Ieşirea din cursa prezidenţială a cetăţeanului Radu Duda, în această calitate candida, este o pierdere pentru societate, pentru că aducea o adiere de bun simţ, un discurs civilizat şi o viziune mai normală asupra societăţii numite România. Rămânem la aruncările cu materie maro în ventilator ca sport numit campanie electorală.
Atacurile la persoană, "dezvăluirile" ridicole, atacurile la persoană, încălcarea flagrantă a legii, atacurile la persoană, toate aşa numitele "strategii de campanie" nu sunt decât imaginea fără conţinut a politicianului care în anul de graţie 2009 candidează la preşedinţie.
Am să sar din enumerare personaje ca Bătăiosul sau afaceristul cu fier vechi de la Târgu Jiu. Sau absolut excentricul Nati Meir. N-o să strângă semnăturile.
Gigi Becali şi Vadim Tudor s-au tras unul pe celălalt, într-o ultimă zvâcnire, înapoi pe scena politică. Dacă viitorul politic al lui Vadim nu există Gigi mai are o şansă, amendamentul lui cu laptele pentru copii de care a râs toată lumea a trecut prin Parlamentul European. A mai făcut cineva ceva pe la Bruxelles de când e europarlamentar? Adrian Severin, TRU, Monica Macovei, Norica, EBa?
Deşi ambii sunt capabili să strângă semnăturile rezultatele lor o să se înscrie în marja de eroare.
Sorin Oprescu, mare strângător de semnături, să ne facem că uităm cum le-a strâns pe cele pentru Primărie, în afara discursului găunos şi a realizărilor nule din Bucureşti nu ne poate oferi nimic. Nu e nou, nu e independent, e doar altă faţetă a aceluiaşi sistem, este "the dark side of the moon". Nici măcar Cozmâncă redivivus nu poate să-i creeze o infrastructură comparabilă cu cea a unui partid. Un 10 procente e un maxim de netrecut.
Crin Antonescu vrea să se delimiteze de joaca cu ventilatorul (e voită cacofonia). Mie nu-mi dă încredere că poate trece de 20 de procente, asta nu înseamnă că nu poate intra în turul doi dacă votul e echilibrat. Nu dispune de o infrastructură umană şi financiară comparabilă cu cele deţinute de PSD sau PDL. Şansele de a intra în turul doi sunt mici.
Geoană se autoîncurajează zilnic, poate a citit multe cărţi de genul "Fericirea în trei paşi mici" sau "Dezvoltarea personală peste nivelul jocului cu lopăţica", oricum trecerea pe care o are la cetăţenii care nu sunt duşi la vot cu arcanul sau motivaţi cu găleţi, telefoane, mici şi bere este minimă. Cele două categorii, cei obligaţi şi cei cumpăraţi, sunt cele pe care se bazează Geoană plus o formidabilă infrastructură. Dacă tot partidul, la baroni mă refer, e în spatele lui rezultatele pot să meargă în primul tur până la 30 de procente cel mult. Eu încă nu sunt foarte convins că Geoană chiar e candidatul PSD, s-ar putea ca partidul să-l lase ca pe Diaconescu în mijlocul drumului şi să se mute cu arme şi bagaje în spatele lui Oprescu. În acest caz Geoană, pe care nimic nu-l poate opri de la a candida, o să obţină un glorios 7 procente.
Traian Băsescu, aflat în defensivă, şi oarecum debusolat de poziţia care nu-i permite să tragă din toate poziţiile încearcă să-şi edifice o platformă de reuşite ale mandatului actual ca start pentru viitorul mandat. Din nefericire pentru el Guvernul Boc, cu care este sau a fost asociat, este principalul inamic în realizarea acestei platforme. Bazat pe o infrastructură comparabilă cu cea a PSD se adresează aceluiaşi electorat. Mai are încă o trecere în rândul persoanelor care se duc din simţ civic la vot. La îndepărtarea lor lucrează neostenit Boc. Are însă avantajul de a fi în funcţie şi asta aduce un plus de voturi. Traian Băsescu o să intre în turul doi şi acolo e foarte probabil să câştige. Votanţii lui Crin Antonescu n-o să vină la vot sau o să voteze majoritar cu el în cazul când trece Geoană în turul doi. Dacă trece, printr-un şir de evenimente, în turul doi Crin Antonescu votanţii lui Geoană o să treacă masiv de partea lui Băsescu sau o să stea acasă.
Frauda la vot nu contează la nivel global, valorează mult sub un procent, asta e o gogoriţă electorală că se fură. În toate secţiile se supraveghează unii pe alţii. Plimbatul de ici colo e de domeniul miilor de persoane ceea ce e nesemnificativ.
Prezenţa la vot este un subiect delicat. Să dăm exemplul lui Negoiţă de la Sectorul 3, a fost o prezenţă de 20 de procente şi a câştigat cu 80 de procente. Ceea ce era de aşteptat. Dar nimeni nu se aştepta la altceva aşa că mobilizarea partidelor nu a însemnat nimic. Dacă în circumscripţia în cauză, acum România, nu se întâmplă nimic semnificativ atunci nu contează prezenţa la vot. Când vorbesc despre "se întâmplă" mă refer la fapte nu la declaraţii, acuzaţiile fără urmări în realitate sunt nule, cele urmate de fapte sunt semnificative.
Dacă au loc evenimente neprevăzute atunci prezenţa la vot contează. La alegerile parlamentare nu au existat evenimente semnificative şi atunci nu s-a întâmplat nimic semnificativ faţă de sondaje. La europarlamentare arestarea lui Gigi a mişcat semnificativ rezultatele. Prezenţa scăzută a permis unui grup relativ redus să-i ducă pe Gigi şi Vadim la Bruxelles.
Un eveniment semnificativ este chiar circul de care avem parte zi de zi şi criza socială de care o să avem parte până la alegeri. Poziţionarea lui Antonescu în afara razei de acţiune a ventilatorului poate să-l scoată în faţă fără a face ceva. Acelaşi lucru, la o altă scară, este jucat şi de Remus Cernea care dacă dovedeşte că poate strânge semnăturile şi reuşeşte să atragă lumea internetului poate să-l pună în situaţia de a avea ceva de spus.
Nu-mi fac iluzii că ideologii, programe sau echipe de consilieri puse pe tavă au importanţă. Singura certitudine pe care eu o am este că Geoană n-o să fie preşedinte, cel puţin acum.
Cam ăsta-i tabloul. Avem nevoie de altceva.
PS Regulile comentariilor sunt aici, încălcarea lor se pedepseşte cu ştergerea fără avertisment.
Se afișează postările cu eticheta Analiză subiectivă. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Analiză subiectivă. Afișați toate postările
joi, 3 septembrie 2009
vineri, 9 ianuarie 2009
Haos
Lăsând de o parte argumentele pro şi contra privind Ordonanţa lui Boc se desprinde o idee care priveşte situaţia din România, haosul. Acest haos nu este specific Guvernului actual, este specific hotărârilor clasei politice de după Revoluţia din 1989. Trăim într-o lume plină de legi care nu sunt pentru toată lumea, sunt legi pline de excepţii. Graba de a rezolva o problemă conduce la soluţii pompieristice, ilogice, contradictorii.
Ordonanţa lui Boc putea să fie exact cum a fost scrisă plus o frază. Suma salariului cumulat cu pensia trebuie să nu depăşească de X ori salariul mediu. Bucătăresele, asistenţii maternali, pensionarii pe caz de boală, actorii puteau păstra şi salariul şi pensia, mahării din ministere nu.
Prin "soluţiile" pe care Boc le propune, tocmai pentru a crea excepţii la o lege fără excepţii nu se crează decât haos şi birocraţie, visul şmecherilor care se vor strecura printre legile stufoase şi contradictorii şi coşmarul celor amărâţi.
Să dăm un exemplu de absurditate. Şef de agenţie cu salariul blocat la 40 şi nu ştiu cât de milioane. Agenţia respectivă face cercetare, omul participă la proiecte de cercetare, cercetătorii au o lege a salarizării care are alte plafoane, care e legea după care trebuie plătit omul în cauză? Pe asta n-o ştiaţi.
Părinţii pensionari care-şi îngrijesc copiii cu handicap trebuie să devină persoane fizice autorizate, cunosc procedura, e sinistru de birocratică. Dar ce fel de autorizaţie trebuie să obţină omul în cauză? Că e capabil să-şi hrănească şi să-şi spele copilul? Ce studii are nevoie? Ce calificare? S-a ajuns să fie autorizat un părinte să fie părinte. Birocratic. Câte ore lucrează un părinte?
Ordonanţa lui Boc este o prostie chiar dacă se doreşte dreptatea. Nu poţi emite hotărâri corecte într-un sistem absurd. Cârpirea acesteia nu face decât să facă un rău şi mai mare.
Legile din România alcătuiesc o grămadă de reglementări nu un sistem funcţional.
Ordonanţa lui Boc putea să fie exact cum a fost scrisă plus o frază. Suma salariului cumulat cu pensia trebuie să nu depăşească de X ori salariul mediu. Bucătăresele, asistenţii maternali, pensionarii pe caz de boală, actorii puteau păstra şi salariul şi pensia, mahării din ministere nu.
Prin "soluţiile" pe care Boc le propune, tocmai pentru a crea excepţii la o lege fără excepţii nu se crează decât haos şi birocraţie, visul şmecherilor care se vor strecura printre legile stufoase şi contradictorii şi coşmarul celor amărâţi.
Să dăm un exemplu de absurditate. Şef de agenţie cu salariul blocat la 40 şi nu ştiu cât de milioane. Agenţia respectivă face cercetare, omul participă la proiecte de cercetare, cercetătorii au o lege a salarizării care are alte plafoane, care e legea după care trebuie plătit omul în cauză? Pe asta n-o ştiaţi.
Părinţii pensionari care-şi îngrijesc copiii cu handicap trebuie să devină persoane fizice autorizate, cunosc procedura, e sinistru de birocratică. Dar ce fel de autorizaţie trebuie să obţină omul în cauză? Că e capabil să-şi hrănească şi să-şi spele copilul? Ce studii are nevoie? Ce calificare? S-a ajuns să fie autorizat un părinte să fie părinte. Birocratic. Câte ore lucrează un părinte?
Ordonanţa lui Boc este o prostie chiar dacă se doreşte dreptatea. Nu poţi emite hotărâri corecte într-un sistem absurd. Cârpirea acesteia nu face decât să facă un rău şi mai mare.
Legile din România alcătuiesc o grămadă de reglementări nu un sistem funcţional.
vineri, 19 decembrie 2008
"Walking On Broken Glass" sau "Mi-a dispărut toate!"
Am un prieten care are o fetiţă de 3 ani, Irina, zisă Dom Inginer, acţiunea se petrece astă-vară. O găsesc în mijlocul casei uitându-se, total dezorientată, într-un rucsac, gol. Ridică privirea spre mine şi zice ingenuă şi într-un fel fascinată "Mi-a dispărut toate!" Rucsacul era, într-adevăr, gol. Nici măcar nu era rucsacul ei. Exact aceeaşi figură pierdută şi consternată am văzut azi la Vosganian când mărea deficitul bugetar la 4 procente cu bătaie spre cine ştie cât.
În programul de guvernare ne menţinem la un deficit sub 3 procente dar persistă creşteri de pensii, salarii minime, pensii sociale, alocaţii. Cota unică se menţine dar cu piruete, ăia cu venituri reduse au compensaţii. Caută surse pentru finanţarea sistemului de pensii. O uită pe aia cu mărirea cu 50 de procente a salariilor profesorilor, rămâne doar o salarizare "corespunzătoare". Adică atât cât e.
La Sănătate se măresc sumele. Se compensează minim 90 de procente din preţul medicamentelor pentru pensionari şi cei cu venituri mici. Incredibil, minim 90. O să fie medicamente compensate cu 110 procente domnule importator de Ferrari?
Cresc salariul minim şi ăla mediu ca la vadul lat. Şi mai bagă şi o pensie minimă garantată. Şi elimină şi nişte inechităţi plus o mie de kilometri de autostradă.
Să-i comunicăm Preşedintelui jucător, Prostănacului superjucător, Primului Ministru neinvestit dar cu istoric de testator al legii atracţiei gravitaţionale, o să aibă nevoie de experienţa asta, că toţi banii pe care-i împart frenetic sunt de la popor, datorii ale poporului sau de la imprimantă.
Cred că ar trebui chemată Dom Inginer să le joace scena cu "Mi-a dispărut toate!", o să aibă nevoie de exerciţiu de 1 martie când Boc o s-o joace public, la televizor.
Dacă nu pot să ofere pâine, măcar circ, a şi început, Nicuşor Constantinescu, Gigi şi Piţurcă sunt trimişi în instanţă. Se pregătesc...mulţi. Asta e miza ministrului Justiţiei.
Iar noi o să:
În programul de guvernare ne menţinem la un deficit sub 3 procente dar persistă creşteri de pensii, salarii minime, pensii sociale, alocaţii. Cota unică se menţine dar cu piruete, ăia cu venituri reduse au compensaţii. Caută surse pentru finanţarea sistemului de pensii. O uită pe aia cu mărirea cu 50 de procente a salariilor profesorilor, rămâne doar o salarizare "corespunzătoare". Adică atât cât e.
La Sănătate se măresc sumele. Se compensează minim 90 de procente din preţul medicamentelor pentru pensionari şi cei cu venituri mici. Incredibil, minim 90. O să fie medicamente compensate cu 110 procente domnule importator de Ferrari?
Cresc salariul minim şi ăla mediu ca la vadul lat. Şi mai bagă şi o pensie minimă garantată. Şi elimină şi nişte inechităţi plus o mie de kilometri de autostradă.
Să-i comunicăm Preşedintelui jucător, Prostănacului superjucător, Primului Ministru neinvestit dar cu istoric de testator al legii atracţiei gravitaţionale, o să aibă nevoie de experienţa asta, că toţi banii pe care-i împart frenetic sunt de la popor, datorii ale poporului sau de la imprimantă.
Cred că ar trebui chemată Dom Inginer să le joace scena cu "Mi-a dispărut toate!", o să aibă nevoie de exerciţiu de 1 martie când Boc o s-o joace public, la televizor.
Dacă nu pot să ofere pâine, măcar circ, a şi început, Nicuşor Constantinescu, Gigi şi Piţurcă sunt trimişi în instanţă. Se pregătesc...mulţi. Asta e miza ministrului Justiţiei.
Iar noi o să:
marți, 16 decembrie 2008
Cum am ajuns aici
Am ajuns în această fundătură din cauza unei decizii politice pe care nu ştiu cine a luat-o, presupun că Preşedintele Băsescu.
Există o poveste foarte interesantă despre poziţionarea partidelor politice pe scena politică. Avem o plajă, oamenii sunt aşezaţi cu o anumită densitate. Avem doi vânzători de îngheţată, unul pleacă din stânga, unul din dreapta, se vor plasa în aşa fel încât fiecare să lase în spate cam un sfert din poporul de pe plajă, electoratul captiv, şi se vor bate pe jumătatea din mijloc, oscilând în funcţie de evenimente. Şi asta indiferent de lungimea plajei, doar opţiunile de aşezare pe care poporul le are contează.
Excludem UDMR, are un electorat de natură etnică, nu politică. Avem PDL plasat la mijloc, smulge o parte din electoratul PSD şi o parte din electoratul PNL. S-a plasat astfel încât să echilibreze scena, cum a ieşit s-a văzut pe 30 noiembrie.
Greşeala strategică a fost fuziunea PD cu PLD, fără această fuziune PD împingea PSD spre stânga iar PLD PNL-ul spre dreapta. Că strategia a funcţionat s-a văzut la alegerile europarlamentare. Fuziunea a redus bucata de plajă pe care PDL o putea acoperi, s-a văzut la locale, rezultatul alegerilor din 30 noiembrie e doar o consecinţă previzibilă a unei greşeli vechi, de lipsă de ştiinţă politică. Că am dreptate este şi scorul foarte diferit între europarlamentare şi locale deşi singurul lucru diferit este fuziunea în cauză. Şi nu contează prea mult prezenţa la vot.
Nu totdeauna unirea face puterea. Contează şi numărul de opţiuni.
Despre subiectul doi, ăla cu Stolojan, e o surpriză pentru naivi. Să vedem replici mult anterioare alegerilor cum sunt aici sau aici, cu voia Dvs. ultimul pe listă aici. Nu e nimic surprinzător, e normal, naivitatea şi iluziile dreptăţii făcute de clasa politică sunt, pur şi simplu, naivităţi. Nu am o imagine a întregii blogosfere, poate au mai fost şi alţii, pe care, din păcate, nu i-am precizat.
E cinic dar corect, iluzia de speranţă pe care o credem posibilă prin vot e doar o iluzie. Ca orice iluzie, viaţa ei, depinde de vânzător şi mult mai puţin de cumpărător.
Există o poveste foarte interesantă despre poziţionarea partidelor politice pe scena politică. Avem o plajă, oamenii sunt aşezaţi cu o anumită densitate. Avem doi vânzători de îngheţată, unul pleacă din stânga, unul din dreapta, se vor plasa în aşa fel încât fiecare să lase în spate cam un sfert din poporul de pe plajă, electoratul captiv, şi se vor bate pe jumătatea din mijloc, oscilând în funcţie de evenimente. Şi asta indiferent de lungimea plajei, doar opţiunile de aşezare pe care poporul le are contează.
Excludem UDMR, are un electorat de natură etnică, nu politică. Avem PDL plasat la mijloc, smulge o parte din electoratul PSD şi o parte din electoratul PNL. S-a plasat astfel încât să echilibreze scena, cum a ieşit s-a văzut pe 30 noiembrie.
Greşeala strategică a fost fuziunea PD cu PLD, fără această fuziune PD împingea PSD spre stânga iar PLD PNL-ul spre dreapta. Că strategia a funcţionat s-a văzut la alegerile europarlamentare. Fuziunea a redus bucata de plajă pe care PDL o putea acoperi, s-a văzut la locale, rezultatul alegerilor din 30 noiembrie e doar o consecinţă previzibilă a unei greşeli vechi, de lipsă de ştiinţă politică. Că am dreptate este şi scorul foarte diferit între europarlamentare şi locale deşi singurul lucru diferit este fuziunea în cauză. Şi nu contează prea mult prezenţa la vot.
Nu totdeauna unirea face puterea. Contează şi numărul de opţiuni.
Despre subiectul doi, ăla cu Stolojan, e o surpriză pentru naivi. Să vedem replici mult anterioare alegerilor cum sunt aici sau aici, cu voia Dvs. ultimul pe listă aici. Nu e nimic surprinzător, e normal, naivitatea şi iluziile dreptăţii făcute de clasa politică sunt, pur şi simplu, naivităţi. Nu am o imagine a întregii blogosfere, poate au mai fost şi alţii, pe care, din păcate, nu i-am precizat.
E cinic dar corect, iluzia de speranţă pe care o credem posibilă prin vot e doar o iluzie. Ca orice iluzie, viaţa ei, depinde de vânzător şi mult mai puţin de cumpărător.
miercuri, 10 decembrie 2008
Faptele, înaintea deciziei Preşedintelui
Sunt 5 grupuri în Parlament, unul cu 35 de procente, unul cu 34 de procente, 1 cu 19, 1 cu 7 şi 1 cu 5, prin rotunjire.
Ce înseamnă majoritate stabilă? O majoritate în care să avem cel puţin 53-55 de procente, în general aceasta creşte prin dezertările din opoziţie dar mai puţin de 63-65 de procente pentru că din acel moment opoziţia este practic mută. În acest fel ideea de democraţie nu este siluită de o majoritate covârşitoare cu o opoziţie decorativă.
Grupul de 5 procente, minorităţile altele decât cea maghiară, sunt întotdeauna cu majoritatea. Partidul de 19 procente pune condiţii pe care nici unul din partidele mari nu le poate accepta. Nu ne interesează motivele acum.
Avem 4 variante rezonabile rămase.
35 plus 34 plus 7 plus 5, 81 de procente la Putere, 19 în Opoziţie.
35 plus 34 plus 5, 74 de procente la Putere, 26 în Opoziţie.
35 plus 7 plus 5, 47 de procente la Putere, 53 în Opoziţie.
34 plus 7 plus 5, 46 de procente la Putere, 54 în Opoziţie.
Fără încăpăţânarea partidului de 19 procente, PNL, de a pune condiţii absurde, fie nu se obţine o majoritate, fie majoritatea devine covârşitoare.
Din cele 4 variante, cele mai apropiate de cifra optimă sunt cele două Guverne minoritare; PDL plus UDMR plus minorităţi sau varianta cu PSD în loc de PDL.
Cererea PSD de excludere a UDMR dintr-o eventuală coaliţie e normală din punct de vedere al cifrelor şi noţiunii de democraţie.
Traian Băsescu poate să facă 3 lucruri.
1a. Să nu accepte cererea PSD de excludere UDMR şi să facă o propunere de neacceptat oficial pentru PSD, o Monica Macovei, nenegociabilă, e un exemplu. Astfel poate să propună un Guvern minoritar PDL şi să treacă susţinut de aripile care deja fâlfâie prin PSD şi PNL. Dacă nu trece, ameninţă că mai face o astfel de mişcare şi impune un Guvern minoritar PDL. Dacă nu trece nici a doua oară intrăm în anticipate şi în încă 2 sau 3 luni de haos în speranţa că poporul o să voteze diferit.
1b. Să-l pună pe Mircea Geoană premier dacă nu trece primul Guvern minoritar PDL, şi să aştepte să vadă ce se întâmplă, probabil PNL vine în Guvern şi intră PDL în Opoziţie. Adică oficializarea relaţiei PSD - PNL. Un Guvern minoritar PSD trece evident cu voturile PNL chiar dacă PNL nu intră direct în Guvern.
2. Să permită coaliţia PDL cu PSD, cu oferte rezonabile pentru PSD, şi să se spele pe mâini.
Dacă Guvernul minoritar, oricare ar fi el, trece prin Parlament şi-şi rupe gâtul în faţa crizei şi/sau opoziţiei prea puternice există varianta celuilalt partid mare. Dacă aprobă marea coaliţie şi aceasta ratează, din cauza crizei sau lipsei de coeziune, nu mai avem nicio şansă.
Nimeni nu ştie ce o să vină peste noi dar e mai bine, părerea mea, să avem două şanse în loc de una la trecutul punţii. Şi ar fi ceva mai moral.
PNL din Opoziţie nu ajută cu nimic ţara în cazul unei mari coaliţii, nici măcar o moţiune nu poate depune. Simplă.
Votul nostru şi încăpăţânarea PNL au nemulţumit, prin consecinţe, pe toată lumea. Mai are de vorbit Traian Băsescu.
Poza e de aici.
Ce înseamnă majoritate stabilă? O majoritate în care să avem cel puţin 53-55 de procente, în general aceasta creşte prin dezertările din opoziţie dar mai puţin de 63-65 de procente pentru că din acel moment opoziţia este practic mută. În acest fel ideea de democraţie nu este siluită de o majoritate covârşitoare cu o opoziţie decorativă.
Grupul de 5 procente, minorităţile altele decât cea maghiară, sunt întotdeauna cu majoritatea. Partidul de 19 procente pune condiţii pe care nici unul din partidele mari nu le poate accepta. Nu ne interesează motivele acum.
Avem 4 variante rezonabile rămase.
35 plus 34 plus 7 plus 5, 81 de procente la Putere, 19 în Opoziţie.
35 plus 34 plus 5, 74 de procente la Putere, 26 în Opoziţie.
35 plus 7 plus 5, 47 de procente la Putere, 53 în Opoziţie.
34 plus 7 plus 5, 46 de procente la Putere, 54 în Opoziţie.
Fără încăpăţânarea partidului de 19 procente, PNL, de a pune condiţii absurde, fie nu se obţine o majoritate, fie majoritatea devine covârşitoare.
Din cele 4 variante, cele mai apropiate de cifra optimă sunt cele două Guverne minoritare; PDL plus UDMR plus minorităţi sau varianta cu PSD în loc de PDL.
Cererea PSD de excludere a UDMR dintr-o eventuală coaliţie e normală din punct de vedere al cifrelor şi noţiunii de democraţie.
Traian Băsescu poate să facă 3 lucruri.
1a. Să nu accepte cererea PSD de excludere UDMR şi să facă o propunere de neacceptat oficial pentru PSD, o Monica Macovei, nenegociabilă, e un exemplu. Astfel poate să propună un Guvern minoritar PDL şi să treacă susţinut de aripile care deja fâlfâie prin PSD şi PNL. Dacă nu trece, ameninţă că mai face o astfel de mişcare şi impune un Guvern minoritar PDL. Dacă nu trece nici a doua oară intrăm în anticipate şi în încă 2 sau 3 luni de haos în speranţa că poporul o să voteze diferit.
1b. Să-l pună pe Mircea Geoană premier dacă nu trece primul Guvern minoritar PDL, şi să aştepte să vadă ce se întâmplă, probabil PNL vine în Guvern şi intră PDL în Opoziţie. Adică oficializarea relaţiei PSD - PNL. Un Guvern minoritar PSD trece evident cu voturile PNL chiar dacă PNL nu intră direct în Guvern.
2. Să permită coaliţia PDL cu PSD, cu oferte rezonabile pentru PSD, şi să se spele pe mâini.
Dacă Guvernul minoritar, oricare ar fi el, trece prin Parlament şi-şi rupe gâtul în faţa crizei şi/sau opoziţiei prea puternice există varianta celuilalt partid mare. Dacă aprobă marea coaliţie şi aceasta ratează, din cauza crizei sau lipsei de coeziune, nu mai avem nicio şansă.
Nimeni nu ştie ce o să vină peste noi dar e mai bine, părerea mea, să avem două şanse în loc de una la trecutul punţii. Şi ar fi ceva mai moral.
PNL din Opoziţie nu ajută cu nimic ţara în cazul unei mari coaliţii, nici măcar o moţiune nu poate depune. Simplă.
Votul nostru şi încăpăţânarea PNL au nemulţumit, prin consecinţe, pe toată lumea. Mai are de vorbit Traian Băsescu.
Poza e de aici.
marți, 2 decembrie 2008
Rezultatele alegerilor
N-am să mă apuc să fac aici o teorie a ratării estimărilor rezultatelor alegerilor, efectuate competent, de institutele de opinie. Pentru că oamenii mint. Şi mint de frică, mai ales la ţară. Corelaţia, ăsta e termen aritmetic, între cele două institute-mi spune că e un fenomen sociologic. Şi nu cred în teoria conspiraţiei pentru că nu foloseşte nimănui să ratezi, ca firmă privată, după alegeri. Înainte foloseşte, după nu. Ca să-i dea lui Geoană apă la moară să se facă, mai abitir, de râs? Plus furatul la urne. Oamenii au luat sarmaua, au spus că au votat cu producătorul de sarmale, dar au votat cu ce le-a trecut prin cap. Şi campion la şpaga electorală este PSD.
Nu contează numărul de voturi, contează numărul de mandate. Legea noastă struţo-cămilică, pe lângă faptul că permite unui loc doi să intre şi unui loc unu să stea acasă, mai are o componentă a împărţirii mandatelor. Componenta distribuirii voturilor în teritoriu, de la circumscripţie la circumscripţie şi pe ţară. Mandatele cele mai multe le va lua cel care este cel mai uniform distribuit în teritoriu, nu ştiu cine e ăla. Ăia care câştigă 5 colegii cu sută la sută şi nu au niciun vot în rest faţă de ăia care câştigă 10 colegii cu 51 la sută, sunt nişte pierzători. Dacă sunt 100 de alegători în fiecare colegiu diferenţa e de 10 voturi pentru cel de-al doilea, diferenţa de mandate de 5, în plus pentru acelaşi. Exemplul e absurd dar explică, simplist, votul neproporţional care intră în componenţa legii noastre. Să aşteptăm distribuirea voturilor în teritoriu. Nimeni nu a câştigat încă alegerile.
S-a votat în general de către cei cu studii liceale, cel mult, bărbaţi, de la ţară. Şi implicit cu venituri medii sau mici. Adică bazinul stângii politice. Şi dacă o jumătate de procent e o victorie, atunci e o victorie acasă obţinută în minutul 95 dintr-o fază dubioasă.
Dacă ne uităm la evoluţia mandatelor faţă de 2004 vedem că PSD a pierdut cam 10 procente, PNL şi UDMR au stat pe loc, PDL a câştigat cam tot ce a rămas fără stăpân de la PRM şi a pierdut PSD.
PSD este din nou în alianţă cu PC. Fără discuţie obţinea acelaşi rezultat fără PC. A pierdut un număr important de locuri în Parlament în favoarea PC de frică. Prostia se plăteşte. Eu cred că avea mai multe voturi fără PC, s-au bazat pe Badea, Stan şi Cristoiu. Aceştia sunt precum Teo, istorie. Audienţa nu înseamnă voturi, te poţi uita la Stan ca la Dan Diaconescu, e distractiv nu credibil.
Părţile bune sunt că am scăpat de PRM şi de PNG. Şi Gigi face audienţă dar nu a obţinut voturi. Ca dovadă că nu au dreptate televiziunile care ne dau numai tâmpenii pe ideea asta a audienţei. E alt subiect şi-l părăsim. De asemenea o să plece tot felul de abonaţi ai listelor ca Adrian Păunescu, Norica Nicolai, Şerban Nicolae şi alţii. Au fost favorizaţi cei din colegii mari. Aritmetica electorală e destul de complicată şi presupune un nivel mediu de pregătire aritmetică, pe care partidele nu-l au. Sau i-au fraierit pe cei care nu ştiu să socotească, sau nu au înţeles legea pe care au votat-o.
Deci PSD-ul a "căştigat" în propriul bazin electoral, a pierdut în raport cu rezultatele anterioare, şi, în concubinaj, cu trădătorul de acum patru ani, care a luat din caimacul lui Geoană şi care nu cred că are scrupule de a pleca din nou. PSD va avea clar mai puţine mandate decât PDL. Nimic nu-i mai plăcut decât o soluţie imorală.
UDMR şi PNL au stat pe loc, dovadă a unei etnicităţi sau ideologii constante. Căştigători pentru că au fost la guvernare şi nu s-au erodat. Ar trebui să mulţumească lui Traian Băsescu.
PDL a câştigat tot ce se putea. Nu ce visau ei sau Băsescu, dar asta presupune o legătură cu realitatea pe care PDL fără Băsescu nu o are. Unde-i Monica Macovei? Lupta anticorupţie? Au jucat cu cărţile PSD-ului şi au gonit de la vot pe cei care aşteptau inteligenţă nu manele. Ruşinos.
Absenteismul masiv ne spune că această clasă politică nu are legătură cu poporul. Şi nu sunt decât 100000 de locuri la munte, nu este cauza absenteismului. E dezgustul faţă de o clasă ruptă total de oameni. Aceştia i-au pedepsit. Oare a înţeles cineva?
Iar Varujan Pambuccian a avut de cinci ori mai multe voturi decât armeni, pentru că e legat de o comunitate, cea din IT. Ca dovadă că se poate să nu fii un fariseu în politica românească. Acum toţi parlamentarii sunt legaţi de o comunitate.
Votul uninominal, aşa strâmb cum e, a făcut puţină curăţenie. Şi o să fie din ce în ce mai bine. Nu am decât o singură pretenţie de la viitoarea guvernare. O justiţie eficientă şi transparentă. Cred că e o doleanţă mult prea mare.
Nu contează numărul de voturi, contează numărul de mandate. Legea noastă struţo-cămilică, pe lângă faptul că permite unui loc doi să intre şi unui loc unu să stea acasă, mai are o componentă a împărţirii mandatelor. Componenta distribuirii voturilor în teritoriu, de la circumscripţie la circumscripţie şi pe ţară. Mandatele cele mai multe le va lua cel care este cel mai uniform distribuit în teritoriu, nu ştiu cine e ăla. Ăia care câştigă 5 colegii cu sută la sută şi nu au niciun vot în rest faţă de ăia care câştigă 10 colegii cu 51 la sută, sunt nişte pierzători. Dacă sunt 100 de alegători în fiecare colegiu diferenţa e de 10 voturi pentru cel de-al doilea, diferenţa de mandate de 5, în plus pentru acelaşi. Exemplul e absurd dar explică, simplist, votul neproporţional care intră în componenţa legii noastre. Să aşteptăm distribuirea voturilor în teritoriu. Nimeni nu a câştigat încă alegerile.
S-a votat în general de către cei cu studii liceale, cel mult, bărbaţi, de la ţară. Şi implicit cu venituri medii sau mici. Adică bazinul stângii politice. Şi dacă o jumătate de procent e o victorie, atunci e o victorie acasă obţinută în minutul 95 dintr-o fază dubioasă.
Dacă ne uităm la evoluţia mandatelor faţă de 2004 vedem că PSD a pierdut cam 10 procente, PNL şi UDMR au stat pe loc, PDL a câştigat cam tot ce a rămas fără stăpân de la PRM şi a pierdut PSD.
PSD este din nou în alianţă cu PC. Fără discuţie obţinea acelaşi rezultat fără PC. A pierdut un număr important de locuri în Parlament în favoarea PC de frică. Prostia se plăteşte. Eu cred că avea mai multe voturi fără PC, s-au bazat pe Badea, Stan şi Cristoiu. Aceştia sunt precum Teo, istorie. Audienţa nu înseamnă voturi, te poţi uita la Stan ca la Dan Diaconescu, e distractiv nu credibil.
Părţile bune sunt că am scăpat de PRM şi de PNG. Şi Gigi face audienţă dar nu a obţinut voturi. Ca dovadă că nu au dreptate televiziunile care ne dau numai tâmpenii pe ideea asta a audienţei. E alt subiect şi-l părăsim. De asemenea o să plece tot felul de abonaţi ai listelor ca Adrian Păunescu, Norica Nicolai, Şerban Nicolae şi alţii. Au fost favorizaţi cei din colegii mari. Aritmetica electorală e destul de complicată şi presupune un nivel mediu de pregătire aritmetică, pe care partidele nu-l au. Sau i-au fraierit pe cei care nu ştiu să socotească, sau nu au înţeles legea pe care au votat-o.
Deci PSD-ul a "căştigat" în propriul bazin electoral, a pierdut în raport cu rezultatele anterioare, şi, în concubinaj, cu trădătorul de acum patru ani, care a luat din caimacul lui Geoană şi care nu cred că are scrupule de a pleca din nou. PSD va avea clar mai puţine mandate decât PDL. Nimic nu-i mai plăcut decât o soluţie imorală.
UDMR şi PNL au stat pe loc, dovadă a unei etnicităţi sau ideologii constante. Căştigători pentru că au fost la guvernare şi nu s-au erodat. Ar trebui să mulţumească lui Traian Băsescu.
PDL a câştigat tot ce se putea. Nu ce visau ei sau Băsescu, dar asta presupune o legătură cu realitatea pe care PDL fără Băsescu nu o are. Unde-i Monica Macovei? Lupta anticorupţie? Au jucat cu cărţile PSD-ului şi au gonit de la vot pe cei care aşteptau inteligenţă nu manele. Ruşinos.
Absenteismul masiv ne spune că această clasă politică nu are legătură cu poporul. Şi nu sunt decât 100000 de locuri la munte, nu este cauza absenteismului. E dezgustul faţă de o clasă ruptă total de oameni. Aceştia i-au pedepsit. Oare a înţeles cineva?
Iar Varujan Pambuccian a avut de cinci ori mai multe voturi decât armeni, pentru că e legat de o comunitate, cea din IT. Ca dovadă că se poate să nu fii un fariseu în politica românească. Acum toţi parlamentarii sunt legaţi de o comunitate.
Votul uninominal, aşa strâmb cum e, a făcut puţină curăţenie. Şi o să fie din ce în ce mai bine. Nu am decât o singură pretenţie de la viitoarea guvernare. O justiţie eficientă şi transparentă. Cred că e o doleanţă mult prea mare.
miercuri, 19 noiembrie 2008
Pentru de dimineaţă
Ieri doi prieteni mi-au făcut două recomandări muzicale. Prima ilustrează în mod perfect sintagma "economia României duduie", părere exprimată de o anumită parte a clasei politice. Freddie King interpretează.
A doua recomandare exprimă părerea altei părţi a clasei politice. Nat King Cole interpretează.
Cântecul din urmă mai are o conotaţie, globalizarea, e la origine franţuzesc, compus de un evreu ungur, cântat în japoneză şi engleză de un afro-american. Cum firmele şi băncile externe cad precum frunzele toamna vă las să trageţi concluziile.
Cele două recomandări erau doar muzicale, eu le-am vopsit aşa. E doar un post "pentru de dimineaţă".
A doua recomandare exprimă părerea altei părţi a clasei politice. Nat King Cole interpretează.
Cântecul din urmă mai are o conotaţie, globalizarea, e la origine franţuzesc, compus de un evreu ungur, cântat în japoneză şi engleză de un afro-american. Cum firmele şi băncile externe cad precum frunzele toamna vă las să trageţi concluziile.
Cele două recomandări erau doar muzicale, eu le-am vopsit aşa. E doar un post "pentru de dimineaţă".
joi, 17 iulie 2008
Sfârşitul globalizării economice
Nu sunt adeptul scenariilor apocaliptice.
Că preţul petrolului creşte nu e un secret, am mai spus că s-a depăşit vârful producţiei mondiale, BP nu eu. Că ne uităm la pompă. Putem să folosim energia electrică produsă din diferite surse la multe lucruri dar nu la transportul mărfurilor pe distanţe lungi. Nu prin Europa care-i mică, ci din China în USA sau din Brazilia în Australia.
Şi atunci? Avem varianta vapoarelor nucleare, precum portavioanele americane, costă de te rupe un asemenea vapor. Nu sunt mulţi capabili să.l producă şi în plus foloseşte uraniu, o să se termine şi ăla. Ca o paranteză, simpatică şi sinistră, ruşii au făcut un avion nuclear, a zburat, singura problemă a fost că au murit iradiaţi piloţii că nu puteau izola cu plumb reactorul, era prea greu.
Cu pânze e o variantă fezabilă dar lentă, se va ajunge la asta. Nu mă lansez în varianta cu biofuel că o să ne coste producţia pe 5 ha ca să transportăm producţia de pe 3.
Oricum transportul pe distanţe lungi se va rări. Şi atunci vor trebui produse loco toate alea, mâncare, ţoale, maşini, etc. Asta oferă şanse regiunilor mai puţin dezvoltate aflate în preajma celor dezvoltate în care consumerismul va continua. Mexic lângă SUA, Romania în UE, s-or mai găsi exemple dar e clară ideea.
În funcţie de rentabilitatea transportului se va produce o regionalizare a producţiei şi o localizare a produselor disponibile pe o anumită piaţă. Adio cafea braziliană. Va trebui fie să plătim o cârcă de bani pe cafea fie, genetic, să inventăm cafeaua de Ghimpaţi, marcă celebră în Europa.
Creşterea preţului transporturilor va avea încă un efect, creşterea numărului de comercianţi pentru care costul transportului în marfa vândută este mic, asta înseamnă că producătorii sunt prin preajma comerciantului, ceea ce cam exclude de pe piaţă marii retaileri, adio supermarketuri cu 80 de case.
De asemenea ţările care nu au posibilităţi de a se autohrăni o s-o ducă nasol, ţările arabe, Bangladesh-ul, mulţi alţii, nu-i momentul să ne străduim să aflăm care-s, se ştiu ei.
Şi uite aşa, că vrem sau nu, o să revenim la normalitate, în vreo 50 de ani. Cine scapă va trăi liniştit într-o lume de secol XVIII dar cu beneficiile digitale.
Că preţul petrolului creşte nu e un secret, am mai spus că s-a depăşit vârful producţiei mondiale, BP nu eu. Că ne uităm la pompă. Putem să folosim energia electrică produsă din diferite surse la multe lucruri dar nu la transportul mărfurilor pe distanţe lungi. Nu prin Europa care-i mică, ci din China în USA sau din Brazilia în Australia.
Şi atunci? Avem varianta vapoarelor nucleare, precum portavioanele americane, costă de te rupe un asemenea vapor. Nu sunt mulţi capabili să.l producă şi în plus foloseşte uraniu, o să se termine şi ăla. Ca o paranteză, simpatică şi sinistră, ruşii au făcut un avion nuclear, a zburat, singura problemă a fost că au murit iradiaţi piloţii că nu puteau izola cu plumb reactorul, era prea greu.
Cu pânze e o variantă fezabilă dar lentă, se va ajunge la asta. Nu mă lansez în varianta cu biofuel că o să ne coste producţia pe 5 ha ca să transportăm producţia de pe 3.
Oricum transportul pe distanţe lungi se va rări. Şi atunci vor trebui produse loco toate alea, mâncare, ţoale, maşini, etc. Asta oferă şanse regiunilor mai puţin dezvoltate aflate în preajma celor dezvoltate în care consumerismul va continua. Mexic lângă SUA, Romania în UE, s-or mai găsi exemple dar e clară ideea.
În funcţie de rentabilitatea transportului se va produce o regionalizare a producţiei şi o localizare a produselor disponibile pe o anumită piaţă. Adio cafea braziliană. Va trebui fie să plătim o cârcă de bani pe cafea fie, genetic, să inventăm cafeaua de Ghimpaţi, marcă celebră în Europa.
Creşterea preţului transporturilor va avea încă un efect, creşterea numărului de comercianţi pentru care costul transportului în marfa vândută este mic, asta înseamnă că producătorii sunt prin preajma comerciantului, ceea ce cam exclude de pe piaţă marii retaileri, adio supermarketuri cu 80 de case.
De asemenea ţările care nu au posibilităţi de a se autohrăni o s-o ducă nasol, ţările arabe, Bangladesh-ul, mulţi alţii, nu-i momentul să ne străduim să aflăm care-s, se ştiu ei.
Şi uite aşa, că vrem sau nu, o să revenim la normalitate, în vreo 50 de ani. Cine scapă va trăi liniştit într-o lume de secol XVIII dar cu beneficiile digitale.
marți, 15 iulie 2008
Legea electorală - partea a 4a
Acu' să tragem concluzii.
Numărul de mandate este, în mare, proporţional cu numărul de voturi la nivel naţional, oricum s-ar desena colegiile, teoretic. Asta la prima uitătură.
Dar dacă trasăm colegii care cuprind tarlale numai de la un partid atunci boboru' votător care e în contra partidului desenator din colegiile respective e descurajat şi nu votează. Uite aşa scade numărul de voturi ale fraierilor repetenţi la desen - pedelei, respectiv, la nivel de ţară. Mai mult, asta ajută şi catindaţii desenatorilor din celelalte colegii din circumscripţie la redistribuire.
Mai este un avantaj să ai talent la desen, barosanii tăi au loc asigurat că scot jumate plus 1, barosanii netalentaţi au şanse la redistribuire s-o sfeclească şi să rămână pe din afară.
Numărul trei, logistic, pun barosanul la colegiul bine desenat, ăsta câştigă aproape sigur aşa că poate face campanie prin vecini, la ăia mai amărăşteni la imagine. Barosanul pus la bătaie într-un colegiu echilibrat nu prea poate ajuta pe nimeni că are treabă la el în colegiu.
Desenatorii au avantajul că ştiu cum să-şi pună candidaţii, ceilalţi sunt în derută. De asemenea desenatorii pot să-şi canalizeze mai bine resursele, fac mai puţină propagandă unde câştigă sigur, bagă mult unde au şanse bune şi nu se interesează de rest prea mult. Netalentaţii trebuie să lupte peste tot pentru că sunt răspândiţi relativ egal prin toate colegiile.
Mai e o chestie mai subtilă, de multe ori locul trei e mai avantajat decât locurile unu şi doi, mai ales spre sfârşitul redistribuirii când ăia mari şi-au terminat mandatele pe ţară. O să vedem tot felul de pitoreşti prin Barlament, nu că acum n-am avea. Şi locul trei e PNL. Sunt curios cine face prima mişcare şi spune cine pe unde candidează.
Numărul de mandate este, în mare, proporţional cu numărul de voturi la nivel naţional, oricum s-ar desena colegiile, teoretic. Asta la prima uitătură.
Dar dacă trasăm colegii care cuprind tarlale numai de la un partid atunci boboru' votător care e în contra partidului desenator din colegiile respective e descurajat şi nu votează. Uite aşa scade numărul de voturi ale fraierilor repetenţi la desen - pedelei, respectiv, la nivel de ţară. Mai mult, asta ajută şi catindaţii desenatorilor din celelalte colegii din circumscripţie la redistribuire.
Mai este un avantaj să ai talent la desen, barosanii tăi au loc asigurat că scot jumate plus 1, barosanii netalentaţi au şanse la redistribuire s-o sfeclească şi să rămână pe din afară.
Numărul trei, logistic, pun barosanul la colegiul bine desenat, ăsta câştigă aproape sigur aşa că poate face campanie prin vecini, la ăia mai amărăşteni la imagine. Barosanul pus la bătaie într-un colegiu echilibrat nu prea poate ajuta pe nimeni că are treabă la el în colegiu.
Desenatorii au avantajul că ştiu cum să-şi pună candidaţii, ceilalţi sunt în derută. De asemenea desenatorii pot să-şi canalizeze mai bine resursele, fac mai puţină propagandă unde câştigă sigur, bagă mult unde au şanse bune şi nu se interesează de rest prea mult. Netalentaţii trebuie să lupte peste tot pentru că sunt răspândiţi relativ egal prin toate colegiile.
Mai e o chestie mai subtilă, de multe ori locul trei e mai avantajat decât locurile unu şi doi, mai ales spre sfârşitul redistribuirii când ăia mari şi-au terminat mandatele pe ţară. O să vedem tot felul de pitoreşti prin Barlament, nu că acum n-am avea. Şi locul trei e PNL. Sunt curios cine face prima mişcare şi spune cine pe unde candidează.
luni, 14 iulie 2008
Legea electorală - partea a 3a
Împârţirea mandatelor se face tot în două etape. Prima oară la judeţ. Ăia care-au luat jumate plus 1 s-au ales cu deputăţie. După care o dau în aritmetică, se pun p-o listă, în fiecare colegiu, în ordine descrescătoare, catindaţii după numărul de voturi împărţit la coeficientul electoral de circă, calculat în episodul unu. La listă calculează cu 8 zecimale, dacă-s 2 la egalitate nu le ajung nici 100 de zecimale să-i departajeze, cum nu-s cu milioanele prin circumscripţie le ajungeau vreo 6, sau chiar 4, da' aşa e deputatul scrufulos, (scuze pentru derapajul teoretic). Se ordonează lista pe circă descrescător.
Acu' dacă ăia cu jumate plus 1 sunt mai mulţi într-un partid decât avea partidul mandate atribuite în circă, ăia rămân cu ele şi vedem mai încolo, caz greu de presupus.
Am intrat în etapa următoare. Se ia lista aia cu 8 zecimale şi se începe împărţeala la cea mai rămas după etapa unu, la rând, partidul căruia i s-a terminat numărul de mandate chiar dacă e mai în faţă e sărit, la fel şi dacă s-a ocupat deja locul la colegiul la care a candidat. O ţinem aşa până la epuizarea locurilor.
Acum iar o dăm în concesii. Dacă un partid nu apucă câte mandate avea el pe ţară stabilite se mai adaugă deputaţi peste număr, la completare, pe unde au ăia scoruri mai bune după formula cu 8 zecimale.
Acu' dacă ăia cu jumate plus 1 sunt mai mulţi într-un partid decât avea partidul mandate atribuite în circă, ăia rămân cu ele şi vedem mai încolo, caz greu de presupus.
Am intrat în etapa următoare. Se ia lista aia cu 8 zecimale şi se începe împărţeala la cea mai rămas după etapa unu, la rând, partidul căruia i s-a terminat numărul de mandate chiar dacă e mai în faţă e sărit, la fel şi dacă s-a ocupat deja locul la colegiul la care a candidat. O ţinem aşa până la epuizarea locurilor.
Acum iar o dăm în concesii. Dacă un partid nu apucă câte mandate avea el pe ţară stabilite se mai adaugă deputaţi peste număr, la completare, pe unde au ăia scoruri mai bune după formula cu 8 zecimale.
Legea electorală - partea a 2a
Până acum a fost uşor, ştim câte mandate are fiecare partid la nivel de ţărişoară. BECul se ocupă de chestia cu împărţirea pe circi. Intr-o circumscripţie avem rămăşiţele de care vorbeam în episodul anterior. Adică partidul a avut, să zicem 40000 de voturi, coeficientul electoral e de 15000, i-au rămas partidului 10000 de voturi în circumscripţia aia. Se împarte asta la câte voturi a avut în toată ţara, să zicem 3 milioane, şi ce ne iese înmulţim cu câte mandate are partidu'n ţară, să zicem 100. Avem rezultatul 0.3, ce facem cu ăsta?
Păi punem la nivel de ţară totul, pentru toate partidele, la grămadă şi ordonăm descrescător şi la fel în fiecare circumscripţie. De aici e groasă.
Într-o circumscripţie, să zicem că au rămas 3 mandate, se ia numărul 3 din lista de circă şi aflăm, aşa-i zice, repartitorul de circă.
Aveam şi lista aia pe ţară, primul număr din ea, să zicem vine de la partidul X şi este la Prahova, şi avem şi repartitorul de circă la Prahova, împărţim cele 2 numere şi iese numărul de mandate ale partidului X în Prahova. Şi tot aşa pe listă la vale, dacă se termină numărul de mandate pe ţară ale partidului se merge înainte fără el, dacă iese sub 1 raportul se dă un mandat. Cam mare bulibăşeala.
Acum legea devine interesantă, cică dacă nu merge după tehnologia anterioară, unde-s mai multe voturi la partid în circă dar sub coeficientul electoral sau are el mai mulţi candidaţi a trecut clasa.
Acum, dacă nici aşa nu s-au dat toate, Hrebe, Olteanu, Berceanu şi restu' se târguiesc şi atribuie după barbotajul politic ce a mai rămas, dacă nu se înţeleg se dă cu banu'.
Io-te ca-m împărţit şi pe circumscripţii.
Episodul 3, cui le dăm.
Palpitant?
Păi punem la nivel de ţară totul, pentru toate partidele, la grămadă şi ordonăm descrescător şi la fel în fiecare circumscripţie. De aici e groasă.
Într-o circumscripţie, să zicem că au rămas 3 mandate, se ia numărul 3 din lista de circă şi aflăm, aşa-i zice, repartitorul de circă.
Aveam şi lista aia pe ţară, primul număr din ea, să zicem vine de la partidul X şi este la Prahova, şi avem şi repartitorul de circă la Prahova, împărţim cele 2 numere şi iese numărul de mandate ale partidului X în Prahova. Şi tot aşa pe listă la vale, dacă se termină numărul de mandate pe ţară ale partidului se merge înainte fără el, dacă iese sub 1 raportul se dă un mandat. Cam mare bulibăşeala.
Acum legea devine interesantă, cică dacă nu merge după tehnologia anterioară, unde-s mai multe voturi la partid în circă dar sub coeficientul electoral sau are el mai mulţi candidaţi a trecut clasa.
Acum, dacă nici aşa nu s-au dat toate, Hrebe, Olteanu, Berceanu şi restu' se târguiesc şi atribuie după barbotajul politic ce a mai rămas, dacă nu se înţeleg se dă cu banu'.
Io-te ca-m împărţit şi pe circumscripţii.
Episodul 3, cui le dăm.
Palpitant?
Legea electorală - partea întâi
După lupte seculare am găsit aici legea electorală. Că vreau să mă lămuresc de ce se bat ăştia pe colegiile electorale. Şi aici vine drama, mă credeam băiat deştept, nu mă ridic la nivelul barlamentarilor.
Întâi pragul electoral - intră într-o cameră a Barlamentului partidele care scot 5% din numărul total de voturi valabil exprimate pentru camera respectivă în toată ţara, se mai adaugă la alianţe 3% şi aşa mai departe, neinteresant. Mai există varianta să te clasezi pe locul întâi la 3 colegii pentru Senat şi 6 pentru Cameră chiar dacă n-ai 5% pe niciunde, punctul ăsta-i pentru UDMR. Pentru minorităţile alelalte se numără pe ţară cu câte voturi valabil exprimate e ales în medie un deputat şi dacă minoritarul trece de 10% din media asta a intrat.
După bla, blau-urile de rigoare ajungem la împărţirea colegiilor. Cine şi cum a câştigat. E complicat rău. Sâ zicem că au trecut 5 partide.
Intâi BEC le spune ălora din circumscripţii cine-a trecut pragul electoral. Ăştia de la judeţe trec la etapa 1 de dat mandate. Se face iar coeficient electoral de circumscripţie adică se adună toate voturile valabil exprimate în circumscripţie pentru Cameră, să zicem, şi se împarte la numărul de deputaţi pe care trebuie să-l dea circa respectivă. La fel şi pentru Senat.
Pentru fiecare partid se împarte căte voturi are în circă în total la coeficientul electoral de circă, vezi pasajul anterior. Le dă cu virgulă da' nu se complică. Obţin aşa numărul de locuri pe care le dă circumscripţia fiecărui partid din prima. Dacă esti independent ai nevoie de jumate plus 1 ca să treci clasa. Normal că nu se ocupă toate locurile că era cu virgulă şi mai sunt şi voturile pentru ăia care n-au trecut pragul.
Ce număr voturi n-au utilizat ăştia, ce era după virgule mai exact plus ratangiii, se trimite la BEC să le socotească la nivel naţional.
Etapa a 2a. (e la fel şi la Senat)
Strânge BECul de prin toată ţara rămăşiţele astea şi face chestia următoare, le adună pentru fiecare partid. Mai află el, BECul, şi câte mandate n-au putut ăia de la circi să dea, să zicem 23. Acum au şi lista cu câte voturi a strâns fiecare partid şi fac următoarea şmecherie, se ia pentru fiecare partid şi se împarte numărul de voturi, pe rând la 1,2,....,23. Am zis că au rămas 5 partide peste prag. Avem 5x23=115 numere, le ordonâm descrescător şi ăla de pe locul 23 este noul prag electoral.
Buuuun, acu se împarte numărul de voturi pentru fiecare partid la noul coeficient electoral, le dă cu virgulă dar se fac că nu văd şi aşa mai împart o serie de mandate.
Până acum am reuşit să aflăm câte mandate are fiecare partid. În episodul următor cine le ia şi unde.
Întâi pragul electoral - intră într-o cameră a Barlamentului partidele care scot 5% din numărul total de voturi valabil exprimate pentru camera respectivă în toată ţara, se mai adaugă la alianţe 3% şi aşa mai departe, neinteresant. Mai există varianta să te clasezi pe locul întâi la 3 colegii pentru Senat şi 6 pentru Cameră chiar dacă n-ai 5% pe niciunde, punctul ăsta-i pentru UDMR. Pentru minorităţile alelalte se numără pe ţară cu câte voturi valabil exprimate e ales în medie un deputat şi dacă minoritarul trece de 10% din media asta a intrat.
După bla, blau-urile de rigoare ajungem la împărţirea colegiilor. Cine şi cum a câştigat. E complicat rău. Sâ zicem că au trecut 5 partide.
Intâi BEC le spune ălora din circumscripţii cine-a trecut pragul electoral. Ăştia de la judeţe trec la etapa 1 de dat mandate. Se face iar coeficient electoral de circumscripţie adică se adună toate voturile valabil exprimate în circumscripţie pentru Cameră, să zicem, şi se împarte la numărul de deputaţi pe care trebuie să-l dea circa respectivă. La fel şi pentru Senat.
Pentru fiecare partid se împarte căte voturi are în circă în total la coeficientul electoral de circă, vezi pasajul anterior. Le dă cu virgulă da' nu se complică. Obţin aşa numărul de locuri pe care le dă circumscripţia fiecărui partid din prima. Dacă esti independent ai nevoie de jumate plus 1 ca să treci clasa. Normal că nu se ocupă toate locurile că era cu virgulă şi mai sunt şi voturile pentru ăia care n-au trecut pragul.
Ce număr voturi n-au utilizat ăştia, ce era după virgule mai exact plus ratangiii, se trimite la BEC să le socotească la nivel naţional.
Etapa a 2a. (e la fel şi la Senat)
Strânge BECul de prin toată ţara rămăşiţele astea şi face chestia următoare, le adună pentru fiecare partid. Mai află el, BECul, şi câte mandate n-au putut ăia de la circi să dea, să zicem 23. Acum au şi lista cu câte voturi a strâns fiecare partid şi fac următoarea şmecherie, se ia pentru fiecare partid şi se împarte numărul de voturi, pe rând la 1,2,....,23. Am zis că au rămas 5 partide peste prag. Avem 5x23=115 numere, le ordonâm descrescător şi ăla de pe locul 23 este noul prag electoral.
Buuuun, acu se împarte numărul de voturi pentru fiecare partid la noul coeficient electoral, le dă cu virgulă dar se fac că nu văd şi aşa mai împart o serie de mandate.
Până acum am reuşit să aflăm câte mandate are fiecare partid. În episodul următor cine le ia şi unde.
Tiparniţa
Vedem aici cum americanii o să dea drumul la tiparniţă, asta o să inflameze şi mai rău inflaţia şi-o să umfle şi mai rău preţul petrolului. Dacă se sperie chinezii şi vor să scape de mia aia jumate de miliarde de dolari pe care-o au prin banca naţională o să avem un leu egal cu dolarul. E groasă fraţilor.
sâmbătă, 5 iulie 2008
Preţul făinii
The Guardian ne spune aici că trei sferturi din creşterea preţului la alimente vine din biofuel. Americanii recunoşteau 15 procente. Iată cum OPEC o primeşte peste bot cu preţurile la hrană în schimbul preţurilor la petrol. Cu mămăligă poţi trăi, cu petrol nu. Statele arabe, în special, se vor simţi în curând supuse presiunii de a scădea preţul, asta dacă nu sunt tâmpiţi şi o ţin pe a lor ceea ce ne trage pe toţi într-o spirală inflaţionistă mondială şi ne îndreaptă spre o criză mondiale de tip 1929. Sper să nu fiu vreo Cassandră dâmboviţeană. Cumpăraţi argint şi aur, pământ agricol, seminţe organice, găsiţi un loc bogat în apă potabilă şi dacă puteţi cumpăraţi mijloace de apărare. Doamne fereşte!
vineri, 4 iulie 2008
Despre "Strategia Naţională......."
Am citit-o. Se sar primele 20 de pagini şi se citeşte cu atentie partea a 2a, situaţia actuală, o situaţie mai obiectivă a României n-am văzut, nu credeam că vreodată cineva are curajul să publice un asemenea rechizitoriu la adresa României, jos pălăria domnilor, clar şi documentat.
Staţi liniştiţi, e făcută de români, o blegim la mijloc.
Când intrăm in partea a 3a urmează cel mai apocaliptic text de sorginte comunist, pupincuristă la adresa UE pe care l-am citit. Dacă vreţi să vă reamintiţi de cuvântările comuniste aici aveţi dorinţele îndeplinite, şi am să citez (oricum nu peste tot, se vede că nu a existat un cetăţean care să lege textul, şi aici sunt lungi pasaje coerente şi documentate) dar nu astea:
"Este deci necesara modificarea, prin politici si instrumente adecvate, în concordanţa
cu principiile economiei de piaţa si cu reglementarile UE în domeniu, a mentalitaţii
consumeriste si a apetitului de a maximaliza câstigurile pe termen scurt. În acest scop se
impune, în perioada imediat urmatoare, o analiza de profunzime a factorilor care
influenţeaza evoluţiile semnalate si stabilirea, pe aceasta baza, a politicilor economice
care sa stimuleze cresterea semnificativa a productivitaţii resurselor."
"Se va extinde treptat, conform deciziilor UE, etichetarea produselor în funcţie de
performanţele lor ecologice si se vor realiza campanii coerente de informare a
consumatorilor, cu participarea societaţilor comerciale de desfacere cu amanuntul, a
organismelor de reglementare a pieţei si a organizaţiilor societaţii civile, pentru
promovarea produselor si serviciilor eco-eficiente, inclusiv a celor rezultate din
agricultura organica."
"Introducerea în rapoartele anuale de bilanţ si în bugetele de venituri si cheltuieli
ale operatorilor economici a indicatorului „productivitatea resurselor”, masurat prin
raportul dintre valoarea adaugata bruta si valoarea consumurilor materiale totale.
Introducerea acestui indicator face posibila stabilirea unei culturi de performanţa în
rândul managerilor cu privire la eficienţa valorificarii achiziţiilor, vizând atât latura
tehnologica cât si cea comerciala, precum si evaluarea mai corecta de catre acţionari a
calitaţii administrarii si managementului din punctul de vedere al evoluţiei durabile...".
"Cresterea calitaţii sociale a cercetarii prin generarea de soluţii conceptuale si
tehnologice cu impact direct în elaborarea si implementarea politicilor publice si
corelarea acestora în special în domenii precum sanatatea publica, protecţia mediului,
infrastructura, amenajarea teritoriului si gestionarea durabila a resurselor naţionale pe
baze eco-responsabile."
Dacă schimbăm UE cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi evoluţie durabilă cu principiile socialismului l-am găsit pe Nea Nicu Văcăroiu descriind România anului 1989. Citatele sunt de la început, nu le-am ales pe cele mai savuroase. Trebuie spus că partea tehnică pare coerentă.
În partea a 4a factorii de risc sunt cei pe care-i ştie o ţară întragă, corupţie, pomenile electorale....., iar revenim la stilul sec, clar şi la obiect. Oricum şi aici mai apar intarsii comunistoide dar textul e coerent. La fel şi ultima parte.
Luată una peste alta părerea mea este că este coerentă la obiect şi ne pune în banca noastră, cam într-o rână- Dacă ne iese jumătate suntem tari. Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Staţi liniştiţi, e făcută de români, o blegim la mijloc.
Când intrăm in partea a 3a urmează cel mai apocaliptic text de sorginte comunist, pupincuristă la adresa UE pe care l-am citit. Dacă vreţi să vă reamintiţi de cuvântările comuniste aici aveţi dorinţele îndeplinite, şi am să citez (oricum nu peste tot, se vede că nu a existat un cetăţean care să lege textul, şi aici sunt lungi pasaje coerente şi documentate) dar nu astea:
"Este deci necesara modificarea, prin politici si instrumente adecvate, în concordanţa
cu principiile economiei de piaţa si cu reglementarile UE în domeniu, a mentalitaţii
consumeriste si a apetitului de a maximaliza câstigurile pe termen scurt. În acest scop se
impune, în perioada imediat urmatoare, o analiza de profunzime a factorilor care
influenţeaza evoluţiile semnalate si stabilirea, pe aceasta baza, a politicilor economice
care sa stimuleze cresterea semnificativa a productivitaţii resurselor."
"Se va extinde treptat, conform deciziilor UE, etichetarea produselor în funcţie de
performanţele lor ecologice si se vor realiza campanii coerente de informare a
consumatorilor, cu participarea societaţilor comerciale de desfacere cu amanuntul, a
organismelor de reglementare a pieţei si a organizaţiilor societaţii civile, pentru
promovarea produselor si serviciilor eco-eficiente, inclusiv a celor rezultate din
agricultura organica."
"Introducerea în rapoartele anuale de bilanţ si în bugetele de venituri si cheltuieli
ale operatorilor economici a indicatorului „productivitatea resurselor”, masurat prin
raportul dintre valoarea adaugata bruta si valoarea consumurilor materiale totale.
Introducerea acestui indicator face posibila stabilirea unei culturi de performanţa în
rândul managerilor cu privire la eficienţa valorificarii achiziţiilor, vizând atât latura
tehnologica cât si cea comerciala, precum si evaluarea mai corecta de catre acţionari a
calitaţii administrarii si managementului din punctul de vedere al evoluţiei durabile...".
"Cresterea calitaţii sociale a cercetarii prin generarea de soluţii conceptuale si
tehnologice cu impact direct în elaborarea si implementarea politicilor publice si
corelarea acestora în special în domenii precum sanatatea publica, protecţia mediului,
infrastructura, amenajarea teritoriului si gestionarea durabila a resurselor naţionale pe
baze eco-responsabile."
Dacă schimbăm UE cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi evoluţie durabilă cu principiile socialismului l-am găsit pe Nea Nicu Văcăroiu descriind România anului 1989. Citatele sunt de la început, nu le-am ales pe cele mai savuroase. Trebuie spus că partea tehnică pare coerentă.
În partea a 4a factorii de risc sunt cei pe care-i ştie o ţară întragă, corupţie, pomenile electorale....., iar revenim la stilul sec, clar şi la obiect. Oricum şi aici mai apar intarsii comunistoide dar textul e coerent. La fel şi ultima parte.
Luată una peste alta părerea mea este că este coerentă la obiect şi ne pune în banca noastră, cam într-o rână- Dacă ne iese jumătate suntem tari. Aşa să ne ajute Dumnezeu!
marți, 1 iulie 2008
De la geologul Hubbert la preţul făinii şi al terenului lăsat pârloagă în România
În 1956 geologul Hubbert a prezis că producţia (extracţia) oricărei resurse neregenerabile (petrol, gaze naturale, cărbune, metale) pe o suprafaţă dată urmează o curbă care seamănă cu o căciulă, cam aşa. La un moment dat producţia atinge un vârf după care urmează un declin inexorabil mai mult sau mai puţin rapid. S-a întâmplat în anii 70 în SUA cu petrolul, mai recent cu Marea Britanie şi Norvegia ca să vorbim doar de producătorii mari de petrol. Şi cred că şi Arabia Saudită a intrat pe trendul descendent, de la 9,5 milioane barili pe zi în 2005 la 8.7 în 2007, tot despre petrol vorbim.
British Petroleum susţine (vezi aici ceva informaţii) că producţia mondială zilnică maximă a fost atinsă în 2006. Dacă veştile sunt adevărate urmează declinul şi dacă mă uit la preţul actual al petrolului cred că sunt adevărate. Preţul crescut şi noile tehnologii nu fac decât să îndulcească caderea, să facă agonia mai lungă sau pozitiv să ne dea timp să găsim alternative, la fel ne putem uita şi la războiul din Irak, e mai curând un factor pozitiv (dacă suntem puţin imorali), amână căderea.
Ca să concluzionăm, cam gata cu creşterile producţiei de petrol mondiale, a început declinul şi n-o spun eu ci următorii:
Dacă am dreptate, o să tot crească preţul la carburanţi şi niciun guvern, preşedinte sau parlament n-o să-l poată opri, economia globală de piaţă nu iartă.
Vorbeam despre soluţii, una este biofuel-ul, Brazilia şi USA sunt campionii producţiei de biofuel. Ce fac dânşii, simplu, în loc să exporte producţia agricolă suplimentară o transformă în gaz pentru maşini. O sută de litri de bio hrănesc un om un an, orice SUV american consumă la sută hrana unui om pe trei luni, ca să fiu un domn. Chiar George Bush recunoaşte aici că "85 percent of the world's food prices are caused by weather, increased demand and energy prices", and recognized that "15 percent has been caused by ethanol". He added that "the high price of gasoline is going to spur more investment in ethanol as an alternative to gasoline. And the truth of the matter is it's in our national interests that our farmes grow energy, as opposed to us purchasing energy from parts of the world that are unstable or may not like us."
Despre vreme nu prea avem ce să vorbim, e cald şi bine, producţia de hrană scade din cauza biofuel-ului şi a schimbărilor climatice, evidente de altfel. Şi asta nu e totul, două ţări. China şi India, adică 40 la sută din lume a început să evolueze vertiginos, clasa medie, sute de milioane în cazul dat, vor să mănânce friptură (eu nu cred că n-au voie), ceea ceea ce nu pare cine ştie ce, dar 200 de milioane de mâncători de friptură necesită o grămadă de porci şi vaci care trebuie hrănite şi iată cum scade iar suprafaţa destinată hrănirii oamenilor. Luată una peste alta scade suprafaţa destinată hrănirii populaţiei din cauza biofuel-ului, a schimbărilor climatice, a deşertificării produse de despăduririle necesare obţinerii de noi suprafeţe de teren arabil şi schimbărilor alimentare din ţările emergente, şi noi suntem în tabăra asta, şi una peste alta ucide ţările sărace. Creşterea preţurilor la alimente e absolut naturală, economia nu iartă. Deci preţul făinii e corect la nivel mondial.
Ba mai mult, terenul arabil urmează aceeaşi lege a domnului Hubbert iar populaţia creşte mai ales în ţările sărace. ONU a pierdut bătălia cu eradicarea foametei.
Acum trebuie să ne ocupăm de România. Ca teren arabil suntem pe minunatul, fără ironie, loc 12, procentual din suprafaţa ţării noi avem 40 de procente teren arabil, întrega lume 11 procente. Ca suprafaţă absolută suntem pe 27 în lume. Mai contează ceva, pe ce loc ne aflăm la suprafaţa per capita iar acolo suntem pe locul 25. Din păcate n-am statistica pârloagelor mondiale, cred că am sta bine.
Aceste cifre ne comunică faptul că terenul lăsat pârloagă costă mult mai mult decât e actualul preţ, oriunde s-ar afla. Foamea mişcă oamenii. Cine a înţeles ştie ce are de făcut.
Mai bine cu burta plină pe întuneric decât goală şi la lumina becului.
British Petroleum susţine (vezi aici ceva informaţii) că producţia mondială zilnică maximă a fost atinsă în 2006. Dacă veştile sunt adevărate urmează declinul şi dacă mă uit la preţul actual al petrolului cred că sunt adevărate. Preţul crescut şi noile tehnologii nu fac decât să îndulcească caderea, să facă agonia mai lungă sau pozitiv să ne dea timp să găsim alternative, la fel ne putem uita şi la războiul din Irak, e mai curând un factor pozitiv (dacă suntem puţin imorali), amână căderea.
Ca să concluzionăm, cam gata cu creşterile producţiei de petrol mondiale, a început declinul şi n-o spun eu ci următorii:
- 2006-2007 Bakhitari, A.M.S. Iranian Oil Executive,
- 2007-2009 Simmons, M.R. Investment banker,
- After 2007 Skrebowski, C. Petroleum journal Editor,
- Before 2009 Deffeyes, K.S. Oil company geologist (ret.),
- Before 2010 Goodstein, D. Vice Provost, Cal Tech.
- Around 2010 Campbell, C.J. Oil company geologist (ret.),
- After 2010 World Energy Council World Non-Government Org.
- 2010-2020 Laherrere, J. Oil company geologist (ret.),
- 2016 EIA nominal case DOE analysis/ information,
- After 2020 CERA Energy consultants,
- 2025 or later Shell Major oil company,
- No visible peak Lynch, M.C. Energy economist.
Dacă am dreptate, o să tot crească preţul la carburanţi şi niciun guvern, preşedinte sau parlament n-o să-l poată opri, economia globală de piaţă nu iartă.
Vorbeam despre soluţii, una este biofuel-ul, Brazilia şi USA sunt campionii producţiei de biofuel. Ce fac dânşii, simplu, în loc să exporte producţia agricolă suplimentară o transformă în gaz pentru maşini. O sută de litri de bio hrănesc un om un an, orice SUV american consumă la sută hrana unui om pe trei luni, ca să fiu un domn. Chiar George Bush recunoaşte aici că "85 percent of the world's food prices are caused by weather, increased demand and energy prices", and recognized that "15 percent has been caused by ethanol". He added that "the high price of gasoline is going to spur more investment in ethanol as an alternative to gasoline. And the truth of the matter is it's in our national interests that our farmes grow energy, as opposed to us purchasing energy from parts of the world that are unstable or may not like us."
Despre vreme nu prea avem ce să vorbim, e cald şi bine, producţia de hrană scade din cauza biofuel-ului şi a schimbărilor climatice, evidente de altfel. Şi asta nu e totul, două ţări. China şi India, adică 40 la sută din lume a început să evolueze vertiginos, clasa medie, sute de milioane în cazul dat, vor să mănânce friptură (eu nu cred că n-au voie), ceea ceea ce nu pare cine ştie ce, dar 200 de milioane de mâncători de friptură necesită o grămadă de porci şi vaci care trebuie hrănite şi iată cum scade iar suprafaţa destinată hrănirii oamenilor. Luată una peste alta scade suprafaţa destinată hrănirii populaţiei din cauza biofuel-ului, a schimbărilor climatice, a deşertificării produse de despăduririle necesare obţinerii de noi suprafeţe de teren arabil şi schimbărilor alimentare din ţările emergente, şi noi suntem în tabăra asta, şi una peste alta ucide ţările sărace. Creşterea preţurilor la alimente e absolut naturală, economia nu iartă. Deci preţul făinii e corect la nivel mondial.
Ba mai mult, terenul arabil urmează aceeaşi lege a domnului Hubbert iar populaţia creşte mai ales în ţările sărace. ONU a pierdut bătălia cu eradicarea foametei.
Acum trebuie să ne ocupăm de România. Ca teren arabil suntem pe minunatul, fără ironie, loc 12, procentual din suprafaţa ţării noi avem 40 de procente teren arabil, întrega lume 11 procente. Ca suprafaţă absolută suntem pe 27 în lume. Mai contează ceva, pe ce loc ne aflăm la suprafaţa per capita iar acolo suntem pe locul 25. Din păcate n-am statistica pârloagelor mondiale, cred că am sta bine.
Aceste cifre ne comunică faptul că terenul lăsat pârloagă costă mult mai mult decât e actualul preţ, oriunde s-ar afla. Foamea mişcă oamenii. Cine a înţeles ştie ce are de făcut.
Mai bine cu burta plină pe întuneric decât goală şi la lumina becului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
