernului era absent.
Căutam forma finală a proiectului de lege care interzice cumulul salariului cu pensia, adoptată de Guvern. Şi am găsit-o aici.
"Toţi pensionarii care primesc în mână o pensie până la valoarea salariului mediu brut pe economie, până la aproximativ 17 milioane de lei vechi, pot în continuare să cumuleze pensia cu salariul la stat. Toţi cei care au o pensie peste valoarea salariului mediu brut pe economie, toţi cei care primesc mai mult de 17 milioane de lei vechi, aceştia vor fi nevoiţi să opteze între pensie şi salariu la stat în termenul de 15 zile de la data adoptării şi intrării în vigoare a proiectului de lege, în urma adoptării lui de către Parlament.”
Salariul mediu brut este variabil şi mă întreb dacă la fiecare modificare a acestuia trebuie modificat şi baremul pentru cumul. O întrebare fără răspuns. Dacă punctul de reper este valoarea salariului mediu brut e o aberaţie care produce haos. Azi unii pot, luna viitoare nu.
Ideea cea mai tâmpită este că un om cu pensie 1699 de lei poate face cumul, unul cu 1700 nu. Dacă baremul era pe suma cumulată înţelegeam, aşa este un abuz. Ăla cu 1699 poate cumula pensia cu un salariu de 50000 de lei ăla cu 1700 şi un salariu de 1500 nu. Dacă salariul mediu scade la 1698 nu pot cumula ambii dacă e în creştere şi ajunge la 1701 pot amândoi.
"Acest proiect de lege reconfirmă şi practica europeană, în sensul că pentru cumulul între pensie şi salariu există un plafon valoric şi în alte ţări ale Uniunii Europene, precum Franţa, Portugalia sau Grecia, după cum, în unele state ale UE este interzis cumulul între pensie şi salariu - Marea Britanie, Suedia, Irlanda, Cehia sau Germania."
Că soluţia normală a plafonului pe suma cumulată a ajuns la urechile Guvernului este chiar textul de mai sus luat tot de pe site-ul Guvernului.
Ori Boc nu înţelege nimic din ce spune, e inginer în domeniul economic, vorba lui Doc ori, dacă au făcut proiectul după cum reiese din vorbele lui Boc, sunt pur şi simplu nişte amatori care habar n-au de logică.
Domnule Boc, pentru binele Guvernului, al ţării, faceţi rost de un purtător de cuvânt pe probleme economice, de un consilier de imagine care să nu vă pună zâmbind lângă "victoria" împrumutului FMI, nu creaţi din site-ul Guvernului un mic centru al cultului personalităţii că e ridicol.
PS Cu ce se mai ocupă Videanu că nu ştie nimeni?
Superman
"Magistratii Tribunalului Dolj au facut publica ieri, dupa trei ani, motivatia deciziei prin care, in octombrie 2006, au respins emiterea unui mandat de arestare pe numele lui Constantin Iancu si ale complicilor sai. Argumentele judecatorilor: "S-au prezentat la declaratii in fata instantei si nu au antecedente penale."" - România Liberă
Doar Superman şi Batman mai pot aduce normalitatea în ţara asta.
miercuri, 8 aprilie 2009
Singurătatea Moldovei
În afara lui Cristian Diaconescu, care l-a chemat să-l întrebe de sănătate pe ambasadorul Moldovei, clasa noastră politică a stat toată ziua de ieri în tranşee. N-a scos nasul indiferent de culoare, doctrină şi "convingeri".
Unde sunt declaraţiile pătrunzătoare făcute de marele cârmaci? Chiotele ditirambice ale lui Geoană? Înfierările noului Planchet al lui Dinu Patriciu? Marele nostru Prim Ministru n-a avut nimic de spus despre Moldova, nimic? Nu, nimic! Toţi au tăcut mâlc şi s-au uitat la televizor când se striga "România" la Chişinău.
Le comunic că ţara pe care o conduc se cheamă România şi numele ei era strigat. Steagul ei flutura în tot Chişinăul. Surprinzător, oamenii ăia strigau "Jos comunismul!" în româneşte. Suntem o Mary Celeste.
Măcar din curiozitate trebuiau să se întrebe de ce oamenii ăia strigau "România". Şi să ne spună şi nouă, poporul român, de ce strigă oamenii ăia "România" şi ce le spunem noi când strigă numele ţării noastre. Au cumva legătură cu noi? Cum se face că-i înţelegem? Sunt cumva rude cu noi?
Clasa noastră politică se ascunde după propria neputinţă. Atunci când e nevoie de ea lipseşte. Ieri spuneam că suntem în derivă şi fără cârmaci. Azi am şi dovada. Nu există clasă politică, ieri nimeni n-a scos o vorbă oficială despre Moldova. Nici măcar PRM-ul.
În calitatea mea de cetăţean al poporului român cer scuze moldovenilor pentru lipsa oficială a României de reacţie. Jos comunismul!
Mi-e ruşine de cei care mă reprezintă cu atâta laşitate. Neputincioşilor!
Basarabia e pământ românesc!
Unde sunt declaraţiile pătrunzătoare făcute de marele cârmaci? Chiotele ditirambice ale lui Geoană? Înfierările noului Planchet al lui Dinu Patriciu? Marele nostru Prim Ministru n-a avut nimic de spus despre Moldova, nimic? Nu, nimic! Toţi au tăcut mâlc şi s-au uitat la televizor când se striga "România" la Chişinău.
Le comunic că ţara pe care o conduc se cheamă România şi numele ei era strigat. Steagul ei flutura în tot Chişinăul. Surprinzător, oamenii ăia strigau "Jos comunismul!" în româneşte. Suntem o Mary Celeste.
Măcar din curiozitate trebuiau să se întrebe de ce oamenii ăia strigau "România". Şi să ne spună şi nouă, poporul român, de ce strigă oamenii ăia "România" şi ce le spunem noi când strigă numele ţării noastre. Au cumva legătură cu noi? Cum se face că-i înţelegem? Sunt cumva rude cu noi?
Clasa noastră politică se ascunde după propria neputinţă. Atunci când e nevoie de ea lipseşte. Ieri spuneam că suntem în derivă şi fără cârmaci. Azi am şi dovada. Nu există clasă politică, ieri nimeni n-a scos o vorbă oficială despre Moldova. Nici măcar PRM-ul.
În calitatea mea de cetăţean al poporului român cer scuze moldovenilor pentru lipsa oficială a României de reacţie. Jos comunismul!
Mi-e ruşine de cei care mă reprezintă cu atâta laşitate. Neputincioşilor!
Basarabia e pământ românesc!
marți, 7 aprilie 2009
Mary Celeste
Mary Celeste era o brigantină descoperită în decembrie 1872 în Oceanul Atlantic. Fără echipaj, în stare bună de funcţionare, vremea a fost bună şi echipajul experimentat, vasul era pustiu dar toate efectele echipajului erau la locul lor. Legenda spune că vasul era blestemat. Că primul căpitan a murit după doar o zi la bordul vasului.
Ce s-a întâmplat cu vasul Mary Celeste este cel mai mare mister al navigaţiei. Sunt speculaţii plecând de la aburii alcoolului la piraţi şi multe alte ipoteze fanteziste.
Esenţial este că în mijlocul oceanului un vas fără echipaj a fost descoperit şi nimeni nu a înţeles nimic din soarta sa. După 130 de ani este încă motiv de speculaţie.
Orice paralelă cu România este pur şi simplu întâmplătoare. Sau cu Moldova comunistă.
PS Pentru cei care n-au înţeles: România nu este condusă, rătăceşte aiurea fără busolă şi căpitan deşi, paradoxal, e singura ţară condusă de un căpitan. Moldova a votat a treia oară comuniştii. Suntem un neam rupt şi fără busolă. Mary Celeste era intactă, poporul român este frânt.
luni, 6 aprilie 2009
Gigi Becali eşti tu
Gigi Becali este "persoană publică", "formator de opinie", "are legături cu Biserica". Şi ce legătură au cele trei calităţi ale omului Gigi Becali cu faptele, reprobabile în opinia mea, făcute de Gigi Becali. Ce caută nişte aprecieri descriptive legate de persoană în justificarea unei hotărâri judecătoreşti care trebuie să judece faptele persoanei.
Justiţia din România nu mai are nicio legătură cu statuia aia oarbă cu o balanţă în mână.
Multă lume crede că dacă faci un fapt şi te bagă la închisoare pentru altul, chiar dacă nu eşti vinovat de cel din urmă, este corect. Fals.
Se aduce aminte de Al Capone care n-a fost dovedit ca ucigaş şi a făcut puşcărie pentru înşelarea Fiscului. Da, dar Al Capone chiar avea probleme cu Fiscul.
Nu-mi vine să cred că, fără voia mea, am ajuns să-i iau cumva partea lui Gigi Becali. Şi nu pentru ce a făcut el ci pentru absurditatea Justiţiei.
Nu mă interesează bisericile construite de Gigi, pomenile, daniile, toate şmecheriile de imagine pe care Gigi le-a înfăptuit. Mă interesează o judecată dreaptă pentru un om obişnuit. Pentru că Gigi Becali trebuie să fie considerat un om obişnuit. Nu acel Gigi Becali care apare la televizor. Gigi Becali este fiecare dintre noi în faţa Justiţiei, asta înseamnă o Românie normală, toţi suntem egali.
Dacă de mâine încep arestările ziariştilor cum e? Sunt deja formatori de opinie şi persoane publice, deci au circumstanţe agravante.
Normalitatea este starea de libertate. De care nişte hoţi de maşini beneficiază, nici nu sunt anchetati. Fără un furt iniţial Gigi Becali nu avea ce faptă să facă. Hoţii sunt cel puţin complici la propria lor răpire şi dacă nu sunt anchetaţi pentru furt să fie anchetaţi pentru complicitate la răpire.
Mai vorbim despre ziarişti.
Justiţia din România nu mai are nicio legătură cu statuia aia oarbă cu o balanţă în mână.
Multă lume crede că dacă faci un fapt şi te bagă la închisoare pentru altul, chiar dacă nu eşti vinovat de cel din urmă, este corect. Fals.
Se aduce aminte de Al Capone care n-a fost dovedit ca ucigaş şi a făcut puşcărie pentru înşelarea Fiscului. Da, dar Al Capone chiar avea probleme cu Fiscul.
Nu-mi vine să cred că, fără voia mea, am ajuns să-i iau cumva partea lui Gigi Becali. Şi nu pentru ce a făcut el ci pentru absurditatea Justiţiei.
Nu mă interesează bisericile construite de Gigi, pomenile, daniile, toate şmecheriile de imagine pe care Gigi le-a înfăptuit. Mă interesează o judecată dreaptă pentru un om obişnuit. Pentru că Gigi Becali trebuie să fie considerat un om obişnuit. Nu acel Gigi Becali care apare la televizor. Gigi Becali este fiecare dintre noi în faţa Justiţiei, asta înseamnă o Românie normală, toţi suntem egali.
Dacă de mâine încep arestările ziariştilor cum e? Sunt deja formatori de opinie şi persoane publice, deci au circumstanţe agravante.
Normalitatea este starea de libertate. De care nişte hoţi de maşini beneficiază, nici nu sunt anchetati. Fără un furt iniţial Gigi Becali nu avea ce faptă să facă. Hoţii sunt cel puţin complici la propria lor răpire şi dacă nu sunt anchetaţi pentru furt să fie anchetaţi pentru complicitate la răpire.
Mai vorbim despre ziarişti.
duminică, 5 aprilie 2009
Coreea de Nord merge înainte
Coreea de Nord a lansat în această dimineaţă o rachetă Taepo-dong 2 care a trecut peste Japonia. Să nu uităm că are şi bomba nucleară, ultimul test în 2006. Din Japonia până în Alaska nu mai e drum lung.
Ei spun că lansează un satelit de comunicaţii, în acest fel depăşesc Coreea de Sud care are în plan o lansare în vară şi câştigă puncte la propagandă. Plus că ţări ca Iran, Pakistan, Siria, Libia sunt gata oricând să cumpere astfel de rachete şi să devină un pericol pentru vecini şi nu numai.
Până la capabilitatea de a lansa o bombă nucleară mai este. E destul de greu să faci o bombă suficient de mică pentru a fi transportată cu o rachetă. Mai există şi problema ghidării rachetei cu acurateţă. Cine ştie ce fac coreenii?
Coreea de Nord susţine că orice ţară are dreptul la rachete, sateliţi, explorarea paşnică a spaţiului şi aşa mai departe. Naţiunile Unite impun sancţiuni pentru testarea rachetelor balistice. Coreeni spun că lansează sateliţi.
Lansarea unui satelit e mult mai simplă, nu presupune reintrarea în atmosferă şi ghidarea către ţintă.
Obama ameninţă fără să ia nicio măsură. G20, NATO, pod de flori US - UE şi tot felul de declaraţii. Coreea de Nord merge înainte.
Dacă US le sparge capul e ca Gigi, dacă situaţia rămâne pe mâinile Naţiunilor Unite nu se întâmplă nimic.
Aceeaşi dilemă la alt nivel.
Ei spun că lansează un satelit de comunicaţii, în acest fel depăşesc Coreea de Sud care are în plan o lansare în vară şi câştigă puncte la propagandă. Plus că ţări ca Iran, Pakistan, Siria, Libia sunt gata oricând să cumpere astfel de rachete şi să devină un pericol pentru vecini şi nu numai.
Până la capabilitatea de a lansa o bombă nucleară mai este. E destul de greu să faci o bombă suficient de mică pentru a fi transportată cu o rachetă. Mai există şi problema ghidării rachetei cu acurateţă. Cine ştie ce fac coreenii?
Coreea de Nord susţine că orice ţară are dreptul la rachete, sateliţi, explorarea paşnică a spaţiului şi aşa mai departe. Naţiunile Unite impun sancţiuni pentru testarea rachetelor balistice. Coreeni spun că lansează sateliţi.
Lansarea unui satelit e mult mai simplă, nu presupune reintrarea în atmosferă şi ghidarea către ţintă.
Obama ameninţă fără să ia nicio măsură. G20, NATO, pod de flori US - UE şi tot felul de declaraţii. Coreea de Nord merge înainte.
Dacă US le sparge capul e ca Gigi, dacă situaţia rămâne pe mâinile Naţiunilor Unite nu se întâmplă nimic.
Aceeaşi dilemă la alt nivel.
sâmbătă, 4 aprilie 2009
Ce se petrece în România?
Aici aflăm că procurorul care anchetează cazul lui Gigi Becali e adus şi a adus la disperare CSM-ul.
În acelaşi timp în motivarea deciziei vis-a-vis de Gigi conţine următoarele pasaje.
"Instanţa reţine că inculpatul Becali George a solicitat celor trei părţi vătămate acele declaraţii olografe pentru a se asigura că aceştia nu vor reclama ceea ce s-a întâmplat, aşa cum el însuşi recunoaşte în declaraţia dată judecătorului
În barul aflat în incinta acestei locaţii, părţile vătămate au fost în continuare lipsite de libertatea de deplasare, fiind obligate să dea declaraţii olografe la solicitarea inculpatului Becali George, în care recunoşteau furtul autoturismului acestuia şi făceau afirmaţia, nereală, că s-ar fi deplasat acolo de bună voie"
Ce treabă are cu prefectura? S-a judecat dacă este sau nu Gigi un pericol public. Nu are legătură cu subiectul, s-a luat o decizie referitoare la cazul de fond. Ori tanti aia este, pur şi simplu, imbecilă ori decizia ei e comandată.
Nu sunt jurist dar nu sunt idiot. Tot ce se petrece este un circ ordinar. Că Gigi a făcut ce zice tanti aia e absolut corect dar nu are legătură cu subiectul, răspunsul la întrebarea "E sau nu Gigi un pericol public?".
În acelaşi timp în motivarea deciziei vis-a-vis de Gigi conţine următoarele pasaje.
"Instanţa reţine că inculpatul Becali George a solicitat celor trei părţi vătămate acele declaraţii olografe pentru a se asigura că aceştia nu vor reclama ceea ce s-a întâmplat, aşa cum el însuşi recunoaşte în declaraţia dată judecătorului
În barul aflat în incinta acestei locaţii, părţile vătămate au fost în continuare lipsite de libertatea de deplasare, fiind obligate să dea declaraţii olografe la solicitarea inculpatului Becali George, în care recunoşteau furtul autoturismului acestuia şi făceau afirmaţia, nereală, că s-ar fi deplasat acolo de bună voie"
Ce treabă are cu prefectura? S-a judecat dacă este sau nu Gigi un pericol public. Nu are legătură cu subiectul, s-a luat o decizie referitoare la cazul de fond. Ori tanti aia este, pur şi simplu, imbecilă ori decizia ei e comandată.
Nu sunt jurist dar nu sunt idiot. Tot ce se petrece este un circ ordinar. Că Gigi a făcut ce zice tanti aia e absolut corect dar nu are legătură cu subiectul, răspunsul la întrebarea "E sau nu Gigi un pericol public?".
vineri, 3 aprilie 2009
Justiţie sau spectacol?
1. De ce l-au luat pe Gigi Becali cu mascaţii fără o chemare prealabilă pentru declaraţii?
2. Deşi a fost anunţat incidentul la 112 Poliţia nu a făcut nimic timp de două luni. De ce?
3. Poliţia a anchetat furtul maşinii sau nu? A existat un furt? De ce nu s-a autosesizat?
4. Renumitul "Domn Costel" acuzat de aceleaşi fapte a fost ridicat cu mascaţii? A fost arestat preventiv?
5. De ce acum?
6. Dacă nu există plângeri penale şi Parchetul s-a autosesizat de ce are un proces de gândire atât de lent, numele erau cunoscute din 4 februarie?
7. Ce probe caută criminaliştii după două luni?
8. Sunt recidivişti presupuşii hoţi?
9. De ce sunt necesari 30 de mascaţi ca să-l ridice pe Gigi?
10. A ştiut Gigi că este anchetat?
11. De când învinuitul conduce el maşina spre Poliţie, cu mascaţii alături?
12. Cine avea telefoanele ascultate? Gigi sau hoţii şi de ce? Cu mandatul cui şi pentru ce?
13. De când hoţii de maşini dau declaraţii recunoscând implicit furtul şi Poliţia nu se sesizează?
14. L-au şantajat presupuşii hoţi pe Gigi Becali?
15. Care este procentul de maşini furate pe care le-a recuperat Poliţia?
Sunt total împotriva ideii de dreptate făcută în mod personal. Dar nici mijloacele şi metodele Parchetului şi Poliţiei nu sunt normale. Că Gigi Becali este o sfidare la adresa normalităţii e evident. Dar nici Parchetul nu e mai breaz.
Ce a făcut Gigi cu hoţii a făcut Parchetul cu el. Doar că Gigi a fost mai mărinimos. Încă o dată vedem cum plata unei nedreptăţi cu alta nu înseamnă justiţie ci răzbunare.
Restul subiectelor sunt măturate. S-a depus uitarea deja?
Şi ca să fie circul complet Geoană candidează la Preşedinţie.
2. Deşi a fost anunţat incidentul la 112 Poliţia nu a făcut nimic timp de două luni. De ce?
3. Poliţia a anchetat furtul maşinii sau nu? A existat un furt? De ce nu s-a autosesizat?
4. Renumitul "Domn Costel" acuzat de aceleaşi fapte a fost ridicat cu mascaţii? A fost arestat preventiv?
5. De ce acum?
6. Dacă nu există plângeri penale şi Parchetul s-a autosesizat de ce are un proces de gândire atât de lent, numele erau cunoscute din 4 februarie?
7. Ce probe caută criminaliştii după două luni?
8. Sunt recidivişti presupuşii hoţi?
9. De ce sunt necesari 30 de mascaţi ca să-l ridice pe Gigi?
10. A ştiut Gigi că este anchetat?
11. De când învinuitul conduce el maşina spre Poliţie, cu mascaţii alături?
12. Cine avea telefoanele ascultate? Gigi sau hoţii şi de ce? Cu mandatul cui şi pentru ce?
13. De când hoţii de maşini dau declaraţii recunoscând implicit furtul şi Poliţia nu se sesizează?
14. L-au şantajat presupuşii hoţi pe Gigi Becali?
15. Care este procentul de maşini furate pe care le-a recuperat Poliţia?
Sunt total împotriva ideii de dreptate făcută în mod personal. Dar nici mijloacele şi metodele Parchetului şi Poliţiei nu sunt normale. Că Gigi Becali este o sfidare la adresa normalităţii e evident. Dar nici Parchetul nu e mai breaz.
Ce a făcut Gigi cu hoţii a făcut Parchetul cu el. Doar că Gigi a fost mai mărinimos. Încă o dată vedem cum plata unei nedreptăţi cu alta nu înseamnă justiţie ci răzbunare.
Restul subiectelor sunt măturate. S-a depus uitarea deja?
Şi ca să fie circul complet Geoană candidează la Preşedinţie.
joi, 2 aprilie 2009
O opinie
Eu nu sunt jurnalist. N-am şcoală, n-am studii, nu mă consider decât un om cu o opinie. Pe care am dreptul s-o exprim. Constituţional.
"După două săptămâni, Sorin Creţeanu se întâlneşte cu Ioana Băsescu, care întârzie. Creţeanu nu mai are timp să o aştepte, cere personalului să-i arate Ioanei Băsescu apartamentele mici pentru că 'nu am de gând să-i dau gratis un apartament din acela scump', conform celor declarate la vremea respectivă de Creţeanu."
În partea a doua a a poveştii, Ioana Băsescu îl convinge pe Creţeanu "să-i vândă" un apartament, cu toate că Sorin Creţeanu le-a spus oamenilor săi că nu are de gând să-i dea gratis un apartament mare. Totuşi, asta nu înseamnă că a dat apartamentul gratis, sunt convins că s-au făcut acte"
Toată povestea a apărut în Adevărul.
Cine nu l-a cunoscut pe Sorin Creţeanu poate să creadă că e o aberaţie, cine l-a cunoscut recunoaşte stilul omului. Ce e adevărat să dovedească Justiţia. Eu l-am cunoscut şi recunosc stilul. Toţi sunt cinstiţi.
În spatele tuturor articolelor sunt lucruri pe care n-o să le aflaţi niciodată. Ce se poate dovedi şi ce se ştie sunt lucruri total diferite. Ce ştiu cei care chiar sunt jurnalişti e de neînchipuit, dar...
Cred că se pune de un
"După două săptămâni, Sorin Creţeanu se întâlneşte cu Ioana Băsescu, care întârzie. Creţeanu nu mai are timp să o aştepte, cere personalului să-i arate Ioanei Băsescu apartamentele mici pentru că 'nu am de gând să-i dau gratis un apartament din acela scump', conform celor declarate la vremea respectivă de Creţeanu."
În partea a doua a a poveştii, Ioana Băsescu îl convinge pe Creţeanu "să-i vândă" un apartament, cu toate că Sorin Creţeanu le-a spus oamenilor săi că nu are de gând să-i dea gratis un apartament mare. Totuşi, asta nu înseamnă că a dat apartamentul gratis, sunt convins că s-au făcut acte"
Toată povestea a apărut în Adevărul.
Cine nu l-a cunoscut pe Sorin Creţeanu poate să creadă că e o aberaţie, cine l-a cunoscut recunoaşte stilul omului. Ce e adevărat să dovedească Justiţia. Eu l-am cunoscut şi recunosc stilul. Toţi sunt cinstiţi.
În spatele tuturor articolelor sunt lucruri pe care n-o să le aflaţi niciodată. Ce se poate dovedi şi ce se ştie sunt lucruri total diferite. Ce ştiu cei care chiar sunt jurnalişti e de neînchipuit, dar...
Cred că se pune de un
miercuri, 1 aprilie 2009
Joni Mitchell & Puiu Popoviciu
După 40 de ani cred că lucrurile stau mai rău. Inocenţa, dorinţa de schimbare, lumea mai bună, visată şi dorită, nu au însemnat nimic. Woodstock-ul de acum 40 de ani era doar o lume naivă, în care nu se mai recunoaşte nimeni. Azi lumea e condusă de oamenii ăia. Woodstock-ul conduce lumea. Prost.
Şi n-o să ştim niciodată ce am pierdut până n-o să recunoaştem că nu mai avem faptul respectiv. Acum au asfaltat Raiul şi au făcut o parcare în locul lui. Şi se ia taxă. Şi noi o plătim. Pare normal?
Nu e!
Pe noi Marele Taxi Galben ne ia zilnic. Mai rămâne cineva după noi? Puiu Popoviciu este exemplificarea acestui cântec. Indiferent de legalitatea acţiunilor sale. A făcut parcare dintr-o parte de paradis. Dintr-o livadă. Şi o şcoală.
Prea rar vedem pădurea din cauza copacilor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
