Sunt foarte multe evenimente în desfăşurare. Dar cel mai trist e moartea lui Leslie Nielsen. Şi a politicii externe americane.
luni, 29 noiembrie 2010
duminică, 28 noiembrie 2010
Nu prea înţeleg
De la începutul crizei în România, cred că nu mai e nimeni care să spună că nu există criză în România, Guvernul a făcut tot felul de lucruri, cele mai multe ilegale sau neconstituţionale, în speranţa unei reveniri economice. Fără efect. Majoritatea timpului au fost susţinuţi de FMI. În concluzie au ratat toate ţintele macroeconomice, deficit, creştere economică, inflaţie, şi în 2009 şi în 2010. În 2009 au atins deficitul crescând arieratele şi falsificând puţin cifrele.
Avem acum un nou proiect de buget. De la început ne spun că o să scadă veniturile din profitul firmelor. Deci, deşi se speră o creştere economică, avem o scădere a profiturilor. În acelaşi timp cresc veniturile bugetare obţinute din impozitul pe venitul persoanelor fizice. Straniu, cresc salariile sau cresc taxele. Cum pot să crească salariile dacă scad profiturile? Mai rămâne o creştere a taxelor. Sau o creştere a colectării, eliminarea muncii la negru. Cum "lupta" împotriva muncii la negru a fost fără efect până acum nu văd o colectare mai bună, mai ales că i-au păcălit pe cei de la Finanţe.
În acelaşi timp se măresc cheltuielile pentru şomaj, deci o să avem o creştere a numărului de şomeri, chiar abruptă, deoarece se propune o scădere a valorii ajutorului de şomaj. La fel o creştere a banilor pentru pensii, deci o creştere a numărului de pensionari în condiţiile în care pensiile sunt îngheţate. Doar în detrimentul numărului de angajaţi.
Întregul buget e făcut pe ideea că deşi profiturile scad, şi de aici şi numărul de investiţii directe, numărul de salariaţi scade, creşte numărul de şomeri şi pensionari dar creşte consumul, de aici încasările din TVA şi accize. Din veniturile angajaţilor care sunt tot mai puţini. Dar PIB-ul creşte. Bazat pe consum. Parcă am mai jucat jocul ăsta.
Dacă găsiţi o logică, iluminaţi-mă. Sau iar o să ratăm totul şi anul viitor?
Avem acum un nou proiect de buget. De la început ne spun că o să scadă veniturile din profitul firmelor. Deci, deşi se speră o creştere economică, avem o scădere a profiturilor. În acelaşi timp cresc veniturile bugetare obţinute din impozitul pe venitul persoanelor fizice. Straniu, cresc salariile sau cresc taxele. Cum pot să crească salariile dacă scad profiturile? Mai rămâne o creştere a taxelor. Sau o creştere a colectării, eliminarea muncii la negru. Cum "lupta" împotriva muncii la negru a fost fără efect până acum nu văd o colectare mai bună, mai ales că i-au păcălit pe cei de la Finanţe.
În acelaşi timp se măresc cheltuielile pentru şomaj, deci o să avem o creştere a numărului de şomeri, chiar abruptă, deoarece se propune o scădere a valorii ajutorului de şomaj. La fel o creştere a banilor pentru pensii, deci o creştere a numărului de pensionari în condiţiile în care pensiile sunt îngheţate. Doar în detrimentul numărului de angajaţi.
Întregul buget e făcut pe ideea că deşi profiturile scad, şi de aici şi numărul de investiţii directe, numărul de salariaţi scade, creşte numărul de şomeri şi pensionari dar creşte consumul, de aici încasările din TVA şi accize. Din veniturile angajaţilor care sunt tot mai puţini. Dar PIB-ul creşte. Bazat pe consum. Parcă am mai jucat jocul ăsta.
Dacă găsiţi o logică, iluminaţi-mă. Sau iar o să ratăm totul şi anul viitor?
vineri, 26 noiembrie 2010
Când ideologia nu înţelege realitatea
Dacă avem părerea că globalizarea este un fapt nou greşim profund. Globalizarea a început odată cu standardul aur în a doua jumătate a secolului XIX. Atunci Statele şi băncile nu puteau să-şi permită deficite excesive sau o creditare excesivă. Rezervele de aur obligau la responsabilitate.
Toată economia funcţiona la unison, nimeni nu-şi putea permite să scadă dobânzile unilateral. Cum s-a petrecut criza din 29? Simplu, Marea Britanie, pe atunci mare imperiu, nu a vrut să crească dobânzile, aurul a plecat spre Statele Unite, globalizarea funcţiona, Statele Unite au început să emită dolari ca să scadă dobânda, banii s-au dus în împrumuturi aberante, exact ca în criza actuală, totul s-a prăbuşit şi în 31 Marea Britanie a renunţat la standardul aur. O acţiune politică, de a nu creşte dobânzile, a Imperiului Britanic, şi o slăbiciune a Statelor Unite, de a încerca să salveze Imperiul Britanic, au dus la criza din 29. Restul sunt explicaţii ideologice.
Banii sunt acum nişte bucăţi de hârtie sau plastic. Bazate pe încrederea în viitoarele impozite pe care Statul o să le colecteze. Doar că în acest moment Statul nu mai are credibilitate, Stat grec, irlandez, portughez, spaniol sau român. Sau american.
Euro sau USD, monedele se joacă între ele ca rate de schimb, totul se joacă după sentimentele investitorilor. Nu aşteptaţi logică. Sunt doar sentimente. Suntem la cheremul investitorilor, la cheremul sentimentelor lor.
Situaţia actuală este o problemă sentimentală. Pe vremea aurului sentimentele erau mult mai puţin importante. Dacă vrem să ieşim din criză trebuie să folosim raţiunea, nu sentimentele.
Fiecare crede în sentimentele impuse de piaţă, nu în raţiunea acesteia, lăcomia şi frica, sentimente, conduc lumea azi.
Şi asta e opera stângii politice. Nu a socialismului oficial, a lui Keynes, un socialist care a dus toată Europa, în 70 de ani, e adevărat, la dezastru. O să-l citez "The long run is a misleading guide to current affairs. In the long run we are all dead." Am ajuns la sfârşit.
A fost o adunare a "dreptei româneşti" ieri, o prostie plină de palavre. Palavre politice fără suport real. Nu înţeleg nimic, ei.
Toată economia funcţiona la unison, nimeni nu-şi putea permite să scadă dobânzile unilateral. Cum s-a petrecut criza din 29? Simplu, Marea Britanie, pe atunci mare imperiu, nu a vrut să crească dobânzile, aurul a plecat spre Statele Unite, globalizarea funcţiona, Statele Unite au început să emită dolari ca să scadă dobânda, banii s-au dus în împrumuturi aberante, exact ca în criza actuală, totul s-a prăbuşit şi în 31 Marea Britanie a renunţat la standardul aur. O acţiune politică, de a nu creşte dobânzile, a Imperiului Britanic, şi o slăbiciune a Statelor Unite, de a încerca să salveze Imperiul Britanic, au dus la criza din 29. Restul sunt explicaţii ideologice.
Banii sunt acum nişte bucăţi de hârtie sau plastic. Bazate pe încrederea în viitoarele impozite pe care Statul o să le colecteze. Doar că în acest moment Statul nu mai are credibilitate, Stat grec, irlandez, portughez, spaniol sau român. Sau american.
Euro sau USD, monedele se joacă între ele ca rate de schimb, totul se joacă după sentimentele investitorilor. Nu aşteptaţi logică. Sunt doar sentimente. Suntem la cheremul investitorilor, la cheremul sentimentelor lor.
Situaţia actuală este o problemă sentimentală. Pe vremea aurului sentimentele erau mult mai puţin importante. Dacă vrem să ieşim din criză trebuie să folosim raţiunea, nu sentimentele.
Fiecare crede în sentimentele impuse de piaţă, nu în raţiunea acesteia, lăcomia şi frica, sentimente, conduc lumea azi.
Şi asta e opera stângii politice. Nu a socialismului oficial, a lui Keynes, un socialist care a dus toată Europa, în 70 de ani, e adevărat, la dezastru. O să-l citez "The long run is a misleading guide to current affairs. In the long run we are all dead." Am ajuns la sfârşit.
A fost o adunare a "dreptei româneşti" ieri, o prostie plină de palavre. Palavre politice fără suport real. Nu înţeleg nimic, ei.
miercuri, 24 noiembrie 2010
Războiul economic China vs. US a început
Prima mişcare a Chinei, care a început atacul, este acordul cu Turcia ca schimburile comerciale să se facă în monedele naţionale, eliminând dolarul. Vestea a trecut fără prea multă mediatizare. Aici aveţi mai mult. Turcia a făcut aceeaşi mişcare şi în relaţia cu Rusia. Iranul e la pachet.
Ieri China a eliminat dolarul din relaţiile cu Rusia, un fapt mult mai semnificativ. E o relaţie între primul producător de energie şi primul consumator. Aici e informaţia. Ce urmează?
Fac pariu că în acest moment China încearcă aceeaşi figură cu Brazilia şi e gata să semneze cu Venezuela. Singura ţară care o să reziste este India, mult prea apropiată de Statele Unite şi duşman istoric al Chinei.
În acest moment posesorii de resurse şi producătorii de bunuri se detaşează de dolar. Europa are dramele ei. Nu toată. Dacă Germania face aceeaşi înţelegere cu China, de a evita dolarul, soarta Statelor Unite e pecetluită. Va rămâne singură cu datoriile. Apropierea Germaniei de Rusia e un semn al acestei posibilităţi.
Lucrurile se precipită iar Statele Unite devin tot mai singure. Iar printarea de monedă nu ajută. Statele Unite rămân însă cea mai mare putere militară, fără adversar.
PS Asta e de la ei.
Ieri China a eliminat dolarul din relaţiile cu Rusia, un fapt mult mai semnificativ. E o relaţie între primul producător de energie şi primul consumator. Aici e informaţia. Ce urmează?
Fac pariu că în acest moment China încearcă aceeaşi figură cu Brazilia şi e gata să semneze cu Venezuela. Singura ţară care o să reziste este India, mult prea apropiată de Statele Unite şi duşman istoric al Chinei.
În acest moment posesorii de resurse şi producătorii de bunuri se detaşează de dolar. Europa are dramele ei. Nu toată. Dacă Germania face aceeaşi înţelegere cu China, de a evita dolarul, soarta Statelor Unite e pecetluită. Va rămâne singură cu datoriile. Apropierea Germaniei de Rusia e un semn al acestei posibilităţi.
Lucrurile se precipită iar Statele Unite devin tot mai singure. Iar printarea de monedă nu ajută. Statele Unite rămân însă cea mai mare putere militară, fără adversar.
PS Asta e de la ei.
Dreptatea lui Benjamin Franklin
"When the people find out that they can vote themselves money, it will herald the end of the republic". -- Benjamin Franklin
Vorbele lui Benjamin Franklin funcţionează în România ca şi în US, Portugalia, Rusia sau oriunde altundeva (China e un caz special, oamenii încă nu au aflat.). Nu mai există niciun loc pe glob în care banii să însemne altceva decât bucăţi de hârtie (sau plastic) care-şi pierd valoarea prin inflaţia cu care Guvernele îşi plătesc deficitele. Cele câteva state cu excedent bugetar stau pe grămezi de hârtii. Nu pentru mult timp.
Benjamin Franklin nu vorbeşte despre Democraţie ci despre Republică. E o mare diferenţă, Republica înseamnă domnia legii, democraţia voinţa majorităţii. Care-şi votează, prin interpuşi, drepturi imposibil de susţinut economic de către Stat. Iar acesta încalcă legea fie pentru a se opune, fie pentru a îndeplini dorinţele populare. Republica e pierdută în ambele cazuri.
Pierderea Republicii conduce la arbitrariu, la apariţie "liderilor" izbăvitori, la tiranie şi în final la haos şi război.
Suntem la începutul acestui drum, la noi domnia legii nu a fost niciodată o mare scofală. Datoriile suverane nu mai pot fi plătite. Pentru multe din statele importante ale lumii.
China cumpără de la teren la aur sau fabrici productive din întreaga lume. Exemplul trebuie urmat. De fiecare dintre noi şi de România ca Stat. Ne spune azi Mugur Isărescu că toată moneda e acoperită în valute. O bucată de plastic e acoperită cu o bucată de hârtie.
De ce nu se vorbeşte despre revenirea la standardul aur? Pentru că e foarte greu de acceptat de marea finanţă că o bucată de aur pe piaţa liberă face mai mult decât teoriile pe care le fac ei. Şi pentru că ia din mâna guvernelor jucăria inflaţiei.
Din nefericire Benjamin Franklin are dreptate. Noi suntem deja la stadiul la care legea nu mai este respectată de Stat. Suntem cu un pas în faţă.
PS Bogdan Glăvan ne spune ce se petrece în România.
Vorbele lui Benjamin Franklin funcţionează în România ca şi în US, Portugalia, Rusia sau oriunde altundeva (China e un caz special, oamenii încă nu au aflat.). Nu mai există niciun loc pe glob în care banii să însemne altceva decât bucăţi de hârtie (sau plastic) care-şi pierd valoarea prin inflaţia cu care Guvernele îşi plătesc deficitele. Cele câteva state cu excedent bugetar stau pe grămezi de hârtii. Nu pentru mult timp.
Benjamin Franklin nu vorbeşte despre Democraţie ci despre Republică. E o mare diferenţă, Republica înseamnă domnia legii, democraţia voinţa majorităţii. Care-şi votează, prin interpuşi, drepturi imposibil de susţinut economic de către Stat. Iar acesta încalcă legea fie pentru a se opune, fie pentru a îndeplini dorinţele populare. Republica e pierdută în ambele cazuri.
Pierderea Republicii conduce la arbitrariu, la apariţie "liderilor" izbăvitori, la tiranie şi în final la haos şi război.
Suntem la începutul acestui drum, la noi domnia legii nu a fost niciodată o mare scofală. Datoriile suverane nu mai pot fi plătite. Pentru multe din statele importante ale lumii.
China cumpără de la teren la aur sau fabrici productive din întreaga lume. Exemplul trebuie urmat. De fiecare dintre noi şi de România ca Stat. Ne spune azi Mugur Isărescu că toată moneda e acoperită în valute. O bucată de plastic e acoperită cu o bucată de hârtie.
De ce nu se vorbeşte despre revenirea la standardul aur? Pentru că e foarte greu de acceptat de marea finanţă că o bucată de aur pe piaţa liberă face mai mult decât teoriile pe care le fac ei. Şi pentru că ia din mâna guvernelor jucăria inflaţiei.
Din nefericire Benjamin Franklin are dreptate. Noi suntem deja la stadiul la care legea nu mai este respectată de Stat. Suntem cu un pas în faţă.
PS Bogdan Glăvan ne spune ce se petrece în România.
marți, 23 noiembrie 2010
Coreea de Nord. De ce acum?
Avem "războiul valutelor", inflaţia din China, metrul pătrat construit la Beijing a ajuns şi la 17000 de dolari, balamucul financiar din Irlanda, ameninţările lui Roubini. Colac peste pupăză, nu ştiu de unde vine expresia dar e genială, Coreea de Nord atacă Coreea de Sud sub pretextul exerciţiilor militare pe care le desfăşoară cea din urmă. Vinovaţii sunt ca de obicei cei din Sud în viziunea Nordului şi cei din Nord în viziunea Sudului. Este foarte probabil ca Nordul să fi tras primul.
Săptămâna trecută Coreea de Nord s-a lăudat, pur şi simplu, cu facilităţi moderne de îmbogăţire a uraniului de care nimeni nu ştia. În acelaşi timp are loc în Nord un proces de transfer de putere, dinastic, dar care are oponenţi în rândul generalilor. Plus faptul că ONU a descoperit metodele prin care cei din Nord exportă ilegal arme.
Care sunt scopurile atacului? Întărirea unităţii naţionale în jurul noului lider Kim Jong Un. Şantajarea Statelor Unite şi a Sudului pentru revenirea la masa tratativelor şi, eventual, ridicarea sancţiunilor economice impuse după cel de-al doilea test nuclear Nord Coreean. Descoperirea facilităţilor ultramoderne din Coreea de Nord a condus la cererea Sudului adresată Statelor Unite de a aduce arme nucleare în peninsulă, cerere trecută cu vederea de Statele Unite.
Reacţiile internaţionale au fost prompte. Rusia a cerut oprirea focului de către ambele părţi, Statele Unite au cerut oprirea focului de către Coreea de Nord şi, bineînţeles, a "condamnat" deschiderea focului de către Nord, China a adus vorba despre menţinerea păcii.
Bursele asiatice au cam căzut, dolarul s-a întărit, aurul a avut şi el un salt dar a revenit la normal. Situaţia, deşi tensionată, nu a condus la mişcări economice majore. Dacă evenimentul se rezumă la ce a fost este doar încă o provocare dintr-un lung şir. Nu începe al treilea război mondial, baba bulgăroaică ratează evenimentul.
Dacă însă Coreea de Nord continuă, puţin probabil, avem toate şansele unor mişcări majore pe burse şi atât, China nu se află în poziţia de a apăra un guvern iresponsabil pentru că nu are niciun interes. E mult prea devreme pentru a provoca militar Statele Unite.
Coreea de Nord şi-a jucat cartea, urmează Statele Unite şi Coreea de Sud. Un rezumat din:
Los Angeles Times,
Wall Street Journal,
Fox News,
Time CNN,
Financial Times,
Asia Times,
Bloomberg,
Business Insider,
BBC.
Şi cel mai interesant The Cavalier Daily.
Oricum, este încă un motiv de haos pe care nu-şi puteau nord-coreenii permite să-l rateze.
Săptămâna trecută Coreea de Nord s-a lăudat, pur şi simplu, cu facilităţi moderne de îmbogăţire a uraniului de care nimeni nu ştia. În acelaşi timp are loc în Nord un proces de transfer de putere, dinastic, dar care are oponenţi în rândul generalilor. Plus faptul că ONU a descoperit metodele prin care cei din Nord exportă ilegal arme.
Care sunt scopurile atacului? Întărirea unităţii naţionale în jurul noului lider Kim Jong Un. Şantajarea Statelor Unite şi a Sudului pentru revenirea la masa tratativelor şi, eventual, ridicarea sancţiunilor economice impuse după cel de-al doilea test nuclear Nord Coreean. Descoperirea facilităţilor ultramoderne din Coreea de Nord a condus la cererea Sudului adresată Statelor Unite de a aduce arme nucleare în peninsulă, cerere trecută cu vederea de Statele Unite.
Reacţiile internaţionale au fost prompte. Rusia a cerut oprirea focului de către ambele părţi, Statele Unite au cerut oprirea focului de către Coreea de Nord şi, bineînţeles, a "condamnat" deschiderea focului de către Nord, China a adus vorba despre menţinerea păcii.
Bursele asiatice au cam căzut, dolarul s-a întărit, aurul a avut şi el un salt dar a revenit la normal. Situaţia, deşi tensionată, nu a condus la mişcări economice majore. Dacă evenimentul se rezumă la ce a fost este doar încă o provocare dintr-un lung şir. Nu începe al treilea război mondial, baba bulgăroaică ratează evenimentul.
Dacă însă Coreea de Nord continuă, puţin probabil, avem toate şansele unor mişcări majore pe burse şi atât, China nu se află în poziţia de a apăra un guvern iresponsabil pentru că nu are niciun interes. E mult prea devreme pentru a provoca militar Statele Unite.
Coreea de Nord şi-a jucat cartea, urmează Statele Unite şi Coreea de Sud. Un rezumat din:
Los Angeles Times,
Wall Street Journal,
Fox News,
Time CNN,
Financial Times,
Asia Times,
Bloomberg,
Business Insider,
BBC.
Şi cel mai interesant The Cavalier Daily.
Oricum, este încă un motiv de haos pe care nu-şi puteau nord-coreenii permite să-l rateze.
luni, 22 noiembrie 2010
Planeta birocraţilor în acţiune
Ionel Blănculescu în ZF ne explică de ce noi avem o colectare în jur de doar 30 de procente din PIB şi cum se scurg cam 5 miliarde de Euro prin firme din paradisuri fiscale.
Cum au rezolvat alţii problema? Au pus impozit pe cifra de afaceri, nu pe profit. În 2008 la o cifră de afaceri (totală) de 260,13 miliarde de euro a existat un profit brut de 3,4%. Impozitând cu 16 procente avem 0,544% din cifra totală de afaceri, adică puţin peste 1,4 miliarde de Euro.
Mai clar. Guvernele din ultimii 3 ani (de fapt toate) pur şi simplu au lăsat ca toţi banii făcuţi în România să dispară din ţară, conştienţi fiind de asta.
Faptul că tăcerea e ruptă de cineva ar trebui să ridice întrebări asupra sincerităţii declaraţiilor tuturor reprezentanţilor Statului care spun că "nu există altă cale" decât tăierile de salarii şi pensii şi creşterea impozitelor. Nu spun că o parte din acestea nu sunt necesare. Dar nu în ritmul şi la dimensiunile actuale.
În 2009 impozitul forfetar a luat de la cei mulţi şi mici şi a iertat marile firme. Ce-ar fi să desfiinţăm impozitarea profitului şi să punem un impozit de 3 procente pe cifra de afaceri? Şi aşa am face rost de 6,5 miliarde de Euro.
Nu se va întâmpla. Planeta birocraţilor nu permite.
Cum au rezolvat alţii problema? Au pus impozit pe cifra de afaceri, nu pe profit. În 2008 la o cifră de afaceri (totală) de 260,13 miliarde de euro a existat un profit brut de 3,4%. Impozitând cu 16 procente avem 0,544% din cifra totală de afaceri, adică puţin peste 1,4 miliarde de Euro.
Mai clar. Guvernele din ultimii 3 ani (de fapt toate) pur şi simplu au lăsat ca toţi banii făcuţi în România să dispară din ţară, conştienţi fiind de asta.
Faptul că tăcerea e ruptă de cineva ar trebui să ridice întrebări asupra sincerităţii declaraţiilor tuturor reprezentanţilor Statului care spun că "nu există altă cale" decât tăierile de salarii şi pensii şi creşterea impozitelor. Nu spun că o parte din acestea nu sunt necesare. Dar nu în ritmul şi la dimensiunile actuale.
În 2009 impozitul forfetar a luat de la cei mulţi şi mici şi a iertat marile firme. Ce-ar fi să desfiinţăm impozitarea profitului şi să punem un impozit de 3 procente pe cifra de afaceri? Şi aşa am face rost de 6,5 miliarde de Euro.
Nu se va întâmpla. Planeta birocraţilor nu permite.
Roşu, portocaliu, galben şi albastru
Comentariile sunt la Vlad Petreanu. Până unde poate merge nesimţirea?
PS Fotografia este de la CityNews.ro.
duminică, 21 noiembrie 2010
sâmbătă, 20 noiembrie 2010
Dacă e adevărat criza nici n-a început
Georgetown Professor Tells Congress ~ “Citigroup, Bank Of America, JPMorgan & Wells Fargo Are All INSOLVENT”
vineri, 19 noiembrie 2010
Puţină diplomaţie
De ceva vreme evit să spun ceva despre mândra noastră ţară condusă pe noi culmi de progres de Traian Băsescu şi Guvernul Boc. Dar câteodată aberaţiile întrec orice limită şi mă simt nevoit să comentez.
Subiectul este nefericita intervenţie de ieri a Preşedintelui Băsescu. În care a ieşit din limitele ţărişoarei noastre şi i-a luat la frecuş pe cei din Irlanda şi Portugalia, numiţi, şi pe cei din Spania şi Italia, nenumiţi.
Un grup de ţări care habar n-au să facă faţă crizei, criză la care noi facem atât de bine faţă.
S-o luăm pe rând. Toate cele patru ţări au creştere economică, noi nu.
Toţi au tăiat sau îngheţat salarii şi pensii dar nimeni ca noi, am fost cei mai dedicaţi austerităţii. La ce ne-a folosit? Irlanda acum a fost nevoită să accepte un ajutor, noi l-am luat acum aproape 2 ani. Aproape ne-am dublat datoria suverană, atât de hulită de Traian Băsescu. Ritmul de creştere e înfiorător. Suntem o ţară cu riscuri de împrumut mai mari decât toate cele 4 ţări.
Care au fost măsurile noastre? Prima Casă, exact în sprijinul balonului imobiliar deja defunct şi înfierat chiar de Traian Băsescu. Bani aruncaţi pe geam, deja au început executările silite.
Subvenţii la gaze. Cei care le-au primit ameninţă cu plecarea sau falimentul Impozitul forfetar, o reuşită economică, a ucis mii de firme. "Rabla" a fost un succes în Germania, i-a îmbogăţit pe vânzătorii de maşini din import la noi. Unde se duc profiturile "Dacia"?
Sistemul bancar se confruntă cu o rată a creşterii creditelor restante extrem de mare. Ne lăudăm că nu am avut o criză financiară. E probabil s-o avem. Ordinea crizelor nu e o regulă.
Avem 1 om din 8 plecat în străinătate la muncă. De ce? Pentru că nu au din ce să trăiască aici. Cum să echilibrezi bugetul când nu mai are cine şi unde să muncească în România. Nu creşte şomajul, creşte emgraţia.
Tăierile continuă, austeritatea se adânceşte şi putem să ne mândrim cu o rată a inflaţiei peste toate cele care se manifestă în statele înfierate. Tot tăieri dar camuflate.
Cred că Traian Băsescu trăieşte într-o lume paralelă cu realitatea românească. Iar salariul mediu din Portugalia este de câteva ori mai mare faţă de cel din România.
Să nu ne mai aberăm şi măcar puţină diplomaţie să arătăm. Cum ar fi ca Polonia să spună că Guvernul României habar nu are pe ce lume e şi tot ce a făcut e un dezastru. Ei au dreptul, că nu au avut criză.
Puţină diplomaţie nu strică. E vorba de bun simţ.
Subiectul este nefericita intervenţie de ieri a Preşedintelui Băsescu. În care a ieşit din limitele ţărişoarei noastre şi i-a luat la frecuş pe cei din Irlanda şi Portugalia, numiţi, şi pe cei din Spania şi Italia, nenumiţi.
Un grup de ţări care habar n-au să facă faţă crizei, criză la care noi facem atât de bine faţă.
S-o luăm pe rând. Toate cele patru ţări au creştere economică, noi nu.
Toţi au tăiat sau îngheţat salarii şi pensii dar nimeni ca noi, am fost cei mai dedicaţi austerităţii. La ce ne-a folosit? Irlanda acum a fost nevoită să accepte un ajutor, noi l-am luat acum aproape 2 ani. Aproape ne-am dublat datoria suverană, atât de hulită de Traian Băsescu. Ritmul de creştere e înfiorător. Suntem o ţară cu riscuri de împrumut mai mari decât toate cele 4 ţări.
Care au fost măsurile noastre? Prima Casă, exact în sprijinul balonului imobiliar deja defunct şi înfierat chiar de Traian Băsescu. Bani aruncaţi pe geam, deja au început executările silite.
Subvenţii la gaze. Cei care le-au primit ameninţă cu plecarea sau falimentul Impozitul forfetar, o reuşită economică, a ucis mii de firme. "Rabla" a fost un succes în Germania, i-a îmbogăţit pe vânzătorii de maşini din import la noi. Unde se duc profiturile "Dacia"?
Sistemul bancar se confruntă cu o rată a creşterii creditelor restante extrem de mare. Ne lăudăm că nu am avut o criză financiară. E probabil s-o avem. Ordinea crizelor nu e o regulă.
Avem 1 om din 8 plecat în străinătate la muncă. De ce? Pentru că nu au din ce să trăiască aici. Cum să echilibrezi bugetul când nu mai are cine şi unde să muncească în România. Nu creşte şomajul, creşte emgraţia.
Tăierile continuă, austeritatea se adânceşte şi putem să ne mândrim cu o rată a inflaţiei peste toate cele care se manifestă în statele înfierate. Tot tăieri dar camuflate.
Cred că Traian Băsescu trăieşte într-o lume paralelă cu realitatea românească. Iar salariul mediu din Portugalia este de câteva ori mai mare faţă de cel din România.
Să nu ne mai aberăm şi măcar puţină diplomaţie să arătăm. Cum ar fi ca Polonia să spună că Guvernul României habar nu are pe ce lume e şi tot ce a făcut e un dezastru. Ei au dreptul, că nu au avut criză.
Puţină diplomaţie nu strică. E vorba de bun simţ.
Tablou cu cosmonaut, Ion Cristoiu şi tezaur
"La numirea mea ca ambasador în Federaţia Rusă (mai 2004-august 2005) reprezentanţi ai Parlamentului României au insistat pe o misiune permanentă a noastră legată de Federaţia Rusă, şi anume urmărirea problemei Tezaurului României. Total surprinzător şi de neînţeles pentru mine nici acum, în aprilie 2005 am primit ordin scris de la MAE, trimis de dl Leuştean în numele lui Mihai Răzvan Ungureanu,să nu mai abordez în nici un fel şi sub nici o formă problema Tezaurului!
Cine altcineva decât ambasadorul României în Federaţia Rusă putea să aibă cea mai mare autoritate şi competenţa să aboreze această problemă în numele ţării noastre? Poate completaţi dumneavoastră această informaţie cu altele şi îi găsiţi o explicaţie.
Au mai fost şi alte aspecte legate de coordonarea politicii noastre vis-a-vis de problema Transnistriei, de documente regulate pe această temă transmise de mine ministerului, Preşedintele fiind dezinformat asupra lor, cu consecinţele ulterioare, dar acestea prefer să nu le abordez acum" - de aici.
Toată povestea e în emisiunea lui Ion Cristoiu aici. Are 48 de minute, e veche de vreo 3 ani şi se încarcă greu (aveţi răbdare că merită). Aşa cum nimeni nu crede că tezaurul nu poate fi returnat aşa am crezut şi eu. Dar nu prea e aşa. Cum nu o să vă uitaţi la emisiune fac un rezumat.
Ruşii vor să ne dea tezaurul dar nu de la Stat la Stat. Ci prin intermediul unor entităţi private. De ce privat?
Au motive.
1. Federaţia Rusă şi-a asumat drepturile şi obligaţiile URSS, nu cele ale Imperiului Ţarist. Federaţia Rusă nu-şi poate asuma ca Stat nişte obligaţii pe care legal nu le are.
2. A semnat la Strasbourg că-şi reglementează situaţia.
3. Indiferent ce cred românii Tezaurul nu este al Statului, este o proprietate privată, a BNR, care la momentul respectiv era o bancă privată. Bunurile erau private (de aici un haos viitor, dar dacă vrem tezaurul trebuie să ne asumăm şi consecinţele).
“(…) că Banca Naţională a României a transportat tezaurul său prin intervenţia şi cu consimţământul Guvernului român şi că tezaurul constituie proprietatea privată a Băncii Naţionale a României” - Ahr. M.A.E., fond 71/1914, E2, Partea I, vol 183, f.50-53. de aici. Sunt vorbele Ministrului de Finanţe de atunci, Victor Antonescu.
marți, 16 noiembrie 2010
Puţină istorie
"Distrugerea societăţii civile a fost obiectivul politic principal al P.M.R.. Sistemul de legi a fost reconceput pentru a văduvi cetăţeanul de orice sentiment de protecţie. Justiţia revoluţionară potolea setea de răzbunare socială a P.M.R., înverşunat împotriva fostelor partide istorice şi a tuturor celor care ar fi putu exprima un dubiu privind validitatea obiectivelor economice şi politice propuse de conducători. Întregul sistem de legi a fost răsturnat. Au fost numiţi noi judecători, întreaga procedură judiciară a fost schimbată. Adevărat deţinător al puterii era aparatul politic al P.M.R...
Constituţiile din 1948 şi cea din 1952, nu sunt doar adaptări locale ale unor formule sovietice, ci sunt şi creatoare de cadru legislativ pentru justificarea acţiunilor întreprinse în implementarea modelului sovietic. Constituţia, din martie 1948, aliniază evoluţia românească la aceea că întreaga putere de stat emană de la popor şi aparţine poporului prin Marea Adunare Naţională şi Consiliile Locale.
Cu toate că drepturile cetăţenilor sunt garantate prin Constituţie, statul are mijloace de a interpreta restrictiv aceste drepturi. "
REZUMAT TEZĂ DOCTORAT
SOVIETIZAREA ROMÂNIEI
1948 – 1953
MORARU CAMELIA
Să ne bucurăm cu Shirley Bassey.
Constituţiile din 1948 şi cea din 1952, nu sunt doar adaptări locale ale unor formule sovietice, ci sunt şi creatoare de cadru legislativ pentru justificarea acţiunilor întreprinse în implementarea modelului sovietic. Constituţia, din martie 1948, aliniază evoluţia românească la aceea că întreaga putere de stat emană de la popor şi aparţine poporului prin Marea Adunare Naţională şi Consiliile Locale.
Cu toate că drepturile cetăţenilor sunt garantate prin Constituţie, statul are mijloace de a interpreta restrictiv aceste drepturi. "
REZUMAT TEZĂ DOCTORAT
SOVIETIZAREA ROMÂNIEI
1948 – 1953
MORARU CAMELIA
Să ne bucurăm cu Shirley Bassey.
duminică, 14 noiembrie 2010
Puţină istorie monetară europeană
La începutul mileniului trecut Europa era formată din entităţi statale de diferite dimensiuni, cu varii grade de dezvoltare economică, un comerţ redus şi o împărţire socială clară. Monedele erau din argint de diferite purităţi şi greutăţi. În Anglia monedele erau bătute de rege şi toate monetăriile băteau aceeaşi monedă, în Franţa erau nenumărate monetării private care băteau fiecare monede aşa cum le trecea prin cap. Astfel comerţul la distanţă era practic blocat din cauza haosului monetar. O consecinţă a acestui haos a fost necesitatea centralizării. Se stabileau rate de schimb între diferitele tipuri de monede şi astfel orice monedă putea circula de la un stat la altul.
Pe la 1100 a început o "revoluţie comercială", moment în care monetăriile mai reputate i-au scos de pe piaţă pe cei mai puţini viabili, asta a dus la începerea uniformizării monetare. Spre deosebire de Europa unde producţia de monedă era privată în China sau Imperiul Otoman aceasta era în mâna Statului. În Europa Statul nu avea controlul cantităţii de monedă în circulaţie şi asta a condus la dezvoltarea vieţii economice. Plus că Statul nu putea să devalorizeze moneda ca să-şi acopere cheltuielile.
Bineînţeles că situaţia nu convenea Statului. Şi a intrat "pe piaţă" şi a început să bată monedă. După câteva secole centralizarea a condus la moneda naţională. Competiţia între producătorii privaţi şi Stat a menţinut stabilitatea monetară. Dar cum Statul era mai puternic, în sensul coerciţiei, Statul a ajuns singurul producător de monedă. Şi de aici prin scăderea cantităţii de argint din monedele în circulaţie, prin inflaţie, îşi creştea veniturile. Inflaţia este practic un impozit pe toate veniturile. Oricum fenomenul este istoric şi, în partea asta de lume, Imperiul Roman a fost artistul. În 300 de ani a scăzut cantitatea de argint din monedă la 1 procent din valoarea iniţială dar a păstrat valoarea nominală.
Aristocraţia engleză a acceptat taxe mai mari dar a cerut ca valoarea monezii să nu fie scăzută, a fost apărată de inflaţie. În Franţa aristocraţia nu a avut atâta putere iar puseele inflaţioniste au fost un fapt comun.
În oraşale italiene monedele de argint erau devalorizate dar a existat stabilitatea monedelor de aur. Fenomenul era normal ţinând cont de elita comercială care le conducea. Inflaţie internă dar stabilitate comercială. Astfel taxau prin devalorizarea monedelor de argint dar îşi păstrau avuţia în aur. Florinul, bătut la Florenţa, şi Ducatul Veneţian era "monedele de rezervă" ale Europei Evului Mediu.
Deoarece nu toate statele aveau resurse de argint sau aur circulaţia monedelor străine era imposibil de oprit şi pentru a putea bate monedă creşteau preţul plătit la monetărie. Devalorizarea într-un stat conducea la devalorizare în statele vecine. Astfel o politică monetară coerentă era imposibil de pus în aplicare.
Două episoade merită amintite privind lipsa politicilor monetare, lipsa de monedă între 1380 şi 1460 când deficitul comercial faţă de Orient a dus la prăbuşire economică şi inflaţia cauzată de enormele cantităţi de argint aduse din Americi după 1500.
Aşa a intrat Statul în Europa în producţia de monedă, cu consecinţa de rigoare, inflaţia.
Pe la 1100 a început o "revoluţie comercială", moment în care monetăriile mai reputate i-au scos de pe piaţă pe cei mai puţini viabili, asta a dus la începerea uniformizării monetare. Spre deosebire de Europa unde producţia de monedă era privată în China sau Imperiul Otoman aceasta era în mâna Statului. În Europa Statul nu avea controlul cantităţii de monedă în circulaţie şi asta a condus la dezvoltarea vieţii economice. Plus că Statul nu putea să devalorizeze moneda ca să-şi acopere cheltuielile.
Bineînţeles că situaţia nu convenea Statului. Şi a intrat "pe piaţă" şi a început să bată monedă. După câteva secole centralizarea a condus la moneda naţională. Competiţia între producătorii privaţi şi Stat a menţinut stabilitatea monetară. Dar cum Statul era mai puternic, în sensul coerciţiei, Statul a ajuns singurul producător de monedă. Şi de aici prin scăderea cantităţii de argint din monedele în circulaţie, prin inflaţie, îşi creştea veniturile. Inflaţia este practic un impozit pe toate veniturile. Oricum fenomenul este istoric şi, în partea asta de lume, Imperiul Roman a fost artistul. În 300 de ani a scăzut cantitatea de argint din monedă la 1 procent din valoarea iniţială dar a păstrat valoarea nominală.
Aristocraţia engleză a acceptat taxe mai mari dar a cerut ca valoarea monezii să nu fie scăzută, a fost apărată de inflaţie. În Franţa aristocraţia nu a avut atâta putere iar puseele inflaţioniste au fost un fapt comun.
În oraşale italiene monedele de argint erau devalorizate dar a existat stabilitatea monedelor de aur. Fenomenul era normal ţinând cont de elita comercială care le conducea. Inflaţie internă dar stabilitate comercială. Astfel taxau prin devalorizarea monedelor de argint dar îşi păstrau avuţia în aur. Florinul, bătut la Florenţa, şi Ducatul Veneţian era "monedele de rezervă" ale Europei Evului Mediu.
Deoarece nu toate statele aveau resurse de argint sau aur circulaţia monedelor străine era imposibil de oprit şi pentru a putea bate monedă creşteau preţul plătit la monetărie. Devalorizarea într-un stat conducea la devalorizare în statele vecine. Astfel o politică monetară coerentă era imposibil de pus în aplicare.
Două episoade merită amintite privind lipsa politicilor monetare, lipsa de monedă între 1380 şi 1460 când deficitul comercial faţă de Orient a dus la prăbuşire economică şi inflaţia cauzată de enormele cantităţi de argint aduse din Americi după 1500.
Aşa a intrat Statul în Europa în producţia de monedă, cu consecinţa de rigoare, inflaţia.
sâmbătă, 13 noiembrie 2010
Transparenţă
Transparent
As water of the fountain...
... my hand is transparent
...to my grandma's eyes
Between earth and heaven/ God
... my black grandma knew
...these things/secrets about the destiny
The sea that I see flows
...into the rivers of the desire
...Of who that was born to sing
The Tejo, like a Zambéze
... is so many times sung that I envy...
...Lisbon for being living next him [Him= Tejo river]
I see a hair in plaits...
and the warm tune of fado
in a shawl of snails
As in a fairytale, ...
The drums are guitars
And the palm-trees are sunflowes
My black grandma knew...
... to read secrets of the destiny...
... in the surface of every look
If life agrees or not,..
God told the witch, though,...
that I was born to sing
De aici. Obrigadissimo!
vineri, 12 noiembrie 2010
Nişte ghilimele
În postarea de ieri era un link către gazeta Cadran Politic, la coada articolului este un link pe care dacă apăsaţi aflaţi că duce spre nicăieri.
Link-ul corect este cel de mai jos. Sunt nişte ghilimele în plus.
http://arhiva.cadranpolitic.ro/tezaur/documente_tezaur.zip
Sunt acolo nişte documente destul de interesante.
Link-ul corect este cel de mai jos. Sunt nişte ghilimele în plus.
http://arhiva.cadranpolitic.ro/tezaur/documente_tezaur.zip
Sunt acolo nişte documente destul de interesante.
joi, 11 noiembrie 2010
Despre tezaur, primul episod sau ultimul
Ruşii au vrut să ne transfere Tezaurul, partea de metale preţioase. S-a încercat de către reprezentanţii Ministerului Dezvoltării Economice şi Comerţ al Federaţiei Ruse, proiectul D-02/122, să negocieze cu BNR transferul, totul prin intermediul unei firme româneşti, actualmente desfiinţată. Până aici nimic nou. O explicaţie a motivelor pentru care ruşii vor să transfere în mod privat Tezaurul aveţi aici, la pachet şi un istoric. Nu ştiu cât de veridică e explicaţia şi povestea. Dar o parte este veridică.
Firma românească nu a fost acceptată de către oficialii români, nu ştiu motivele, şi atunci ruşii au agreat să facă transferul printr-o firma străină, proiectul E-03/233. Firma străină era Ajeka Invest Bergambacht B.V., o firmă cu 1 angajat. O firmă absolut obscură. Dar care face din 2004 afaceri în România, mai devreme n-am reuşit să găsesc date, pagina 7, coloana din mijloc, acţionar la BREBINA HOLDING - S.R.L., firmă suspendată din 2006.
Vizualizare hartă mărită
Cam aşa arată locul unde e înregistrată firma. Şi cam aşa arată primul document (cu click).
Aşadar, această firmă olandeză primeşte acordul de la ruşi pentru a solicita reprezentanţilor României (BNR, în speţă) sosirea în Rusia a unei delegaţii cu puteri depline cu privire la bunurile Regatului României. Asta în 28.02.2006. Cam asta e pentru început.
Cum a ales Federaţia Rusă o asemenea firmă?
Firma românească nu a fost acceptată de către oficialii români, nu ştiu motivele, şi atunci ruşii au agreat să facă transferul printr-o firma străină, proiectul E-03/233. Firma străină era Ajeka Invest Bergambacht B.V., o firmă cu 1 angajat. O firmă absolut obscură. Dar care face din 2004 afaceri în România, mai devreme n-am reuşit să găsesc date, pagina 7, coloana din mijloc, acţionar la BREBINA HOLDING - S.R.L., firmă suspendată din 2006.
Vizualizare hartă mărită
Cam aşa arată locul unde e înregistrată firma. Şi cam aşa arată primul document (cu click).
Aşadar, această firmă olandeză primeşte acordul de la ruşi pentru a solicita reprezentanţilor României (BNR, în speţă) sosirea în Rusia a unei delegaţii cu puteri depline cu privire la bunurile Regatului României. Asta în 28.02.2006. Cam asta e pentru început.
Cum a ales Federaţia Rusă o asemenea firmă?
miercuri, 10 noiembrie 2010
Concluzie
MORATÓRIU, -IE, moratorii, s. n., adj. 1. S. n. Amânare pe o anumită perioadă a plății datoriilor unui debitor, acordată de o instanță judecătorească înainte sau după ajungerea lui în stare de faliment; amânare a plății datoriilor publice și particulare scadente, stabilită prin lege, pe un anumit timp. 2. Adj. Care ține de moratoriu (1), privitor la un moratoriu; care acordă un termen de plată (amânat). ◊ Dobânzi moratorii = dobânzile pe care urmează să le plătească cineva de la data acordării moratoriului până la achitarea datoriilor. Daune moratorii = despăgubiri care se acordă creditorului în caz de întârziere de plată a unei obligații și care se calculează din momentul trimiterii somației. – Din it. moratorio, lat. moratorium, germ. Moratorium. - din DEX
Ce a vrut Preşedintele să spună ieri? Cred că a vrut să spună armistiţiu. Că altfel ajungem la moratoriu. Dar a sărit direct la concluzii.
Ce a vrut Preşedintele să spună ieri? Cred că a vrut să spună armistiţiu. Că altfel ajungem la moratoriu. Dar a sărit direct la concluzii.
marți, 9 noiembrie 2010
Când birocraţia bate viaţa
Subsemnatul avand urmatoarele date de identificare:
Nume: Coman Adrian Ionut...(am restul de date)
In data de 05.11.2010 am primit in vama Otopeni un colet continand 3 monezi de aur de 24K, de tipul American Buffalo. Conform codului fiscal acesta este aur de investitie si este scutit de TVA (titlul VI, cap. 12, art. 152, disponibil aici). De asemenea conform legislatiei comunitare aurul de investitie este scutit de TVA (2006/112/EC of 28 November 2006, Titlul XII, capitol 5 disponibil aici,).
Problema este ca mi se solicita plata TVA, aducandumi-se ca argument faptul ca directia vamala urmeaza ordinul 2220/22.12.2006 care se refera la scutirea de TVA si in care nu este trecut aurul
Am adresat aceasta intrebare catre ANAF care la randul ei mi-a spus ca a trimis-o mai departe la Vama pentru a intreba dupa ce lege se ghideaza ei si abia apoi o sa mi se spuna daca trebuie sa platesc sau nu. Se pare deci ca nici ANAF nu stie exact ce contine codul fiscal si nici normele europene dupa care a fost tradus pasajul referitor la aur.
Puteti sa ma ajutati cumva? Un articol poate pe aceasta tema, o investigatie jurnalistica care sa arate ca Romania nu respecta aceste prevederi ale codului fiscal si al legislatiei UE. Precizez ca coletul este in vama Otopeni unde nu stiu cat timp va putea sta inainte de a fi returnat .. risc deci sa pierd banii.
PS Eu mai mult de atât nu pot face.
Nume: Coman Adrian Ionut...(am restul de date)
In data de 05.11.2010 am primit in vama Otopeni un colet continand 3 monezi de aur de 24K, de tipul American Buffalo. Conform codului fiscal acesta este aur de investitie si este scutit de TVA (titlul VI, cap. 12, art. 152, disponibil aici). De asemenea conform legislatiei comunitare aurul de investitie este scutit de TVA (2006/112/EC of 28 November 2006, Titlul XII, capitol 5 disponibil aici,).
Problema este ca mi se solicita plata TVA, aducandumi-se ca argument faptul ca directia vamala urmeaza ordinul 2220/22.12.2006 care se refera la scutirea de TVA si in care nu este trecut aurul
Am adresat aceasta intrebare catre ANAF care la randul ei mi-a spus ca a trimis-o mai departe la Vama pentru a intreba dupa ce lege se ghideaza ei si abia apoi o sa mi se spuna daca trebuie sa platesc sau nu. Se pare deci ca nici ANAF nu stie exact ce contine codul fiscal si nici normele europene dupa care a fost tradus pasajul referitor la aur.
Puteti sa ma ajutati cumva? Un articol poate pe aceasta tema, o investigatie jurnalistica care sa arate ca Romania nu respecta aceste prevederi ale codului fiscal si al legislatiei UE. Precizez ca coletul este in vama Otopeni unde nu stiu cat timp va putea sta inainte de a fi returnat .. risc deci sa pierd banii.
PS Eu mai mult de atât nu pot face.
Iepurii din pălărie sau rochia cu buline
Precum iepurii care apar din pălăria scamatorului aşa au apărut 600 de miliarde de dolari din tiparniţa FED ca să "ajute" economia americană.
Că banii respectivi o să se ducă în acţiuni sau aur e altă mâncare de peşte. Când chinezii încep să-i acuze pe americani că au o economie controlată ridicolul e frenetic. Şi mai vine şi nenea ăla de la Banca Mondială care vrea să aducă înapoi istoria promovând standardul aur. Păi ce, părăsesc câinii măcelăria? Niciun politician n-o să accepte aşa ceva.
Dolarii sunt precum bulinele de pe rochie, o fac mai frumoasă dar nu mai valoroasă.
În curând o să rămânem doar cu bulinele. Aurul a trecut de 1400 de dolari uncia. O să urmeze una dintre cele mai mari redistribuţii de bogăţie din istorie. Care e preţul iepurilor exprimat în aur? O să fie o întrebare pertinentă, nu ca azi, ridicolă. Cu bulinele e mai uşor. :-)
Că de aia întreb de aurul din tezaur. Dar "Chuck E's In Love" şi noi trebuie să trecem Legea Educaţiei. Ce buline, ce iepuri?
Că banii respectivi o să se ducă în acţiuni sau aur e altă mâncare de peşte. Când chinezii încep să-i acuze pe americani că au o economie controlată ridicolul e frenetic. Şi mai vine şi nenea ăla de la Banca Mondială care vrea să aducă înapoi istoria promovând standardul aur. Păi ce, părăsesc câinii măcelăria? Niciun politician n-o să accepte aşa ceva.
Dolarii sunt precum bulinele de pe rochie, o fac mai frumoasă dar nu mai valoroasă.
În curând o să rămânem doar cu bulinele. Aurul a trecut de 1400 de dolari uncia. O să urmeze una dintre cele mai mari redistribuţii de bogăţie din istorie. Care e preţul iepurilor exprimat în aur? O să fie o întrebare pertinentă, nu ca azi, ridicolă. Cu bulinele e mai uşor. :-)
Că de aia întreb de aurul din tezaur. Dar "Chuck E's In Love" şi noi trebuie să trecem Legea Educaţiei. Ce buline, ce iepuri?
luni, 8 noiembrie 2010
Răspunsuri
1. Care e situaţia Tezaurului de la Moscova?
1) La nivel oficial, adică de la stat la stat, situaţia este complet îngheţată, asta după gafa incredibilă a lui Cristian Diaconescu din februarie 2009, când a minţit opinia publică cu informaţia că a discutat cu Lavrov despre reluarea lucrărilor Comisiei Mixte, dar, de fapt, tema Tezaurului nu a fost discutată la intâlnirea oficială Lavrov - Diaconescu ! La nivel privat, situaţia este înfloritoare ! Dar în favoarea altora, nu a românilor ! Proiectul restituirii Tezaurului a fost predat de ruşi, în februarie 2006, către firma olandeză Ajeka Investment Bergambacht B.V., cu indicaţia ca Tezaurul, mai exact proiectul „componentei de metale preţioase” să fie predat, integral, adică 93,4 tone de aur, către BNR. Până în noiembrie 2006 olandezii au făcut mai multe oferte către BNR, prin adrese înregistrate la registratura BNR, prin care olandezii ofererau cele 93,4 tone de aur, fără comision, fără discount şi fără nici o pretenţie financiară din partea BNR sau a statului român, dar BNR - ul nu a răspuns la nici una din ele ! Atunci olandezii au deschis în decembrie 2006 o procedură judiciară, prin Ministerul Justiţiei din Olanda, care a decis să acţioneze prin trei căi diferite, astfel: au deschis o procedură de solicitare de înfiinţare, către Ministerul Justiţiei din România, a unei comisii rogatorii româno-olandeze, prin Procuratura din Rotterdam şi Tribunalul din Dordrecht. Ministerul Justiţiei din România însă a respins, în două rânduri această solicitare. A doua cale a fost prin ambasada României de la Haga. Olandezii au predat actele originale de restituire a Tezaurului ambasadorului României din Olanda, dar acesta a returnat olandezilor, după 7 zile, actele originale, motivând că proiectul respectiv este un proiect privat, iar ambasada României nu poate accepta imixtiunea într-un proiect privat ! Ulterior ambasadorul român din Olanda a fost ridicat in funcţie, el devenind secretar de stat la MAE ! A treia cale a fost prin DHL, procuratura din Rotterdam trimiţând setul de acte direct către Mugur Isărescu. Acesta a semnat de primire dar n-a dat curs solicitării olandezilor, astfel că după trecerea termenului legal de 30 de zile, stabilit de Tribunalul din Dordrecht, olandezii au intrat, legal, în posesia „refuzului oficial” al autorităţilor româneşti de a prelua cele 93,4 tone de aur. Cu acest „refuz” în mâna lor olandezii au primit o parte din aurul BNR – ului, l-au gajat apoi în favoarea unor bănci elveţiene, au luat un credit nesperat de mare, cu care au construit două spitale, o creşă, o gradiniţă, o şcoală pentru infirmi şi vreo 4 complexe de cămine şi locuinţe sociale, toate în Olanda, în parteneriat cu diferite consilii locale şi municipale din Olanda. Toate documentele care certifică aceste lucruri sunt publice şi pot fi consultate liber.
2. Ce se mai aude despre datoria Germaniei?
2) Descoperirea lui Radu Golban a făcut ceva vâlvă, dar cei care s-au speriat cel mai tare de consecinţele acestei descoperiri au fost germanii, care au tratat problema foarte serios. Românii însă au aruncat problema în derizoriu, nedorind să supere pe unul din factorii decizionali ai Comisiei Europene. De aceea, cu 7 zile înainte de vizita lui Angela Merkel la Bucureşti, cei doi miniştri de externe ai României şi Germaniei, au semnat un „Addendum” la „Nota de Discuţii” pe care Angela Merkel ar fi urmat să le aibă în România cu autorităţile de la Bucureşti şi Cluj, prin care aşa-zisă problemă a creanţei BNR faţă de Casa Germană de Compensaţie să nu fie abordată de ambele părţi, cel puţin până la încheierea actualului mandat de preşedinte al lui Traian Băsescu ! O cursă abil ţesută de ambele servicii de informaţii de la Berlin şi Bucureşti, fiindcă această creanţă nu mai poate fi solicitată Germaniei după anul 2012, când se va prescrie ! Factorul de decizie în această problemă a fost Traian Băsescu, care a preferat să obţină sprijinul decisiv al Germaniei în obţinerea aprobării ajutorului Germaniei pentru intrarea României în spaţiul Schengen, în aprilie 2011, contra renunţării la tema soldului. Singura problemă ramasă nerezolvată o constituia încăpăţânarea şi îndârjirea lui Radu Golban în dovedirea realităţii acestei teme. Omul trebuia compromis, într-un fel sau altul. Dar era mai greu, fiindcă omul e curat, n-are trecut dubios, n-are probleme cu justiţia, nu are amante şi nici vicii ascunse. Văzând că Radu Golban e cam „prea insistent” serviciile noastre, în cooperare cu serviciile de informaţii germane, i-au întins o cursă lui Radu Golban. L-au chemat la Bucureşti, l-au plimbat pe la televiziuni, pe la Preşedinţie, BNR şi Ministerul Finanţelor, după care i-au aruncat „nada” şi i-au propus, prin portavocea Cotrocenilor, recte Radu Moraru, să devină consilier al lui Ialomiţianu la Ministerul Finanţelor, urmând ca apoi însuşi Radu Golban să rezolve problema soldului, din postura de consilier al Ministrului Finanţelor ! Se spera ca, în acest fel, Radu Golban ar fi lucrat sub controlul zilnic al serviciilor româneşti, fiind apoi mult mai uşor de „corupt”. Radu Golban, nefiind la curent cu manevrele serviciilor specializate în astfel de diversiuni subtile, a muşcat momeala şi a revenit urgent la Bucureşti, aşteptând să-şi ia postul în primire. Dar între timp a intervenit acordul lui Băsescu cu Merkel şi varianta compromiterii lui Radu Golban nu-şi mai avea rostul, fiind considerată o pierdere colaterală, neimportantă. Aşa că totul a cazut, iar Ialomiţeanu a primit ordin să-l respingă imediat pe Radu Golban, „să-i dea cu flit”, chiar în prima zi lui „de muncă” la minister. Sigur că totul a fost o strategie eşuată, dar Radu Golban nu a gustat „gluma” şi acum se războieşte cu Radu Moraru pentru a-l face pe acesta să-i plătească daunele suferite. În ceea ce priveşte soarta acestui sold problema nu mai poate fi rezolvată la nivel de state, deoarece înţelegerea Băsescu – Merkel a pus capac acestei teme. Singura variantă rămasă ar fi una non-oficială, poate una a societăţii civile, eventual a implicării unor mari firme internaţionale de recuperări de dauneşi creanţe, dar şansele sunt extrem de mici, fiindcă timpul rămas până în 2012 este foarte scurt.
3. Ce s-a întâmplat între 1947 şi 1953 cu cele 150 de tone de aur care au dispărut?
3) N-au dispărut deloc ! Iată ce descoperim pe http://www.sfin.ro/articol_18386/goana_dupa_aur_adauga_peste_500_de_milioane_de_euro_la_rezerva_bnr.html : În septembrie 2007, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a afirmat că a devenit superstiţios când, după 1990, rezerva de aur a băncii centrale a crescut rapid, având în vedere că, în istorie, situaţia României se complica atunci când cantitatea de aur depăşea 100 de tone. Guvernatorul a adus în discuţie momentul cedării tezaurului României către Rusia, pentru protejare, precum şi problemele economice ale ţării după Al Doilea Război Mondial. „Înainte de război am avut neinspiraţia să ducem aurul la ruşi, pentru protejare. În perioada interbelică, rezerva a atins vârful istoric de 220 de tone de aur şi apoi am păţit-o, iar în 1953 rezerva era doar de 20-30 de tone de aur. Nu l-am mai pierdut ca în Primul Război Mondial, ci altfel, plătind datoriile“, a spus Isărescu. El a menţionat că, după ce a preluat postul de guvernator, a coborât să vadă rezerva de aur a BNR, precizând că imaginea aceea este una pe care nu poate să o uite. Guvernatorul făcea aceste afirmaţii într-o prelegere având ca temă argumentele pro şi contra unui sistem bazat pe etalonul aur, în cadrul căreia Isărescu punea la îndoială calitatea aurului de „scut“ împotriva inflaţiei. Deci, după spusele lui Isărescu, s-au plătit datoriile. Care datorii, veţi întreba ? Păi cele ale României, ca urmare a Tratatului de Pace din februarie 1947. Un articol extrem de sugestiv, tot al lui Radu Golban, explică pe larg toate aceste obligaţii de plată ale statului român. Dacă nu mă înşel articolul se referea la rolul sovromurilor in ţara noastră.
4. BNR a fost o entitate privată până la război, acum este o entitate publică. Cum au fost compensaţi foştii acţionari?
4) Nişte precizări, tot din rapoartele BNR: Legea de înfiinţare a Băncii Naţionale a României, sub formă de societate anonimă cu participarea statului, reproduce, cu unele modificări, modelul de organizare a Băncii Belgiei. Prin legea de funcţionare şi statutul adoptat în 1880, Banca Naţională a României este o bancă privată deplin autonomă în exercitarea funcţiilor de emisiune şi reglementare a creditului. Aidoma corespondentelor sale din Europa, BNR exercită privilegiul de emitere a bancnotelor convertibile în metal preţios (ca mijloace de plată legale, echivalente în prerogative cu moneda statului), pe baza rescontării efectelor comerciale oferite şi garantate de băncile comerciale. Astfel, BNR îşi exercită rolul de centrală a creditului comercial, al cărui preţ îl orientează prin fixarea ratei scontului. Capitalul băncii a fost stabilit la 30 milioane lei, din care 12 milioane depuşi la înfiinţare, sumă considerată suficientă în acel moment pentru a asigura funcţionarea instituţiei, particularii participând cu 2/3, iar statul cu 1/3. Ulterior, legea organică a Băncii Naţionale a României va fi modificată în funcţie de situaţie. În 1901, statul îşi vinde participarea la acţionarii existenţi, până în anul 1929 BNR funcţionând cu capital exclusiv particular, după care statul va reveni la participare. Însă, în permanenţă BNR va funcţiona ca instituţie pe deplin autonomă, exercitându-şi prerogativele cu care a fost investită în colaborare, de pe poziţii de egalitate cu statul, pentru a răspunde, potrivit cu împrejurările, multiplelor cerinţe ale evoluţiei economice şi politice a societăţii româneşti. Aranjamentele dintre stat şi bancă sunt precizate prin convenţii, ale căror rezultate sunt negociate pentru a fi reciproc avantajoase. Articolul 11 al Legii de înfiinţare a BNR specifică: “Banca va face serviciul de casierie a Statului, fără nici o indemnisare în condiţiunile stabilite prin o lege specială”. Anterior efectuate prin intermediul bancherilor, plăţile în străinătate pentru achitarea anuităţii datoriei publice sunt, de asemenea, efectuate prin Banca Naţională. Banca a fost autorizată să cumpere fonduri publice româneşti, scrisuri funciare şi alte valori garantate de stat până jumătate din capitalul social vărsat (Prin Legea din 1882, egală cu capitalul social vărsat.). “Apărând pe piaţă în calitate de cumpărătoare de obligaţiuni ale statului, banca de emisiune sprijinea cursul obligaţiunilor şi, în felul acesta înlesnea guvernului procurarea de bani prin împrumuturi publice.” De asemenea, banca avea dreptul de a sconta bonuri de tezaur, în limita a 1/5 din capitalul social vărsat. Primul împrumut pe bonuri de tezaur acordat de Banca Naţională a României (4.000.000 lei) a fost efectuat de către stat pentru acoperirea vărsământului părţii din capitalul băncii pentru care subscrisese. O importantă operaţie a BNR a reprezentat-o retragerea din circulaţie a biletelor ipotecare emise în baza Legii din 12 iunie 1877, prin înlocuirea cu propriile bancnote, contravaloarea acestora fiind scutită de garanţia portofoliului de scont sau de acoperirea metalică. Utilizând serviciile băncii, statul a putut să evite vânzarea masivă a moşiilor statului, care reprezentau acoperirea biletelor emise în 1878, iar BNR a evitat cheltuielile de emisiune. Ulterior, statul a răscumpărat biletele ipotecare stocate la BNR prin produsul unui împrumut acordat în acest scop chiar de către bancă, a cărui restituire a fost eşalonată pe 27 de ani. În 1901 statul obţine din partea BNR un avans de 15.000.000 lei fără dobândă, restituibil în 30 de ani, bancnotele emise în acest scop fiind scutite de acoperirea metalică.
5. Care este suma exactă pe care o are BNR în rezervă, după ce eliminăm banii băncilor comerciale şi datoriile?
5) Suma exactă este cam greu de contabilizat, dar ea se poate estima undeva între 2,2 şi 2,3 miliarde de Euro. Doar atât, din păcate.
6. Care este motivul pentru care întrunirea "Trilateralei" a avut loc la Bucureşti?
6) Unul din motive îl constituie condescendenţa factorilor decizionali ai „Trilateralei” faţă de serviciile aduse, de-a lungul timpului, de Mugur Isărescu. Mugur a cerut mai mereu membrilor board-ului să ia în calcul organizarea la Bucureşti a unei astfel de întâlniri. El a fost mai tot timpul amânat, dar după ce BNR a decis achiziţionarea de bonduri FED abia atunci s-a luat decizia de a organiza una din şedinţele „trilateralei” la Bucureşti. Mai sunt şi alte motive, dar ele nu pot fi devoalate. Nu încă !
7. Care este cantitatea de aur aflată în ţară? Cât şi unde se află restul din rezerva de aur?
7) În scripte BNR are 103,7 tone de aur. Din care 61,9 la Londra, 34,8 la Zurich şi Geneva, iar restul la Bucureşti. Pentru aceste cantităţi aflate în străinătate BNR primeşte o dobîndă de 4 % pe an, calculată la valoarea medie lunară a aurului de la bursa din Londra. Este o procedură corectă şi legală a BNR-ului, fiindcă întreţinerea, paza şi asigurarea stocului de aur costă al naibii de mult. Astăzi o tonă de aur costă 10.000 Euro / lună, doar ca s-o depozitezi, s-o asiguri şi s-o păzeşti în spaţii bine definite, aflate sub control internaţional. Dacă ar fi ca BNR –ul să decidă depozitartea celor 103,7 tone de aur doar în beciurile sale de la Bucureşti, ar însemna să cheltuiască cam 1.037.000 Euro / lună ! Ar fi o prostie să procedezi astfel, aşa că BNR – ul a luat o decizie corectă şi înteleaptă de a depozita o mare parte din aur în străinătate, cu beneficii pentru ea şi în condiţii de garanţie depline.
8. De ce am cumpărat bonduri americane?
8) Cea mai grea întrebare… Nu fiindcă nu ştiu răspunsul, ci fiindcă adevărul, dacă ar fi spus integral, ar produce mari bulversaţii financiare pe piaţa politică şi economică românească. Parţial pot să spun doar câteva lucruri: Isărescu a fost nevoit să ia o astfel de decizie, salvând practic România de la faliment. Nu a vrut s-o facă, dar n-a avut încotro ! Politicile guvernamentale ale ultimilor 3 ani (mai ales din 2008 şi 2009) au fost … catastrofale. Vocea lui Isărescu n-a contat în faţa decidenţilor politici din ultimul an de mandat al lui Tăriceanu şi al primului an de mandat al lui Boc. Din păcate acţiunea de cumpărare de bonduri americane a fost supapa care a permis României să obţină banii de la FMI şi, mai ales, să aloce o parte importantă din ei către fondul de salarii şi pensii, lucru de neacceptat până azi de nici un alt acord între FMI şi oricare altă ţară din lume ! Isărescu este cel care a salvat ţara, realmente, de la faliment !
Sunt singurele răspunsuri pe care le-am primit, fără 3 surse, aşa că trebuie tratate ca atare. N-am să comentez. Aştept răspunsurile oficiale.
Ca de la mimoză la mimoză. Hai!
1) La nivel oficial, adică de la stat la stat, situaţia este complet îngheţată, asta după gafa incredibilă a lui Cristian Diaconescu din februarie 2009, când a minţit opinia publică cu informaţia că a discutat cu Lavrov despre reluarea lucrărilor Comisiei Mixte, dar, de fapt, tema Tezaurului nu a fost discutată la intâlnirea oficială Lavrov - Diaconescu ! La nivel privat, situaţia este înfloritoare ! Dar în favoarea altora, nu a românilor ! Proiectul restituirii Tezaurului a fost predat de ruşi, în februarie 2006, către firma olandeză Ajeka Investment Bergambacht B.V., cu indicaţia ca Tezaurul, mai exact proiectul „componentei de metale preţioase” să fie predat, integral, adică 93,4 tone de aur, către BNR. Până în noiembrie 2006 olandezii au făcut mai multe oferte către BNR, prin adrese înregistrate la registratura BNR, prin care olandezii ofererau cele 93,4 tone de aur, fără comision, fără discount şi fără nici o pretenţie financiară din partea BNR sau a statului român, dar BNR - ul nu a răspuns la nici una din ele ! Atunci olandezii au deschis în decembrie 2006 o procedură judiciară, prin Ministerul Justiţiei din Olanda, care a decis să acţioneze prin trei căi diferite, astfel: au deschis o procedură de solicitare de înfiinţare, către Ministerul Justiţiei din România, a unei comisii rogatorii româno-olandeze, prin Procuratura din Rotterdam şi Tribunalul din Dordrecht. Ministerul Justiţiei din România însă a respins, în două rânduri această solicitare. A doua cale a fost prin ambasada României de la Haga. Olandezii au predat actele originale de restituire a Tezaurului ambasadorului României din Olanda, dar acesta a returnat olandezilor, după 7 zile, actele originale, motivând că proiectul respectiv este un proiect privat, iar ambasada României nu poate accepta imixtiunea într-un proiect privat ! Ulterior ambasadorul român din Olanda a fost ridicat in funcţie, el devenind secretar de stat la MAE ! A treia cale a fost prin DHL, procuratura din Rotterdam trimiţând setul de acte direct către Mugur Isărescu. Acesta a semnat de primire dar n-a dat curs solicitării olandezilor, astfel că după trecerea termenului legal de 30 de zile, stabilit de Tribunalul din Dordrecht, olandezii au intrat, legal, în posesia „refuzului oficial” al autorităţilor româneşti de a prelua cele 93,4 tone de aur. Cu acest „refuz” în mâna lor olandezii au primit o parte din aurul BNR – ului, l-au gajat apoi în favoarea unor bănci elveţiene, au luat un credit nesperat de mare, cu care au construit două spitale, o creşă, o gradiniţă, o şcoală pentru infirmi şi vreo 4 complexe de cămine şi locuinţe sociale, toate în Olanda, în parteneriat cu diferite consilii locale şi municipale din Olanda. Toate documentele care certifică aceste lucruri sunt publice şi pot fi consultate liber.
2. Ce se mai aude despre datoria Germaniei?
2) Descoperirea lui Radu Golban a făcut ceva vâlvă, dar cei care s-au speriat cel mai tare de consecinţele acestei descoperiri au fost germanii, care au tratat problema foarte serios. Românii însă au aruncat problema în derizoriu, nedorind să supere pe unul din factorii decizionali ai Comisiei Europene. De aceea, cu 7 zile înainte de vizita lui Angela Merkel la Bucureşti, cei doi miniştri de externe ai României şi Germaniei, au semnat un „Addendum” la „Nota de Discuţii” pe care Angela Merkel ar fi urmat să le aibă în România cu autorităţile de la Bucureşti şi Cluj, prin care aşa-zisă problemă a creanţei BNR faţă de Casa Germană de Compensaţie să nu fie abordată de ambele părţi, cel puţin până la încheierea actualului mandat de preşedinte al lui Traian Băsescu ! O cursă abil ţesută de ambele servicii de informaţii de la Berlin şi Bucureşti, fiindcă această creanţă nu mai poate fi solicitată Germaniei după anul 2012, când se va prescrie ! Factorul de decizie în această problemă a fost Traian Băsescu, care a preferat să obţină sprijinul decisiv al Germaniei în obţinerea aprobării ajutorului Germaniei pentru intrarea României în spaţiul Schengen, în aprilie 2011, contra renunţării la tema soldului. Singura problemă ramasă nerezolvată o constituia încăpăţânarea şi îndârjirea lui Radu Golban în dovedirea realităţii acestei teme. Omul trebuia compromis, într-un fel sau altul. Dar era mai greu, fiindcă omul e curat, n-are trecut dubios, n-are probleme cu justiţia, nu are amante şi nici vicii ascunse. Văzând că Radu Golban e cam „prea insistent” serviciile noastre, în cooperare cu serviciile de informaţii germane, i-au întins o cursă lui Radu Golban. L-au chemat la Bucureşti, l-au plimbat pe la televiziuni, pe la Preşedinţie, BNR şi Ministerul Finanţelor, după care i-au aruncat „nada” şi i-au propus, prin portavocea Cotrocenilor, recte Radu Moraru, să devină consilier al lui Ialomiţianu la Ministerul Finanţelor, urmând ca apoi însuşi Radu Golban să rezolve problema soldului, din postura de consilier al Ministrului Finanţelor ! Se spera ca, în acest fel, Radu Golban ar fi lucrat sub controlul zilnic al serviciilor româneşti, fiind apoi mult mai uşor de „corupt”. Radu Golban, nefiind la curent cu manevrele serviciilor specializate în astfel de diversiuni subtile, a muşcat momeala şi a revenit urgent la Bucureşti, aşteptând să-şi ia postul în primire. Dar între timp a intervenit acordul lui Băsescu cu Merkel şi varianta compromiterii lui Radu Golban nu-şi mai avea rostul, fiind considerată o pierdere colaterală, neimportantă. Aşa că totul a cazut, iar Ialomiţeanu a primit ordin să-l respingă imediat pe Radu Golban, „să-i dea cu flit”, chiar în prima zi lui „de muncă” la minister. Sigur că totul a fost o strategie eşuată, dar Radu Golban nu a gustat „gluma” şi acum se războieşte cu Radu Moraru pentru a-l face pe acesta să-i plătească daunele suferite. În ceea ce priveşte soarta acestui sold problema nu mai poate fi rezolvată la nivel de state, deoarece înţelegerea Băsescu – Merkel a pus capac acestei teme. Singura variantă rămasă ar fi una non-oficială, poate una a societăţii civile, eventual a implicării unor mari firme internaţionale de recuperări de dauneşi creanţe, dar şansele sunt extrem de mici, fiindcă timpul rămas până în 2012 este foarte scurt.
3. Ce s-a întâmplat între 1947 şi 1953 cu cele 150 de tone de aur care au dispărut?
3) N-au dispărut deloc ! Iată ce descoperim pe http://www.sfin.ro/articol_18386/goana_dupa_aur_adauga_peste_500_de_milioane_de_euro_la_rezerva_bnr.html : În septembrie 2007, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a afirmat că a devenit superstiţios când, după 1990, rezerva de aur a băncii centrale a crescut rapid, având în vedere că, în istorie, situaţia României se complica atunci când cantitatea de aur depăşea 100 de tone. Guvernatorul a adus în discuţie momentul cedării tezaurului României către Rusia, pentru protejare, precum şi problemele economice ale ţării după Al Doilea Război Mondial. „Înainte de război am avut neinspiraţia să ducem aurul la ruşi, pentru protejare. În perioada interbelică, rezerva a atins vârful istoric de 220 de tone de aur şi apoi am păţit-o, iar în 1953 rezerva era doar de 20-30 de tone de aur. Nu l-am mai pierdut ca în Primul Război Mondial, ci altfel, plătind datoriile“, a spus Isărescu. El a menţionat că, după ce a preluat postul de guvernator, a coborât să vadă rezerva de aur a BNR, precizând că imaginea aceea este una pe care nu poate să o uite. Guvernatorul făcea aceste afirmaţii într-o prelegere având ca temă argumentele pro şi contra unui sistem bazat pe etalonul aur, în cadrul căreia Isărescu punea la îndoială calitatea aurului de „scut“ împotriva inflaţiei. Deci, după spusele lui Isărescu, s-au plătit datoriile. Care datorii, veţi întreba ? Păi cele ale României, ca urmare a Tratatului de Pace din februarie 1947. Un articol extrem de sugestiv, tot al lui Radu Golban, explică pe larg toate aceste obligaţii de plată ale statului român. Dacă nu mă înşel articolul se referea la rolul sovromurilor in ţara noastră.
4. BNR a fost o entitate privată până la război, acum este o entitate publică. Cum au fost compensaţi foştii acţionari?
4) Nişte precizări, tot din rapoartele BNR: Legea de înfiinţare a Băncii Naţionale a României, sub formă de societate anonimă cu participarea statului, reproduce, cu unele modificări, modelul de organizare a Băncii Belgiei. Prin legea de funcţionare şi statutul adoptat în 1880, Banca Naţională a României este o bancă privată deplin autonomă în exercitarea funcţiilor de emisiune şi reglementare a creditului. Aidoma corespondentelor sale din Europa, BNR exercită privilegiul de emitere a bancnotelor convertibile în metal preţios (ca mijloace de plată legale, echivalente în prerogative cu moneda statului), pe baza rescontării efectelor comerciale oferite şi garantate de băncile comerciale. Astfel, BNR îşi exercită rolul de centrală a creditului comercial, al cărui preţ îl orientează prin fixarea ratei scontului. Capitalul băncii a fost stabilit la 30 milioane lei, din care 12 milioane depuşi la înfiinţare, sumă considerată suficientă în acel moment pentru a asigura funcţionarea instituţiei, particularii participând cu 2/3, iar statul cu 1/3. Ulterior, legea organică a Băncii Naţionale a României va fi modificată în funcţie de situaţie. În 1901, statul îşi vinde participarea la acţionarii existenţi, până în anul 1929 BNR funcţionând cu capital exclusiv particular, după care statul va reveni la participare. Însă, în permanenţă BNR va funcţiona ca instituţie pe deplin autonomă, exercitându-şi prerogativele cu care a fost investită în colaborare, de pe poziţii de egalitate cu statul, pentru a răspunde, potrivit cu împrejurările, multiplelor cerinţe ale evoluţiei economice şi politice a societăţii româneşti. Aranjamentele dintre stat şi bancă sunt precizate prin convenţii, ale căror rezultate sunt negociate pentru a fi reciproc avantajoase. Articolul 11 al Legii de înfiinţare a BNR specifică: “Banca va face serviciul de casierie a Statului, fără nici o indemnisare în condiţiunile stabilite prin o lege specială”. Anterior efectuate prin intermediul bancherilor, plăţile în străinătate pentru achitarea anuităţii datoriei publice sunt, de asemenea, efectuate prin Banca Naţională. Banca a fost autorizată să cumpere fonduri publice româneşti, scrisuri funciare şi alte valori garantate de stat până jumătate din capitalul social vărsat (Prin Legea din 1882, egală cu capitalul social vărsat.). “Apărând pe piaţă în calitate de cumpărătoare de obligaţiuni ale statului, banca de emisiune sprijinea cursul obligaţiunilor şi, în felul acesta înlesnea guvernului procurarea de bani prin împrumuturi publice.” De asemenea, banca avea dreptul de a sconta bonuri de tezaur, în limita a 1/5 din capitalul social vărsat. Primul împrumut pe bonuri de tezaur acordat de Banca Naţională a României (4.000.000 lei) a fost efectuat de către stat pentru acoperirea vărsământului părţii din capitalul băncii pentru care subscrisese. O importantă operaţie a BNR a reprezentat-o retragerea din circulaţie a biletelor ipotecare emise în baza Legii din 12 iunie 1877, prin înlocuirea cu propriile bancnote, contravaloarea acestora fiind scutită de garanţia portofoliului de scont sau de acoperirea metalică. Utilizând serviciile băncii, statul a putut să evite vânzarea masivă a moşiilor statului, care reprezentau acoperirea biletelor emise în 1878, iar BNR a evitat cheltuielile de emisiune. Ulterior, statul a răscumpărat biletele ipotecare stocate la BNR prin produsul unui împrumut acordat în acest scop chiar de către bancă, a cărui restituire a fost eşalonată pe 27 de ani. În 1901 statul obţine din partea BNR un avans de 15.000.000 lei fără dobândă, restituibil în 30 de ani, bancnotele emise în acest scop fiind scutite de acoperirea metalică.
5. Care este suma exactă pe care o are BNR în rezervă, după ce eliminăm banii băncilor comerciale şi datoriile?
5) Suma exactă este cam greu de contabilizat, dar ea se poate estima undeva între 2,2 şi 2,3 miliarde de Euro. Doar atât, din păcate.
6. Care este motivul pentru care întrunirea "Trilateralei" a avut loc la Bucureşti?
6) Unul din motive îl constituie condescendenţa factorilor decizionali ai „Trilateralei” faţă de serviciile aduse, de-a lungul timpului, de Mugur Isărescu. Mugur a cerut mai mereu membrilor board-ului să ia în calcul organizarea la Bucureşti a unei astfel de întâlniri. El a fost mai tot timpul amânat, dar după ce BNR a decis achiziţionarea de bonduri FED abia atunci s-a luat decizia de a organiza una din şedinţele „trilateralei” la Bucureşti. Mai sunt şi alte motive, dar ele nu pot fi devoalate. Nu încă !
7. Care este cantitatea de aur aflată în ţară? Cât şi unde se află restul din rezerva de aur?
7) În scripte BNR are 103,7 tone de aur. Din care 61,9 la Londra, 34,8 la Zurich şi Geneva, iar restul la Bucureşti. Pentru aceste cantităţi aflate în străinătate BNR primeşte o dobîndă de 4 % pe an, calculată la valoarea medie lunară a aurului de la bursa din Londra. Este o procedură corectă şi legală a BNR-ului, fiindcă întreţinerea, paza şi asigurarea stocului de aur costă al naibii de mult. Astăzi o tonă de aur costă 10.000 Euro / lună, doar ca s-o depozitezi, s-o asiguri şi s-o păzeşti în spaţii bine definite, aflate sub control internaţional. Dacă ar fi ca BNR –ul să decidă depozitartea celor 103,7 tone de aur doar în beciurile sale de la Bucureşti, ar însemna să cheltuiască cam 1.037.000 Euro / lună ! Ar fi o prostie să procedezi astfel, aşa că BNR – ul a luat o decizie corectă şi înteleaptă de a depozita o mare parte din aur în străinătate, cu beneficii pentru ea şi în condiţii de garanţie depline.
8. De ce am cumpărat bonduri americane?
8) Cea mai grea întrebare… Nu fiindcă nu ştiu răspunsul, ci fiindcă adevărul, dacă ar fi spus integral, ar produce mari bulversaţii financiare pe piaţa politică şi economică românească. Parţial pot să spun doar câteva lucruri: Isărescu a fost nevoit să ia o astfel de decizie, salvând practic România de la faliment. Nu a vrut s-o facă, dar n-a avut încotro ! Politicile guvernamentale ale ultimilor 3 ani (mai ales din 2008 şi 2009) au fost … catastrofale. Vocea lui Isărescu n-a contat în faţa decidenţilor politici din ultimul an de mandat al lui Tăriceanu şi al primului an de mandat al lui Boc. Din păcate acţiunea de cumpărare de bonduri americane a fost supapa care a permis României să obţină banii de la FMI şi, mai ales, să aloce o parte importantă din ei către fondul de salarii şi pensii, lucru de neacceptat până azi de nici un alt acord între FMI şi oricare altă ţară din lume ! Isărescu este cel care a salvat ţara, realmente, de la faliment !
Sunt singurele răspunsuri pe care le-am primit, fără 3 surse, aşa că trebuie tratate ca atare. N-am să comentez. Aştept răspunsurile oficiale.
Ca de la mimoză la mimoză. Hai!
duminică, 7 noiembrie 2010
Gresham’s Law
"Gresham’s Law" este o lege simplă, banii "răi" înlocuiesc banii "buni". Henric al VIII-lea, tatăl reginei Elizabeta-I, ca să nu mărească taxele, nu-l prea lăsa Parlamentul, a topit monedele de argint şi le-a rebătut cu aceeaşi valoare nominală dar cu 40 de procente de argint mai puţin.
Poporul, care totdeauna e crezut prost, a tezaurizat vechile monede şi le-a folosit pe cele noi. Elizabeta a strâns toate monedele devalorizate, le-a retopit şi a readus shilling-ul la puritatea corectă. Cam aşa a început drumul spre Imperiul Britanic.
Şmecheria cu devalorizarea nu a ţinut niciodată, poporul nu e idiot, iar ce fac băncile centrale azi este aceeaşi şmecherie istorică. Doar că de data asta, toate monedele fiind de fapt hârtii, moneda bună este aurul, argintul, petrolul, porumbul, acţiunile la firmele productive, terenurile agricole.
Cine crede că doar dolarul îşi pierde valoarea greşeşte, toate monedele fiduciare îşi pierd valoarea. În ritmuri diferite. Se poate specula pe vitezele de devalorizare dar cine nu ţine cont de legea lui Gresham o să-şi piardă toate economiile.
Cine nu cunoaşte istoria e sortit s-o retrăiască.
Poporul, care totdeauna e crezut prost, a tezaurizat vechile monede şi le-a folosit pe cele noi. Elizabeta a strâns toate monedele devalorizate, le-a retopit şi a readus shilling-ul la puritatea corectă. Cam aşa a început drumul spre Imperiul Britanic.
Şmecheria cu devalorizarea nu a ţinut niciodată, poporul nu e idiot, iar ce fac băncile centrale azi este aceeaşi şmecherie istorică. Doar că de data asta, toate monedele fiind de fapt hârtii, moneda bună este aurul, argintul, petrolul, porumbul, acţiunile la firmele productive, terenurile agricole.
Cine crede că doar dolarul îşi pierde valoarea greşeşte, toate monedele fiduciare îşi pierd valoarea. În ritmuri diferite. Se poate specula pe vitezele de devalorizare dar cine nu ţine cont de legea lui Gresham o să-şi piardă toate economiile.
Cine nu cunoaşte istoria e sortit s-o retrăiască.
sâmbătă, 6 noiembrie 2010
Far away eyes
Cum Guvernatorul BNR n-o să-mi răspundă niciodată, pentru că e greu să faci faţă situaţiei, aia reală, nu palavrelor din presă. Când vorbim serios se taie filmul.
De ce criza asta e altfel. Lăsăm la o parte crizele minore din Rusia, Asia de Sud-Est sau .com, toate au fost minore. Ne întoarcem în 29. Atunci banii s-au mutat dintr-o mână în alta, acum banii nu există. Nu au existat niciodată, erau doar în mintea unora şi pe hard-disk-urile altora, pe vremuri erau palpabili, puteai să-i pui în pungă.
Atunci pierdeau numai unii, acum pierd toţi. Iar despre România putem spune doar un lucru, ca mimoză ce sunt, suntem în faliment. Şi dacă ne mai străduim puţin ne dau afară din UE, de aia sunt isterizaţi Băsescu şi Isărescu.
Să nu ziceţi că nu ştiţi şi e o surpriză. De aia a avut "Trilaterala" loc la noi, ca să-mi răspund singur. Măcar la o întrebare. Iar ungurii încearcă să iasă din peisaj. Pentru a nu fi părtaşi la dezastru.
Restul întrebărilor rămân fără răspuns. Public. The Lord is not by our side. Nu mai există nicio fată cu ochii "far away". Suntem singuri şi fiecare pentru el.
Find the girl with far away eyes.
De ce criza asta e altfel. Lăsăm la o parte crizele minore din Rusia, Asia de Sud-Est sau .com, toate au fost minore. Ne întoarcem în 29. Atunci banii s-au mutat dintr-o mână în alta, acum banii nu există. Nu au existat niciodată, erau doar în mintea unora şi pe hard-disk-urile altora, pe vremuri erau palpabili, puteai să-i pui în pungă.
Atunci pierdeau numai unii, acum pierd toţi. Iar despre România putem spune doar un lucru, ca mimoză ce sunt, suntem în faliment. Şi dacă ne mai străduim puţin ne dau afară din UE, de aia sunt isterizaţi Băsescu şi Isărescu.
Să nu ziceţi că nu ştiţi şi e o surpriză. De aia a avut "Trilaterala" loc la noi, ca să-mi răspund singur. Măcar la o întrebare. Iar ungurii încearcă să iasă din peisaj. Pentru a nu fi părtaşi la dezastru.
Restul întrebărilor rămân fără răspuns. Public. The Lord is not by our side. Nu mai există nicio fată cu ochii "far away". Suntem singuri şi fiecare pentru el.
Find the girl with far away eyes.
De la o mimoză la alta
Să punem nişte întrebări Guvernatorului BNR.
1. Care e situaţia Tezaurului de la Moscova?
2. Ce se mai aude despre datoria Germaniei?
3. Ce s-a întâmplat între 1947 şi 1953 cu cele 150 de tone de aur care au dispărut?
4. BNR a fost o entitate privată până la război, acum este o entitate publică. Cum au fost compensaţi foştii acţionari?
5. Care este suma exactă pe care o are BNR în rezervă, după ce eliminăm banii băncilor comerciale şi datoriile?
6. Care este motivul pentru care întrunirea "Trilateralei" a avut loc la Bucureşti?
7. Care este cantitatea de aur aflată în ţară? Cât şi unde se află restul din rezerva de aur?
8. De ce am cumpărat bonduri americane?
Dacă mă mai gândesc mai găsesc. Dar să aflăm răspunsul la aceste întrebări. Aşa, ca de la mimoză la mimoză.
1. Care e situaţia Tezaurului de la Moscova?
2. Ce se mai aude despre datoria Germaniei?
3. Ce s-a întâmplat între 1947 şi 1953 cu cele 150 de tone de aur care au dispărut?
4. BNR a fost o entitate privată până la război, acum este o entitate publică. Cum au fost compensaţi foştii acţionari?
5. Care este suma exactă pe care o are BNR în rezervă, după ce eliminăm banii băncilor comerciale şi datoriile?
6. Care este motivul pentru care întrunirea "Trilateralei" a avut loc la Bucureşti?
7. Care este cantitatea de aur aflată în ţară? Cât şi unde se află restul din rezerva de aur?
8. De ce am cumpărat bonduri americane?
Dacă mă mai gândesc mai găsesc. Dar să aflăm răspunsul la aceste întrebări. Aşa, ca de la mimoză la mimoză.
vineri, 5 noiembrie 2010
Un om pe nişte scări
Când moartea nu poate opri propaganda înseamnă că suntem bolnavi. Un om mort e un om mort, o cantitate de substanţă care se transformă în îngrăşământ, nimic mai mult. Toţi suntem oameni pe nişte scări. Doar că scările unora nu există. Ei sunt goi şi cu bani în mână înjurând la ordin normalitatea. Care ne spune că "Despre morţi numai de bine!", restul e demagogie.
Nu i-am fost niciodată fan dar nici nu l-am judecat ca fiind un om comun, era ieşit din rând. Iar cei din rând, ca mine, pot doar să-şi ridice pălăria în faţa poetului, sau versificatorului câteodată, sau să-l judece ideologic. Cel care-l judecă ideologic arată cât de mic este.
Când te vinzi pe puţin eşti penibil, Adrian Păunescu s-a vândut pe mult mai mult decât scribălăii de azi.
Dumnezeu să-l ierte! Pentru că are de ce.
5 noiembrie
Bună seara, Londra! În primul rând, îmi cer scuze pentru întrerupere. Ca mulţi dintre voi, apreciez confortul rutinei zilnice, siguranţa lucrurilor familiare, liniştea repetiţiei.
Îmi plac ca oricui altcuiva. Dar în spiritul comemorării..., evenimentelor importante din trecut, asociate de obicei cu moartea cuiva sau cu finalul unei lupte oribile, sunt zile de sărbătoare.
Eu m-am gândit să marcăm acest 5 noiembrie, o zi care nu mai e rememorată, din păcate, făcându-ne timp pentru o discuţie.
Sunt oameni care nu vor să vorbim, desigur. Chiar acum se dau ordine prin telefon şi oameni înarmaţi vin încoace.
De ce? Pentru că, deşi bastonul poate fi folosit în locul conversaţiei, cuvintele rămân mai puternice.
Cuvintele oferă înţeles şi, pentru cei care le ascultă, spun adevărul. Adevărul e că în ţara asta se întâmplă ceva groaznic, nu?
Cruzime, nedreptate, intoleranţă, oprimare.
Înainte aveaţi libertatea de a obiecta, de a spune ce credeţi, dar acum sunt cenzori şi sisteme de supraveghere, care vă includ în conformitate şi vă supun.
Cum s-a ajuns aici?
Cine e de vină?
Unii sunt mai responsabili decât alţii şi vor fi traşi la socoteală, dar adevărul e că, dacă îi căutaţi pe vinovaţi, trebuie să priviţi în oglindă.
Ştiu de ce aţi făcut-o. Ştiu că vă temeţi. Cine nu s-ar teme? Război, teroare, boli.
Multe probleme v-au corupt raţiunea şi v-au răpit bunul-simţ. Teama v-a învins şi, speriaţi, aţi apelat la înaltul cancelar, Adam Sutler. El v-a promis ordine, pace.
A cerut ca în schimb să vă supuneţi în tăcere. Aseară, am vrut să pun capăt acestei tăceri. Am distrus Old Bailey pentru a aminti acestei ţări ce uitase.
Acum peste 400 de ani, un mare cetăţean a dorit ca 5 noiembrie să ne rămână veşnic în memorie.
Spera să amintească lumii că dreptatea, justiţia şi libertatea nu sunt doar cuvinte, ci şi perspective.
Dacă n-aţi văzut nimic, dacă crimele acestui guvern vă sunt necunoscute, vă sugerez să lăsaţi ca 5 noiembrie să treacă neobservat.
Dar dacă vedeţi ce văd şi eu, dacă simţiţi ce simt şi eu, dacă vreţi ce vreau şi eu,
staţi alături de mine, peste exact un an, la porţile Parlamentului.
Împreună, le vom oferi un 5 noiembrie ce nu va fi uitat niciodată.
Pentru cei care nu ştiu ce s-a întâmplat pe 5 noiembrie, aveţi aici istoria.
Îmi plac ca oricui altcuiva. Dar în spiritul comemorării..., evenimentelor importante din trecut, asociate de obicei cu moartea cuiva sau cu finalul unei lupte oribile, sunt zile de sărbătoare.
Eu m-am gândit să marcăm acest 5 noiembrie, o zi care nu mai e rememorată, din păcate, făcându-ne timp pentru o discuţie.
Sunt oameni care nu vor să vorbim, desigur. Chiar acum se dau ordine prin telefon şi oameni înarmaţi vin încoace.
De ce? Pentru că, deşi bastonul poate fi folosit în locul conversaţiei, cuvintele rămân mai puternice.
Cuvintele oferă înţeles şi, pentru cei care le ascultă, spun adevărul. Adevărul e că în ţara asta se întâmplă ceva groaznic, nu?
Cruzime, nedreptate, intoleranţă, oprimare.
Înainte aveaţi libertatea de a obiecta, de a spune ce credeţi, dar acum sunt cenzori şi sisteme de supraveghere, care vă includ în conformitate şi vă supun.
Cum s-a ajuns aici?
Cine e de vină?
Unii sunt mai responsabili decât alţii şi vor fi traşi la socoteală, dar adevărul e că, dacă îi căutaţi pe vinovaţi, trebuie să priviţi în oglindă.
Ştiu de ce aţi făcut-o. Ştiu că vă temeţi. Cine nu s-ar teme? Război, teroare, boli.
Multe probleme v-au corupt raţiunea şi v-au răpit bunul-simţ. Teama v-a învins şi, speriaţi, aţi apelat la înaltul cancelar, Adam Sutler. El v-a promis ordine, pace.
A cerut ca în schimb să vă supuneţi în tăcere. Aseară, am vrut să pun capăt acestei tăceri. Am distrus Old Bailey pentru a aminti acestei ţări ce uitase.
Acum peste 400 de ani, un mare cetăţean a dorit ca 5 noiembrie să ne rămână veşnic în memorie.
Spera să amintească lumii că dreptatea, justiţia şi libertatea nu sunt doar cuvinte, ci şi perspective.
Dacă n-aţi văzut nimic, dacă crimele acestui guvern vă sunt necunoscute, vă sugerez să lăsaţi ca 5 noiembrie să treacă neobservat.
Dar dacă vedeţi ce văd şi eu, dacă simţiţi ce simt şi eu, dacă vreţi ce vreau şi eu,
staţi alături de mine, peste exact un an, la porţile Parlamentului.
Împreună, le vom oferi un 5 noiembrie ce nu va fi uitat niciodată.
Pentru cei care nu ştiu ce s-a întâmplat pe 5 noiembrie, aveţi aici istoria.
joi, 4 noiembrie 2010
marți, 2 noiembrie 2010
OTV sau DNA, sesizaţi diferenţa?
"Inculpatul Dan Diaconescu ne face să credem că este de fapt un ventriloc sau o interfaţă performantă IT, un fel de realitate virtuală complexă, nişte buze care se mişcă eliberând în atmosferă unde acustice scăpate cu totul din constrângerile neadecvate ale mentalului propriu"
"Personajul şi businessul său sunt învăluite în mister esoteric, chiar si numele societăţii (kundalini) nefiind tocmai accesibil neiniţiaţilor (kundalini – termen hindu, provenind din cuvântul sanskrit „kundal” si desemnând energia primordială prezentă sub forma a trei bucle şi jumătate, care se rotesc sub formă de spirală la baza osului sacrum; kundalini este descris în Upanishade ca o energie încolăcită în forma unui şarpe în adormire; trezirea energiei kundalini este considerată de Kundalini Yoga ca fiind calea supremă de cunoaştere: atunci când cele şase chakras ale fiinţei umane sunt luminate, Kundali distruge dezechilibrele create)" - o parte din "dovezi" aici.
Mai apar Flaubert, CTP, Dan Grigore şi Andrei Pleşu. Plus nenumărate alte elucubraţii, toate într-un rechizitoriu într-un caz de şantaj. Păi SOV avea dreptate, "Întăriţi-vă Statul!" este singura variantă. Cu asemenea imbecili vrem noi să facem dreptate? Procurorul, şeful său, Procurorul General, Preşedintele României, toţi sunt responsabili că există aşa ceva în Justiţia română.
După un asemenea rechizitoriu şeful DNA şi Procurorul General trebuie să-şi dea demisia sau să fie demişi. Despre autorul textelor de mai sus nici nu mai trebuie discutat. Dacă asta e reforma în Justiţie mai bine lipsă. Cu asemenea aberaţii nu poţi convinge pe nimeni că un om este vinovat. Pentru că pare o glumă. Pare chiar OTV-ul transformat în Justiţie. S-a ajuns prea departe.
"Personajul şi businessul său sunt învăluite în mister esoteric, chiar si numele societăţii (kundalini) nefiind tocmai accesibil neiniţiaţilor (kundalini – termen hindu, provenind din cuvântul sanskrit „kundal” si desemnând energia primordială prezentă sub forma a trei bucle şi jumătate, care se rotesc sub formă de spirală la baza osului sacrum; kundalini este descris în Upanishade ca o energie încolăcită în forma unui şarpe în adormire; trezirea energiei kundalini este considerată de Kundalini Yoga ca fiind calea supremă de cunoaştere: atunci când cele şase chakras ale fiinţei umane sunt luminate, Kundali distruge dezechilibrele create)" - o parte din "dovezi" aici.
Mai apar Flaubert, CTP, Dan Grigore şi Andrei Pleşu. Plus nenumărate alte elucubraţii, toate într-un rechizitoriu într-un caz de şantaj. Păi SOV avea dreptate, "Întăriţi-vă Statul!" este singura variantă. Cu asemenea imbecili vrem noi să facem dreptate? Procurorul, şeful său, Procurorul General, Preşedintele României, toţi sunt responsabili că există aşa ceva în Justiţia română.
După un asemenea rechizitoriu şeful DNA şi Procurorul General trebuie să-şi dea demisia sau să fie demişi. Despre autorul textelor de mai sus nici nu mai trebuie discutat. Dacă asta e reforma în Justiţie mai bine lipsă. Cu asemenea aberaţii nu poţi convinge pe nimeni că un om este vinovat. Pentru că pare o glumă. Pare chiar OTV-ul transformat în Justiţie. S-a ajuns prea departe.
De unde creştere economică?
Guvernul şi FMI au greşit în 2009 şi 2010 estimările parametrilor macroeconomici. BNR a ratat ţintele de inflaţie. Cum s-a încadrat Guvernul în deficitul stabilit cu FMI anul trecut? A mărit arieratele.
Pentru 2011 o luăm de la capăt. Bugetul o să fie făcut, trebuia făcut de mult, pe creştere economică. Cu acordul FMI.
Tot auzim că o să ieşim din recesiune la 6 luni după Europa. Fals, partea de economie legată de Europa a ieşit deja din recesiune, numai că nu e suficient. Aşa că nu putem spera ca anul viitor să se petreacă vreo minune. E prea mică partea din economie legată de restul lumii ca să ne tragă spre creştere economică.
Scăderea veniturilor, prin tăierile salariilor bugetarilor, tăierile de pensii pe de o parte şi creşterea TVA pe de alta o să conducă la o scădere a consumului. Mai mare decât cea de anul acesta când măsurile au avut efect doar 6 luni. Ca urmare nici consumul intern nu poate conduce la creşterea economică sperată. La scăderea puterii de cumpărare îşi mai adaugă influenţa şi inflaţia.
Ce rămâne Guvernului de făcut, mai ales că şomajul nu pare să scadă şi pensionarii "nu ies din sistem" aşa repede, în afară de a strânge cureaua şi mai mult? Aproape nimic, FMI nu-i permite să scadă impozitele şi taxele. Poate privatiza toate întreprinderile de Stat cu pierderi. Asta dacă le vrea cineva. Ar ajuta la deficit dar nu la creşterea economică.
Fondurile europene sunt speranţa, auzim povestea asta de doi ani. Ce s-a schimbat în aceşti doi ani? Nimic, nu poţi obţine rezultate diferite dacă faci aceleaşi lucruri. Dar asta e ultima speranţă, cea care moare ultima.
Să trecem la populaţie şi la economia privată. O parte din populaţie e obligată de situaţie să consume toate veniturile. Restul sunt prinşi în "capcana cumpătării". Reduc consumul de frica "zilelor negre" ce o să vină. Un alt cui în coşciugul economiei. Creditarea e blocată, investiţiile private un vis. La toate astea se adaugă arieratele care blochează şi duc la ruină economia privată.
Toată lumea e paralizată de frică. Inclusiv băncile care văd de la o zi la alta cum cresc creditele restante şi provizioanele. Banii rămaşi sunt împrumutaţi Statului care strânge tot ce poate. E singurul lucru pe care-l mai face sistemul bancar, împrumută Statul.
Investiţiile străine s-au cam rărit, suntem singura ţară din zonă care nu are creştere economică dar mai rău decât asta este instabilitatea. Când la noi se schimbă Codul Fiscal la 2 luni cine vine să investească şi să se pomenească cu noi taxe sau bariere birocratice? Banii de la "căpşunari" au scăzut şi ei.
În 2011 o să vină şi legea salarizării unice care o să scadă încă o dată veniturile populaţiei.
Aşa că. de unde creştere economică?
PS La asta se adaugă instabilitatea politică, mişcările sociale şi declaraţiile haotice ale Guvernului. Plus FMI care gândeşte exact ca Pogea dar se exprimă mai frumos.
Pentru 2011 o luăm de la capăt. Bugetul o să fie făcut, trebuia făcut de mult, pe creştere economică. Cu acordul FMI.
Tot auzim că o să ieşim din recesiune la 6 luni după Europa. Fals, partea de economie legată de Europa a ieşit deja din recesiune, numai că nu e suficient. Aşa că nu putem spera ca anul viitor să se petreacă vreo minune. E prea mică partea din economie legată de restul lumii ca să ne tragă spre creştere economică.
Scăderea veniturilor, prin tăierile salariilor bugetarilor, tăierile de pensii pe de o parte şi creşterea TVA pe de alta o să conducă la o scădere a consumului. Mai mare decât cea de anul acesta când măsurile au avut efect doar 6 luni. Ca urmare nici consumul intern nu poate conduce la creşterea economică sperată. La scăderea puterii de cumpărare îşi mai adaugă influenţa şi inflaţia.
Ce rămâne Guvernului de făcut, mai ales că şomajul nu pare să scadă şi pensionarii "nu ies din sistem" aşa repede, în afară de a strânge cureaua şi mai mult? Aproape nimic, FMI nu-i permite să scadă impozitele şi taxele. Poate privatiza toate întreprinderile de Stat cu pierderi. Asta dacă le vrea cineva. Ar ajuta la deficit dar nu la creşterea economică.
Fondurile europene sunt speranţa, auzim povestea asta de doi ani. Ce s-a schimbat în aceşti doi ani? Nimic, nu poţi obţine rezultate diferite dacă faci aceleaşi lucruri. Dar asta e ultima speranţă, cea care moare ultima.
Să trecem la populaţie şi la economia privată. O parte din populaţie e obligată de situaţie să consume toate veniturile. Restul sunt prinşi în "capcana cumpătării". Reduc consumul de frica "zilelor negre" ce o să vină. Un alt cui în coşciugul economiei. Creditarea e blocată, investiţiile private un vis. La toate astea se adaugă arieratele care blochează şi duc la ruină economia privată.
Toată lumea e paralizată de frică. Inclusiv băncile care văd de la o zi la alta cum cresc creditele restante şi provizioanele. Banii rămaşi sunt împrumutaţi Statului care strânge tot ce poate. E singurul lucru pe care-l mai face sistemul bancar, împrumută Statul.
Investiţiile străine s-au cam rărit, suntem singura ţară din zonă care nu are creştere economică dar mai rău decât asta este instabilitatea. Când la noi se schimbă Codul Fiscal la 2 luni cine vine să investească şi să se pomenească cu noi taxe sau bariere birocratice? Banii de la "căpşunari" au scăzut şi ei.
În 2011 o să vină şi legea salarizării unice care o să scadă încă o dată veniturile populaţiei.
Aşa că. de unde creştere economică?
PS La asta se adaugă instabilitatea politică, mişcările sociale şi declaraţiile haotice ale Guvernului. Plus FMI care gândeşte exact ca Pogea dar se exprimă mai frumos.
luni, 1 noiembrie 2010
Îmbătrânirea populaţiei
Aveţi aici raportul Standard d& Poor's de anul acesta referitor la fenomenul îmbătrânirii populaţiei. De data asta este şi situaţia din România analizată.
Niciun sistem de pensii nu este sustenabil, dar în diferite grade. De asemenea cheltuielile din sistemul de sănătate o să crească nesustenabil fără schimbări politice. La acestea se adaugă dobânzile.
Merită citit, ideea e simplă, n-o să avem pensie. Sunt necesare reforme pe termen lung, tăierea deficitului bugetar, pensii private şi bani la ciorap.
PS Ce fel de bani? Asta e o altă întrebare grea.
Niciun sistem de pensii nu este sustenabil, dar în diferite grade. De asemenea cheltuielile din sistemul de sănătate o să crească nesustenabil fără schimbări politice. La acestea se adaugă dobânzile.
Merită citit, ideea e simplă, n-o să avem pensie. Sunt necesare reforme pe termen lung, tăierea deficitului bugetar, pensii private şi bani la ciorap.
PS Ce fel de bani? Asta e o altă întrebare grea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
