Asian Development Bank Institute ne pune la dispoziţie aici un studiu despre iPhone, mai exact despre produsele high-tech şi deficitele comerciale.
Dacă privim mai în profunzime vedem că tratarea deficitului comercial ca în secolul XIX este o aberaţie pe care guvernele o tratează ca normalitate.
În cazul iPhone-ului, China este creditată cu toţi cei 178 de dolari, preţul iPhone en-gros, şi prin vânzările din US are un excedent comercial faţă de US de 1,9 miliarde. Dar muncitorii chinezi aduc doar 6,5 dolari la valoarea iPhone-ului, restul vine de la Japonia (60.60 dolari), Germania (28.85 dolari), Coreea de Sud (22.96 dolari) sau SUA (10.75 dolari).
Şi uite aşa un deficit de 1,9 miliarde este, de fapt, un excedent de 48 de milioane în relaţia economică US - China.
Şi aici auzim trecem în grădina noastră.
Ce exportăm noi? Khris îşi face, ca de obicei, datoria şi ne spune. Maşini şi echipamente electrice - 26,5 procente, mijloace şi materiale de transport - 15,5 procente, metale comune - 12 procente, materiale textile - 8,5 procenta, altele - 37,5.
Cât din aceste produse este contribuţia românească? La Nokia nu cred că avem mai mult decât chinezii la iPhone. La Dacia avem o importanţă mai mare, urmează textilele şi apoi metalele comune. Dar nu cred că partea noastră din exporturi este peste 50 de procente. Nu prea producem nici minereuri, nici materiale textile.
Şi aici vine contradicţia, toţi ne spun că un curs al RON scăzut ajută exportatorii, singura şansă. Cred că dimpotrivă. Un curs al leului mai puternic ar ajuta mai mult exporturile decât o face unul scăzut pentru că majoritatea ponderii în exporturi o au importurile, nu forţa noastră de muncă.
Un curs mai puternic ar avea influenţă pozitivă şi în cazul consumului din producţia internă şi ar ajuta şi scăderea numărului de credite neperformante contractate în euro.
Pentru a stabili un curs optim sunt necesare calcule, mă depăşesc şi nu sunt treaba mea, dar a gândi ca în secolul XIX este o aberaţie.
luni, 31 ianuarie 2011
duminică, 30 ianuarie 2011
Arabia Saudită - Jeddah
Jeddah - proteste paşnice generate de inundaţiile care au condus până acum la moartea a 11 persoane. Zeci de protestatari arestaţi.
sâmbătă, 29 ianuarie 2011
Al Jazeera - Live Stream
Al Jazeera English: Live Stream
Peste 20 de morţi doar în Alexandria în demonstraţiile de ieri.
E incredibil, la noi nu se vorbeşte despre Egipt, nu se vorbeşte despre Forumul Economic de la Davos.
PS1 Poliţia a început să tragă în demonstranţi în Cairo. Armata a ocupat oraşele dar nu spune în ce tabără e. Se pare că aseară au fost "altercaţii" între Armată şi Poliţie.
PS2 Ambasada Egiptului din Venezuela luată cu asalt de venezueleni de origine egipteană. Bietul Hugo.
PS3 Petrolul a sărit 4 procente. Din cauză că au tăiat Internetul şi telefonia mobilă se recurge la dial-up. Nu credeam că mai există. 15 morţi în Cairo.
PS4 53 de morţi. (23 în Alexandria, 15 Cairo, 15 Suez)
PS5 Poliţia a dispărut din Cairo şi Alexandria. Şi în Suez. Peste tot armata a preluat controlul.
PS6 Zeci de sedii ale Poliţiei au fost incendiate ieri. Telefonia mobilă a revenit. Guvernul îşi depune demisia în curând. Demonstranţii cer demisia lui Mubarak.
PS7 În Cairo băncile sunt distruse, magazinele jefuite, oficialităţile susţin că jumătate din morţi sunt din rândul forţelor de ordine.
PS8 Tot de la Al Jazeera.
PS9 China a blocat căutările "Egipt".
PS10 Numărul morţilor în Cairo se apropie de 50, relatările sunt confuze.
PS11 Guvernul şi-a dat demisia. Arabia Saudită este alături de Mubarak şi de poporul egiptean. Mubarak este alături de "libertatea oricărui cetăţean". Au ieşit în Cairo 50.000 de protestanţi în stradă.
PS12 A crăpat şi Al Jazeera. Şi-a revenit.
PS13 Stare de asediu între 4 PM şi 8 AM. 95 de morţi.
PS14 Peste 100 de morţi.
PS15 Se pare că armata pactizează cu demonstranţii. Să vedem la 4 când începe starea de asediu. Cam aşa arată.
PS16 Au atacat Ministerul de Interne, 3 morţi.
Peste 20 de morţi doar în Alexandria în demonstraţiile de ieri.
E incredibil, la noi nu se vorbeşte despre Egipt, nu se vorbeşte despre Forumul Economic de la Davos.
PS1 Poliţia a început să tragă în demonstranţi în Cairo. Armata a ocupat oraşele dar nu spune în ce tabără e. Se pare că aseară au fost "altercaţii" între Armată şi Poliţie.
PS2 Ambasada Egiptului din Venezuela luată cu asalt de venezueleni de origine egipteană. Bietul Hugo.
PS3 Petrolul a sărit 4 procente. Din cauză că au tăiat Internetul şi telefonia mobilă se recurge la dial-up. Nu credeam că mai există. 15 morţi în Cairo.
PS4 53 de morţi. (23 în Alexandria, 15 Cairo, 15 Suez)
PS5 Poliţia a dispărut din Cairo şi Alexandria. Şi în Suez. Peste tot armata a preluat controlul.
PS6 Zeci de sedii ale Poliţiei au fost incendiate ieri. Telefonia mobilă a revenit. Guvernul îşi depune demisia în curând. Demonstranţii cer demisia lui Mubarak.
PS7 În Cairo băncile sunt distruse, magazinele jefuite, oficialităţile susţin că jumătate din morţi sunt din rândul forţelor de ordine.
PS8 Tot de la Al Jazeera.
PS9 China a blocat căutările "Egipt".
PS10 Numărul morţilor în Cairo se apropie de 50, relatările sunt confuze.
PS11 Guvernul şi-a dat demisia. Arabia Saudită este alături de Mubarak şi de poporul egiptean. Mubarak este alături de "libertatea oricărui cetăţean". Au ieşit în Cairo 50.000 de protestanţi în stradă.
PS12 A crăpat şi Al Jazeera. Şi-a revenit.
PS13 Stare de asediu între 4 PM şi 8 AM. 95 de morţi.
PS14 Peste 100 de morţi.
PS15 Se pare că armata pactizează cu demonstranţii. Să vedem la 4 când începe starea de asediu. Cam aşa arată.
PS16 Au atacat Ministerul de Interne, 3 morţi.
vineri, 28 ianuarie 2011
Ne prăbuşim încercând să ne păstrăm complexitatea
Posibilitatea prăbuşirii unei societăţi este direct proporţională cu complexitatea acesteia. Ce înseamnă prăbuşire? Reducerea complexităţii. Evul Mediu faţă de Imperiul Roman.
Păstrarea complexităţii conduce la măsuri care o fac şi mai complexă. Un exemplu simplu. UE este o societate complexă. Din motive birocratice aceasta a ajuns să reglementeze lungimea castraveţilor de pe piaţă. Efortul financiar pentru o asemenea reglementare a fost de neînchipuit, de la plata celor care au reglementat până la pierderile producătorilor sau efortul celor care au pus în practică sau verificat implementarea.
Au fost conştienţi cetăţenii civilizaţiilor care s-au prăbuşit de dezastrul din faţa lor? Eu cred că nu. Mă refer la majoritate, nu la cei câţiva care au înţeles.
Pentru că societatea, în ansamblul ei, a făcut ce s-a priceput mai bine, a depus toată energia disponibilă pentru a păstra lucrurile stabile, cu o creştere a energiei consumate. Vezi eforturile de a săpa mai adânc sau mai departe în căutarea petrolului, de a transforma producţia agricolă în combustibili, cu preţul înfometării, de a crea panouri solare mai eficiente, parcuri eoliene. Toate de o eficienţă energetică minoră.
Toată această zbatere aduce cu mişcările spasmodice ale omului aproape de înec. Care conduc la o pierdere şi mai rapidă a energiei necesare supravieţuirii. Politicienii, de la noi sau de aiurea, nu înţeleg că viitorul nu este al autostrăzilor ci al agriculturii.
Putem să trecem la o societate descentralizată lin sau abrupt. Depinde doar de noi. România are dezavantajul centralizării excesive dar are avantajul agriculturii de subzistenţă şi al suprafeţei mari de teren arabil per capita.
Comportarea societăţii actuale, Occidentale, are strânsă legătură cu paradoxul lui Jevons. E un drum fără ieşire dacă nu-l conştientizăm.
Un articol extrem de elocvent despre prăbuşirea Imperiului Roman. Merită citit. Doar un pasaj.
In ancient societies that I studied, for example the Roman Empire, the great problem that they faced was when they would have to incur very high costs just to maintain the status quo. Invest very high amounts in solving problems that don't yield a net positive return, but instead simply allowed them to maintain what they already got. This decreases the net benefit of being a complex society.
Seamănă?
Păstrarea complexităţii conduce la măsuri care o fac şi mai complexă. Un exemplu simplu. UE este o societate complexă. Din motive birocratice aceasta a ajuns să reglementeze lungimea castraveţilor de pe piaţă. Efortul financiar pentru o asemenea reglementare a fost de neînchipuit, de la plata celor care au reglementat până la pierderile producătorilor sau efortul celor care au pus în practică sau verificat implementarea.
Au fost conştienţi cetăţenii civilizaţiilor care s-au prăbuşit de dezastrul din faţa lor? Eu cred că nu. Mă refer la majoritate, nu la cei câţiva care au înţeles.
Pentru că societatea, în ansamblul ei, a făcut ce s-a priceput mai bine, a depus toată energia disponibilă pentru a păstra lucrurile stabile, cu o creştere a energiei consumate. Vezi eforturile de a săpa mai adânc sau mai departe în căutarea petrolului, de a transforma producţia agricolă în combustibili, cu preţul înfometării, de a crea panouri solare mai eficiente, parcuri eoliene. Toate de o eficienţă energetică minoră.
Toată această zbatere aduce cu mişcările spasmodice ale omului aproape de înec. Care conduc la o pierdere şi mai rapidă a energiei necesare supravieţuirii. Politicienii, de la noi sau de aiurea, nu înţeleg că viitorul nu este al autostrăzilor ci al agriculturii.
Putem să trecem la o societate descentralizată lin sau abrupt. Depinde doar de noi. România are dezavantajul centralizării excesive dar are avantajul agriculturii de subzistenţă şi al suprafeţei mari de teren arabil per capita.
Comportarea societăţii actuale, Occidentale, are strânsă legătură cu paradoxul lui Jevons. E un drum fără ieşire dacă nu-l conştientizăm.
Un articol extrem de elocvent despre prăbuşirea Imperiului Roman. Merită citit. Doar un pasaj.
In ancient societies that I studied, for example the Roman Empire, the great problem that they faced was when they would have to incur very high costs just to maintain the status quo. Invest very high amounts in solving problems that don't yield a net positive return, but instead simply allowed them to maintain what they already got. This decreases the net benefit of being a complex society.
Seamănă?
joi, 27 ianuarie 2011
De ce a intrat America în criză (varianta oficială)
FINANCIAL CRISIS INQUIRY COMMISSION REPORT
FCIC report
Nu l-am citit că a apărut acum 2 ore. Via http://www.zerohedge.com.
FCIC report
Nu l-am citit că a apărut acum 2 ore. Via http://www.zerohedge.com.
miercuri, 26 ianuarie 2011
Virtuţile hiperinflaţiei
La graniţa între Africa de Sud şi Zimbabwe. Mai de mult.
Noi avem bani de plastic. Trist.
Noi avem bani de plastic. Trist.
duminică, 23 ianuarie 2011
sâmbătă, 22 ianuarie 2011
Riscurile pentru 2011
Riscurile şi legăturile dintre ele în viziunea Forumului de la Davos. O să aibă loc între 26 şi 30 ianuarie.
Global Risks Report 2011
vineri, 21 ianuarie 2011
Standardul aur
"There are numbers of us, myself included, who strongly believe that we did very well in the 1870 to 1914 period with an international gold standard." - Alan Greenspan
Cine?
Mugurel, scapă şi tu de vreo 4 miliarde, dacă le mai ai, şi cumpără încă o sută de tone. Repede.
Cine?
Mugurel, scapă şi tu de vreo 4 miliarde, dacă le mai ai, şi cumpără încă o sută de tone. Repede.
miercuri, 19 ianuarie 2011
Plusvaloare
"It is not that pearls fetch a high price because men have dived for them; but on the contrary, men dive for them because they fetch a high price." - Richard Whately
Această frază reprezintă esenţa situaţiei pe care o trăim, Aud tot felul de imbecili, unii cu funcţii foarte înalte, care nu înţeleg lumea în care trăim, care trimit pe toată lumea la muncă. "Românii sunt leneşi, alta ar fi soarta noastră dacă muncim."
Am să-l citez pe Bogdan Glăvan.
De fapt, orice acţiune umană este costisitoare, în sensul că are un cost de oportunitate. În goana lor după satisfacerea cât mai multor nevoi indivizii sunt motivaţi să economisească (în sens larg), adică să respingă acele acţiuni al căror cost de oportunitate depăşește valoarea câştigului obţinut. În cazul nostru, agricultura – cultivarea porumbului, de exemplu – este un exemplu de activitate umană, care are un cost de oportunitate. Țăranii nu lucrează pământul deoarece, în opinia lor, nu merită; nu este eficient economic. Lucrarea pământului presupune folosirea de forţă de muncă, bunuri de capital şi alte produse (combustibili, îngrăşăminte). Acest act este nejustificat, deoarece câştigul obţinut nu acoperă chetuielile suportate.
Ca să sintetizăm, să săpăm două treimi din noi şanţuri iar o treime să le astupe. Toată lumea munceşte. Rezultatele economice sunt nule. E asemeni ca în vremea comunismului. Toată lumea muncea dar eficienţa economică a dus la prăbuşirea sistemului.
Munca este un instrument indispensabil, nu un scop. Munca fără profit este o pierdere de resurse. Majoritatea "muncilor" plătite de la bugetul de Stat sunt inutile.
Ce e economia? Cred că e o întrebare justificată. De fapt despre ce vorbim? Despre "ştiinţa schimbului". Adică a face profit în urma muncii pe care ai făcut-o şi a capitalului investit, schimbând rezultatele muncii cu altceva, rezultând în urma schimbului un profit, cuantificabil sau nu în bani. Plusvaloare.
Să ne uităm la o declaraţie semnificativă.
Jeffrey Franks: Marea dezamăgire după doi ani de acord cu România este că economia încă nu a revenit pe creştere.
Adică nu am reuşit să producem plusvaloare. Am cheltuit banii, la ce ne-a folosit? PIB-ul s-a prăbuşit în termeni reali cu 10 procente. Inflaţia a fost în doi ani de peste 10 procente. Investiţiile s-au prăbuşit. Ce putem concluziona? Doar că am mâncat banii.
Ne place sau nu, am pierdut doi ani.
Se vorbeşte despre munca la negru şi despre evaziunea. Principalele motive sunt taxele şi impozitele prea mari. Oamenii, angajaţi şi patroni, găsesc ca valabile numai aceste metode ilegale ca mijloc de a produce plusvaloare. Ăsta este scopul acţiunilor umane. A trăi mai bine, îmbogăţirea. Restul sunt teorii.
Necesitatea Statului este înţeleasă de oameni din pricina fricii. Există lucruri pentru care sunt dispuşi să plătească impozite şi taxe pentru că sunt situaţii în faţa cărora se simt vulnerabili.
Când Statul, cum face actualul Stat aici, în România, îşi pierde din prerogative, pe un ton ţâfnos, declarând că se modernizează, că devine mai suplu, dar de fapt îşi pierde orice menire, situaţia începe să fie fără ieşire. Justiţia este nefuncţională, securitatea personală în pericol, Educaţia la fel, Sănătatea la fel, totul este în degringoladă.
Statul ne spune tuturor că stăm cu mâna întinsă, că suntem leneşi, că dacă nu ne place să plecăm.
Ok, ce a făcut Statul, acuzator, să producem plusvaloare? Înainte de a acuza încercaţi să oferiţi soluţii.
Dreapta pe care o clamează actualul Guvern înseamnă, pentru ei, de fapt reducerea deficitului bugetar, nu crearea de plusvaloare. De fapt, crearea de plusvaloare trebuie să fie scopul unei guvernări de dreapta.
Nu cred că există vreun om sănătos care să se bucure că are Statul un deficit mai mic, cred că toţi ne bucurăm dacă o ducem mai bine. Şi asta se face cu ajutorul plusvalorii pe care ca naţiune o putem produce. Iar metoda este inteligenţa ajutată de muncă. Restul e "Albă ca Zăpada".
Această frază reprezintă esenţa situaţiei pe care o trăim, Aud tot felul de imbecili, unii cu funcţii foarte înalte, care nu înţeleg lumea în care trăim, care trimit pe toată lumea la muncă. "Românii sunt leneşi, alta ar fi soarta noastră dacă muncim."
Am să-l citez pe Bogdan Glăvan.
De fapt, orice acţiune umană este costisitoare, în sensul că are un cost de oportunitate. În goana lor după satisfacerea cât mai multor nevoi indivizii sunt motivaţi să economisească (în sens larg), adică să respingă acele acţiuni al căror cost de oportunitate depăşește valoarea câştigului obţinut. În cazul nostru, agricultura – cultivarea porumbului, de exemplu – este un exemplu de activitate umană, care are un cost de oportunitate. Țăranii nu lucrează pământul deoarece, în opinia lor, nu merită; nu este eficient economic. Lucrarea pământului presupune folosirea de forţă de muncă, bunuri de capital şi alte produse (combustibili, îngrăşăminte). Acest act este nejustificat, deoarece câştigul obţinut nu acoperă chetuielile suportate.
Ca să sintetizăm, să săpăm două treimi din noi şanţuri iar o treime să le astupe. Toată lumea munceşte. Rezultatele economice sunt nule. E asemeni ca în vremea comunismului. Toată lumea muncea dar eficienţa economică a dus la prăbuşirea sistemului.
Munca este un instrument indispensabil, nu un scop. Munca fără profit este o pierdere de resurse. Majoritatea "muncilor" plătite de la bugetul de Stat sunt inutile.
Ce e economia? Cred că e o întrebare justificată. De fapt despre ce vorbim? Despre "ştiinţa schimbului". Adică a face profit în urma muncii pe care ai făcut-o şi a capitalului investit, schimbând rezultatele muncii cu altceva, rezultând în urma schimbului un profit, cuantificabil sau nu în bani. Plusvaloare.
Să ne uităm la o declaraţie semnificativă.
Jeffrey Franks: Marea dezamăgire după doi ani de acord cu România este că economia încă nu a revenit pe creştere.
Adică nu am reuşit să producem plusvaloare. Am cheltuit banii, la ce ne-a folosit? PIB-ul s-a prăbuşit în termeni reali cu 10 procente. Inflaţia a fost în doi ani de peste 10 procente. Investiţiile s-au prăbuşit. Ce putem concluziona? Doar că am mâncat banii.
Ne place sau nu, am pierdut doi ani.
Se vorbeşte despre munca la negru şi despre evaziunea. Principalele motive sunt taxele şi impozitele prea mari. Oamenii, angajaţi şi patroni, găsesc ca valabile numai aceste metode ilegale ca mijloc de a produce plusvaloare. Ăsta este scopul acţiunilor umane. A trăi mai bine, îmbogăţirea. Restul sunt teorii.
Necesitatea Statului este înţeleasă de oameni din pricina fricii. Există lucruri pentru care sunt dispuşi să plătească impozite şi taxe pentru că sunt situaţii în faţa cărora se simt vulnerabili.
Când Statul, cum face actualul Stat aici, în România, îşi pierde din prerogative, pe un ton ţâfnos, declarând că se modernizează, că devine mai suplu, dar de fapt îşi pierde orice menire, situaţia începe să fie fără ieşire. Justiţia este nefuncţională, securitatea personală în pericol, Educaţia la fel, Sănătatea la fel, totul este în degringoladă.
Statul ne spune tuturor că stăm cu mâna întinsă, că suntem leneşi, că dacă nu ne place să plecăm.
Ok, ce a făcut Statul, acuzator, să producem plusvaloare? Înainte de a acuza încercaţi să oferiţi soluţii.
Dreapta pe care o clamează actualul Guvern înseamnă, pentru ei, de fapt reducerea deficitului bugetar, nu crearea de plusvaloare. De fapt, crearea de plusvaloare trebuie să fie scopul unei guvernări de dreapta.
Nu cred că există vreun om sănătos care să se bucure că are Statul un deficit mai mic, cred că toţi ne bucurăm dacă o ducem mai bine. Şi asta se face cu ajutorul plusvalorii pe care ca naţiune o putem produce. Iar metoda este inteligenţa ajutată de muncă. Restul e "Albă ca Zăpada".
marți, 18 ianuarie 2011
Preţul benzinei
((preţul petrolului (în USD) + redevenţă (între 3,5 şi 13,5 procente) + costuri de prelucrare (altele decât salarii) + costuri de distribuţie + salarii + profit) + acciză (în Euro la cursul de la 1 octombrie din anul anterior)) x 1.24 (TVA)
Ce ia Statul?
Impozite pe forţa de muncă, aproape dublează costul muncii, redevenţă, impozit pe profit, acciză, TVA. Dacă ar putea cineva estima prima parte a costurilor am vedea cât din preţul benzinei este de fapt luat de petrolişti şi cât de Stat. Şi la asta se adaugă şi cursurile de schimb. Plus vreo 20 de procente din profitul net la OMV.
La asta se adaugă scăderea puterii de cumpărare prin creşterea inflaţiei. Nu cred că există vreo şansă de scădere a preţului.
PS Sigur mai sunt taxe şi impozite, cum e aia cu Bancorexul.
Ce ia Statul?
Impozite pe forţa de muncă, aproape dublează costul muncii, redevenţă, impozit pe profit, acciză, TVA. Dacă ar putea cineva estima prima parte a costurilor am vedea cât din preţul benzinei este de fapt luat de petrolişti şi cât de Stat. Şi la asta se adaugă şi cursurile de schimb. Plus vreo 20 de procente din profitul net la OMV.
La asta se adaugă scăderea puterii de cumpărare prin creşterea inflaţiei. Nu cred că există vreo şansă de scădere a preţului.
PS Sigur mai sunt taxe şi impozite, cum e aia cu Bancorexul.
luni, 17 ianuarie 2011
Teren arabil
Ţările bogate cumpără pământ în cele sărace pentru a-şi asigura hrana. Pământul arabil este obiectul noii "goane după aur". Pământul arabil a devenit un subiect geopolitic. Securitatea mondială este pusă în pericol de foamete. Suntem pe locul 12 în lume ca vulnerabilitate în faţa foametei. Printre ţările Africii.
În Timiş terenul agricol e deja în mâinile italienilor. Ce face Guvernul? Prin glasul incredibilului Secretar de Stat, Adrian Rădulescu, aflăm faptul că o să impună un impozit suplimentar de 400 de lei pentru fiecare hectar nelucrat.
Lăsăm la o parte violarea dreptului de proprietate. Vorba lui Iliescu, "un moft". E pământul meu, atâta vreme cât plătesc impozit pe el fac ce vreau cu el.
Pentru bătrânii care nu-şi mai pot lucra pământul o să fie o singură ieşire. Să-l vândă. Cine o să-l cumpere? Cine cumpără de peste tot. Cine are bani. Cine are capital.
Dacă tot are de gând să facă o asemenea acţiune, aceasta ar trebui completată cu o lege prin care terenul agricol să nu poată fi vândut străinilor. Nu ne lasă UE. Când toţi băieţii deştepţi cumpără, noi vindem. Când preţul e cel mai jos.
Şi că asta e o teamă reală priviţi ce spun japonezii când s-au vândut 556 de hectare la ei. Nu 400.000 ca la noi.
"At the national level, Prime Minister Naoto Kan indicated in October the possibility of restricting foreign ownership of land where it could jeopardize national security."
PS Mulţumesc lui Theophyle şi Lucian pentru date.
În Timiş terenul agricol e deja în mâinile italienilor. Ce face Guvernul? Prin glasul incredibilului Secretar de Stat, Adrian Rădulescu, aflăm faptul că o să impună un impozit suplimentar de 400 de lei pentru fiecare hectar nelucrat.
Lăsăm la o parte violarea dreptului de proprietate. Vorba lui Iliescu, "un moft". E pământul meu, atâta vreme cât plătesc impozit pe el fac ce vreau cu el.
Pentru bătrânii care nu-şi mai pot lucra pământul o să fie o singură ieşire. Să-l vândă. Cine o să-l cumpere? Cine cumpără de peste tot. Cine are bani. Cine are capital.
Dacă tot are de gând să facă o asemenea acţiune, aceasta ar trebui completată cu o lege prin care terenul agricol să nu poată fi vândut străinilor. Nu ne lasă UE. Când toţi băieţii deştepţi cumpără, noi vindem. Când preţul e cel mai jos.
Şi că asta e o teamă reală priviţi ce spun japonezii când s-au vândut 556 de hectare la ei. Nu 400.000 ca la noi.
"At the national level, Prime Minister Naoto Kan indicated in October the possibility of restricting foreign ownership of land where it could jeopardize national security."
PS Mulţumesc lui Theophyle şi Lucian pentru date.
duminică, 16 ianuarie 2011
sâmbătă, 15 ianuarie 2011
Glossă
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece.
Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?...
Tu asaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Când cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.
Nici încline a ei limba
Recea cumpana-a gândirii
Inspre clipa ce se schimba
Purtând masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipa tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si noua toate.
Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se cearta,
Tu în colt petreci în tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.
Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat începutul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te întreaba si socoate.
Caci acelorasi mijloace
Se supun câte exista,
Si de mii de ani încoace
Lumea-i vesela si trista;
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagit atât de-adese
Nu spera si nu ai teama.
Nu spera când vezi miseii
La izbânda facând punte,
Te-or întrece nataraii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teama n-ai, cata-vor iarasi
Intre dânsii sa se plece,
Nu te prinde lor tovaras:
Ce e val, ca valul trece.
Cu un cântec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sa schimbe-actorii-n scena,
Te momeste în vârteje;
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te cheama.
De te-ating, sa feri în laturi,
De hulesc, sa taci din gura;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca stii a lor masura;
Zica toti ce vor sa zica,
Treaca-n lume cine-o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ramâi la toate rece.
Tu ramâi la toate rece,
De te-ndeamna, de te cheama:
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teama;
Te întreaba si socoate
Ce e rau si ce e bine;
Toate-s vechi si noua toate:
Vreme trece, vreme vine.
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece.
Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?...
Tu asaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Când cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.
Nici încline a ei limba
Recea cumpana-a gândirii
Inspre clipa ce se schimba
Purtând masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipa tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si noua toate.
Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se cearta,
Tu în colt petreci în tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.
Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat începutul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te întreaba si socoate.
Caci acelorasi mijloace
Se supun câte exista,
Si de mii de ani încoace
Lumea-i vesela si trista;
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagit atât de-adese
Nu spera si nu ai teama.
Nu spera când vezi miseii
La izbânda facând punte,
Te-or întrece nataraii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teama n-ai, cata-vor iarasi
Intre dânsii sa se plece,
Nu te prinde lor tovaras:
Ce e val, ca valul trece.
Cu un cântec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sa schimbe-actorii-n scena,
Te momeste în vârteje;
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te cheama.
De te-ating, sa feri în laturi,
De hulesc, sa taci din gura;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca stii a lor masura;
Zica toti ce vor sa zica,
Treaca-n lume cine-o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ramâi la toate rece.
Tu ramâi la toate rece,
De te-ndeamna, de te cheama:
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teama;
Te întreaba si socoate
Ce e rau si ce e bine;
Toate-s vechi si noua toate:
Vreme trece, vreme vine.
joi, 13 ianuarie 2011
Economie şi demografie
Economia unei ţări e o entitate dinamică, firmele se nasc şi mor. Aveţi mai jos un pasaj dintr-o lucrare care studiază economia unei societăţi îmbătrânite.
"Of all “new entrepreneurs” in the survey (defined as owners of a business founded within the past three and one-half years), 40 percent were under age 35 and 69 percent under age 45. Only 9 percent were 55 or older." - Global Aging and the Crisis of the 2020s (Neil Howe şi Richard Jackson)
Mai jos este structura de vârstă a populaţiei României în 2006. Mai trebuie adăugat că există între un milion şi trei milioane de cetăţeni plecaţi din ţară. Tineri.
- Wikipedia
Vedem cum "decreţeii", cei care o să iasă la pensie peste aproximativ 20 de ani sunt urmaţi de o prăbuşire a populaţiei. Mai ales după 1989.
Deja în lume încep migraţiile. UE începe să semene cu Imperiul Roman, când toată lumea dorea să devină cetăţean. Spania şi Italia ne-au importat, avem sânge mai proaspăt ca ei. Noi importăm moldoveni.
Dar ăsta este doar începutul. Noi suntem în acest moment exemplul cel mai pregnant pentru viitorul economic al Europei fără sosirea unor noi populaţii. Pentru restul Europei o să urmeze, românii plătesc pensii în restul Europei, la noi sistemul colapsează.
Istoria e plină de popoare dispărute, dacă-l credem pe Neagu Djuvara cumanii au fiinţat Ţara Românească. E probabil. Au dispărut în istorie. De ce oare? Au fost asimilaţi. Hunii, goţii, vizigoţii li se alătură? Khazarii sunt alt exemplu.
Dacă urmăm trendul demografic pe care-l parcurgem după 89 nu o să mai existe nici măcar firme conduse de români care să acopere falimentele. Iar IMM-urile sunt coloana vertrebală a unei economii naţionale.
Marele capital vine şi pleacă după cum merge profitul. Au plecat de undeva şi au venit la noi, la fel pot pleca mâine. Nimic nu-i reţine. O să se întâmple, mai ales în cazul unei populaţii îmbătrânite pentru care este necesară plătirea pensiilor şi deci o taxare masivă. Sărăcia de acum o să fie perpetuă, cu fluctuaţii minore.
Nu vreau să par paranoic dar generaţia mea nu o să aibă pensie. Pentru noi viitorul încă arată bine. Şi vorba lui Andrew S. Grove "Only the Paranoid Survive". Citiţi articolul de la început.
"Of all “new entrepreneurs” in the survey (defined as owners of a business founded within the past three and one-half years), 40 percent were under age 35 and 69 percent under age 45. Only 9 percent were 55 or older." - Global Aging and the Crisis of the 2020s (Neil Howe şi Richard Jackson)
Mai jos este structura de vârstă a populaţiei României în 2006. Mai trebuie adăugat că există între un milion şi trei milioane de cetăţeni plecaţi din ţară. Tineri.
- WikipediaVedem cum "decreţeii", cei care o să iasă la pensie peste aproximativ 20 de ani sunt urmaţi de o prăbuşire a populaţiei. Mai ales după 1989.
Deja în lume încep migraţiile. UE începe să semene cu Imperiul Roman, când toată lumea dorea să devină cetăţean. Spania şi Italia ne-au importat, avem sânge mai proaspăt ca ei. Noi importăm moldoveni.
Dar ăsta este doar începutul. Noi suntem în acest moment exemplul cel mai pregnant pentru viitorul economic al Europei fără sosirea unor noi populaţii. Pentru restul Europei o să urmeze, românii plătesc pensii în restul Europei, la noi sistemul colapsează.
Istoria e plină de popoare dispărute, dacă-l credem pe Neagu Djuvara cumanii au fiinţat Ţara Românească. E probabil. Au dispărut în istorie. De ce oare? Au fost asimilaţi. Hunii, goţii, vizigoţii li se alătură? Khazarii sunt alt exemplu.
Dacă urmăm trendul demografic pe care-l parcurgem după 89 nu o să mai existe nici măcar firme conduse de români care să acopere falimentele. Iar IMM-urile sunt coloana vertrebală a unei economii naţionale.
Marele capital vine şi pleacă după cum merge profitul. Au plecat de undeva şi au venit la noi, la fel pot pleca mâine. Nimic nu-i reţine. O să se întâmple, mai ales în cazul unei populaţii îmbătrânite pentru care este necesară plătirea pensiilor şi deci o taxare masivă. Sărăcia de acum o să fie perpetuă, cu fluctuaţii minore.
Nu vreau să par paranoic dar generaţia mea nu o să aibă pensie. Pentru noi viitorul încă arată bine. Şi vorba lui Andrew S. Grove "Only the Paranoid Survive". Citiţi articolul de la început.
marți, 11 ianuarie 2011
Economisim sau nu
Bogdan Glăvan face o analiză economico-lingvistică a declaraţiei de mai jos a Premierului Boc.
"Una dintre explicaţii, dincolo de temerea faţă de criza economică, este şi această întreţinere constantă a nihilismului, a faptului că nimic nu este bine, că totul este rău în această ţară, şi, în condiţiile de criză economică, în loc ca oamenii totuşi să dea drumul şi la partea de consum, preferă să ducă mai mulţi bani la bancă şi să economisească, ceea ce este foarte rău şi ineficient pentru o economie, induce la fiecare dintre români această temere faţă de ziua de mâine şi care implicit afectează economia în ansamblu" - Emil Boc, Premier al României
Ideea este că economisirea nu e bună. Este cea mai aberantă declaraţie, acum când viaţa pe datorie zdrobeşte persoane, firme, State. Să mărească deficitul bugetar, ca americanii, ca să stimuleze consumul. Keynes i-a spus-o de mult. Să dea un exemplu. De ce-l mai înjură pe Tăriceanu că a lăsat o grămadă de datorii?
Lăsând gluma la o parte putem trage nişte concluzii.
1. Folosirea termenului "nihilism" e fie inadecvată, fie abuzivă. Sau nu ştie ce înseamnă, fie denotă faptul că Emil Boc se crede "totul" în această ţară iar dacă-l conteşti pe el conteşti totul.
2. Credeţi că de la televizor se sperie oamenii sau de la piaţă sau pompa de benzină, de fapt toată povestea asta este un atac la moguli pentru a arunca pisica în altă curte.
3. Capitalul şi nu consumul au dus lumea înainte, fără capital se ajunge la extincţia societăţii civilizate. Sau ne întoarcem la comunism şi rezolvăm dilema.
4. Când suntem în plină stagflaţie, şomaj mare şi inflaţie mare, noi ne exportăm cetăţenii de asta nu creşte şomajul, să ceri cetăţeanului să cheltuie la limită, chiar fără să se îndatoreze, este o inadecvare psihologică. Este vorba de instinct de conservare, nu de televizor.
5. Pentru a-l asculta şi a urma sfaturile lui Emil Boc ar trebui ca populaţia să aibă încredere în ideile emise. Orice sondaj îi spune că populaţia nu are. Cine e de vină este altă problemă, nu a gestionat corect situaţia.
6. Românii economisesc 7 procente din venituri, chinezii 40 de procente. Şi sunt mult mai săraci, noi suntem plini de datorii, China nu.
7. Suntem săraci pentru că ideea de capital nu a existat în România până în 89, fără capitalul străin acum nu exportam nimic. Tocmai lipsa economiilor ne face săraci. Suntem datori vânduţi şi Emil Boc vrea să cheltuim ca să exportăm şi mai mult capital.
Eu înţeleg că i se spun prostii dar ar trebui să ceară o a doua opinie, mai ales că e vorba de o ţară. Dacă vrea să asculte altă opinie şi dacă e cineva dispus să o ofere.
"Una dintre explicaţii, dincolo de temerea faţă de criza economică, este şi această întreţinere constantă a nihilismului, a faptului că nimic nu este bine, că totul este rău în această ţară, şi, în condiţiile de criză economică, în loc ca oamenii totuşi să dea drumul şi la partea de consum, preferă să ducă mai mulţi bani la bancă şi să economisească, ceea ce este foarte rău şi ineficient pentru o economie, induce la fiecare dintre români această temere faţă de ziua de mâine şi care implicit afectează economia în ansamblu" - Emil Boc, Premier al României
Ideea este că economisirea nu e bună. Este cea mai aberantă declaraţie, acum când viaţa pe datorie zdrobeşte persoane, firme, State. Să mărească deficitul bugetar, ca americanii, ca să stimuleze consumul. Keynes i-a spus-o de mult. Să dea un exemplu. De ce-l mai înjură pe Tăriceanu că a lăsat o grămadă de datorii?
Lăsând gluma la o parte putem trage nişte concluzii.
1. Folosirea termenului "nihilism" e fie inadecvată, fie abuzivă. Sau nu ştie ce înseamnă, fie denotă faptul că Emil Boc se crede "totul" în această ţară iar dacă-l conteşti pe el conteşti totul.
2. Credeţi că de la televizor se sperie oamenii sau de la piaţă sau pompa de benzină, de fapt toată povestea asta este un atac la moguli pentru a arunca pisica în altă curte.
3. Capitalul şi nu consumul au dus lumea înainte, fără capital se ajunge la extincţia societăţii civilizate. Sau ne întoarcem la comunism şi rezolvăm dilema.
4. Când suntem în plină stagflaţie, şomaj mare şi inflaţie mare, noi ne exportăm cetăţenii de asta nu creşte şomajul, să ceri cetăţeanului să cheltuie la limită, chiar fără să se îndatoreze, este o inadecvare psihologică. Este vorba de instinct de conservare, nu de televizor.
5. Pentru a-l asculta şi a urma sfaturile lui Emil Boc ar trebui ca populaţia să aibă încredere în ideile emise. Orice sondaj îi spune că populaţia nu are. Cine e de vină este altă problemă, nu a gestionat corect situaţia.
6. Românii economisesc 7 procente din venituri, chinezii 40 de procente. Şi sunt mult mai săraci, noi suntem plini de datorii, China nu.
7. Suntem săraci pentru că ideea de capital nu a existat în România până în 89, fără capitalul străin acum nu exportam nimic. Tocmai lipsa economiilor ne face săraci. Suntem datori vânduţi şi Emil Boc vrea să cheltuim ca să exportăm şi mai mult capital.
Eu înţeleg că i se spun prostii dar ar trebui să ceară o a doua opinie, mai ales că e vorba de o ţară. Dacă vrea să asculte altă opinie şi dacă e cineva dispus să o ofere.
luni, 10 ianuarie 2011
Unirea care aduce putere adversarului
"Există o poveste foarte interesantă despre poziţionarea partidelor politice pe scena politică. Avem o plajă, oamenii sunt aşezaţi cu o anumită densitate. Avem doi vânzători de îngheţată, unul pleacă din stânga, unul din dreapta, se vor plasa în aşa fel încât fiecare să lase în spate cam un sfert din poporul de pe plajă, electoratul captiv, şi se vor bate pe jumătatea din mijloc, oscilând în funcţie de evenimente. Şi asta indiferent de lungimea plajei, doar opţiunile de aşezare pe care poporul le are contează.
Excludem UDMR, are un electorat de natură etnică, nu politică. Avem PDL plasat la mijloc, smulge o parte din electoratul PSD şi o parte din electoratul PNL. S-a plasat astfel încât să echilibreze scena, cum a ieşit s-a văzut pe 30 noiembrie.
Greşeala strategică a fost fuziunea PD cu PLD, fără această fuziune PD împingea PSD spre stânga iar PLD PNL-ul spre dreapta. Că strategia a funcţionat s-a văzut la alegerile europarlamentare (din 2007, când PD şi PLD au atins aproape 40 de procente). Fuziunea a redus bucata de plajă pe care PDL o putea acoperi, s-a văzut la locale, rezultatul alegerilor din 30 noiembrie e doar o consecinţă previzibilă a unei greşeli vechi, de lipsă de ştiinţă politică. Că am dreptate este şi scorul foarte diferit între europarlamentare şi locale deşi singurul lucru diferit este fuziunea în cauză. Şi nu contează prea mult prezenţa la vot.
Nu totdeauna unirea face puterea. Contează şi numărul de opţiuni."
Scriam asta acum mai bine de doi ani. De atunci PDL-ul a învăţat lecţia şi îşi face partide satelit, Albă ca Zăpada (aveţi răbdare că apare, e aripa neîntinată a PDL-ului), UNPR, tocmai cu scopul de a crea tot mai multe opţiuni şi a smulge de la celelalte partide cât mai mult electorat nedecis.
Unirea PNL cu PSD este exact aceeaşi greşeală făcută acum 2 ani şi jumătate de PD. Această unire o să aducă PDL înapoi la 30 de procente, cu sateliţi, UDMR, minorităţi şi ceva trădători o să-l avem pe Boc pe cap până în 2016.
Aţi priceput Antonescu şi Ponta?
Excludem UDMR, are un electorat de natură etnică, nu politică. Avem PDL plasat la mijloc, smulge o parte din electoratul PSD şi o parte din electoratul PNL. S-a plasat astfel încât să echilibreze scena, cum a ieşit s-a văzut pe 30 noiembrie.
Greşeala strategică a fost fuziunea PD cu PLD, fără această fuziune PD împingea PSD spre stânga iar PLD PNL-ul spre dreapta. Că strategia a funcţionat s-a văzut la alegerile europarlamentare (din 2007, când PD şi PLD au atins aproape 40 de procente). Fuziunea a redus bucata de plajă pe care PDL o putea acoperi, s-a văzut la locale, rezultatul alegerilor din 30 noiembrie e doar o consecinţă previzibilă a unei greşeli vechi, de lipsă de ştiinţă politică. Că am dreptate este şi scorul foarte diferit între europarlamentare şi locale deşi singurul lucru diferit este fuziunea în cauză. Şi nu contează prea mult prezenţa la vot.
Nu totdeauna unirea face puterea. Contează şi numărul de opţiuni."
Scriam asta acum mai bine de doi ani. De atunci PDL-ul a învăţat lecţia şi îşi face partide satelit, Albă ca Zăpada (aveţi răbdare că apare, e aripa neîntinată a PDL-ului), UNPR, tocmai cu scopul de a crea tot mai multe opţiuni şi a smulge de la celelalte partide cât mai mult electorat nedecis.
Unirea PNL cu PSD este exact aceeaşi greşeală făcută acum 2 ani şi jumătate de PD. Această unire o să aducă PDL înapoi la 30 de procente, cu sateliţi, UDMR, minorităţi şi ceva trădători o să-l avem pe Boc pe cap până în 2016.
Aţi priceput Antonescu şi Ponta?
duminică, 9 ianuarie 2011
Ce ne spune FMI
"In completing the review, the Executive Board also approved Romania’s requests for a waiver of nonobservance of the end-December 2010 performance criterion on general government domestic arrears and for a waiver of applicability of the end-December 2010 performance criteria on the general government overall balance, the general government guarantees and for the target on inflation at end-December 2010." - Fondul Monetar Internaţional
"Toţi directorii executivi ai FMI au salutat modul în care a fost realizată consolidarea fiscală în 2010 şi au recomandat ca Guvernul să acţioneze ferm pentru reducerea arieratelor şi pentru îndeplinirea unor măsuri de reformă structurală, care să conducă la reducerea solidă şi permanentă a arieratelor, atât la nivel guvernamental, cât şi al întreprinderilor de stat...
Tocmai în acest context s-a făcut recomandarea ca autorităţile române să acţioneze mai ferm în perioada următoare pentru reducerea arieratelor’, a precizat Mihai Tănăsescu. ‘Boardul FMI a salutat decizia autorităţilor române de a avea un nou program, de tip precautionary, cu Fondul Monetar." - Mihai Tănăsescu - reprezentant al României la FMI.
Adică, am ratat toate ţintele macroeconomice şi în 2010, luăm iar bani, ăia din România serbează Sfântul Ion, totul e bine.
"Toţi directorii executivi ai FMI au salutat modul în care a fost realizată consolidarea fiscală în 2010 şi au recomandat ca Guvernul să acţioneze ferm pentru reducerea arieratelor şi pentru îndeplinirea unor măsuri de reformă structurală, care să conducă la reducerea solidă şi permanentă a arieratelor, atât la nivel guvernamental, cât şi al întreprinderilor de stat...
Tocmai în acest context s-a făcut recomandarea ca autorităţile române să acţioneze mai ferm în perioada următoare pentru reducerea arieratelor’, a precizat Mihai Tănăsescu. ‘Boardul FMI a salutat decizia autorităţilor române de a avea un nou program, de tip precautionary, cu Fondul Monetar." - Mihai Tănăsescu - reprezentant al României la FMI.
Adică, am ratat toate ţintele macroeconomice şi în 2010, luăm iar bani, ăia din România serbează Sfântul Ion, totul e bine.
miercuri, 5 ianuarie 2011
Cetăţeanul turmentat
Crin Antonescu a reuşit ceea ce nu a reuşit Traian Băsescu. Să ducă PNL în derizoriu. Asocierea cu Dan Voiculescu este fatală, a pierdut cel puţin 10 procente din electorat. Un idiot.
Trebuie repede dată o lovitură de partid, din păcate nu ştiu cine e capabil de aşa ceva. Dacă în 6 luni nu pleacă actuala conducere aduc PDL-ul într-o situaţie la care nu spera. Să câştige alegerile.
Pentru România este o dramă. Pentru că nu mai există nicio alternativă între demagogia PDL şi cea PSD. Practic FSN este acum şi stânga şi dreapta. Ion Iliescu o să moară câştigător. Urmaşii sunt pentru totdeauna la putere.
E una din cele mai triste zile din istoria României. După moartea PNŢ avem acum moartea PNL. Brucan nu a avut dreptate.
Există o grămadă de cetăţeni turmentaţi în momentul ăsta. Eu sunt unul dintre ei. Pentru că nu mă reprezintă nimeni.
E nevoie de un nou partid liberal.
Trebuie repede dată o lovitură de partid, din păcate nu ştiu cine e capabil de aşa ceva. Dacă în 6 luni nu pleacă actuala conducere aduc PDL-ul într-o situaţie la care nu spera. Să câştige alegerile.
Pentru România este o dramă. Pentru că nu mai există nicio alternativă între demagogia PDL şi cea PSD. Practic FSN este acum şi stânga şi dreapta. Ion Iliescu o să moară câştigător. Urmaşii sunt pentru totdeauna la putere.
E una din cele mai triste zile din istoria României. După moartea PNŢ avem acum moartea PNL. Brucan nu a avut dreptate.
Există o grămadă de cetăţeni turmentaţi în momentul ăsta. Eu sunt unul dintre ei. Pentru că nu mă reprezintă nimeni.
E nevoie de un nou partid liberal.
duminică, 2 ianuarie 2011
Primul banc al anului
Bulă a fost întrebat la Revelion : - Ce părere ai despre anul 2010, care tocmai s-a încheiat ? - A fost mult mai bun decât 2011!
sâmbătă, 1 ianuarie 2011
Războiul valutelor
Anul trecut a fost un an complicat din punct de vedere economic. La noi subiectul e patetic, a fost un dezastru.
Cel mai important eveniment economic, în viziunea mea, a fost războiul valutelor. Şi asta pentru că afectează pe toată lumea. Cine crede că noi nu suntem părtaşi se înşeală profund.
Noi nu avem un curs liber, BNR ţine cursul fix în raport cu Euro şi alege o paritate care-i pare convenabilă pentru economie. Pentru a mai tempera inflaţia umblă la dobânda de referinţă iar în rest ne spune Vasilescu tot felul de aiureli. Să revenim la subiect. Euro participă la război şi noi odată cu Euro.
Elicopterul Bernake a coborât dobânda de referinţă la zero şi s-a apucat de generat dolari din mouse, pe vremuri făceau efortul şi dădeau drumul la tiparniţă.
Banii respectivi se duc în întreg sistemul şi conduc la creşterea în primul rând a preţurilor materiilor prime, hranei şi a aurului, adică generează inflaţie în întreaga lume.
Cum trebuie să alegem o valoare de referinţă o să alegem aurul, există o creştere a cererii dar asta are acelaşi efect în toate monedele, diferenţele ne spun cine şi-a devalorizat cel mai mult moneda.
Aurul a crescut în 2010 cu:
13,63% în Dolari australieni,
22,87% în Dolaru canadieni,
16,92% în Franci elveţieni,
38,95% în Euro,
34,25% în Lire Sterline,
12,99% în Yeni japonezi,
29,76% în Dolari americani,
25,17% în Yuani chinezeşti.
Japonezii sunt referinţa, au injectat şi ei bani în sistem dar mai cu milă, aşa că putem spune că aurul a crescut cu în jur de 13 procente din cauza creşterii cererii, la fiecare monedă se mai adaugă inflaţia locală, restul a fost război.
Dacă ar fi să luăm de bune rezultatele statistice în US avem o inflaţie de vreo 2 procente (mint cu neruşinare pentru că nu pun la cheltuieli hrana şi energia, adică nevoile de bază, există voci care spun 8 procente), iar în zona Euro variază de la deflaţie în Irlanda la 5 procente în Grecia.
De departe vedem că zona Euro a fost cea mai agresivă în devalorizare, a avut două scopuri, salvarea PIGS şi creşterea exporturilor. Germania, care suportă datoriile PIGS şi este exportatorul Europei, este capul răutăţilor deşi toată lumea îl înjură pe Bernake. Diferenţa este că Europa strânge cureaua iar US, nu. Vedem până la sfârşit cine e mai deştept.
Europenii s-au strecurat până acum, războiul cel greu se dă între US şi China. Acestea sunt într-un cerc vicios, chinezii nu-şi pot permite să tempereze inflaţia crescând prea mult dobânda de referinţă pentru că s-ar întări Yuan-ul şi exporturile în US ar scădea, iar asta poate conduce la prăbuşire economică şi revolte sociale. De asemenea creşterea preţului materiilor prime, exprimate în dolari, are efect direct de scădere a veniturilor Chinei. De asta China face parteneiate pentru a cumpăra materii prime în alte monede (Indonezia, Turcia, Rusia şi alţii).
Pe de altă parte US devalorizându-şi moneda scad implicit rezervele chinezeşti şi impun pentru păstrarea parităţii o devalorizare a Yuan-ului şi o creştere a inflaţiei. China deja se confruntă cu o bulă imobiliară. Aşa că nici aici lucrurile nu sunt prea clare.
Datoriile suverane, ale statelor, sunt enorme atât în US cât şi în UE. Fără creştere economică nu o să reuşească să plătească dobânzile. US pot să tipărească până o să enerveze pe toată lumea dar nu se poate ieşi repede din situaţia dolarului ca monedă de rezervă. UE nu-şi permite şi trebuie să strângă cureaua. Noi suntem lângă Euro.
Ce o să se petreacă? Americanii o să tipărească bani şi o să exporte inflaţie care se va duce în preţurile la materii prime, hrană şi aur. Tot mai multe din acestea se vor tranzacţiona în alte monede. Aurul nu este încă o bulă. Războiul continuă, China nu se simte bine. Americanii mai rezistă şi 2011. Inflaţia o să crească peste tot.
PS Aurul a ajuns la un nou maxim.
Cel mai important eveniment economic, în viziunea mea, a fost războiul valutelor. Şi asta pentru că afectează pe toată lumea. Cine crede că noi nu suntem părtaşi se înşeală profund.
Noi nu avem un curs liber, BNR ţine cursul fix în raport cu Euro şi alege o paritate care-i pare convenabilă pentru economie. Pentru a mai tempera inflaţia umblă la dobânda de referinţă iar în rest ne spune Vasilescu tot felul de aiureli. Să revenim la subiect. Euro participă la război şi noi odată cu Euro.
Elicopterul Bernake a coborât dobânda de referinţă la zero şi s-a apucat de generat dolari din mouse, pe vremuri făceau efortul şi dădeau drumul la tiparniţă.
Banii respectivi se duc în întreg sistemul şi conduc la creşterea în primul rând a preţurilor materiilor prime, hranei şi a aurului, adică generează inflaţie în întreaga lume.
Cum trebuie să alegem o valoare de referinţă o să alegem aurul, există o creştere a cererii dar asta are acelaşi efect în toate monedele, diferenţele ne spun cine şi-a devalorizat cel mai mult moneda.
Aurul a crescut în 2010 cu:
13,63% în Dolari australieni,
22,87% în Dolaru canadieni,
16,92% în Franci elveţieni,
38,95% în Euro,
34,25% în Lire Sterline,
12,99% în Yeni japonezi,
29,76% în Dolari americani,
25,17% în Yuani chinezeşti.
Japonezii sunt referinţa, au injectat şi ei bani în sistem dar mai cu milă, aşa că putem spune că aurul a crescut cu în jur de 13 procente din cauza creşterii cererii, la fiecare monedă se mai adaugă inflaţia locală, restul a fost război.
Dacă ar fi să luăm de bune rezultatele statistice în US avem o inflaţie de vreo 2 procente (mint cu neruşinare pentru că nu pun la cheltuieli hrana şi energia, adică nevoile de bază, există voci care spun 8 procente), iar în zona Euro variază de la deflaţie în Irlanda la 5 procente în Grecia.
De departe vedem că zona Euro a fost cea mai agresivă în devalorizare, a avut două scopuri, salvarea PIGS şi creşterea exporturilor. Germania, care suportă datoriile PIGS şi este exportatorul Europei, este capul răutăţilor deşi toată lumea îl înjură pe Bernake. Diferenţa este că Europa strânge cureaua iar US, nu. Vedem până la sfârşit cine e mai deştept.
Europenii s-au strecurat până acum, războiul cel greu se dă între US şi China. Acestea sunt într-un cerc vicios, chinezii nu-şi pot permite să tempereze inflaţia crescând prea mult dobânda de referinţă pentru că s-ar întări Yuan-ul şi exporturile în US ar scădea, iar asta poate conduce la prăbuşire economică şi revolte sociale. De asemenea creşterea preţului materiilor prime, exprimate în dolari, are efect direct de scădere a veniturilor Chinei. De asta China face parteneiate pentru a cumpăra materii prime în alte monede (Indonezia, Turcia, Rusia şi alţii).
Pe de altă parte US devalorizându-şi moneda scad implicit rezervele chinezeşti şi impun pentru păstrarea parităţii o devalorizare a Yuan-ului şi o creştere a inflaţiei. China deja se confruntă cu o bulă imobiliară. Aşa că nici aici lucrurile nu sunt prea clare.
Datoriile suverane, ale statelor, sunt enorme atât în US cât şi în UE. Fără creştere economică nu o să reuşească să plătească dobânzile. US pot să tipărească până o să enerveze pe toată lumea dar nu se poate ieşi repede din situaţia dolarului ca monedă de rezervă. UE nu-şi permite şi trebuie să strângă cureaua. Noi suntem lângă Euro.
Ce o să se petreacă? Americanii o să tipărească bani şi o să exporte inflaţie care se va duce în preţurile la materii prime, hrană şi aur. Tot mai multe din acestea se vor tranzacţiona în alte monede. Aurul nu este încă o bulă. Războiul continuă, China nu se simte bine. Americanii mai rezistă şi 2011. Inflaţia o să crească peste tot.
PS Aurul a ajuns la un nou maxim.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
