Liberalism şi PDL

În "Despre liberalism şi PNL" am spus de ce cuvântul liberal din titulatura PNL e o vorbă goală. Să trecem la PDL.

Sosirea Guvernului Boc a distrus şi umbra de liberalism pe care economia românească o avea. Sub auspiciile crizei, ca scuză, măsurile acestui Guvern au distorsionat în mod profund ideile liberalismului în economie. Sau au perpetuat distorsionările anterioare.

Impozitul forfetar contrazice ideea de competiţie, intrarea pe piaţă a noi firme este îngreunată şi, mai mult, aduce un nou nivel birocratic Statului. Impozitul forfetar modifică practic cota unică.

Programul "Prima casă" distorsionează piaţa imobiliară, ba, mai mult, a reuşit exact opusul scopului pentru care a fost zămislit. A crescut preţurile în mod artificial şi deci toate viitoarele credite o să fie şi mai împovărătoare pentru cei care încercau să cumpere o casă. Pentru toată lumea.

Legea salarizării unice este pur şi simplu o metodă de tip socialist de eliminare din structurile Statului a ideilor de competenţă, concurenţă, valoare, rezultate. Practic blochează orice fel de dorinţă a cuiva care lucrează la Stat de a evolua personal, singurul scop o să fie ieşirea la pensie.

Politizarea tuturor structurilor Statului, la nivelul miilor de persoane exclude ideea de competenţă. În USA la o schimbare de Executiv sunt 3000 de schimbări în toată ţara. La noi numărul este de 3 sau 4 ori mai mare iar populaţia de 17 ori mai mică.

Deşi s-a spus peste tot că a crescut în mod nejustificat aparatul de Stat nu au existat disponibilizări în cadrul acestuia. În concluzie diferenţa dintre Guvernul Boc şi Guvernul Tăriceanu faţă de subiect e nulă. CFR e altă mâncare de peşte şi nu au fost disponibilizări ci ieşiri la pensie forţate.

În loc de investiţii în recalificarea forţei de muncă a prelungit perioada de şomaj. Practic doar o boală mai lungă nu o încercare de însănătoşire. Nu pescuitul ci peştele.

Se pregăteşte să preia la buget datoriile întreprinderilor din energie în loc să le privatizeze sau închidă. Pentru a nu ştiu câta oară acest mod păgubos de "management" este pus în practică fără rezultate şi pe banii noştri.

Ideile liberale de competenţă, retragere a Statului, concurenţă, diminuare a birocraţiei, piaţă liberă sunt neglijate şi încălcate de acest Guvern.

Toate aceste măsuri sunt profund antiliberale şi vorbă goală este şi cuvântul "liberal" din titulatura PDL.

Ca o concluzie finală pentru ambele articole, nu există un partid de dreapta în România.

Despre liberalism şi PNL

Originile liberalismului se pierd în lupta poporului împotriva aristocraţiei. Cam prin secolele XVII-XVIII s-a născut ideea că individul are câteva drepturi naturale, la viaţă, libertate şi proprietate, inalienabile şi mai presus de puterile Statului, religiei sau oricărei alte ideologii.

Este falsă, incorectă istoric şi deplasată imaginea pe care PNL o dă în România despre liberalism. Oligarhia sau plutocraţia este un grup social care, prin puterea economică de care dispune, influenţează clasa politică. Este practic o nouă formă de aristocraţie care ia în stăpânire Statul.

Liberalismul s-a născut tocmai împotriva aristocraţiei, deci ideea că se adresează oamenilor bogaţi e falsă. Liberalismul se adresează clasei de mijloc, acelei clase care munceşte, crează bogăţie, plăteşte impozite, nu aşteaptă pomeni şi doreşte să fie lăsată în pace şi libertate. La noi PNL-ul este în strânsă legătură cu oligarhia locală, acţiunile sale politice sunt în strânsă legătură cu grupuri de interese economice. De care este din umbră condus.

Pe de altă parte PNL s-a dezis de liberalism în momentul când a apelat la mijloacele specifice etatismului socialist mărind în mod absolut aberant birocraţia şi aparatul de Stat. De asemenea, contrar principiilor liberale, s-a folosit de pârghiile puterii pentru a da pomeni electorale, în goana după voturi şi-a neglijat propriul bazin electoral, căutând susţinere în rândul celor susţinuţi de Stat.

Un alt principiu al liberalismului este egalitatea în faţa legii. Pe care PNL a încălcat-o de fiecare dată când în Parlament a votat pentru blocarea Justiţiei.

Ca să fiu clar, PNL şi liberalismul nu prea mai au în comun altceva decât numele. Nu că la nivel european s-ar mai revendica prea mulţi liberalismului clasic. În cazul celuilalt partid politic care poartă în titulatură cuvântul liberal nu pot spune decât că este şi mai departe de liberalism decât PNL-ul. Dacă guvernarea Tăriceanu s-a dezis de liberalism prin fapte politice, Guvernul Boc siluieşte orice fel de liberalism economic.

PS "Reconstrucţia dreptei" este o carte pe care şi Nea Nelu ar trebui s-o conspecteze.

Egalitate şi egalitarism

Sunt absolut de acord cu ideea eliminării pensiilor speciale. Cât ai contribuit atât ai pensia. E un criteriu obiectiv şi normal, de egalitate în faţa legii. Nu văd de ce un om care are un salariu de 2000 de lei să iasă la pensie cu 800 iar altul tot cu 2000 să aibă 900. O să-mi spuneţi că ăla cu 900 n-a avut nu ştiu ce drepturi şi de aia acum merită 900. Fals. Nimeni nu l-a pus să facă slujba aia care-l lasă fără drepturi, el a ales-o. Sau că slujba ăluia cu 900 e mai importantă decât a celui cu 800 şi ăsta e motivul să aibă o pensie mai mare. Fals, asta e demagogie, dacă era mai importantă avea salariul 2200 şi, în consecinţă, 900 pensie.

Orice posesor de pensie specială este pur şi simplu un profitor al sistemului schimonosit al valorilor din România.

Legea salarizării unice. Lege care vâră într-o grilă orice angajat al Statului. O aberaţie cu iz comunistoid de sorginte socialistă. Care sunt defectele acestei legi.
1. Nu există criterii obiective după care să compari soldatul din trupele speciale cu profesorul de liceu, asistenta de la urgenţă sau funcţionarul de la primărie.
2. Nu promovează sub nicio formă competenţa, am, n-am rezultate sunt în grilă pe treapta 32, acolo rămân.
3. În contextul descentralizării nu permite autorităţilor locale să aibă un instrument de aducere a competenţelor pe plan local. De ce m-aş duce la Cochirleni dacă am acelaşi salariu la Mangalia?
4. E imposibil de pus în practică. Mai precis, Guvernul actual o trece prin Parlament dar o să o aplice Guvernul viitor. Care o să vadă că trebuie să plătească de 4 ori mai mult profesorilor din preuniversitar. Fără să aibă şi resursele necesare. Şi o să o amâne pentru următorul Guvern.
Legea salarizării unice nu este bazată pe egalitate în faţa legii ci pe un egalitarism de factură comunistă.

Dacă principiul egalităţii promovat de dispariţia pensiilor speciale este absolut justificat, principiul egalitarist promovat de legea salarizării unice este o aberaţie care încalcă legile economice eliminând tocmai ideile de concurenţă şi competenţă.

Intelectual

INTELECTUÁL, -Ă adj. Referitor la activitatea de gândire, la intelect. // s.m. şi f. Cel care are ca specialitate, pe baza unei pregătiri corespunzătoare, munca intelectuală şi lucrează în domeniul ştiinţei, al artei, al economiei, tehnicii, învăţământului etc.

* Capacitatea de a gândi, de a cunoaste, de a avea o activitate rationalã, de a opera cu notiuni; minte, gândire, ratiune. [DEX 98]
* Facultate a omului de a gândi si de a întelege sensul si legãtura fenomenelor; judecatã; ratiune; cuget; minte. [NODEX]
* Partea sau facultatea sufletului uman prin care acesta acumuleaza cunostintele, in mod diferit de puterea senzitiva sau motivationala; uneori, capacitatea de forme superioare de cunoastere, in mod diferit de puterea de a percepe obiectele prin relatiile dintre acestea; puterea de a judeca si intelege; facultatea gandirii; intelegerea (”The part or faculty of the human soul by which it knows, as distinguished from the power to feel and to will; sometimes, the capacity for higher forms of knowledge, as distinguished from the power to perceive objects in their relations; the power to judge and comprehend; the thinking faculty; the understanding” [Webster 1913, engleza])
* Facultatea de a inventa si depista concepte; intelegere (”Faculte de forger et de saisir des concepts, entendement” [Larousse 92, franceza]) Luate de aici.


Conform definiţiei, nu cred că băgatul de date în calculator e o muncă intelectuală. Pregătire corespunzătoare? Care sunt rezultatele pregătirii corespunzătoare oferite societăţii de Elena Băsescu?

"Mihail Ralea scria in 1936 ca intelectualul trebuie sa fie in primul rand un om inteligent, adica acela „care nu confunda niciodata punctele de vedere. Iar asta exclude obsesia, ideea fixa, sistemul monoton“." Cules de aici ca şi următoarele două citate. Contradicţia între spusele Elenei Băsescu, care nu vede decât disciplina de partid ca opţiune, şi această definiţie a intelectualului nu face decât să arate depărtarea principială între personaj şi noţiune.

"Jean Paul Sartre credea ca o caracteristica a intelectualului este spiritul de nesupunere si luciditate. El spunea ca „un intelectual este cineva care e fidel unui ansamblu politic si social, dar care nu inceteaza de a-l contesta. Se intampla desigur sa apara si contradictii intre fidelitatea si contestarea sa, dar asta e un lucru bun, este o contradictie fructuoasa. Daca insa exista fidelitate fara contestare, atunci omul nu mai e liber“." A fi total obedient părerilor unui partid denotă tocmai lipsa de intelect, lipsa ideilor personale, lipsa dorinţei de a înţelege fenomenul şi disponibilitatea de lua idei prefabricate, majoritare, ca fiind adevărate. Un intelectual are calitatea de a se întreba dacă ideologia, doctrina, teoria cu care se întâlneşte este sau nu adevărată indiferent de numărul susţinătorilor. Şi de a-şi crea o opinie proprie în care are încredere şi pe care e dispus s-o susţină.

"In fine, Regis Debray sublinia ca intelectualul nu este doar cel ce gandeste lumea, ci si cel ce are puterea de a transmite celorlalti gandirea sa despre lume, care are deci capacitatea de a-si face ideile cunoscute. Dar, atentie, spunea el, caci „intelectualul de azi, cel ce apare la televiziune si in pagini de ziare, a devenit portavocea elitelor politice si economice. Acest intelectual nu mai rosteste adevarul, caci adevarul raneste, loveste in interesele si iluziile in care ne scaldam cu totii. Un intelectual cu mare succes de public, este cel ce spune ceea ce oamenii doresc sa auda, desi o stiu deja. Adica nu mai e un intelectual veritabil.“ "

Cred că e suficient pentru a demonstra diferenţa incomensurabilă între noţiunea de intelectual şi Elena Băsescu. Talibanismul de partid este chiar moartea noţiunii de intelectual.

Motivaţie

Sunt din punct de vedere profesional matematician şi cercetător. Nu sunt jurnalist, nu am avut până acum un an nicio legătură cu subiectul jurnalism.

De altfel eu nu fac jurnalism, eu exprim opinii în calitate de cetăţean, am acest drept prin Constituţie. Încă. Oricine îl are.

La un moment dat, în iunie 2008, am cedat şi nu am mai rezistat lipsei de logică pe care politicieni, media, oameni de rând o promovează. Şi am început să scriu. Sunt conştient că nu pot exclude subiectivitatea, sunt om.

Am fost etichetat, fără să fiu întrebat, ca fiind omul PDL, de către PDL. Am fost acuzat că sunt omul lui Patriciu sau chiar vândut PSD. Am fost ameninţat cu moartea. Considerat idiot plus o sumă de alte fapte de aceeaşi natură. Acum sunt omul PNL. Pe vechiul principiu comunist "Cine nu e cu noi e împotriva noastră.", de care toate partidele noastre se fac vinovate, PDL-ul mă consideră vândut PNL. Înainte de alegerile din 2008 am fost băgat la bloguri pedeliste.

Faptul că am fost acuzat de partizanat pentru toate partidele mă face să cred că n-am greşit în demersul meu. Dacă ataci PDL eşti cu PNL, dacă ataci PNL eşti cu PDL, dacă vorbeşti de bine PSD eşti vândut lor. O sumă de raţionamente greşite.

Nu suport măsurile ilogice luate de Guvern, indiferent de cine e condus sau sprijinit. Sunt într-o opoziţie perpetuă. De fapt asta trebuie să facem toţi. Să fim în opoziţie pentru că tot ce face un Guvern face pe banii noştri. Şi trebuie să dea socoteală sau măcar explicaţii credibile. Orice om este dator să ştie ce face Guvernul cu banii lui.

Pentru scrisul meu nu primesc niciun ban şi nicio indicaţie. Faptul că sunt preluat de Hotnews este opţiunea lor. Eu doar am acceptat. Câteodată mă întreb dacă nu le aduc neplăceri.

Tot ce atac este lipsa de logică, indiferent cui aparţine. La care şi eu sunt supus nefiind infailibil. Tot ce susţin este normalitatea.

N-am o agendă, nu urmăresc alt scop decât îndepărtarea minciunii din societatea românească şi promovarea lucrurilor bune pe care societatea le mai are. La început am crezut că n-o să am subiecte. În ora pe care o dedic blogului nu pot spune ceva decât despre cea mai mare aberaţie sau cel mai frumos lucru care-mi sare în ochi din ziua respectivă. Sunt prea multe subiecte. Majoritatea negative.

Trist este că deja-mi dau seama că efortul meu e inutil. Câinii latră, caravana trece nepertubată.

Prea mulţi cunoscuţi şi necunoscuţi m-au întrebat de ce-mi pierd vremea. Pentru că nu vreau să fiu complice prin tăcere la degradarea societăţii din care fac parte.

41

Azi poate să fie o zi mare pentru români. Nu pentru România. Pentru România e o zi obişnuită, cu campanii deşănţate, poze cu starleta X părăsită de poponeţul Y şi discuţii interminabile despre gripa porcină.

Azi la Chişinău se încearcă alegerea unui preşedinte pentru Republica Moldova. Pe 21 mai, cei 41 de deputaţi din opoziţie au oprit alegerea unui preşedinte comunist. Dacă şi azi cei 41 rămân uniţi, se repetă alegerile parlamentare.

Incredibil, 41 de români din care să nu cedeze niciunul avantajelor, fricii, ameninţărilor, banilor puşi pe masă. Şi la toate acestea au fost supuşi toţi. Şi înainte de 21 mai. Prima oară au reuşit să reziste.

Dacă azi cei 41 rezistă, redau demnitatea românilor. Ne arată, nouă românilor din România, că noi românii suntem capabili să alegem un grup de oameni care chiar constituie o clasă politică. Care respectă principii, care nu se vând, care nu cedează. Care nu se compromit. Şi care respectă o promisiune din timpul alegerilor mai mult de o lună.

Azi, nu Moldova ar trebui să privească cu invidie spre România, membră UE sau NATO, ci România să privească spre Moldova cu respect.

Şi mai mult decât cu respect, cu speranţă. Speranţa noastră stă în 41 de oameni din altă ţară. Nu cred că în clasa noastră politică există prea mulţi care să-i privească pe cei 41 în ochi fără să roşească.

Sper să fie o zi mare pentru români. Doamne ajută!

Nimic

"Prefer sa fie un presedinte care tunde oile decat un candidat la presedintie care se joaca in nisip". Diferenţa e că unul tunde oile pe bani publici iar celălalt se joacă pe banii partidului.

Coregrafiile ovine, puse în fapt de Gheorghe Flutur, nu sunt altceva decât imaginea grotescă, după 20 de ani, a pupincurismelor ceauşiste.

E cel puţin deplasat să crezi că asemenea acţiuni ar putea să aducă turişti în Bucovina. Pentru simplul fapt că potenţialii turişti români gândesc ca mine, văd doar o odă ovină adusă Preşedintelui Băsescu, iar potenţialii turişti străini nu au auzit de evenimentul în discuţie. Şi chiar dacă un asemenea eveniment ar face o ştire pe CNN, turiştii n-ar trece de podul de la Marginea, ăla neterminat.

Domnule Tatulici s-a făcut podul? Vine scadenţa.

Prinţul Charles încearcă să salveze Transilvania. Cine să-l asculte? Agricultura e devastată instituţional, lipsită de finanţare, lipsită de viziune, lipsită de speranţă, îmbătrânită la propriu şi la figurat.

De parcă nu ne era de ajuns avem parte şi de o secetă devastatoare. De care ştia toată lumea. Doar când Traian Băsescu a adus-o în faţa opiniei publice s-au găsit şi autorităţile să se dea de ceasul morţii. Şi televiziunile să ia interviuri.

Putem să hrănim 100 de milioane de oameni. Noi importăm 70 de procente din produsele agricole consumate. Pentru Parlamentul European nu avem nici măcar un candidat cu studii în domeniu. Iar legislaţia agricolă se face la Bruxelles. Unde trebuie să cerem subvenţii mai mari. Pentru că subvenţiile prea mici din România fac necompetitive produsele noastre în lupta cu produsele din ţările cu subvenţii mari.

Programul de calculator nu funcţionează, fermierul nu are subvenţii. Asta e realitatea. Totul se usucă pe câmp. Că sistemul de irigaţii, ăla care mai e, nu funcţionează. Ne trebuie alt program de calculator. Prin iulie o să-l avem. Când nu mai contează.

Avem milioane de hectare nefolosite. Bune pentru agricultură ecologică. Şi la ce ne folosesc? La ce foloseşte textul ăsta? Şi pământul şi textul aduc României cât un jucat cu lopăţica sau o coregrafie ovină. Nimic.

The big picture

Ăsta e un post lung, plicticos, îmbibat cu teoria conspiraţiei. Sau nu. Întrebarea este "Ce se întâmplă?". La sfârşit avem o teorie. Cum US a trecut de la politica neoconservatoare şi imperialist stupidă dar limitată în scopuri la ţări ca Iraq la o politică globală, bazată ca motivaţii pe respectarea drepturilor omului dar cu caracter global şi ţinte ca Rusia.

Personajul principal al teoriei este Zbigniew Brzezinski. Unul din autorii strategiei US de contracarare a URSS, strategie care a ajutat la prăbuşirea comunismului.

Este fondator al Comisiei Trilaterale, din care face parte şi Mugur Isărescu, împreună cu David Rockefeller şi înscăunătorul Preşedintelui Jimmy Carter şi cu o mare influenţă în alegerea papei Ioan Paul al II-lea. Există voci care susţin că personajul, prin influenţarea Arabiei Saudite şi Pakistanului faţă de situaţia din Afganistan din 1979, a impus URSS invadarea Afganistanului pentru a stabiliza zona şi de aici dezastrul Armatei Roşii.

A criticat "războiul împotriva terorii", răspunsul Administraţiei Bush la evenimentele de la 11 septembrie. Este contra suportului pe care US îl dă Israelului. A fost suporter al Preşedintelui Obama în vremea candidaturii acestuia alături de George Soros.

Ce zice omul cu gura lui în Second chance.

"Ever since the continents started interacting politically, some five hundred years ago, Eurasia has been the center of world power."- (p. xiii)

"It is imperative that no Eurasian challenger emerges capable of dominating Eurasia and thus of also challenging America. The formulation of a comprehensive and integrated Eurasian geostrategy is therefore the purpose of this book.” (p. xiv)

"The most immediate task is to make certain that no state or combination of states gains the capacity to expel the United States from Eurasia or even to diminish significantly its decisive arbitration role." (p. 198)


Cine poate să domine Eurasia? Rusia, China, EU, India, Japonia.
EU - prea divizată, prea slabă militar, prea apropiată de US
Japonia - prea slabă militar, prea apropiată de US;
India - prea slabă economic, prea apropiată de US;
Rusia - prea slabă economic;
China - prea slabă militar.

Există două combinaţii care pot face faţă. EU cu Rusia şi Rusia cu China. Cum pot să fie contracarate asemenea alianţe? Prin subminarea lor. Ce treabă are povestea asta cu noi?

Păi aflăm şi noi de ce n-am primit niciun suport de la UE în chestiunea relaţiilor noastre cu Moldova. De ce nu se face Nabucco. De ce când toată lumea se dezice de Iran noi primim oficiali iranieni. De ce nu ne retragem din Afganistan. De ce ne înjură Rusia. Ce căutăm prin Siria. De ce are trecere Diaconescu la madam Clinton, ce a căutat Băsescu la Paris.

UE, aia veche, mai ales Germania, joacă la două capete, pe de o parte nevoia de energie asigurată de Rusia, pe de altă parte nevoia de siguranţă asigurată de US. Noi am apucat-o pe calea US pentru că ne permitem şi pentru că Preşedintele Băsescu este un om care, ne place sau nu, chiar se ţine de axa aia de care am râs. Cu energia o scoatem la cap, mai ales că în vremuri de criză consumul scade şi avem timp să ne jucăm cărţile.

Nu e de luat în totalitate în serios dar nici de neglijat.




În sprijinul teoriei stă interviul ăsta şi articolul de aici. Situaţia din Pakistan e confirmată aici. Obama se implică, US începe atacuri chiar pe teritoriul Pakistanului. Coreea de Nord se distrează. În timp ce Iranul e încă departe de bombă Coreea e la al doilea test reuşit. Înlăturarea sistemului comunist nu ar stârni decât uşurare. Dar nu se întâmplă. Toată lumea dă declaraţii. În privinţa Iranului, Secretarul Apărării, Gates zice că nu are sens bombardarea instalaţiilor iranieine.

Posibila scădere a dolarului are efecte negative mai ales asupra Rusiei care vinde resurse energetice pe dolari şi asupra Chinei care exportă în dolari şi are rezerve uriaşe de dolari. Să nu uităm că US este tehnologic cu 10 ani înaintea tuturor iar agricultura US este cea mai eficientă. Relansarea US se poate baza pe un preţ mic la energie, exporturi ieftine, consum intern şi avans tehnologic. În detrimentul Chinei şi Rusiei. Ce doresc ruşii şi ce zicem noi.

Lucrurile se complică şi noi suntem în linia întâi.

Al doilea pas

LiaLia face al doilea pas în campania de strâns lucruri pentru copiii năpăstuiţi.

Site-ul Oameni darnici este locul unde fiecare poate să se informeze cum să ajute cu hăinuţe, încălţăminte, obiecte de igienă personală sau chiar bani.

Vă rog de la început să nu-mi spuneţi că nu se poate, că e inutil sau că vrem să furăm banii. E cel mai simplu să critici. Cine nu are încredere are tot dreptul să nu participe.

Nu suntem ONG, nu suntem susţinuţi de Stat, presă sau mai ştiu eu cine. Şi nici cu Andreea Marin sau Mihaela Rădulescu n-am vorbit.

Rezultatele primului pas puteţi să le vedeţi aici.

Banerele campaniei sunt aici.

Responsabilitate, adevăr, soluţii

"În consecinţă un Guvern ori aplică o lege adoptată de Parlament, ori îşi dă demisia şi pleacă acasă. Numai în România un Guvern în loc să fie practic executantul legilor Parlamentului, se transformă în stăpânul Parlamentului... Nu avem nevoie de un prim ministru care să sfideze legile ţării. Avem nevoie de un prim ministru care să execute legile votate de Parlament. Dacă poate rămâne, dacă nu pleacă acasă... Un Guvern ori aplică legea, şi repet, ori pleacă acasă. Nu poate să aplice legea? ... Pleacă acasă şi lasă pe cei care pot respecta legea şi Constituţia ţării.

Acum, când era vorba de aplicarea uni legi pentru o importantă categorie socială de care depinde viitorul educaţiei din România, pentru că dacă vrei să ai educaţie nu poţi să ai profesori prost plătiţi şi să le pretinzi performanţă. Poţi să le pretinzi performanţă, într-adevăr, plătindu-i decent şi cerându-le să facă reformă şi educaţie de calitate.

In democraţie şi în ţările democratice sărăcia se eradichează prin educaţie. Ţările care au probleme investesc în educaţie pentru a ieşi din sărăcie. Investesc în educaţie prin salarii mai bune pentru profesori, prin clădiri, prin infrastructură educaţională. Acum este timpul să investim şi în infrastructura educaţională.

...Aşa se vor da bani, eliminând risipa şi dispreţul faţă de banul public şi făcând reformă şi în educaţie, şi în sănătate şi în domeniul administraţiei publice. Cu aceste condiţii, repet, putem avea resurse financiare. Şi acea fantomă, a crizei, poate fi stăpânită cu măsuri raţionale de reformă, de tratare decentă a acestor categorii sociale care au nevoie de susţinere financiară."

Sunt perfect de acord cu autorul. Cine e acesta? Am scos câteva cuvinte care dădeau răspunsul.

Sursa

După 110 ani

10 paşi

1. 14000 de locuinţe ANL scoase la vânzare. Preţ mediu 40000 Euro.

2. Se bagă gogoaşa subprime pe banul statului, aia cu garantarea a 80 de procente din credit prin programul "Prima casa".

3. Preţurile cresc.

4. Vine evaluatorul "independent". Se uită la piaţă, se uită la casele ANL şi zice că face cam 60000 de euro, în medie, o casă ANL.

5. Porneşte năvala celor de la ANL spre bănci. Fără avans. Statul pune mâna pe 840 de milioane de euro. Pogea are bani de joacă încă o lună.

6. Băncile dau credite ca la vadu' lat. Chiar cu procente mai jos la dobândă că nu-i o dramă. Avans mic, rată mare, riscuri mari.

7. Ne mai târâim vreo 2 ani prin criză, o zice Stiglitz, nu eu. Pogea ne lasă în pace.

8. Băieţii îndatoraţi nu mai plătesc. Sunt executaţi de bancă, aceasta are de recuperat doar 20 de procente din împrumut. Scoate casa cu 15000 de Euro şi află de licitaţie cine trebuie. Adică "băieţii deştepţi". Preţurile oricum au scăzut pe la 30000 de Euro.

9. Statul dă băncilor ceva sute de milioane de euro. Numai că viitorul Pogea se împrumută că n-are de unde să plătească atâta amar de bani, actualul Pogea a păpat tot. Se împrumută la bănci, unde altundeva?

10. Ăia rămân pe drumuri şi cu banii luaţi. Cine trebuie vinde casa cu 30000 şi se produc cateva sute de milioane pentru "băieţii deştepţi". Toată lumea e fericită.

Redistribuirea depinde doar de procentul din locuitorii ANL care nu o să fie în stare să plătească. Şi uite aşa se redistribuie averea Statului maselor largi populare sau mult mai puţin largi şi nepopulare . Şi băncilor.

O zi cu Guvernul Boc

Ministerul Abramburit al Educaţiei greşeşte, din nou, subiectele la teză. Subiectele, scrise incorect din punct de vedere gramatical, sunt, din fericire, transmise copiilor corect, dar nu peste tot. Abramburica brambureşte în campanie. Era la un bal al pensionarilor şi la o slujbă bisericească la Bistriţa Năsăud.

Pe Boc şi Pogea, plini de avânt electoral, i-a apucat garantatul creditelor ipotecare. Ceea ce face să crească artificial preţurile. Peste două luni, că până atunci se gândesc eroii noştri cum să bage gogoaşa asta imobiliară, o să vedem că de fapt nu se poate implementa din cine ştie ce motive. În loc să lase piaţa imobiliară în pace să se aşeze unde-i e locul, Pogea s-a hotărât că e bine să intervină şi s-o distorsioneze.

Pogea, dacă reuşeşte să pună şi această năzbâtie în practică, începe o criză subprime, pe banii contribuabililor. Şi mai reuşeşte să vândă supraevaluate casele ANL, repede, ca să facă rost de bani peşin pentru următoarea năzbâtie.

Se recunoaşte că măsura se adresează celor care nu se califică la credit. Populism iresponsabil. Pogea a învăţat să copieze. Copiază începutul viitoarei crize prin care o să treacă România. Mai bine ar copia nişte măsuri anticriză pentru criza asta pe care o are în păstorire.

Ministerul Sănătăţii pune pacientul să-şi plătească o parte din dramele care se petrec cu el prin spital şi spionează medicii să nu ia şpagă. Ok, dacă-mi plătesc apendicita de ce nu se scade procentul din impozitele mele care se duc spre acest minister? Şi facem pariu că spionii lui Bazac o să ia şpagă de la doctori ca să nu-i pârască.

Sindicatele din energie fac grevă pentru că instituţiile din domeniu n-au bugetele aprobate pe acest an. La sfârşitul lui mai. Pentru că Videanu şi neobositul Pogea nu le-au semnat. Videanu e la Moscova să renegocieze preţul la gaze cu Gazprom. În momentul când Rusia trage în noi cu tot ce are. Sindicaliştii spun că se ia lumina.

Elena Udrea dă interviuri la televizunea bisericoasă Trinitas şi promovează turismul religios şi turismul de urmărire a animalelor mari din pădurile patriei. De ce nu şi animalele foarte mici? Parcă văd sute de nemţi stând pe vine lângă muşuroaiele de furnici de-a lungul şi de-a latul câmpurilor nelucrate ale frumoasei noastre ţărişoare.


REALITATEA.NET - Elena Udrea vrea să promoveze turismul religos

Şi are dreptate, în România orice vis e posibil dar nu se materializează.

Un alt urmărit de DNA pentru furt din banii de la UE a fost înscăunat la Mureş ca şef la APIA.

Când credeam că nimic nu se mai poate întâmpla, Emil Boc loveşte necruţător şi o detronează pe Madam Udrea.

"Emil Boc: -Yes, but you know, aviara gripa...
Risto Meskus: -I'm very healthy!". Bietul om.



Ce-mi place Guvernul României.



PS Fostul şef al Jandarmeriei, Lucian Pahonţu, actualmente şef la SPP, şi-a pus subordonatul să "îmbunătăţească" nişte tablouri de patrimoniu, peste voinţa acestuia, prin ordin. Că nu-i era satisfăcut simţul estetic. De când are Jandarmeria pictori în dotare? Ăsta nu intră în patrimoniul lui Boc, dar merită adus şi el în panoplia unei singure zi trăite în România.

Statul ca haiduc

"Impozitarea este mai mult decât jumulirea unei gâşte. Adică este arta de a obţine cel mai mare număr de pene cu cel mai mic număr de ţipete." J. B. Colbert

Am descoperit aici un articol semnat de Cosmin Marinescu care m-a uns pe suflet.

Doar un citat.

"Este lesne de recunoscut că fiscalitatea împarte societatea în două mari categorii sociale concurente, după cum a demonstrat John C. Calhoun în al său Disquisition on Government. Chiar dacă, formal, toţi avem calitatea de „contribuabil", totuşi, din punct de vedere economic, unii sunt mai contribuabili decât alţii. Este vorba, pe de o parte, de cei care îşi dobândesc veniturile din sectorul privat (plătitorii neţi de impozite), care sunt dependenţi de piaţă, de satisfacerea preferinţelor consumatorilor. Pe de altă parte, este vorba de cei remuneraţi din bugetele publice (consumatorii neţi de impozite), precum şi de cei ale căror câştiguri provin din „afacerile" cu statul, care nu sunt subordonaţi pieţei, ci preferinţelor birocraţiei statale."

Ar însemna să masacrez articolul dacă-i fac un rezumat. Şi ştiu că n-o să placă tuturor. Pentru că spune adevăruri despre societatea în care trăim.

Populismul e mort

Am stat câteva zile să încerc să înţeleg ce se întâmplă în politica românească. Importante sunt faptele, interviurile, dezvăluirile, palavrele referitoare la Traian Băsescu. Inclusiv cele făcute sau spuse de el.

1. Traian Băsescu ne comunică faptul că nu se luptă cu cei doi candidaţi, siniştri prin incompetenţă, apariţie sau discurs. Corect.

Duşmanul său real chiar este criza. Omul şi-a asumat un proiect politic, absolut aberant, PSD-PDL, pe care-l regretă, proiect care nu se poate autosusţine din lipsă de competenţă. În principiu a PDL. Boc, Pogea, madam Udrea superfinanţată, Videanu lipsă, şi restul nu performează şi aduc PDL-ului şi lui Traian Băsescu voturi în minus, zilnic. Această incompetenţă funciară a PDL există din cauza fostului preşedinte PDL, Traian Băsescu. S-a înconjurat de incompetenţi pentru că sunt obedienţi sau chiar pupincurişti. De altfel pupincurismul face ca susţinerea PDL să fie de genul, mă critici, eşti împotriva mea, fără dialog. Băsescu, mai inteligent decât susţinătorii, încearcă să se autovalorizeze prin lipsă. Nu mai sunt eu, vă descurcaţi cu restul sau cu Boc. Doamne fereşte!

2. PSD se răţoieşte, cu o imagine gonflată, penibilă, la Guvernul din care face parte. Geoană doreşte PSD în afara Guvernului, de care să se dezică. Baronii PSD nu vor să plece de la putere. Lupta internă e grotescă, atâta vreme cât Vanghelie a devenit un om care face jocurile. Dacă Vanghelie şi reprezentantul său, Mircea Geoană, se dau opozanţii propriului Guvern nu fac altceva decât să se decredibilizeze şi mai mult. Geoană nu înţelege subtilitatea evenimentelor. El ştie una şi bună. Geoană Preşedinte! Trebuie să schimbe atâtea într-un timp atât de scurt încât e aproape imposibil să redevină, sau să devină, credibil. Iar eticheta e definitivă şi de nedezlipit. Dacă Nea Nelu ştia că o să trebuiască să-l susţină pe Geoană la Preşedinţie tăcea. Acum e prea târziu.

3. PNL, actualmente reprezentat de Crin Antonescu, o umbră a imaginii Brătienilor, plin de bube după imaginea lăsată de Guvernul Tăriceanu, se află în treabă şi propune în Parlamentul Europei persoane ca Norica Nicolai. Pot să închidă şandramaua, principiul e bun, utilizatorii acestuia depăşiţi de realitate şi interese. Dacă şi candidatul stă la cafele când trebuie să performeze public ce să cerem? Dacă Patriciu nu face ceva ordine o să intre în istorie, PNL-ul nu el. O să-i salveze Patriciu. Cu bani. Şi cu măturarea lor din politică. Sau cu folosirea lor pe post de balama politică, mult mai probabil.

Băsescu pune întrebarea "Dacă nu eu, atunci cine?".

Cristian Diaconescu
Mihai Răzvan Ungureanu
Daniel Dăianu
Klaus Werner Johannis
Mugur Isarescu
Ion Ţiriac

Mi-au trecut prin cap aleator şi nu ţin cu niciunul dar în turul doi contra lui Băsescu l-aş vota. Pe oricare.

Toate aceste nume pot să aducă României puţină normalitate sau, măcar, decenţă. Nu-l văd pe Dăianu cu clop la Sâmbra Oilor sau pe Diaconescu dansând pe terase sau pe Isărescu bând din sticlă pe scenă. Cum nu-l văd pe Johannis folosind expresia "găozarule", pe Ungureanu rechiziţionând telefoane sau pe Ţiriac cu Gigi la şpriţ. Din păcate niciunul din cei enumeraţi de mine, sau alţii posibili, nu participă la circoteca alegerilor prezidenţiale. Şi atunci rămânem cu Băsescu. Pentru că restul sunt nuli.

Votat de 12 la sută din electorat, ca răul cel mai mic. Cine crede că nu participă sau nu câştigă cu actualii candidaţi e pur şi simplu lipsit de simţul măsurii. Dacă nu dăm faliment între timp. Cel mai mare duşman al candidatului Traian Băsescu este Guvernul Boc.

Toate partidele greşesc bazându-se pe cei care merg la vot în mod automat din diferite motive partizane şi pe pomeni. În afara acestora există 70 de procente care stau acasă. Care pot să măture orice strategie a oricui dacă oferta e credibilă. Sau măcar decentă.

Populismul e mort. Încă niciun partid politic n-a înţeles. Dar asta presupune să devină credibili, să aibă programe, să producă şi altceva decât măscărici simpatici. Şi să-şi asume responsabilităţile. Doar Traian Băsescu s-a prins şi de aia-şi toarnă cenuşă în cap. Încearcă, încă o dată, să se reinventeze ca om responsabil. Greu dar nu imposibil. Are deja un pas în faţă.

Aiureli diplomatice

Să-l cităm pe Traian Băsescu.

"Un tratat de frontiera cu Moldova ar face din presedintele Romaniei un partener cu Ribbentrop si Molotov."

Această afirmaţie era valabilă în perioada 23 august 1939, data semnării Pactului Ribbentrop-Molotov, şi 22 iunie 1941, data atacului Germaniei asupra URSS. După această dată, respectivul act a devenit doar o foaie de hârtie din arhivele istoriei.

În urma semnării Tratatului de Pace, de la Paris din 10 februarie 1947 graniţele europene au fost stabilite şi garantate de URSS, Franţa, Marea Britanie şi Statele Unite. Graniţele pe care le are România azi.

Articolul 4 "The state frontier between the Union of Soviet Socialist Republics and Romania, established by the Soviet-Rumanian Agreement of June 8 1940, is restored."

Faptul că nu mai există URSS nu înseamnă că respectivul tratat de la Paris este caduc. Sau că respectarea graniţelor actuale e o chestie cu care ne putem juca diplomatic.

Că între timp a apărut o Republică Moldova e altă mâncare de peşte. Graniţele ei cu România sunt moştenite de la destrămarea URSS.

Nu cred că aducerea Pactului Ribbentrop-Molotov în discuţie e mai mult decât un artificiu electoral.

Mâine Preşedintele Ungariei face referinţă în relaţia cu România la Dictatul de la Viena. Cum e?

Hârtiile zboară din Ambasada Austriei ca potârnichiile, relaţiile cu ruşii se tensionează continuu. Cu Moldova nu mai avem relaţii diplomatice dar încercăm acapararea ei prin acapararea cetăţenilor, pe persoană fizică. Apar scenarii apocaliptice de scindare a României.

Se petrece ceva, şi nu e ceva bun.

Insomnie

A fost criza declansata intentionat? Este o intrebare pe care conspirationistii de pretutindeni si-au pus-o si inca nu au ajuns la un raspuns satisfacator. Daca da, atunci cu ce scop? Cine are de cistigat? Cine are de pierdut?

Daca admitem teza intentiei, atunci nu avem incotro decit sa admiram maiestria magistrala, forta bruta si capacitatea intelectuala aproape imposibil de imaginat a celor care au pus-o in aplicare. La prima vedere, o astfel de operatiune ar fi mult prea greu de pornit, de mentinut dar mai ales de controlat. Cine ar avea atita capacitate incit sa gindeasca cele mai mici detalii, astfel incit sa mearga in directia dorita si sa nu divagheze de la scopul propus? Cine ar avea o atit de profunda cunoastere a mecanismelor intime ale psihologiei umane, astfel incit sa stie cind si unde sa intervina, pentru a obtine efectul dorit? Doar citeva intrebari retorice, pentru care conspirationistii cei mai fanatici stiu raspunsul, la fel de sigur cum stiu ca apa este doua treimi hidrogen si o treime oxigen. Sau era invers?

Hai sa comparam cu criza din ‘29 si efectele ei de dupa, nu cele din timpul crizei, care stim cit de dramatice au fost. Ce masuri s-au luat atunci si au ramas valabile si pina in ziua de azi? Cel putin pe hirtie:

1. Ajutorul de somaj (nu exista de nici o culoare)

2. Garantarea depozitelor bancare (la fel, inexistenta pina atunci)

3. Program de munca de 8 ore

4. Salariu minim garantat



Cam astea ar fi, printre cele mai importante. In mod evident, din aceasta sumara enumerare se vede ca zilele economiei Dickensiene au luat sfirsit. Zilele acelei economii in care toata lumea muncea cite 16 ore pe zi, pe ceva maruntis. Acum doar citiva mai muncesc in acest fel si acest tip de munca infernala este exceptia, nu regula.

S-ar fi gindit cineva la aceastea inainte de criza? Probabil ca da. Ar fi fost cineva dispus sa le implementeze? Cu siguranta nu. De ce? Pentru ca toate acestea costa bani. Bani multi. Bani pe care minuitorii de capital nu ii scot din buzunar cu usurinta, pentru ca un bussiness nu este o societatate de binefacere. Din punctul acesta de vedere, social, criza din ’29 este la fel de importanta ca si revolutiile europene din secolul 19, incepind cu 1789 (stiu, e in secolul 18, dar cam de pe acolo a inceput dansul. In fine, dansul a inceput mult mai devreme, cu cruciadele, dar de ce sa ne complicam?!)

Acum, ca am luat in calcul efectele pe termen lung si am vazut ca au fost pozitive, putem sa ne intrebam cam care ar fi fost mecanismul prin care s-ar fi putut initia si sustine aceasta, sa-i zicem, revolutie. Metoda principala, daca e sa ne luam dupa ce zice Murray N. Rothbard, a fost inflatia. Inflatia introdusa prin diverse mecanisme si instrumente de piata monetara, pe care el le identifica si analizeaza, toate aflate la dispozitia exclusiv a institutiilor financiare ale statului (statul americat, capul rautatilor. Rothbard zice ca nu e chiar asa si ca vina trebuie gasita in alta parte, dar nimeni nu prea stie amanuntul asta). Inflatia a inceput in anii '20 si a continuat timp de un deceniu, cu adinciri si atenuari, pina in anul fatidic ’29 cind nu s-a mai putut sustine si bursa a cazut. Deci, in ipoteza unei intentii, totul a fost cit se poate de simplu si absolut infailibil: introduci ispita si lasi restul pe seama lacomiei umane. Magnific de banal.

De ce a fost criza din ’29 atit de severa? Panici, recesiuni si depresii mai fusesera pina atunci. Atunci ce a fost atit de diferit la aceasta recesiune, in particular? Ei bine, in aceasta recesiune, masurile testate in toate celelalte recesiuni anterioare nu au mai fost aplicate: lasarea libera a pietei, reducerea cheltuielilor si taxelor guvernamentale, permiterea scaderii preturilor si a salariilor pina la noul nivel de echilibru, permiterea falimentului acelor afaceri care se dezvoltasera nesabuit, minate de easy credit si free money. Cam astea au fost masurile care au functionat de fiecare data inainte, fara gres.

In locul acestor masuri, presedintele Hoover a modificat legile falimentului, impiedicind practic lichidarea rapida a investitiilor proaste, a blocat scaderea salariilor si a preturilor, a sustinut cu sume uriase de bani banci si intreprinderi falimentare, a investit sume colosale in agricultura, avind ca efect productii record dar in total dezacord cu nevoile pietei, astfel incit cantitati impresionante de cereale, bumbac, lina si alte produse fermiere au ajuns sa fie donate pina la urma catre Crucea Rosie. De asemenea, tot in incercarea de a mentine preturile ridicate la produsele fermierilor si manufacturierilor americani, a introdus taxe vamale prohibitive, iar pentru a mentine salariile la nivele ridicate a interzis imigratia, acuzind imigrantii ca prin insasi prezenta lor pe piata muncii fac un deserviciu muncitorului american, prin scaderea salariilor sub o valoare “corecta”.

Cum s-a iesit din criza? Pina la urma masurile "energice" si "decisive" luate de politicienii americani nu au mai putut fi sustinute si mecanismele normale ale pietei si-au spus cuvintul prin scaderea masiva a preturilor, a salariilor, falimentarea intreprinderilor subrede, etc., care au inceput sa se vada dupa venirea noului presedinte Roosevelt, cu planul sau de redresare, care a adus, printre altele, masurile pe care le-am enumerat ceva mai sus, inainte de a ma pierde in povestea asta alambicata.

Ca o concluzie a crizei din ’29: criza a fost generata de politicieni, tot de ei a fost agravata si a fost rezolvata de piata. Si, sa nu uitam, de Razboiul cel Mare.

Acum, sa ne uitam putin la criza din anul de gratie 2008. Ce stim despre ea so far? Ca s-au dat bani usor, easy credit si free money, bani pe care tot omul i-a bagat in case pe care nu si le permitea. S-au dat bani usor pentru achizitionarea de bunuri de consum: masini de spalat, aragaze, frigidere, masini mici, etc., iar instrumentele prin care acesti bani s-au dat au devenit atit de complicate incit nimeni nu a mai stiut sa le tina socoteala.

Intr-un cuvint: inflatie. Inflatie pornita tot de catre politicieni, de pe vremea lui Mr. Reagan incoace, continuind cu Mr. Bill “I did not have sex with that woman” Clinton si terminind cu Mr. Bush Jr. Lacomia umana a functionat perfect si de data aceasta, ducind la criza pe care o traim si o vedem acum.

Cum si cind se va termina? Nu stiu sa va spun. Care vor fi efectele pozitive? Efectele pozitive au inceput deja sa se vada, chiar daca nu sint luate in seama foarte serios.

1. Micsorarea poluarii

2. Introducerea tehnologiilor bazate pe energii alternative

3. Bani mai multi pentru cercetare (mai ales spatiala)

4. Reformarea sistemelor federale americane, ajunse la forme ridicole



Punctele 1 si 2. Le-ar fi vazut cineva posilibile atita timp cit marile companii petroliere si producatoare de masini erau pe pozitii puternice? In nici un caz. Forta si influenta cartelizata pe care aceste companii o aveau au fost acuzate in nenumarate rinduri ca pun bete in roate introducerii de energii alternative la nivelele dorite si necesare pentru reducerea poluarii. Gigantii de ieri, catelusii de azi, ajunsi in postura de bieti cersetori la mila statului, au fost redusi la tacere.

Punctul 3. In momentul in care se arunca cu trilioanele de dolari, ce mai conteaza un trilion in plus sau in minus pentru crearea unui program spatial capabil sa ajunga cit mai departe? Pe cit punem pariu ca asta se va intimpla in continuare?

Punctul 4 deja a inceput, Mr. Obama anuntind azi reforma sistemului medical, care ajunsese la performante ridicole. O singura analiza de singe de nu stiu de care costa mii de dolari. Come on! Are you kidding me?!?!

Alte puncte pozitive? Probabil ca vor mai aparea, in perioada care va urma, daca vom apuca sa le vedem. Daca e sa ne luam dupa criza din ’29, sacrificiile vor fi mari si foarte, foarte grele.

Deci. Teoria conspiratiei sau sicanele evolutiei umane? Run to the hills sau mai stam prin preajma?

Prin curtoazia lui Jean Claude

Numai pentru tocilari

Partea goală a paharului

Mircea Vanghelie sau Marian Geoană

Joi, 14 mai 2009, apoteotic, sprijinit de corifeii partidului, Mircea Geoană s-a lansat a treia oară în campania prezidenţială, care începe peste 6 luni. În ritmul ăsta mai putem avea parte de vreo 4 lansări.

Am priceput. Mircea Geoană candidează la Preşedinţia României. E imposibil să votezi un asemenea personaj. Ridicol până la limita penibilului. Ion Iliescu o ştie. De aia a avut nevoie de un sfert de oră până să-l declare, nu fără ironie, candidatul partidului.

Lozinca lansării, ca şi la PNL, "Jos Băsescu!". Exprimată în cel mai josnic mod cu putinţă de Adrian Năstase. Personajul cel mai lugubru al politicii româneşti, a reuşit să-l depăşească şi pe Ion Iliescu.

Cele trei lansări precum şi alte fapte m-au convins să nu-l votez chiar dacă ajunge cu Nati Meir în turul doi.

Motivul nu este el, este Marian Vanghelie, omul providenţial al PSD-ului. Viitorul om de lângă scaunul preşedintelui.

Interviul halucinant dat de Marian Vanghelie ziarului Gândul m-a convins că Geoană este mult mai periculos pentru România decât Nati Meir sau Gigi sau Vadim.

"Dar peste zece ani mă văd în orice poziţie. Luaţi-mă în calcul atunci. Acum nu mă grăbesc. Dar în acest interval, uitându-vă pe harta României, puteţi fi sigur că pot ocupa orice tip de poziţie."

Cei trei sunt un grup de păcălici politici. Mircea Geoană se sprijină pe Marian Vanghelie care acaparează, conştient fiind, puterea în PSD, Geoană e doar o imagine a viziunii pentru România pe care o are Marian Vanghelie.

Nu cred că România, cu toate păcatele ei, merită atrocitatea de a fi condusă de un interpus al lui Marian Vanghelie.

Nena - 99 Red Balloons Lyrics - Watch the top videos of the week here

- 6.4 procente din PIB

O cifră mult mai mare decât cea de -4.6 care este preconizată pe întreg anul. Atâta e scăderea economiei pe primul trimestru faţă de T1 2008. Un an agricol prost poate să conducă la ratarea cifrelor stabilite cu FMI şi încetarea acordului cu acesta. De acum avem nevoie numai de veşti bune, mai curând decât veşti, de cifre.

Bugetul de Stat e în mod clar în dificultate. Cifrele nu mint, degeaba încearcă Mugur Isărescu să dea încredere.

Dacă Guvernul Boc mai pedalează mult pe ideea că un bun câştigat nu poate să fie abrogat o să intre în faliment. Legea salarizării unice vrea să aducă salariile mici din sistemul public la 1/15 din cele mari şi asta în nu ştiu câţi ani.

Eu cred că azi, mâine ar trebui să facă salariile mari de 15/1 faţă de cele mici. Altfel ajungem ca Letonia.

Şi aşa salariile din mediul public sunt mai mari decât cele din mediul privat. La fel şi cu pensiile aberante. Trebuie scăzute. Fără milă.

Acum nu mai poate nimeni să spună că n-avem criză. Dacă e vorba de solidaritate aşa trebuie înţeleasă, nu prin transferarea întregii poveri pe economia privată. Care deja a încasat creşteri de taxe. Ea e deja solidară, şi nu face greve. Doar se contractă. Se adaptează condiţiilor interne şi externe. Economia se scurge printre degetele lui Pogea pentru că n-o înţelege. Poţi să încerci să iei 7 piei de pe ea, o să treacă la negru, o să se mute, o să se adapteze prin scăderi de salarii şi prin şomaj. O să revină atunci când o să aibă o fiscalitate sau condiţii şi facilităţi mai bune.

Iar planul anticriză, care nu există, trebuie împrumutat, prin copiere, de la ţările unde astfel de planuri au dat rezultate. Şi pus în practică, acum, nu de la 15 iunie sau din 2010.

Este absolut necesară mobilizarea lui Boc, Băsescu, Geoană, Pogea, Nica, Isărescu şi cine mai e pe acolo şi trecerea la măsuri concrete. Chiar cu consecinţe sociale în mediul bugetar. Unde sunt banii accesaţi până acum? Proiectele pentru care urla Boc în februarie că dă afară nu ştiu câţi funcţionari?

Dacă Uniunea ne taie banii din cauza lipsei de reforme în Justiţie poate înţelege şi clasa politică necesitatea integrării reale în UE nu doar mimarea acestei integrări. Pentru că lipsa banilor o să adâncească şi mai mult rahatul în care ne scăldăm.

Să vedem ce face leul.

Propagandă

Sub titlul "Democraţia este şi recunoaşterea vocii care spune adevărul" apare acest pasaj:

“Tocmai aceste evenimente lipsite de precedent dau măsura mizei legate de preşedintele Băsescu – o asemenea coalizare de forţe împotriva unui om care, dacă e să judecăm după criticii săi, n-a făcut mare lucru. Dacă nu a făcut, înseamnă că e inofensiv. Dar dacă e inofensiv, de ce o asemenea coalizare enormă împotriva sa? El a vorbit, a arătat cu degetul şi a ameninţat.

Sunt aceste lucruri suficiente ca să explice o asemenea mobilizare de ură împotriva sa? Evident, nu. Pentru cei care s-au coalizat împotriva sa e foarte important ca în locul său să se afle un om de-al lor. De ce e atât de important? Ca de obicei, plutim în incertitudine. Numai cine cunoaşte aranjamentele din culise poate evalua în mod corect care e miza şi de ce e atât de important ca Traian Băsescu să fie înlăturat. Singurul fapt cert este că toţi cei care îl vor ieşit din joc sunt ei înşişi nedemni să ia parte la joc”.

O parte dintr-un interviu cu Horia Roman Patapievici din Revista 22 din 12 mai 2009.

Pentru a-l lămuri pe domnul Patapievici, miza este accesul la resursele financiare ale Statului.

Argumentul coalizării împotriva lui Băsescu, omul care vrea să distrugă sistemul ticăloşit, nu este nou, aparţine lui Gabriel Liiceanu şi este din vremea Referendumului pentru demiterea Preşedintelui. Şi atunci era valabil. Măcar în opinia a 75 la sută din cei care au mers la vot.

Traian Băsescu a scos din orice logică acest argument când împreună cu Mircea Geoană a pus la cale "monstruoasa coaliţie" PDL-PSD care ne guvernează şi pe care o conduce de facto.

Nu există o coaliţie a forţelor politice împotriva lui Traian Băsescu. Traian Băsescu conduce o coaliţie a forţelor politice care însumează 75 la sută din clasa politică. Şi se poate împăca relativ uşor până şi cu Viorel Hrebenciuc pe care-l "dispreţuieşte profund". Campaniile electorale în care ne aflăm "justifică" orice atacuri dar nu rup Guvernul. Nimeni nu vrea să plece de la Putere.

Mai vrea Traian Băsescu să distrugă "sistemul ticăloşit"? E retorică întrebarea.

Doar titlul articolului rămâne valabil. Să-mi aduc aminte cum susţinea Traian Băsescu că nu l-a anunţat Tăriceanu că nu se pot mări salariile profesorilor. Doar de trei ori.

Asta nu înseamnă că iau apărarea PNL. Doar încerc să restabilesc adevărul. Sau să-mi aduc aminte de declaraţia Preşedintelui Traian Băsescu vis a vis de Popoviciu? Contestată de Monica Macovei. Mai am exemple dar nu folosesc.

Cam aşa ne vede Germania, care nu mai vrea să finanţeze corupţia românească. Lupta anticorupţie, singura care putea, sau poate, salva această ţară a rămas o vorbă goală.

După cinci ani Traian Băsescu poate să-şi asume rezultatele acestei "lupte". Sau să declare că a fost învins de sistemul ticăloşit. Sau că s-a aliat cu el. Sau că nu erau decât vorbe de campanie electorală şi, aşa cum sunt acum atacurile împotriva lui de azi, fac parte din scenariu.

Adrian Năstase n-a ajuns în faţa judecătorilor. Există răspundere ministerială pentru deficitul lăsat de Tăriceanu? Dacă nu există înseamnă că e doar incompetent. Să-mi aduc aminte cine l-a desemnat?

Domnule Patapievici, vă uitaţi la un film prost în care, ca şi mine, sunteţi un figurant. Traian Băsescu face parte din scenarişti. Traian Băsescu nu e inocent, doar este, pe moment, şeful haitei, masculul alpha ca să folosesc expresii de nivelul Dvs. intelectual. Şi o să rămână în această poziţie. Şi Năstase n-o să ajungă în faţa Justiţiei iar Tăriceanu n-o să răspundă pentru deficit.

Democraţia chiar este şi recunoaşterea vocii care spune adevărul, fără să omită părţile care nu-i plac. Altfel e propagandă.

Mircea Geoană sprijinit de Marian Vanghelie

Vântul a bătut mai tare de data asta

Să zicem că în US şi în restul lumii nu exista criza financiară, transformată acum în economică. Că lumea, în afara noastră, mergea ca pînă acum.

Să mai presupunem că Guvernul Tăriceanu nu dădea, în mod iresponsabil, tuturor clienţilor politici ai PNL şi PSD ce mai era prin vistierie şi ceva în plus, vreo 3 procente din PIB. Şi rămânea la cele 10-13 procente cinstite în opţiunile electoratului, restul fiind cumpărate cu deficitul bugetar în cauză. Eu nu uit că PNL a stat la guvernare doi ani cu ajutorul PSD. Şi PSD a cumpărat voturi cu deficitul bugetar în cauză.

Exista sau nu o criză economică în România? Aveam creştere economică anul ăsta? Aveam nevoie de împrumuturi? Creştea şomajul? Creştea inflaţia?

Eu cred că da, aveam criză. Noi aveam propria noastră bulă imobiliară. Nu aveam nevoie de bula americană.

De asemenea împrumuturile, mai ales cele cu buletinul, erau mult prea uşor de obţinut. Consumerismul implementat ne ducea pe calea pierzaniei. Lipsa de educaţie economică a populaţiei, "facilităţile" în obţinerea creditelor au condus milioane de români la îndatorarea iresponsabilă. Cetăţeni care acum nu sunt în stare să plătească. Băncile sunt responsabile de acordarea creditelor în mod iresponsabil în măsura în care profiturile depăşeau visele oricărui manager din lumea civilizată. Şi populaţia care n-a priceput că-şi vinde viitorul pe zeci de ani.

Un alt factor pe care-l consider responsabil de o criză pur românească este productivitatea scăzută. Suntem de câteva ori mai puţin productivi decât lumea occidentală. Motivele sunt multe, de la lipsa tehnologiei la, mai ales, lipsa managementului eficient.

Lipsa de investiţii majore făcute de Statul român în ultimii 20 de ani blochează dezvoltarea, de la lipsa infrastructurii la lipsa investiţiilor în agricultură, să zicem irigaţii.

Un factor devastator pentru economia României, pe tot parcursul celor 20 de ani, este iresponsabilitatea politică, de care este vinovată întreaga clasă politică, minciunile şi măsurile iresponsabile luate sub presiunea rezultatelor electorale au făcut ca măsuri necesare să nu fie adoptate iar măsuri pur populiste să aibă succes. Şi nu există om politic care să nu fie vinovat de această meteahnă.

"Dezvoltarea" firmelor strâns legate de Stat, prin legături nu tocmai ortodoxe, ca să nu spun ilicite, a dat o falsă impresie de soliditate a lumii economice româneşti. Cazul e tipic, vezi criza economică a Asiei de Sud-Est din 1997. Aceeaşi situaţie cu rezultate dezastruoase pentru ţările în cauză. Şi căderi de PIB mult mai mari decât cele preconizate pentru noi. Asta uitând privatizările absolut "neinteresate" de care avem parte de 20 de ani.

Să fim serioşi, creşterea noastră economică a fost o creştere bazată pe consum, pe credit. Ca orice credit acesta trebuie plătit. Şi a venit vremea scadenţei. Care venea indiferent de criza mondială. E doar o scuză şi un factor agravant criza mondială. Realitatea ne aparţine.

Şi la edificarea crizei actuale au lucrat şi Guvernul Tăriceanu care, în vremuri de creştere economică n-a crescut taxele, şi Guvernul Boc care, în vremuri de contracţie economică, n-a relaxat fiscalitatea.

Ca de obicei am fost poziţionaţi împotriva vântului. Iar produsul de pe pantaloni e propria noastră operă, vântul a bătut mai tare de data asta din cauze externe nouă.

Bătea oricum împotriva noastră. Şi nu se opreşte acum. E doar o falsă impresie.

Realităţi româneşti

Marea majoritate se uită la persoana din stânga fotografiei, promisiunile electorale, în dreapta e realitatea iar personajul central, câinele, cu capul întors, e câinele de pază al democraţiei, presa.

PS De acum am poze, pentru mine şi Hotnews e gratis, restul trebuie măcar să citaţi sursa. Azi n-am chef.

Viaţa la ţară

Aici am citit un interviu despre viaţa la ţară. O viaţă la ţară la 25 de km de Bucureşti. Nu e chiar la ţară dar nici departe.

Ca de obicei pe Hotnews interesante sunt comentariile. De la opărit frustrate la ideologic ecologice.

Majoritatea habar n-au despre ce vorbesc, fie confundă Băneasa cu viaţa la ţară fie scot în evidenţă un sat de acum 100 de ani, replica hotărâtoare fiind WC-ul în curte.

Să vorbim despre realitate. La 250 de km de Bucureşti, 45 de km de Târgu Jiu. Chiar la ţară. N-am gaze, singurul lucru care-mi lipseşte din "civilizaţia" urbană. Centrul de butelii e la 40 de metri de casă. O să bage şi gaze primarul că se vrea reales. Dar trebuie aduse de la 30 de km.

E asfaltat totul mai puţin drumul judeţean pe care primarul doar l-a cârpit. Uliţele "pline de praf" nu există. Asfaltul a luat tot "farmecul rural". Sunt mai bine asfaltate uliţele decât Berceniul sau Pantelimonul. Pe banii UE.

Cofetăria are produse "ca la mama acasă" cu frişcă adevărată nu din tub. Nu discut despre brânză şi ţuică La magazin plăteşti cu cardul, dacă vrei. Am cumpărat un frigider şi cu aerele mele cosmopolite am întrebat dacă-l aduce acasă. S-a uitat la mine ca la un idiot şi mi-a spus, pe un ton superior, că bineînţeles. A venit şi m-a ajutat să bag frigiderul în casă, am vrut să-i dau nişte bani, mi-a spus că aia e treaba lui şi nu i-a luat. Mi-a fost ruşine de mine.

Toată lumea are antene de satelit şi internet. Într-o dimineaţă am ascultat o discuţie care m-a lăsat mut, o tanti cu broboadă explica, în mod corect, dar cu un stil inimitabil, suntem în Oltenia, cum se montează camera video la calculator.

Eram la benzinăria din sat să iau cărbuni de grătar când o tanti cu broboadă, alta decât cea din paragraful anterior, a venit pe scuter să bage benzină. Mă uitam prostit, a băgat benzină în cel mai natural mod cu putinţă, a plătit, s-a suit pe scuter şi a plecat. În afara mea nu era nimeni surprins.

Există sală de sport, şcoala e renovată, profesorii tineri. Nu ştiu cât de buni dar directorul, inginer ca meserie, a avut de angajat o profesoară de română şi a întrebat-o cine făcea parte din Şcoala Ardeleană, n-a ştiut, n-a angajat-o.

Primarul accesează fonduri UE de ani de zile, nu aşteaptă să vină cineva să-i spună s-o facă. Ca dovadă că se poate. Am avut treabă pe la Primărie, nu seamănă cu suma de feţe acre de prin Bucureşti, oamenii chiar vor să te ajute. Serviciul de salubritate costă 20 de lei pe an. Trece marţea şi ia gunoiul, proiect tot pe banii Uniunii, sper să nu greşesc.

Am călcat într-un cui, m-am dus la dispensar, şi ăsta renovat, mi-au făcut antitetanos imediat. În Bucureşti trebuie să baţi 5 spitale să-ţi facă o amărâtă de injecţie. Un prieten şi-a tăiat rău un deget, rău, cam atârna. S-a dus la dispensar, l-au bandajat şi l-au trimis la spitalul de la 9 km. Acolo a dat peste Ahmed, medic sudanez, l-a cârpit şi a reuşit să-i pună degetul la loc. Peste 2 luni în Bucureşti, la Colţea, i-au spus că mai bine nu-l puteau face nici ei.

De 1 Mai un prieten a vrut să facă o excursie în zonă, n-a găsit loc la pensiuni, totul era de mult ocupat. De fapt totul e ocupat cam tot timpul.

Cel mai important lucru sunt oamenii, mai calmi şi mult mai apropiaţi, majoritatea dintre noi habar n-avem cine stă pe palier cu noi. Acolo vecinii fac parte dintr-o comunitate. Râzi cu ei, plângi cu ei, cu bunele şi cu relele lor.

Nu e o lume idilică, sunt nenumărate lucruri de făcut. Dar se fac. Şi acolo şomajul face ravagii, oamenii au probleme, drame, nu există o egalitate reală de şanse cu cei din oraşele mari. Dar de fiecare dată când mă duc descopăr că s-a mai schimbat ceva în bine.

Cam asta e viaţa la ţară. Şi mai e un lucru de spus. Oamenii ăia n-au fost niciodată colectivizaţi şi asta cred că are importanţă. Pot să vă mai povestesc multe dar cred că e semnificativ. Şi comuna se cheamă Baia de Fier.

Poza e obţinută prin curtoazia vacii verzi.

Descentralizare

În sfârşit Guvernul Boc ia măsura corectă a descentralizării. Această hotărâre trebuia luată acum 15 ani dar mai bine mai târziu decât niciodată. Trecerea responsabilităţilor în plan local o să conducă la un control mai strict, la o mai mare implicare a comunităţii şi, în mod absolut cert, la o alegere mai corectă a proiectelor care necesită investiţii.

Cei care o să lucreze în cadrul unei comunităţi o să fie mult mai conştienţi că banii pe care-i primesc sunt chiar de la omul din faţa lor nu de la un îndepărtat Guvern. Iar omul în faţa autorităţii o să aibă mai mult curaj şi o să apeleze mult mai rar la atotputernica şpagă.

Ce poate să conducă la eşuarea acestui grup de legi?

Dacă descentralizarea se face fără păstrarea veniturilor în plan local nu e doar inutilă ci şi păguboasă. Lasă primarii cu o grămadă de probleme pentru care nu au veniturile necesare rezolvării şi decredibilizează şi ultima brumă de stabilitate pe care Statul o mai are.

Un alt pericol este lipsa controlului în luarea măsurilor pe plan local. Există posibilitatea proliferării abuzurilor şi măsurilor locale aberante. Ca taxa de drum din judeţul Constanţa.

De asemenea ideea descentralizării se bate cap în cap cu legea unică a salarizării bugetarilor. Autorităţile locale nu au niciun mijloc financiar de a atrage funcţionari, profesori, doctori competenţi în localitatea lor dacă salariile sunt unice pe ţară. Poate o să existe posibilitatea ca local să se poată acorda sporuri sau facilităţi. Rămâne de văzut.

Sper în reuşita acestei iniţiative. Şi sper într-o implementare a ei raţională nu pompieristică sau abuzivă. Doamne ajută!

Natură moartă cu campanie electorală

După lansările de catindaţi din ultimele zile, de un penibil greu de atins din întâmplare, sărbătoriri cu sarmale şi ode la taragot, mă simt dator să aduc contribuţia mea sordidului acestor zile.

Cei doi Obama de serviciu, Geoană şi Antonescu, se întrec în a-l trimite pe Băsescu la coşul de gunoi al istoriei. Momentul e prematur şi demersul lor un avorton născut cu 6 luni prea devreme. Nu o să reuşească niciunul s-o ţină langa cu "Jos Băsescu!" 6 luni, o să plictisească pe toată lumea. Timingul e totul într-o campanie.

Crin Antonescu, secondat de noua Ană Pauker penelistă, au lansat sute de epitete injurioase la adresa lui Băsescu, poate că oamenii, ăia care nu fac parte din PNL, aşteptau soluţii, programe, planuri, idei, chestii de astea despre România şi Europa. Cu o singură idee, şi aia fixă, "Jos Băsescu!" nu poţi face opoziţie.

Noul pontifus maximus, care este, al PSD a deschis acelaşi bal cu aceeaşi muzică la lansarea europeană a lui Severin şi compania. Se striga bezmetic "Geoană preşedinte!". Penibilul deplin a fost atins de mult urmăritul Adrian Năstase care, cu o faţă schimonosită de ură, a ţinut un discurs ditirambic anti Băsescu.

Într-o atmosferă lucios portocalie, sub privirile goale ale Monicăi Macovei şi lângă costumul argintiu al Elenei Udrea, Traian Băsescu şi-a sugerat participarea la prezidenţiale, de parcă noi nu ştiam. Anunţ primit de sală în spiritul primirilor lui Ceauşescu la Congresele PCR. După care totul a degenerat într-o serbare câmpenească fără grătare dar cu multă muzică, încheiată apoteotic cu Oda Bucuriei cântată la taragot. Că majoritatea participanţilor habar n-aveau ce caută acolo, e un amănunt minor.

Pentru a nu se desprinde de spiritul fabulos al zilelor Elena Băsescu donează scaune electrice.

Singurul moment umoristic de bună calitate a fost opera lui Vadim care a declarat că i-a dăruit o carte de bucate lui Gigi. Asta pe când bântuiau pe la biserici, depuneri de flori şi alte evenimente mondene de campanie.

Cireaşa de pe tort sau, mai curând, bomboana de pe colivă a pus-o Emil Boc care s-a gândit acum că impozitul forfetar nu e o măsură prea bună şi că se apucă de analizat. După ce s-au închis mii de firme. Împuşcă-l pe Pogea şi fă-ţi seppuku!

Almanahe şi succesuri

A început campania electorală pentru alegerile europene. Şi PNL şi PSD au luat, de fapt, startul împotriva lui Traian Băsescu, fără legătură cu subiectul. Absolut aberant. De ce se duc oamenii ăia în Parlamentul European? Şi ce au de gând să facă acolo?

Obsesia Traian Băsescu e adânc înrădăcinată în sufletul celor două partide. Nevolnicia politică a celor doi aştri politici, Mircea Geoană şi Crin Antonescu, face ca orice dispută politică să se limiteze la palavre, injurii şi acuze aduse lui Traian Băsescu.

Dacă la PNL lucrurile stau clar, nu există nimic decât ura împotriva lui Traian Băsescu, la PSD lucrurile sunt mai complicate.

Marian Vanghelie preia încet, încet puterea în partid. De la venirea lui Mircea Geoană la conducerea partidului au dispărut din partid aproape toate vocile dizidente începând cu Grupul de la Cluj, Miron Mitrea şi acum Mădălin Voicu. Plus Ion Iliescu. Urmează, după părerea mea, Ponta.

În faţa unităţii monolitice a PDL celelalte două partide radicalizează discursurile şi copiază modelul. Cele trei partide se autarhizează în comportament. Orice ieşire din linia partidului e pedepsită. Democraţia internă e abolită. Nu există opoziţie internă.

Acest gen de comportament nu are legătură cu democraţia, comportamentul nu este de partid ci de grup de talibani, modelul este generat de PDL şi copiat de restul. Ce mai fac băieţii de la PLD? Nimic, au fost trecuţi pe linie moartă.

Dacă PNL nu oferă o alternativă şi se zbate bezmetic împotriva lui Băsescu cele două partide de la putere sfâşie ţara prin colorarea tuturor posturilor din teritoriu. Asta ne aduce încă o întârziere, de neestimat, în obţinerea de fonduri europene. Întreb iar, câte fonduri aţi accesat domnule Boc? Prin februarie dădea Boc pe toată lumea afară dacă nu obţine fonduri, acum e linişte. Incompetenţa e perpetuată.

PSD-ul se dă de ceasul morţii să nu ne impună Uniunea clauze la obţinerea banilor, adică să se păstreze corupţia de partid şi de stat la standardele actuale. Germania nu mai vrea. În locul ei nici eu. Sper să ne taie toate fondurile pentru că nu facem reformă în Justiţie. Una e să ne furăm între noi şi alta să-i furăm pe alţii. Măcar aparenţele să le păstrăm.

Imaginea actuală a competenţei Guvernului României este dată de Ministerul Educaţiei care după ce convinge, cu greu, profesorii să vină la şcoală pentru tezele unice greşeşte subiectele.

Pavel Abraham a avut cea mai bună replică "avem la numărător almanahe şi la numitor succesuri". Ceea ce vă urez şi vouă.

Singurătate şi putere

Unii oameni sunt singuri. Singurătatea funciară se vede din comportament. Sunt prea agresivi sau prea exuberanţi. Sunt lipsiţi de simţul măsurii, sunt nesiguri, stările lor se schimbă la cel mai mic gest care pare o agresiune. Gesturile simple făcute de alţii sunt totdeauna tratate cu suspiciune sau aroganţă. Orice gest este un deget pe rană. Încrederea lipseşte cu desăvârşire, în sine şi în alţii.

Comportamentul în public e fie prea exuberant, fie taciturn, violent sau patetic, absent sau frivol. Gesturile lor sunt neglijate, luate în derâdere sau, mai trist, tratate cu politeţe rece. Chiar când au dreptate nimeni nu ia în considerare părerea lor.

Se înconjoară cu personaje dintr-o Curte a Miracolelor, interesate, lipsite de personalitate, servile, docile, fanatice, lipsite de inteligenţă, care acceptă toanele personajului singuratic pentru că au diferite interese.

Cu timpul personajul nostru pierde simţul realităţii, lumea pe care cei care-l înconjoară au construit-o e considerată realitate. Chiar oamenii care-i vor binele sunt îndepărtaţi sau se îndepărtează pentru că au curajul să spună adevărul şi acesta, adevărul, nu e auzit sau e neglijat. Realitatea în care personajul trăieşte e o lume a propriilor dorinţe. Pe care încearcă s-o transforme în realitate.

Singuraticii sunt personaje tragice. Din rândul lor fac parte toţi oamenii care au parte de o putere care le depăşeşte competenţa şi puterea de înţelegere şi care nu vor să piardă această putere. Pe care vor s-o păstreze pentru "binele nostru".

O faptă cetăţenească

Pe 10 aprilie, Lia, un personaj pitoresc şi fascinant, a iniţiat o campanie de strângere de hăinuţe şi încălţăminte pentru copiii năpăstuiţi.

Succesul şi rezultatele campaniei, la care cu onoare am participat, puteţi să le vedeţi aici. Merită citit, e o altă imagine a României, fără politică sau greve, salarii sau jocuri de culise. Reproduc un singur pasaj.

Miercurea trecută am ajuns la primul loc. Vă spun sincer, dacă ştiam ce voi vedea, probabil aş fi lăsat totul la uşă. Am fost copleşită, dezarmată de umor, nu era loc de zâmbete drăgălaşe, deşi aş fi vrut. Tremuram şi plângeam. Un loc curat, ţinut de câteva femei românce şi 7 călugăriţe (indience, o poloneză şi o englezoaică) din Ordinul Misionarelor Carităţii, al Maicii Tereza. Ştiţi de cine au grijă ele, peste tot în lume, cu toată dragostea şi dedicaţia? De cei de care nu mai vrea nimeni să aibă grijă. Deja adulţi ca vârstă, 19, 20, 21 de ani, cei de care au grijă sfintele acestea de femei, cu greu pot fi numiţi oameni, deşi pentru ele sunt "copii". Cocoşaţi, cu nişte cioturi de picioare unii, surdo-muţi şi orbi alţii, feţe diforme, urlete animalice, handicap mental grav. Nu credeam că mai există aşa ceva în România. Şi aflu ceva şocant: 10 din cei 22 erau supravieţuitori ai iadurilor de orfelinate despre care erau reportaje în anii '90-'91. Copii cu malformaţii, lăsaţi să moară de foame, legaţi în lanţuri şi sârme. Eram copil atunci, dar nu voi uita vreodată imaginile acelea. Acum, cei câţiva care se puteau mişca, au venit curioşi la mine şi prietena mea Anne, ne trăgeau de mâini şi de genţi. Călugăriţa cu care am stat de vorbă ne-a scos afară, ne-a dus să ne arate capela şi locul unde stau ele, ne-a povestit despre locul acela, înfiinţat în '91. De atunci aveau grijă de ei. Fără ajutorul statului, care mai mult le-ar fi încurcat, după cum ne-a spus, dar cu ajutor de la oamenii din Chitila.

Ca dovadă că nu trebuie să avem vedete, teledonuri, circ şi imagine publică. Doar un pic de suflet şi de mobilizare cetăţenească. Fără ONG-uri şi publicitate.

Oricine poate să facă un gest similar cu cel al Liei, oameni cu nevoi avem, trebuie doar să vrei şi să ceri ajutorul. Înainte de această acţiune n-o văzusem pe Lia niciodată.

Mulţumesc Lia. Ne vedem la toamnă în campania următoare. Sper în una mult mai amplă.



PS Unde e Biserica Ortodoxă? Vinde parohii, e ocupată.

O tehnică de manipulare

Nicu [anonim]

Ma bucur ca apar si sondaje corecte ! Presedintele este net in fata asa-zisilor sai contracandidati. Eu cred ca are chiar mult mai mult - este iubit de popor si la alegeri va matura pe jos cu asa-zisii "baieti fini".
Sa moara gaozarii de ciuda ca tot veninul varsat de ei nare efect si toti petrodolarii au fost dati pe degeaba. Parca vad gaozarii cum vor srie pe aici la comentarii tone de prostii contra Presedintelui. Ati luat tzeapa !!!!

Tent [anonim]

Mda. Din nou gaozarii n-au ce face si lovesc in apropiatii Presedintelui pentru ca nu pot lovi direct in acesta. In loc sa cautati subiecte din astea cu lupa mai bine ati munci cinstit undeva. Presedintele e iubit de popor si vom matura gaozarii astia de doi lei carcosati odata cu alegerile din toamna.

Vali [anonim] i-a raspuns lui Catalin

Ce teapa o sa luati voi toti obsedatii antibase! O sa ma tavalesc pe jos de ras cand o sa va vad mutrele stalcite de ura si obsesie proletaro-fascista cand o sa vedeti rezultatele!

Dan [anonim]

Presedintele tarii va tine o declaratie... nici nu stie nimeni ce vrea sa zica dar apar carcotasii de 2 lei, gaozarii platiti de Patriciu, Vantu si Voiculescu si scriu si ei ce-i duce capul. Bai gaozarilor, va zic una dar buna: Presedintele are de partea sa majoritatea poporului, daca nu va convine atunci VALEA ! Astia care comenteaza pe aici miros de la o posta a bani de la trusturi....

Toate aceste comentarii sunt luate de pe Hotnews din trei articole de ieri. Există trei variante. Prima este că omul, sper că nu aveţi îndoieli că e unul singur, e puţin dus. A doua variantă este că e de la PDL, pentru mine e improbabilă, nu pot să cred că PDL-ul angajează asemenea personaje care-i fac deservicii. Ultima variantă, e angajat de opoziţia PDL-ului pentru discreditarea acestuia. Nu că nu se străduieşte PDL-ul s-o facă singur.

Dacă acum au apărut asemenea personaje nici nu vreau să mă gândesc în ce mizerie o să ne scăldăm în campaniile care vin.

Şi, mă întreb, dacă nu ne aflăm în prima variantă, pe care nu o cred pentru că un asemenea personaj poartă acelaşi nume de obicei când postează, vezi judex1 de exemplu, chiar cred cei care plătesc asemenea personaje că funcţionează? Dacă e angajat de PDL nu, dacă e angajat de alt partid cred că da.

Şi se observă atacurile la PNL şi lipsa atacurilor la PSD. Deci am aflat şi cine plăteşte comentariile. Şi vă asigur că şi autorul posturilor şi cel care a impus tehnica sunt băieţi deştepţi. Folosirea obsesivă a cuvintelor ţeapă şi găozar, iubit de popor, enervează, agresează şi scoate în relief tocmai defectele Preşedintelui Băsescu. E, de fapt, o contra susţinere. Primele două au ca scop îndepărtarea nehotărâţilor, ultima expresie influenţarea nehotărâţilor.

Când cineva susţine violent un subiect îndepărtează susţinătorii moderaţi din preajma lui şi chiar de obiectul susţinerii lor şi balansează într-o direcţie favorabilă contracandidaţilor opinia celor nehotărâţi. O tehnică de manipulare.



PS Am rămas acelaşi opozant al Guvernului Boc dar asta nu înseamnă că accept asemenea porcării.

O greşeală de atribuire

Aici este referinţa pentru unul din motivele pentru care oamenii judecă greşit comportamentul altora.

Pe scurt, oamenii atribuie mult prea mult comportamentul unei persoane într-o situaţie dată caracterului persoanei nu circumstanţelor.

Unul din motivele de apariţie a acestei greşeli de apreciere este credinţa greşită că "au ce merită şi merită ce au". Manifestarea comună este de a neglija situaţia victimelor unui eveniment cu replici de genul "Ce căuta acolo?" sau "A făcut el ceva de a ajuns în situaţia asta!", "O merită!".

De asemenea avem tendinţa greşită să atribuim o situaţie cauzelor care ne atrag atenţia iar cele mai evidente par să vină de la personajele participante. Pot exista cauze obiective dar implicit noi le preferăm, indiferent de importanţă, pe cele umane.

Lipsa de efort în punerea "în pielea personajului".

Cum se combate această greşeală de interpretare?

- dacă mai multe persoane se comportă la fel în aceeaşi situaţie atunci sunt mai importante circumstanţele decât persoanele;
- autoîntrebarea "Cum mă comportam eu?";
- căutarea de cauze obiective mai puţin vizibile.



Pentru o deplină lămurire a principalelor motive pentru care apreciem greşit situaţii, oameni, comportamente:
http://en.wikipedia.org/wiki/Pluralistic_ignorance
http://en.wikipedia.org/wiki/False_consensus_effect
http://en.wikipedia.org/wiki/Groupthink
http://en.wikipedia.org/wiki/Conformity
http://en.wikipedia.org/wiki/Abilene_Paradox
http://en.wikipedia.org/wiki/Group_polarization
http://en.wikipedia.org/wiki/Fundamental_attribution_error
http://en.wikipedia.org/wiki/Locus_of_control

Deşi demersul meu e inutil sper, în naivitatea mea, să aduc puţină obiectivitate.

Cât mai rezistă Guvernul Boc?

Am scris împotriva actualei guvernări, ca mulţi alţii, în speranţa că lucrurile or să meargă mai bine. Am greşit.

Nimic nu merge mai bine, ba dimpotrivă. Puterea e surdă la replica oricui. Merge înainte fără să audă vocile de pe margine, opoziţie, presă, patronate, sindicate, exterior. Nici nu vede, măsurile pe care le ia se bat cap în cap cu cele din restul lumii, e originală.

A fi original, de cele mai multe ori, e semn de prostie. Programul Rabla duduie în Germania, la noi e mort. De ce? Pentru că n-am fost în stare, în limita capabilităţilor noastre financiare, să copiem.

Agricultura a fost măcelărită financiar. Se anunţă un an agricol prost din punct de vedere meteo. Combinat cu tăierile financiare o să conducă la o prăbuşire a producţiei agricole. O să conducă la un -3 procente din PIB. Şi la creşterea importurilor.

Peste tot cresc sumele investite în educaţie şi cercetare, la noi scad. Cu ce consecinţe? Cu consecinţe negative pe termen mediu şi lung. Şi cu pierderi financiare incomensurabile a la long.

Creşterea impozitelor conduce la creşterea economiei "la negru". Şi la scăderea veniturilor la Buget. Care nu poate conduce, după mintea lui Pogea, decât la creşterea, din nou, a impozitelor şi de aici un cerc vicios care nu poate fi rupt decât prin tipărirea de bani.

La noi se finanţează frenetic turismul, fără a se reface infrastructura. Ziua de ieri e dovada inutilităţii investiţiilor în turism fără o refacere a infrastructurii.

Acum se taie din banii de investiţii. Creşterea şomajului pornită de impozitul forfetar şi creşterea CAS o să se accelereze prin lipsa investiţiilor şi o să pună şi mai multă presiune pe Buget.

Creditarea ieftină promisă prin finanţarea CEC e doar pe hârtie. E imposibil să iei credit la dobânzile cămătăreşti practicate azi. O să se închidă şi mai multe IMM-uri şi, de aici, şi mai mulţi şomeri.

Vin muncitorii din Spania. Care n-au slujbe. Iar şomeri, iar presiune pe Buget. Dacă banii de la FMI ajung în consum soarta noastră e pecetluită.

Boc ne spune cât de eroic este Guvernul care "plăteşte salariile şi pensiile chiar în condiţii de criză", dacă nici asta nu e în stare să facă atunci să-şi dea demisia.

Nu e ruşinos să recunoşti că nu te pricepi. Dai dovadă de demnitate şi onestitate. Şi nimeni nu e de neînlocuit.

Cât mai rezistă Guvernul Boc?

CEC

Când e refinanţat CEC-ul, care să dea credite la IMM-uri, care să angajeze şomeri, care să-şi consume salariul, care să aducă bani firmelor, care să plătească datoriile la CEC, care să dea şi mai multe credite...?

Pogea doarme cu capul pe bani.

Opriţi grătarele,..., vorbeşte domnul Geoană

E o chestie de politeţe să opreşti grătarul când vorbeşte al doilea om în Stat. Să nu mai întinzi în muştar, să nu mai sorbi din berea adusă de un model 69 96 69. Şi să te transpună vorbele lui Geoană în lumea mirifică a promisiunilor electorale. Sau varianta anterioară.



Parcă mai bine cu Vanghelie.