Francois Villon şi Monty Python

Eu sunt Francois - şi de-aia-s breaz!
Făt din Paris, lângã Pontoise
În ştreang va şti bietu-mi grumaz
Cât trage curul la necaz. - Francois Villon

Circul nostru politic e inspiraţional, Mediafax dă numai informaţii aberante pe surse iar restul bat câmpii, toată presa. Mare scofală că pleacă sau rămâne Boc. În funcţie de preferinţele politice schimbaţi numele din versurile de mai sus şi faceţi dedicaţii sau arătaţi-vă ura.

Circul cu Vămile trebuia oprit pentru că se întindea prea sus. Aşa că doi iepuri sunt împuşcaţi din acelaşi foc, se dă vina pe Marica şi se rezolvă dramoleta din PDL. Se spală rufele. Dar, cum toate astea nu vă aduc nimic bun sau rău vă prezint un coral de largă inspiraţie muzical-intelectuală. E păcat să-l rataţi.



PS Pe surse vă spun că lui Dan Popa nu i s-a propus onoarea de a fi Prim Ministru, şi mai ştiu, tot pe surse, încă vreo 20 de milioane în aceeaşi situaţie. Păcat că n-am clipuri cu Aleodor Manolea, erau în ton.

Background

Ştiu că nu vă uitaţi la clipuri. N-aveţi timp. Bass-ul contează. Încercaţi să auziţi numai bass-ul. Aici e uşor.



Iar ăştia nu au bass, sunt singurii fără.



Extremele se atrag totdeauna.

Are şi Johnny Depp dreptate

Ce lipseşte din mesajul lui Dan Popa

Dan Popa a interceptat doar textul mesajului. Eu am interceptat ilustraţia muzicală.

Măsurile economice ale Guvernului (merge, aveţi puţintică răbdare).


Rezultatul măsurilor.


Şi finalul grandios.

As Time Goes By

Toti oamenii de stiinta jucau de-a v-ati-ascunselea in Rai. Se pune Einstein si incepe sa numere. Toti se ascund pe unde gasesc, numai Newton ia o creta, traseaza un patrat cu latura de 1 m si se aseaza in mijlocul lui. Dupa ce termina de numarat, Eistein se intoarce si, bineinteles, il vede pe Newton.
Eistein: Te-am vazut. Tu esti Newton.
Newton: Imi pare rau, dar nu sunt eu.
Eistein: Cum adica nu esti tu? Te cunosc foarte bine. Esti Newton.
Newton: Ia priveste mai atent. Ce vezi?
Eistein: Tu in mijlocul unui patrat cu latura de 1 m.
Newton: Pai si ce inseamna Newton pe metru patrat?
Eistein: Pascal.
Newton: Pai vezi, el e!

Cam aşa

“Dacă aţi înţeles mai mult de 20% din ceea ce am spus, înseamnă că nu mi-am făcut bine meseria.” - Alan Greenspan

"Mai trece o noapte şi mai trece o zi
Şi se ascute lupta dintre clase
Iar chiaburii se arată a fi
Elemente tot mai duşmănoase".

“Price is what you pay. Value is what you get.”

Acum 45 de ani

Tony Curtis

RIP

Dragoste, respect şi entuziasm

Deseori m-am întrebat care e cea mai bună intrepretare live a unui cântec. Cred că asta. De gustibus non est disputandum.



Liza are poşeta după ea. totul e o improvizaţie genială. Nu am replică. Cam asta e mentalitatea de care avem nevoie. Şi de modelele, chiar dubioase, ca Frank, şi de respectul şi admiraţia Lizei. Şi mai avem nevoie de entuziasm.

Fără dragoste, respect şi entuziasm totul e inutil. Şi un pic de ridicol, asumat.

Metafizica ca instituţie

METAFÍZIC, -Ă, metafizici, -ce, s. f., s. m., adj. 1. S. f. Parte a filozofiei având drept obiect cunoașterea absolută, studierea fenomenelor care nu pot fi percepute cu simțurile noastre, care depășesc cadrul experienței. 2. S. m. (Înv.) Metafizician. 3. Adj. Care aparține metafizicii (1), privitor la metafizică; care nu poate fi perceput cu simțurile noastre, depășind cadrul realității; conform cu principiile metafizicii (1) – Din gr. metafisikí, metafisikós, lat. metaphysica, germ. Metaphysik, metaphysisch, fr. métaphysique.

Primii o să sară cei care cu un spirit de observaţie neobişnuit o să vadă cacofonia din titlu.

După aia o să sară cei care-mi spun că nu înţeleg noţiunea de metafizică. Au dreptate. Cine o înţelege? Bianca Drăguşanu? Oricum îl zdrobeşte în imagine pe intelectualul român, oricare ar fi el. Cei ăla intelectual? (ştiu că e greşit gramatical). Hai Fumurescu, bagă. :-). Sau băiatul ăla aproape necunoscut şi revoltat, Cărtărescu, parcă? Îl citeşte Preşedintele de cinci ani, personaj important.



Cum tot ce se petrece e peste realitatea noastră cognoscibilă, metafizica e o instituţie. Ciocu' mic, noi suntem la putere!

"Cât despre eroul nostru, Stamate, pentru ultima oară cătând prin tubul de comunicaţie, mai privi o dată Kosmosul cu ironie şi indulgenţă. Suindu-se apoi pentru totdeauna în căruciorul cu manivelă, luă direcţia spre capătul misterios al canalului şi, mişcând manivela cu o stăruinţă crescândă, aleargă şi astăzi, nebun, micşorându-şi mereu volumul, cu scopul de a putea odată pătrunde şi dispărea în infinitul mic." - Pâlnia şi Stamate

De mâine remaiem Guvernul.

Regatul Valahiei, cum să faci un brand de "ţară"

Istoric

Povestea începe prin secolul XIV când un grup de păstori transilvăneni au plecat, cu oi cu tot, spre Moravia, zonă din Cehia actuală. Pe vremea aia parte a Imperiului Habsburgic. Stabilindu-se într-o zonă muntoasă şi ţinând la libertatea lor s-au bătut pentru independenţă până prin 1640. Se numea Valahia moravă (Vlahă).

Să ne adâncim puţin în lupta lor pentru libertate. Şi-au păstrat vechile legi şi erau în orice moment gata să plece la război. Cum erau valahi erau consideraţi, din principiu, infractori. Au intrat în conflict cu Imperiul Habsburgic şi cu Biserica Catolică. Între 1621 şi 1640 au avut nenumărate bătălii cu Imperiul din care au ieşit victorioşi, au fost aliaţi cu ungurii, cu danezii, cu suedezii dar au câştigat şi singuri. În 1644 au pierdut şi peste 20 de procente din bărbaţi au fost ucişi în luptă sau executaţi, a venit apoi ciuma, apoi recensământul şi vremurile glorioase au trecut. Şi-au păstrat obiceiurile până în ziua de azi. Au cel mai vechi ansamblu folcloric din Cehia.

Valahii se întorc



În 1997, Tomáš Harabiš, un fotograf, "înfiinţează" Regatul Valahiei, o glumă, pe teritoriul fostei Moravii Valahe. Cu steag, stemă, paşapoarte, monedă. Tot ce are nevoie un Stat. Înfiinţează chiar şi o Universitate. Despre ea o să vorbim mai târziu. Mai mult, omul are "drepturile" de folosire pentru marca "Regatul Valahiei". O să conteze. Dar orice regat are nevoie de un rege. Să observăm că Harabiš nu se înscăunează. Şi astfel intră în scenă Bolek Polívka, clovn, actor şi posesor al unui show săptămânal televizat. Aveţi mai jos un clip din tinereţea viitorului rege.



Acesta este întronat sub numele de Boleslav I, cel Graţios, pentru Totdeauna.

Şi de aici începe nebunia, Boleslav bătea săptămânal câmpii la televizor, Harabiš vindea paşapoarte cu 7,69 USD, Boleslav umbla în limuzina regală, un Trabant galben, vând zeci de mii de paşapoarte, toată lumea râde iar turismul înfloreşte. Vaclav Klaus devine cetăţean al regatului, şi George W. Bush primeşte un paşaport dar cetăţenia îi este retrasă după invadarea Irakului.

Criza monarhică

În 2001 "Guvernul", adică Harabiš, îl detronează pe Boleslav care ceruse 1 milion de coroane pentru serviciile lui. Acesta dă în judecată, pe bune, Guvernul, circul durează până în 2008 când scandalul ajunge până în The New York Times. Publicitatea e enormă.

Din 2002, în urma unui concurs de dansuri, cântece şi, presupun, băut şliboviţă este întronat Vladimir Zhanel sub numele de Vladimir al II-lea. Lucrător în construcţii.



Boleslav susţine că din cele 28 de localităţi 23 îi sunt loiale, ca şi Forţele Aeriene, 6 avioane Cesna care erau ornate cu emblema Forţelor Aeriene ale Regatului Valahiei, un pui de găină care cădea din cer, toate astea nu fac decât să crească publicitatea. Povestea scandalului e mai pe larg aici.

Turismul

Una din atracţiile Regatului este Universitatea Regală, are o singură specializare în Distilat şi Studii despre Şliboviţă, oricine poate să obţină atestatul dacă se duce şi bea ceva şliboviţă pe acolo, cu note şi diplomă. Şi clienţi se găsesc.



Despre Universitate puteţi să aflaţi mai multe aici. Bucăţi din broşura de prezentare a Regatului puteţi să găsiţi aici. E savuroasă, mai ales partea cu Serviciul Meteo şi cu evenimentele la care se poate participa. Cum e întoarcerea primului astronaut valah.

De ce a mers atât de departe o asemenea glumă? Un răspuns e aici, are legătură cu totalitarismul. Dar cred că un răspuns mai bun e acela că o glumă bună, dacă e făcută în mod serios, poate să aducă foarte mulţi bani. Vezi şi Săpânţa.

Aşa că să râdem mai mult dar s-o facem în cel mai serios mod cu putinţă.

PS Am uitat să spun că un pakistanez a cerut azil politic şi a fost cu greu convins că nu e într-o ţară reală.

Frank Zappa

Cum mă uitam eu prin presă văd aici un filmuleţ care susţine că la Püspökladány, Ungaria se vede chipul lui Isus dacă ne uităm pe Google Maps.

Coordonate 47.345811N, 21.11829E. Părerea mea este că seamănă cu Frank Zappa.



Să ne uităm şi la Frank Zappa în concert.



Cred că pentru toată lumea asemănarea e evidentă. Se vede şi chitara şi microfonul.

Sachiel

Sachiel este unul din Îngerii Duminicii, având interval de funcţionare între orele 6 ;i 7 şi 18 şi 19. Program duminical, are şi alte atribuţii, în general războinice. Aveţi aici legătura.

Dar acesta mai are şi alte calităţi. Este patronul zilei de joi şi este asociat culorii violet. Şi are ceva treabă cu Jupiter. Aşa spun unii analiştii politici pe aici. Şi nu numai. Este considerat îngerul milei.

De ce ne aduce nouă aminte asta? Joi, violet? Ahaa!

Ce zi a fost ieri? Joi. Cine este stăpânul local al flăcării violet joia, vezi victoria în alegeri.

Ăsta e adevăratul motiv al încercării mutării datei de discutare a moţiunii. Restul sunt biete încercări de analiză politică bazate pe sindicate, prezenţă la vot, chiul parlamentar, pensionari dezlănţuiţi, troc politic şi alte normalităţi locale. Lovitura de ieri a fost a flăcării violet.

De data aceasta Geoană, deja pârlit pe toate părţile de flacără şi placat cu azbest de Hrebenciuc a avut puterea de a riposta. Prin noncombat. O dovadă de maturitate politică. Sachiel, îngerul milei, de data asta a stat împotriva discipolului lui Aliodor. Să vedem Curtea Constituţională.

Lupta continuă, oştile îngereşti sunt dezlănţuite, Boc ascute coasa, oxiacetilenicele îşi schimbă culoarea. Din cei patru călăreţi ai Apocalipsei doi au venit, ceilalţi sunt pe drum, au probleme cu vămile, că nu introduci caii în ţară ca pe vremuri. AC/DC a avut probleme la ieşire. Ăştia au la intrare. Se rezolvă sigur cu o şpagă.

Să ne rugăm lui Sachiel. Să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciu!

PS N-am avut clip onorabil cu flăcări şi am dat cu ploaie violet. Contrariile se atrag. Clar m-am inspirat de aici. Să-ţi fie ruşine, Dan Şelaru!

Grace Jones, un model pentru Emil Boc

Cred că măririle de taxe şi impozite n-o să fie atât de mari cum merg zvonurile. Reţeta e clasică, de la Rabbi citire, întâi ne bagă gâştele în casă după aia le scoate, şi o să ne simţim mult mai bine.

Soarta Guvernului Boc e pecetluită, măcar, înainte de a primi piciorul definitiv în fund, să ia măsurile pe care trebuia să le ia Tăriceanu acum 2 ani. De la stăpânire citire. Adică de la vocea ei, Sebastian Lăzăroiu.

Aşa că nu pot decât să-i urez lui Boc să arate la 61 de ani ca Grace Jones la vârsta asta, că fundul gol, trandafirul, bara de streptease, care e economia în jurul căreia se învârte de un an jumătate, vântul prin buzunare şi palavrele despre viaţa în roz deja le-a dobândit.

Sau e vorba despre ce-am dobândit noi?

Sunt 99 la sută sigur

Să zicem că avem o populaţie de x persoane din care y au o anumită calitate. Cineva vine pe piaţă şi ne spune că are un test care detectează cu 99 de procente certitudine calitatea y a unui om. Care e probabilitatea ca în urma testului ieşit pozitiv să aveţi proprietatea y?

Păi 99 la sută e răspunsul standard, dar e fals.

Probabilitatea este numărul de cazuri corect prezise pe numărul de cazuri prezise. Deci, din cele y cazuri avem 99 procente de cazuri corect prezise. Din cele x-y cazuri de oameni fără proprietate avem 1 procent consideraţi posesori ai proprietăţii dar care nu sunt.

În cifre avem 99y/(98y+x). În procente avem 99(y/x)/(98(y/x)+1). Să zicem că 40 de procente au calitatea y, adică y/x=0.4, dacă testul iese pozitiv probabilitatea să am calitatea y este de 0.985. Dar dacă y/x=0.01 probabilitatea să am calitatea y este de 0,5. Adică habar n-am dacă o am sau nu.

Cu 99 de procente certitudine n-aţi înţeles ce vreau să spun. Am vrut să spun că a fi 99 la sută sigur în faţa fenomenelor, întâmplărilor, faptelor foarte rare nu înseamnă de fapt nimic. Doar că-ţi dai cu părerea.

Que hora es?

Simona Tache, geniul feminin al Academiei Caţavencu, acum defunctă, Academia nu Simona, ne aduce prima telenovelă la care promit că o să mă uit deşi nu ştiu o boabă de spaniolă.

Despre naivitate, inflaţie, globalizare şi funcţia exponenţială

Prietenul meu virtual, Flavian, mi-a pus la dispoziţie un film pe care de mult îl căutam.

Am să-l pun la sfârşit ca să stric celor cu răbdare sfârşitul de săptămână. Ne uităm, cu gura căscată, când Guvernele se bat în piept cu creşteri economice de x procente, anual. Şi credem că aşa ceva e posibil. Să luăm o creştere de 5 procente anual şi s-o proiectăm pe o perioadă de 30 de ani. Pentru China nu e o exagerare. Ne aduce la o economie de 4,3 ori mai mare. Mare brânză. Nu e chiar aşa.

Pentru că toată această creştere are la bază un consum de energie. Care energie, deşi avem o introducere în sistem gratuită, de la Soare, nu poate creşte în ritmul consumului, exponenţial. Acum avem o creştere a consumului de energie, la nivel mondial, de 3 procente pe an. În 30 de ani de 2,4 ori o să fie mai mare consumul. Dacă o să avem de unde. Ştiu că e un film lung dar e o lecţie pe care nu trebuie s-o uitaţi niciodată. Niciodată.





Avem viitorul la îndemână. Noroc cu criza.

Religie, OTV, drepturile omului şi IQ

Cu cât ateismul este mai răspândit într-o naţiune cu atât este mai mare coeficientul de inteligenţă. Există o corelaţie pozitivă între cele două fenomene.

În US liberalii şi ateiştii au un coeficient de inteligenţă mai ridicat.

Ca de obicei statistica minte. Diavolul stă în cifre. Care se opun bunului mers al ţării spre Ev Mediu. Ce nesimţire.



Sau aşa, cu savoare naţională. Sau aşa:



Iar dovada că noi trăim în Evul Mediu este amenda primită de extravaganta televiziune OTV, care nu l-a oprit pe ultra-extravagantul Pavel Coruţ să atace Biserica noastră naţională. Asta într-o emisiune aberantă despre "flacăra violet".

Că OTV-ul are invitaţi nu prea sănătoşi la cap este o constantă, că bubulii-l bântuie pe Coruţ se ştie, dar că se cer dovezi, de către CNA, lui Coruţ, pentru a dovedi ca adevărată aserţiunea "Isus nu este fiul lui Dumnezeu." este prea mult pentru Statul nostru, presupus laic.

La circul respectiv era un popă la telefon. Era atât de mare circul că întâmplător am văzut toată paranghelia. Nu chiar toată că prea băteau câmpii.

Ce ne facem cu musulmanii din România care nu sunt de acord cu chestia asta? Cu chinezii de pe şantiere? Cu ateii? Să-mi aducă Trinitas Tv dovezi că "Isus este fiul lui Dumnezeu."

Cu drepturile omului, cu libertatea de exprimare? Şi mai râdem de musulmanii fanatici. Şi ca să mergem până la capăt, Isus a fost declarat ca fiind Fiul lui Dumnezeu în urma Primului Conciliu de la Niceea de un grup de episcopi. Cu oarece scandal. Unii ziceau că e doar înfiat.

Cele două statistici de la început spun totul. Sau mai bine să-l prăjim în direct, tot la OTV, pe Coruţ. Şi pe ăia cu statisticile şi pe mine.

PS La postul ăsta sunt foarte mulţi co-autori. Le mulţumesc. Se recunosc ei.

Ori manele, ori lovele

A mai spus Băsescu o prostie. Aia că 99 la sută iubim manelele. Dacă zice el. Am şi eu manele de iubit. Na, "Visu' lu' Mandarina", să fie de statistica lui.



Omul zilei nu e Băse cu prostiile. E unul, Dorin Ghidiu. De care n-a auzit nici dracul. Dar ce ne pasă nouă de necunoscuţii ăştia. Că n-are trecere la public.

Ce zice fraierul? Că avem o criză ca în 1720. Când a început dezastrul Europei. Şi America a luat caimacul. Şi că acum transferul puterii se face către China. Între Europa şi US a durat 100 şi de ani, acum merge mai repede, părerea mea. Aici e povestea. N-au pus emisiunea pe site dar o s-o pună.

Zice că e bine să ţinem mălaiul în dolari. Că şandramaua "Euro" mai are vreo 4 ani. Asta ne zice Ghidiu. Are dreptate? Ce zicea Newton atunci? "Pot calcula mersul stelelor dar nu şi nebunia oamenilor."

Eu nu ştiu. Dar pe vremea aia resursele erau aproape neîncepute. Acum sunt pe ducă. S-ar putea să nu se mute nimic, niciunde.

Iar Boc ne spune că suntem ca după război. De data asta-i dau dreptate. Încă o manea şi vă las.



Te râd sociologii, prietenii mei, Băse. E bună şi hiperbola, dar nu mai spune cifre.

Pantera Roz şi Cristian Diaconescu

Cine l-a trimis prin şantaj la colţ, pe coji de nucă pe Cristian Diaconescu? Tanti Aglaia, mătuşa Tamara, Marean, Băse, juna Jucan nu ne spune.

Cu ce mogul s-a întâlnit diplomatu', de creştea pipota în pesedistul votaş de-l călcau în picioare? Cu Vântu sau cu Patriciu? Că nu se întâlnea cu Felix, că nu era de şantaj. S-o fi întâlnit cu vreun rege de-al asfaltului că ăia-s oranjulii? Sau cu vreun băiat de ăla care se ocupă cu armament, că şi la SRI s-a dus după urma scutului.

Şi umbla şi degizat prin buricul târgului. Asta trebuie ilustrat, că fără ilustraţie n-o să înţelegem niciodată gravitatea faptului.



Dar să continuăm dilema, trilema, problema. Ce-o fi făcut el, nefericitul candidat, să trebuiască să-şi ia votanţii şi să-i trimită ca semn de vasalitate nefericitului Prostănac. Şi să intre pentru totdeauna în rândul cadavrelor politice care populează partidele. Nici nu contează.

Aş ilustra-o şi pe asta dar nu mă lasă iutubul. Dar pun un link. Arta cere sacrificii.

Oricum, suspansul o să rămână perpetuu. Şi niciodată n-o să ştim al cui o să fie câinele de mai jos.



Un subiect umflat (v-am spus să vă uitaţi la clipul ăla cu link, voi Batman, Batman, na, că nu ştiţi despre ce vorbesc) care ne arată încă o dată că tanti Secu e bine merci şi-şi face treaba.

O poveste mai credibilă e aici. Dar e mai bună a mea.