Din 2004 PDL-ul şi Traian Băsescu au susţinut că ei sunt morali, corecţi şi că au ca interes binele public. În 5 ani au ajuns de la cel mult 15 procente la un aproape 40 (în combinaţie cu PLD-ul) în 2007 ajungând acum la 33. Cu un vârf incredibil pentru Traian Băsescu de peste 70 de procente.
Rezultatele tuturor acestor alegeri dau o percepţie corectă asupra credibilităţii unui partid în rândul electoratului. De asemenea prezenţa la vot dă o percepţie corectă a încrederii publicului în clasa politică.
Trendul încrederii în clasa politică este evident. În scădere. Ce se întâmplă cu PDL-ul? Acelaşi trend.
În primul rând în PDL există cel puţin 4 grupuri.
Grupul foştilor PNL-işti. Singurii care au în spate o ideologie. De dreapta. Valeriu Stoica o exprimă credibil şi unic în peisajul politic românesc în "Reconstrucţia dreptei". Aceasta ar trebui să fie şi ideologia PNL-ului, singurul de acolo care e coerent de dreapta şi foarte aproape de Stoica ideologic este Dinu Patriciu. Restul au ideologia "Jos Băsescu!". Din nefericire pentru PNL credibilitatea politică a lui Dinu Patriciu este minimă tocmai conflictelor cu Traian Băsescu. Ruperea PLD-ului de PNL a adus cel mai mare scor partidelor care-l susţineau pe Traian Băsescu. Unificarea PLD-ului cu PD-ul a adus noul partid la scorurile de dinaintea ruperii. Cele 7 procente aduse de Stolojan s-au pierdut. Este cea mai mare greşeală politică făcută de Stoica, Stolojan şi Băsescu. PLD-ul lua un mare număr din voturile PNL-ului la parlamentarele din 2008. Coaliţia PD, PLD, UDMR trimitea în opoziţie PNL-ul şi PSD-ul şi nu aveam struţo-cămila de azi. E tardiv dar orice face omul poate şi desface. Cel mai interesant grup, tras pe linie moartă.
Grupul fondatorilor PD. Cu Berceanu cel mai reprezentativ. Un grup trecut prin multe. Şi care e singurul capabil să se opună, măcar vocal, lui Traian Băsescu. Au câştigat şi au pierdut împreună. Sunt oameni politici care miros cum bate vântul electoral. Fără scrupule. Au dovedit-o la mazilirea lui Petre Roman. Osatura partidului rezistentă la orice intemperii. Calcă peste cadavre la nevoie.
Grupul tinerilor. Acest grup este opera lui Traian Băsescu creat şi promovat cu scopul contraponderii vechii gărzi. Elena Udrea este reprezentantul. De aici vin problemele. Excelează prin incompetenţă, tupeu, proastă creştere şi probleme cu legea. Aduc în comportament cu cele mai sinistre figuri din PSD.
Grupul veniţilor din societatea civilă. Din naivitate, interes sau pur şi simplu bună credinţă aceştia au intrat în politică, solicitarea intrării a avut ca scop recâştigarea încrederii unei părţi din electoratul pierdut odată cu coaliţia cu PSD-ul. De altfel au fost maziliţi la Bruxelles şi o să fie scoşi ca moaşte la viitoarele alegeri. Nu au niciun rol. Reprezentant Monica Macovei.
Pentru a nu da o mai mare putere unuia din grupuri Traian Băsescu a inventat un personaj fără personalitate ca preşedinte, Emil Boc. Faptul că Emil Boc a acceptat să conducă un Guvern făcut peste capul său este definitoriu. Nu aşa se face un Guvern şi nu ăsta e rolul unui Prim Ministru. Ieri a dezvelit plăcuţe cu noile nume ale vechilor staţii de metrou. Ridicol.
Scandalul Ridzi este un moment dramatic pentru PDL. Talibanii pro Băsescu, mai ales cei tineri, sunt gata să facă orice s-o apere, sunt promovaţi de Traian Băsescu, fac legătura Ridzi-EBa şi consideră că în acest fel fac pe placul lui Traian Băsescu. La capătul opus stau cei veniţi din societatea civilă, ei spun, în limita disciplinei de partid, că scandalul nu este un scandal al mogulilor şi opoziţiei politice ci o lovitură reală.
Grupul liberal, cel mai echilibrat, încearcă salvarea imaginii spre deosebire de vechii democraţi care încep să simtă că le pleacă preşul electoral de sub picioare şi devin vocali cu scopul recuperării vechilor poziţii.
Şi ştim toţi că totul depinde de Traian Băsescu. Care tace. Ce să facă pentru a mai salva ceva din imaginea din prima propoziţie şi a păstra coerenţa partidului? Mai ales că încet, încet, scandalul, real sau nu în această privinţă, se mută spre Elena Băsescu. N-aş vrea să fiu în pielea lui.
Monica Ridzi poate să fie sau să nu fie legal vinovată. Dar sigur a călcat în picioare orice fel de morală. Şi poate şi şansa unui al doilea mandat al lui Traian Băsescu. Pentru că întrebarea de acum este "Unde sunt banii?".