Cretinismul aşa-ziselor reforme, care duc ţara la dezastru, continuă şi sub noua guvernare. Votul uninominal într-un singur tur, un vot care avantajează formaţiunea politică "pe val", este profund nedemocratic. Poate aduce în Parlament personaje pentru care au votat 10 procente din numărul electorilor dintr-un colegiu. Este foarte probabil ca o parte semnificativă a populaţiei, de ordinul zecilor de procente, să nu fie reprezentată în Parlament. Un asemenea vot lasă pe dinafară un partid pentru care votează 10, 15 procente din populaţie, cu voturile răspândite geografic uniform. Se crează practic premisele fiefurilor electorale, pe considerente geografice. Dacă PDL a propus o segregare socială a ţării, USL propune o segregare geografică. Practic, USL poate ajunge să elimine orice opoziţie, în Parlament mai intrând un UDMR slăbit şi minorităţile.
Nu mor de dragul PDL, chiar deloc, poate că-şi merită soarta, visul lor de a exista 2 partide mari, ei şi PSD, va ajunge împlinit pe jumătate, vor exista 2 partide, PSD şi PNL, ironia sorţii, totuşi nu cred că PDL trebuie să dispară, nu de dragul lor, ci de dragul democraţiei.
Că votul uninominal într-un tur a fost promovat de PDL, când era pe val, şi acum e pus în practică de USL, pentru că ei sunt acum pe val, ne spune că, de fapt, ambele formaţiuni doresc eliminarea concurenţei.
Imposibilitatea practică de a înfiinţa partide noi, sistemul de vot restrictiv, conduc România spre "democraţia" de tip mexican, cu practic un singur partid la putere timp de zeci de ani. Lipsa de alternativă şi lehamitea electoratului o să permită actualei clase politice să se eternizeze, să facă din clasa politică un club închis, în care intrarea se face prin relaţii directe sau prin reprezentarea unor interese obscure, de obicei legate de serviciile secrete. Citiţi ce "studii" au majoritatea noilor intraţi în politică, cei care nu au legături evidente de tip cumătru, socru, cuscru, naş, etc.
Cred că, indiferent de simpatiile politice de moment, e necesar să protestăm împotriva acestei legi. Ideea că se elimină partidele extremiste este falsă, ba dimpotrivă.
Extremismul care se manifestă parlamentar este mult mai puţin periculos decât cel care creşte în societate, fără manifestare parlamentară, primul trebuie să se adapteze unor reguli, să se supună, să colaboreze, să dialogheze, pentru că îşi doreşte să ia puterea într-un mod democratic.
Extremismul exclus prin sistemul de vot din Parlament nu are toate aceste restricţii, modul de a lua Puterea, ca şi modul de manifestare, sunt total nedemocratice şi cu atât mai periculoase.
Un alt aşa zis motiv este economisirea banilor. Este absurd să facem economii la democraţie, democraţia nu e un moft al unor intelectuali, cum consideră atâţia din cei care compun clasa politică cât şi mulţi din cei care votează, şi care moft trebuie satisfăcut ca să scăpăm de gura lor.
Asigurarea stabilităţii este o marotă a tuturor nostalgicilor comunişti, lumea nu e stabilă, se schimbă. Aşa trebuie. Stabilitate a vrut Iliescu, au vrut-o Boc şi Băsescu, acum o vrea Antonescu. Sper să nu existe niciodată stabilitate.
Deşi e deja lipsită de orice semnificaţie pentru majoritatea populaţiei, exprimarea "în România s-a murit pentru democraţie" rămâne exprimarea unui adevăr istoric, pe care ar trebui să-l respectăm.
Guvernul Ponta şi USL trebuie să meargă pe sârmă, presiunea opiniei publice cred că are efect, să facem scandal împotriva votului uninominal într-un tur.
E bună şi coabitarea la ceva.
PS Aveţi aici câte ceva despre sistemul de vot.
PPS Înainte de a comenta citiţi aici cum ar arăta ultimele alegeri parlamentare cu votul uninominal pur.
Se afișează postările cu eticheta Monştrii politicii româneşti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Monştrii politicii româneşti. Afișați toate postările
marți, 8 mai 2012
vineri, 27 aprilie 2012
Învăţăturile PDL pentru USL
Ce au greşit guvernele PDL, toate?
În primul rând, au avut nişte relaţii publice înfiorătoare. Nu ştiu cine e răspunzător, dar merită dat afară. Declaraţiile aberante, festiviste, răutăcioase, sfidătoare, au fost regula. Iar peste toate acestea a fost asmuţirea unei părţi a populaţiei asupra alteia. Până la sfârşit toată populaţia a fost atacată şi nu au mai rămas niciun fel de susţinători în afara celor cu interese directe. Presa o ai cum ţi-o cultivi, când trimiţi la TV pe Hoară, Tălmăceanu, Popoviciu, Vişan, eşti sortit pieirii. Nu mai e vorba de dialog, e vorba de război. Iar războaiele cu presa se pierd, totdeauna. Ultima vină din acest punct de vedere, lipsa umorului, niciun membru PDL, în afara lui Paleologu şi Prigoană, nu are umor, iar Paleologu a fost transformat prin contrast într-un bufon, Prigoană delimitându-se singur de partid în multe ocazii. Normalitatea a devenit extremism.
O altă greşeală a fost încercarea de a mulţumi pe toată lumea, sfârşind în a nemulţumi pe toată lumea. S-a vorbit continuu despre dreapta, măsurile politice au fost keynesiene de la un capăt la altul, numai de dreapta, nu, unele fiind absurde, ca impozitul minim. De ce aiurelile cu stadioane în pantă, parcuri la ţară şi alte lucruri inutile? Asta când nu exista apă şi canalizare. Dacă tot faci lucruri, fă-le pe cele corecte, nu a fost cazul. Când spui că femeile trebuie să se întoarcă la muncă cât mai repede şi le promiţi creşe, cu sutele, şi nu faci nimic, nu se cheamă, pur şi simplu, bătaie de joc? Iar exemple sunt nenumărate. Toate aceste măsuri au fost luate prin înfierarea grupului social respectiv, arătarea acestuia cu degetul. Micii patroni, bugetarii, agricultorii, intelectualii, pensionarii, mamele, sinistraţii, s-a ajuns şi la bănci şi la unele multinaţionale. Toţi erau în luptă cu Guvernul. Păi cam ăştia suntem, oare nu se poate interpreta că Guvernul se luptă cu propriul popor? Pe cine reprezintă PDL?
A existat vreo reformă vizibilă, nu teoretică? Da, un examen mai corect la bacalaureat, reintroducerea examenelor la intrarea în facultate. Da, o creştere a vitezei în Justiţie, o reală creştere a cazurilor de mare corupţie care au ajuns în instanţă. Ce s-a petrcut în instanţă e altceva. Şi cred că s-au făcut lucruri bune şi în alte domenii, încetarea contractului Bechtel e doar unul. Dar s-au scos în faţă tot felul de pseudoreforme fără nicio realitate în viaţa obişnuită. Să aduc aminte înfiorătorul circ cu Codul Muncii şi sutele de mii de contracte care nu au avut niciun efect. Numărarea ca Pristanda a kilometrilor de autostradă a devenit obsesivă. Lucrurile bune, cele realmente bune, s-au pierdut printre pseudo realizările care nu au însemnat nimic.
Ultima mare greşeală a fost politica de cadre. Primul pas a fost înconjurarea de personaje sinistre, de la Dom Costel la Boldea, plus tot felul de puşcăriabili sau puşcăriaşi. Asta împreună cu re-evaluaţii şi traseiştii. Scuipatul şi pupatul în acelaşi loc a devenit regulă. Dacă asta nu a fost de ajuns, păstrarea Robertei Anastase pe post după celebra numărare a costat enorm. Mult mai mult decât voturile pe care o să le aducă la Ploieşti. Generalizarea politizării şi incompetenţa au fost regulă.
De ce această enumerare tristă, nu pentru PDL, a primit lecţia, trebuie să o şi înţeleagă, nu pare. Lecţia e pentru Guvernul Ponta. Care deja e construit pe aceeaşi bază a traseiştilor, cu o pseudo majoritate. Un Guvern extrem de instabil. De peste 2 ani fosta Putere a fost lipsită de o majoritate clară, de aici asumările, multe chiar iresponsabile, nu numai neconstituţionale.
Sunt necesare alegeri, corecte, cât mai repede. Pentru că situaţia financiară, o să vedeţi, nu e roză deloc. Orice schimbare presupune o oarecare toleranţă faţă de noua Putere, nu cred că o să aibă parte. Repetarea greşelilor nu e numai fatală USL, e fatală ţării, următorii sunt PPDD.
În primul rând, au avut nişte relaţii publice înfiorătoare. Nu ştiu cine e răspunzător, dar merită dat afară. Declaraţiile aberante, festiviste, răutăcioase, sfidătoare, au fost regula. Iar peste toate acestea a fost asmuţirea unei părţi a populaţiei asupra alteia. Până la sfârşit toată populaţia a fost atacată şi nu au mai rămas niciun fel de susţinători în afara celor cu interese directe. Presa o ai cum ţi-o cultivi, când trimiţi la TV pe Hoară, Tălmăceanu, Popoviciu, Vişan, eşti sortit pieirii. Nu mai e vorba de dialog, e vorba de război. Iar războaiele cu presa se pierd, totdeauna. Ultima vină din acest punct de vedere, lipsa umorului, niciun membru PDL, în afara lui Paleologu şi Prigoană, nu are umor, iar Paleologu a fost transformat prin contrast într-un bufon, Prigoană delimitându-se singur de partid în multe ocazii. Normalitatea a devenit extremism.
O altă greşeală a fost încercarea de a mulţumi pe toată lumea, sfârşind în a nemulţumi pe toată lumea. S-a vorbit continuu despre dreapta, măsurile politice au fost keynesiene de la un capăt la altul, numai de dreapta, nu, unele fiind absurde, ca impozitul minim. De ce aiurelile cu stadioane în pantă, parcuri la ţară şi alte lucruri inutile? Asta când nu exista apă şi canalizare. Dacă tot faci lucruri, fă-le pe cele corecte, nu a fost cazul. Când spui că femeile trebuie să se întoarcă la muncă cât mai repede şi le promiţi creşe, cu sutele, şi nu faci nimic, nu se cheamă, pur şi simplu, bătaie de joc? Iar exemple sunt nenumărate. Toate aceste măsuri au fost luate prin înfierarea grupului social respectiv, arătarea acestuia cu degetul. Micii patroni, bugetarii, agricultorii, intelectualii, pensionarii, mamele, sinistraţii, s-a ajuns şi la bănci şi la unele multinaţionale. Toţi erau în luptă cu Guvernul. Păi cam ăştia suntem, oare nu se poate interpreta că Guvernul se luptă cu propriul popor? Pe cine reprezintă PDL?
A existat vreo reformă vizibilă, nu teoretică? Da, un examen mai corect la bacalaureat, reintroducerea examenelor la intrarea în facultate. Da, o creştere a vitezei în Justiţie, o reală creştere a cazurilor de mare corupţie care au ajuns în instanţă. Ce s-a petrcut în instanţă e altceva. Şi cred că s-au făcut lucruri bune şi în alte domenii, încetarea contractului Bechtel e doar unul. Dar s-au scos în faţă tot felul de pseudoreforme fără nicio realitate în viaţa obişnuită. Să aduc aminte înfiorătorul circ cu Codul Muncii şi sutele de mii de contracte care nu au avut niciun efect. Numărarea ca Pristanda a kilometrilor de autostradă a devenit obsesivă. Lucrurile bune, cele realmente bune, s-au pierdut printre pseudo realizările care nu au însemnat nimic.
Ultima mare greşeală a fost politica de cadre. Primul pas a fost înconjurarea de personaje sinistre, de la Dom Costel la Boldea, plus tot felul de puşcăriabili sau puşcăriaşi. Asta împreună cu re-evaluaţii şi traseiştii. Scuipatul şi pupatul în acelaşi loc a devenit regulă. Dacă asta nu a fost de ajuns, păstrarea Robertei Anastase pe post după celebra numărare a costat enorm. Mult mai mult decât voturile pe care o să le aducă la Ploieşti. Generalizarea politizării şi incompetenţa au fost regulă.
De ce această enumerare tristă, nu pentru PDL, a primit lecţia, trebuie să o şi înţeleagă, nu pare. Lecţia e pentru Guvernul Ponta. Care deja e construit pe aceeaşi bază a traseiştilor, cu o pseudo majoritate. Un Guvern extrem de instabil. De peste 2 ani fosta Putere a fost lipsită de o majoritate clară, de aici asumările, multe chiar iresponsabile, nu numai neconstituţionale.
Sunt necesare alegeri, corecte, cât mai repede. Pentru că situaţia financiară, o să vedeţi, nu e roză deloc. Orice schimbare presupune o oarecare toleranţă faţă de noua Putere, nu cred că o să aibă parte. Repetarea greşelilor nu e numai fatală USL, e fatală ţării, următorii sunt PPDD.
miercuri, 8 februarie 2012
Ţara ca o scenă
Să privim cu detaşare evenimentele politice ale acestui început de an furtunos.
Sfârşitul anului trecut lăsa impresia de reviriment al PDL, Traian Băsescu părea de neoprit în a-şi pune în practică ideile, unele din ele sub formă de obsesii. Guvernul avea rezultate economice pozitive, sau aşa se lăuda, Antena 3 era ultima redută a presei în faţa Puterii, Patriciu era în faliment, Vântu pe la puşcărie, Ponta şi Antonescu erau la fel de "eficienţi", Traian Băsescu şi PDL defilau peste ţară.
Şi, din senin, pe Traian Băsescu îl apucă limbariţa la televizor, îl jigneşte în direct pe Raed Arafat şi-l trimite acasă. Ceea ce acesta din urmă şi face, pleacă.
După care vine urgia. Din senin, în Piaţa Universităţii încep protestele, are loc mitingul de la Tg. Mureş, în piaţă apare un grup de protestatari "credibili", televiziunile preiau din zbor protestul, discuţiile la televizor sunt interminabile.
Încep protestele violente, obişnuitele şmecherii ale puterii din vremea lui Ion Iliescu. Puterea reacţionează în obişnuitul stil arogant, "viermi", "ciumpalaci", o reacţie normală pentru PDL şi pentru orice Putere stabilă. În Piaţa Universităţii au fost 3000 de oameni în cele mai bune zile, la nivel naţional nu cred că au ieşit în stradă mai mult de 25000 de oameni. O cifră ridicolă. Şi atunci? :-)
Brusc, întreaga Putere îi "înţelege" pe protestatari. Urmează un val de concesii, interminabil. Raed Arafat se întoarce, Legea Sănătăţii e retrasă, zboară Baconschi, pleacă Urban. Vine frigul, în Piaţă mai sunt 200 de inşi, cu greu televiziunile mai au pe cine arăta.
Dar protestul e preluat chiar de PDL, acesta devine mai vocal decât Opoziţia, urmează o autoflagelare, toţi "înţeleg", deşi în Piaţă nu mai e aproape nimeni, PDL îşi dă seama că în spatele celor 200 de inşi sunt milioane, ridicolul atinge culmi nebănuite, sub ochii analiştilor care inventează reprezentanţi ai protestelor.
Deşi practic nu mai protestează decât Chiriac şi Antena3 cei de la Putere ajung la concluzia că au sacrificat prea puţin. Opoziţia pune pentru prima dată presiune. Traian Băsescu îşi face mea culpa cu o jumătate de gură, frigul şi viscolul devastează ţara, Boc îşi dă demisia, numărul protestatarilor scade sub 100. Ca să mai arate pe cineva televiziunile mai au puţin şi mută tot protestul în studiou, unde e cald.
Apoteotic, când nimic nu mai părea de sacrificat, sunt sacrificaţi şi foştii miniştri, cu Elena Udrea în frunte. Secu..., pardon, ziariştii de serviciu o stigmatizează ca fiind simbolul răului în PDL. Să nu exagerăm.
Şi apare Mihai Răzvan Ungureanu, şeful SIE, pe post de Prim Ministru desemnat şi Făt Frumos naţional. Că nu mai avea ţara oameni fără legătură cu serviciile, reîncepe aiureala cu genialitatea Preşedintelui, mutarea de maestru. Plăcerile triste ale fanaticilor şi vânduţilor.
Toată povestea asta incredibilă este de fapt o pisică arătată Preşedintelui Băsescu, lumea nu mai are timp şi bani pentru fiţele autoritariste ale nimănui. I s-a arătat că sub nasul lui, în ţara pe care credea că o conduce cu o mână de fier, e nevoie de 100 de oameni, un pretext şi o televiziune ca toată puterea să dispară ca prin farmec.
Ce urmează?
Sfârşitul anului trecut lăsa impresia de reviriment al PDL, Traian Băsescu părea de neoprit în a-şi pune în practică ideile, unele din ele sub formă de obsesii. Guvernul avea rezultate economice pozitive, sau aşa se lăuda, Antena 3 era ultima redută a presei în faţa Puterii, Patriciu era în faliment, Vântu pe la puşcărie, Ponta şi Antonescu erau la fel de "eficienţi", Traian Băsescu şi PDL defilau peste ţară.
Şi, din senin, pe Traian Băsescu îl apucă limbariţa la televizor, îl jigneşte în direct pe Raed Arafat şi-l trimite acasă. Ceea ce acesta din urmă şi face, pleacă.
După care vine urgia. Din senin, în Piaţa Universităţii încep protestele, are loc mitingul de la Tg. Mureş, în piaţă apare un grup de protestatari "credibili", televiziunile preiau din zbor protestul, discuţiile la televizor sunt interminabile.
Încep protestele violente, obişnuitele şmecherii ale puterii din vremea lui Ion Iliescu. Puterea reacţionează în obişnuitul stil arogant, "viermi", "ciumpalaci", o reacţie normală pentru PDL şi pentru orice Putere stabilă. În Piaţa Universităţii au fost 3000 de oameni în cele mai bune zile, la nivel naţional nu cred că au ieşit în stradă mai mult de 25000 de oameni. O cifră ridicolă. Şi atunci? :-)
Brusc, întreaga Putere îi "înţelege" pe protestatari. Urmează un val de concesii, interminabil. Raed Arafat se întoarce, Legea Sănătăţii e retrasă, zboară Baconschi, pleacă Urban. Vine frigul, în Piaţă mai sunt 200 de inşi, cu greu televiziunile mai au pe cine arăta.
Dar protestul e preluat chiar de PDL, acesta devine mai vocal decât Opoziţia, urmează o autoflagelare, toţi "înţeleg", deşi în Piaţă nu mai e aproape nimeni, PDL îşi dă seama că în spatele celor 200 de inşi sunt milioane, ridicolul atinge culmi nebănuite, sub ochii analiştilor care inventează reprezentanţi ai protestelor.
Deşi practic nu mai protestează decât Chiriac şi Antena3 cei de la Putere ajung la concluzia că au sacrificat prea puţin. Opoziţia pune pentru prima dată presiune. Traian Băsescu îşi face mea culpa cu o jumătate de gură, frigul şi viscolul devastează ţara, Boc îşi dă demisia, numărul protestatarilor scade sub 100. Ca să mai arate pe cineva televiziunile mai au puţin şi mută tot protestul în studiou, unde e cald.
Apoteotic, când nimic nu mai părea de sacrificat, sunt sacrificaţi şi foştii miniştri, cu Elena Udrea în frunte. Secu..., pardon, ziariştii de serviciu o stigmatizează ca fiind simbolul răului în PDL. Să nu exagerăm.
Şi apare Mihai Răzvan Ungureanu, şeful SIE, pe post de Prim Ministru desemnat şi Făt Frumos naţional. Că nu mai avea ţara oameni fără legătură cu serviciile, reîncepe aiureala cu genialitatea Preşedintelui, mutarea de maestru. Plăcerile triste ale fanaticilor şi vânduţilor.
Toată povestea asta incredibilă este de fapt o pisică arătată Preşedintelui Băsescu, lumea nu mai are timp şi bani pentru fiţele autoritariste ale nimănui. I s-a arătat că sub nasul lui, în ţara pe care credea că o conduce cu o mână de fier, e nevoie de 100 de oameni, un pretext şi o televiziune ca toată puterea să dispară ca prin farmec.
Ce urmează?
vineri, 20 ianuarie 2012
La zi
Evenimentele par a se amplifica.
Avem de o parte o Putere speriată, mai puţin Traian Băsescu, Boc umblă nebărbierit, organizând tot felul de adunări la care nu vine nimeni. La televizor apar feluriţi ciumpalaci din rândul doi, care cum deschid gura, cum se măresc rândurile manifestanţilor, pe Canacheu l-am văzut eu. Ungurii au parte de propriile manifestaţii în ungureşte iar minorităţilor, altele..., le comunic că s-ar putea ca următoarea putere să le spună un binemeritat "Adio!", cu o ieşire definitivă din Parlament, mergi cu Puterea, dar nu până la Stalingrad, ce zici Varujan? Soarta UNPR e deja cunoscută, doar Cozmâncă şi cu Oprea cred că ajung la 3 procente pe bune.
Ce mai speră PDL? Că încă 10 luni mai stă la Putere iar după, prin manevre cât se poate de în sau la limita legii apucă 30 de procente, apoi, prin şantaj, mită şi alte procedee specifice mai apucă încă o guvernare până în 2014, după 2014, Dumnezeu cu mila. Cu cine la Guvernare? Cu UDMR, minorităţi şi toate partidele de tip Gigi Becali, Gabi Oprea, DDPP, Miron Cozma plus cu ăia pe care i-ar convinge să vină la putere, specialitatea lui Traian Băsescu, una iese din urnă, alta ajunge să guverneze.
De partea cealaltă, Opoziţia nu inspiră încredere nimănui, inclusiv celor care raţional ştiu că e greu să vezi în Ialomiţianu un salvator economic al neamului, că măsurile de până acum au fost toate de o stângă sinistră şi cu rezultate nule, că Ariton e ministrul economiei, nu o gamă de electrocasnice scrisă greşit, pe scurt, Opoziţia nu convinge.
Nu poţi să spui că ai credibilitate când strângi vreo 12000 de inşi la miting. Sunt prea puţini. 12000 e media între ce spun ei şi ce spune Jandarmeria.
Al treilea actor, Piaţa, nu mai vrea politică. Jos Băsescu, jos Boc, şi, mai departe? Poţi să fii simpatic, nu e de ajuns să fii credibil. Iar cei care au făcut Piaţa Universităţii ştiu cât de greu e să te fereşti de provocări, Piaţa actuală refuzând liderii refuză organizarea şi acceptă provocările. Noi veneam din comunism, pe ăştia îi iau securiştii ca din oală.
Aici, Puterea o scoate din pălărie pe aia cu dialogul, şi-l trimite la înaintare pe Baconschi, care i-a făcut pe cei din piaţă cum i-a venit la gură şi pe Voinescu care-i face nevrozaţi şi îi trimite la film. Eu mă întreb cum s-a rezistat atât în faţa dispreţului afişat de PDL, fiecare popor are limitele sale de toleranţă. Se organizează varii comitete şi comiţii la care se încurajează unii pe alţii.
Opoziţia e la televizor. Antonescu, ieri la miting, pe lângă o grămadă de aiureli, a spus singurul lucru care i-ar aduce credibilitate, demisia generalizată din Parlament. Dacă ar face asta ar da dovadă că ascultă de Piaţă şi că nu ţine la posturile din Parlament. Asta e mişcarea pe care ar face-o Băsescu în locul lui. Totul sau nimic. Au curaj? Nu, părerea mea!
Nicio întâlnire cu Boc, niciun miting, demisia din Parlament, fără comentarii. Şi dacă Boc organizează alegeri pe locurile rămase vacante, nu alegeri anticipate, nicio candidatură depusă. Să aibă Boc până în toamnă o Mare Adunare Naţională, în felul ăsta ar demonstra Pieţei că fără politică nu se poate. Asta e ieşirea din situaţia în care ne aflăm din partea Opoziţiei. O să o facă? Nu cred.
Care e ieşirea Puterii? Până în acest moment Traian Băsescu a fost bine sfătuit de servicii să nu facă nimic. Greşelile sunt ale Guvernului care tot găseşte motive să se afle în treabă. Ieşirea Puterii este neglijarea Pieţei şi şicanarea ei, cum Piaţa refuză organizarea, Puterea o să rămână Putere dar cu costuri electorale majore, planul scurt de salvare s-ar putea să-l îngroape pe cel lung. Până acum merge ceas.
Mai există sindicatele, acestea pot conduce la căderea Guvernului printr-o grevă generală, dacă realmente sunt sindicate, nu o adunare de profitori. Mă îndoiesc că o să facă vreo mişcare.
Plecarea lui Boc şi Băsescu nu reprezintă o catastrofă, venirea Opoziţiei nu reprezintă neapărat o binefacere, rămânerea actualei Puteri nu e o catastrofă, venirea Opoziţiei poate să fie un dezastru. Piaţa moare de la sine încet, repede cu ajutorul serviciilor.
Iar personajul mut, Traian Băsescu, nu o să vorbească, nu are ce spune. Până atunci "nu vrea să vorbeşte cu tine", dar cât ar vrea.
Abia atunci evenimentele s-ar amplifica.
PS Piaţa Universităţii nu a avut sprijin popular, actuala Piaţă are. Vechea Piaţă a avut reprezentare politică, actuala Piaţă o refuză. Nouă ne-a luat 6 ani să-l debarcăm, temporar, pe Iliescu. Traian Băsescu s-ar putea să cadă într-o lună, s-ar putea să stea, bine merci, până în 2014. Noi l-am avut pe Corneliu Coposu, cei din Piaţă nu au pe nimeni. Politica românească nu a dat în 20 de ani niciun nume de încredere. Tragic. Pe Ion Iliescu l-au părăsit în 1996 serviciile, pe Traian Băsescu încă nu. Se joacă.
Avem de o parte o Putere speriată, mai puţin Traian Băsescu, Boc umblă nebărbierit, organizând tot felul de adunări la care nu vine nimeni. La televizor apar feluriţi ciumpalaci din rândul doi, care cum deschid gura, cum se măresc rândurile manifestanţilor, pe Canacheu l-am văzut eu. Ungurii au parte de propriile manifestaţii în ungureşte iar minorităţilor, altele..., le comunic că s-ar putea ca următoarea putere să le spună un binemeritat "Adio!", cu o ieşire definitivă din Parlament, mergi cu Puterea, dar nu până la Stalingrad, ce zici Varujan? Soarta UNPR e deja cunoscută, doar Cozmâncă şi cu Oprea cred că ajung la 3 procente pe bune.
Ce mai speră PDL? Că încă 10 luni mai stă la Putere iar după, prin manevre cât se poate de în sau la limita legii apucă 30 de procente, apoi, prin şantaj, mită şi alte procedee specifice mai apucă încă o guvernare până în 2014, după 2014, Dumnezeu cu mila. Cu cine la Guvernare? Cu UDMR, minorităţi şi toate partidele de tip Gigi Becali, Gabi Oprea, DDPP, Miron Cozma plus cu ăia pe care i-ar convinge să vină la putere, specialitatea lui Traian Băsescu, una iese din urnă, alta ajunge să guverneze.
De partea cealaltă, Opoziţia nu inspiră încredere nimănui, inclusiv celor care raţional ştiu că e greu să vezi în Ialomiţianu un salvator economic al neamului, că măsurile de până acum au fost toate de o stângă sinistră şi cu rezultate nule, că Ariton e ministrul economiei, nu o gamă de electrocasnice scrisă greşit, pe scurt, Opoziţia nu convinge.
Nu poţi să spui că ai credibilitate când strângi vreo 12000 de inşi la miting. Sunt prea puţini. 12000 e media între ce spun ei şi ce spune Jandarmeria.
Al treilea actor, Piaţa, nu mai vrea politică. Jos Băsescu, jos Boc, şi, mai departe? Poţi să fii simpatic, nu e de ajuns să fii credibil. Iar cei care au făcut Piaţa Universităţii ştiu cât de greu e să te fereşti de provocări, Piaţa actuală refuzând liderii refuză organizarea şi acceptă provocările. Noi veneam din comunism, pe ăştia îi iau securiştii ca din oală.
Aici, Puterea o scoate din pălărie pe aia cu dialogul, şi-l trimite la înaintare pe Baconschi, care i-a făcut pe cei din piaţă cum i-a venit la gură şi pe Voinescu care-i face nevrozaţi şi îi trimite la film. Eu mă întreb cum s-a rezistat atât în faţa dispreţului afişat de PDL, fiecare popor are limitele sale de toleranţă. Se organizează varii comitete şi comiţii la care se încurajează unii pe alţii.
Opoziţia e la televizor. Antonescu, ieri la miting, pe lângă o grămadă de aiureli, a spus singurul lucru care i-ar aduce credibilitate, demisia generalizată din Parlament. Dacă ar face asta ar da dovadă că ascultă de Piaţă şi că nu ţine la posturile din Parlament. Asta e mişcarea pe care ar face-o Băsescu în locul lui. Totul sau nimic. Au curaj? Nu, părerea mea!
Nicio întâlnire cu Boc, niciun miting, demisia din Parlament, fără comentarii. Şi dacă Boc organizează alegeri pe locurile rămase vacante, nu alegeri anticipate, nicio candidatură depusă. Să aibă Boc până în toamnă o Mare Adunare Naţională, în felul ăsta ar demonstra Pieţei că fără politică nu se poate. Asta e ieşirea din situaţia în care ne aflăm din partea Opoziţiei. O să o facă? Nu cred.
Care e ieşirea Puterii? Până în acest moment Traian Băsescu a fost bine sfătuit de servicii să nu facă nimic. Greşelile sunt ale Guvernului care tot găseşte motive să se afle în treabă. Ieşirea Puterii este neglijarea Pieţei şi şicanarea ei, cum Piaţa refuză organizarea, Puterea o să rămână Putere dar cu costuri electorale majore, planul scurt de salvare s-ar putea să-l îngroape pe cel lung. Până acum merge ceas.
Mai există sindicatele, acestea pot conduce la căderea Guvernului printr-o grevă generală, dacă realmente sunt sindicate, nu o adunare de profitori. Mă îndoiesc că o să facă vreo mişcare.
Plecarea lui Boc şi Băsescu nu reprezintă o catastrofă, venirea Opoziţiei nu reprezintă neapărat o binefacere, rămânerea actualei Puteri nu e o catastrofă, venirea Opoziţiei poate să fie un dezastru. Piaţa moare de la sine încet, repede cu ajutorul serviciilor.
Iar personajul mut, Traian Băsescu, nu o să vorbească, nu are ce spune. Până atunci "nu vrea să vorbeşte cu tine", dar cât ar vrea.
Abia atunci evenimentele s-ar amplifica.
PS Piaţa Universităţii nu a avut sprijin popular, actuala Piaţă are. Vechea Piaţă a avut reprezentare politică, actuala Piaţă o refuză. Nouă ne-a luat 6 ani să-l debarcăm, temporar, pe Iliescu. Traian Băsescu s-ar putea să cadă într-o lună, s-ar putea să stea, bine merci, până în 2014. Noi l-am avut pe Corneliu Coposu, cei din Piaţă nu au pe nimeni. Politica românească nu a dat în 20 de ani niciun nume de încredere. Tragic. Pe Ion Iliescu l-au părăsit în 1996 serviciile, pe Traian Băsescu încă nu. Se joacă.
duminică, 18 septembrie 2011
Roşia Montană sau Roşia Poieni
Gazeta Gândul ne arată fotografiile făcute de Traian Băsescu şi ne spune că sunt de la Roşia Montană.
Pozele pe care le prezintă ca fiind de la Roşia Montană, şi făcute de Traian Băsescu, sunt de la exploatarea de la Roşia Poieni. În link aveţi pozele de la Roşia Poieni.
Între cele două locuri sunt cam 10 kilometri. Roşia Montană nu arată încă aşa. Este o privire în viitor. Lacul cu cianuri de 600 de hectare o să fie al 5-lea lac de munte ca suprafaţă din România. Oricum o să putem, în frunte cu Preşedintele, să bem apă din el.
Să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciu!
Pozele pe care le prezintă ca fiind de la Roşia Montană, şi făcute de Traian Băsescu, sunt de la exploatarea de la Roşia Poieni. În link aveţi pozele de la Roşia Poieni.
Între cele două locuri sunt cam 10 kilometri. Roşia Montană nu arată încă aşa. Este o privire în viitor. Lacul cu cianuri de 600 de hectare o să fie al 5-lea lac de munte ca suprafaţă din România. Oricum o să putem, în frunte cu Preşedintele, să bem apă din el.
Să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciu!
luni, 22 august 2011
Progresul, o cestiune seculara
CAŢAVENCU (cu modestie) : D-le preşedinte, vă rog, cerusem şi eu cuvântul...
TRAHANACHE: Da, (binevoitor) da, stimabile. Aveţi cuvântul. Poftiţi la tribună!...
(Mişcare în grupul lui Caţavencu)
CAŢAVENCU (ia poză, trece cu importanţă printre mulţime şi suie la tribună; îşi pune pălăria la o parte, gustă din paharul cu apă, scoate un vraf de hârtii si gazete şi le aşază pe tribună, apoi îşi trage batista şi-şi şterge cu eleganţă avocăţească fruntea. Este emoţionat, tuşeşte şi luptă ostentativ cu emoţia care pare a-l birui. — Tăcere completă. Cu glasul tremurat) : Domnilor!... Onorabili concetăţeni!... Fraţilor!... (plânsul îl îneacă) Iertaţi-mă, fraţilor, dacă sunt mişcat, dacă emoţiunea mă apucă aşa de tare... suindu-mă la această tribună... pentru a vă spune şi eu... (plânsul îl îneacă mai tare.)... Ca orice român, ca orice fiu al ţării sale... în aceste momente solemne... (de abia se mai stăpâneşte) mă gândesc... la ţărişoara mea... (plânsul l-a biruit de tot) la România... (plânge. Aplauze în grup)... la fericirea ei!... (acelaşi joc de amândouă părţile)... la progresul ei! (asemenea crescendo)... la viitorul ei! (plâns cu hohot. Aplauze zguduitoare)
IONESCU, POPESCU, TOŢI (foarte mişcaţi) : Bravo!
CAŢAVENCU (ştergându-se repede la ochi şi remiţându-se d-odată; cu tonul brusc, vioi şi lătrător) : Fraţilor, mi s-a făcut o imputare şi sunt mândru de aceasta!... O primesc! Mă onorez a zice că o merit!... (foarte volubil) Mi s-a făcut imputarea că sunt foarte, că sunt prea, că sunt ultraprogresist... că sunt liber-schimbist… că voi progresul cu orice preţ. (scurt şi foarte retezat) Da, da, da, de trei ori da! (aruncă roată priviri scânteietoare în adunare. Aplauze prelungite.)
CAŢAVENCU: Da! (cu putere din ce în ce crescândă.) Voi progresul şi nimic alt decât progresul: pe calea politică... (îngraşă vorbele.)
POPESCU: Bravos!
CAŢAVENCU: Socială...
IONESCU: Bravos!
CAŢAVENCU: Economică...
POPESCU: Bravos!
CAŢAVENCU: Administrativă...
IONESCU: Bravo!
CAŢAVENCU: Şi... şi...
IONESCU, POPESCU, GRUPUL: Bravo! bravos!
TRAHANACHE (clopoţind) : Rog, nu întrerupeţi pe orator, stimabile...
CAŢAVENCU (cu tărie) : Nu mă tem de întreruperi, venerabile domnule preşedinte... (cătră adunare şi mai ales catră grup, cu tonul sigur) Puteţi, d-lor, să întrerupeţi, pentru că eu am tăria opiniunilor mele... (reintrând în tonul discursului şi îngrăşând mereu vorbele) şi... şi... finanţiară. (aplauze prelungite)... Da, suntem ultraprogresişti, da, suntem liber-schimbişti... Or... conduşi de aceste idei, am fundat aci în oraşul nostru „Aurora Economică Română", soţietate enciclopedică-cooperativă, independentă de cea din Bucureşti... pentru că noi suntem pentru descentralizare. Noi... eu... nu recunosc, nu voi să recunosc epitropia bucureştenilor, capitaliştilor, asupra noastră; căci în districtul nostru putem face şi noi ce fac dânşii în al lor...
GRUPUL (aplauze) : Bravo!
CAŢAVENCU: Soţietatea noastră are ca scop să încurajeze industria română, pentru că, daţi-mi voie să vă spui, din punctul de vedere economic, stăm rău...
GRUPUL (aplauze) : Bravo!
CAŢAVENCU: Industria română e admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire. Soţietatea noastră dar, noi, ce aclamăm? Noi aclamăm munca, travaliul, care nu se face deloc în ţara noastră!
GRUPUL: Bravo! (aplauze entuziaste)
TRAHANACHE (clopoţind) : Stimabile... nu...
CAŢAVENCU: Lăsaţi, d-le preşedinte, să întrerupă... nu mă tem de întreruperi!... În Iaşi, de exemplu, — permiteţi-mi această digresiune, este tristă, dar adevărată! — în Iaşi n-avem nici un negustor român, nici unul!...
GRUPUL (mişcat) : A!
CAŢAVENCU: Şi cu toate aceste toţi faliţii sunt jidani! Explicaţi-vă acest fenomen, acest mister, dacă mă pot exprima astfel!
GRUPUL: Bravo! (aplauze)
CAŢAVENCU: Ei bine! Ce zice soţietatea noastră? Ce zicem noi?... Iată ce zicem: această stare de lucruri este intolerabilă! (aprobări în grup. Cu tărie.) Până când să n-avem şi noi faliţii noştri?... Anglia-şi are faliţii săi, Franţa-şi are faliţii săi, până şi chiar Austria-şi are faliţii săi, în fine oricare naţiune, oricare popor, oricare ţară îşi are faliţii săi (îngraşă vorbele.)... Numai noi să n-avem faliţii noştri!... Cum zic: această stare de lucruri este intolerabilă, ea nu mai poate dura!...
Noi ce sa mai spunem?
TRAHANACHE: Da, (binevoitor) da, stimabile. Aveţi cuvântul. Poftiţi la tribună!...
(Mişcare în grupul lui Caţavencu)
CAŢAVENCU (ia poză, trece cu importanţă printre mulţime şi suie la tribună; îşi pune pălăria la o parte, gustă din paharul cu apă, scoate un vraf de hârtii si gazete şi le aşază pe tribună, apoi îşi trage batista şi-şi şterge cu eleganţă avocăţească fruntea. Este emoţionat, tuşeşte şi luptă ostentativ cu emoţia care pare a-l birui. — Tăcere completă. Cu glasul tremurat) : Domnilor!... Onorabili concetăţeni!... Fraţilor!... (plânsul îl îneacă) Iertaţi-mă, fraţilor, dacă sunt mişcat, dacă emoţiunea mă apucă aşa de tare... suindu-mă la această tribună... pentru a vă spune şi eu... (plânsul îl îneacă mai tare.)... Ca orice român, ca orice fiu al ţării sale... în aceste momente solemne... (de abia se mai stăpâneşte) mă gândesc... la ţărişoara mea... (plânsul l-a biruit de tot) la România... (plânge. Aplauze în grup)... la fericirea ei!... (acelaşi joc de amândouă părţile)... la progresul ei! (asemenea crescendo)... la viitorul ei! (plâns cu hohot. Aplauze zguduitoare)
IONESCU, POPESCU, TOŢI (foarte mişcaţi) : Bravo!
CAŢAVENCU (ştergându-se repede la ochi şi remiţându-se d-odată; cu tonul brusc, vioi şi lătrător) : Fraţilor, mi s-a făcut o imputare şi sunt mândru de aceasta!... O primesc! Mă onorez a zice că o merit!... (foarte volubil) Mi s-a făcut imputarea că sunt foarte, că sunt prea, că sunt ultraprogresist... că sunt liber-schimbist… că voi progresul cu orice preţ. (scurt şi foarte retezat) Da, da, da, de trei ori da! (aruncă roată priviri scânteietoare în adunare. Aplauze prelungite.)
CAŢAVENCU: Da! (cu putere din ce în ce crescândă.) Voi progresul şi nimic alt decât progresul: pe calea politică... (îngraşă vorbele.)
POPESCU: Bravos!
CAŢAVENCU: Socială...
IONESCU: Bravos!
CAŢAVENCU: Economică...
POPESCU: Bravos!
CAŢAVENCU: Administrativă...
IONESCU: Bravo!
CAŢAVENCU: Şi... şi...
IONESCU, POPESCU, GRUPUL: Bravo! bravos!
TRAHANACHE (clopoţind) : Rog, nu întrerupeţi pe orator, stimabile...
CAŢAVENCU (cu tărie) : Nu mă tem de întreruperi, venerabile domnule preşedinte... (cătră adunare şi mai ales catră grup, cu tonul sigur) Puteţi, d-lor, să întrerupeţi, pentru că eu am tăria opiniunilor mele... (reintrând în tonul discursului şi îngrăşând mereu vorbele) şi... şi... finanţiară. (aplauze prelungite)... Da, suntem ultraprogresişti, da, suntem liber-schimbişti... Or... conduşi de aceste idei, am fundat aci în oraşul nostru „Aurora Economică Română", soţietate enciclopedică-cooperativă, independentă de cea din Bucureşti... pentru că noi suntem pentru descentralizare. Noi... eu... nu recunosc, nu voi să recunosc epitropia bucureştenilor, capitaliştilor, asupra noastră; căci în districtul nostru putem face şi noi ce fac dânşii în al lor...
GRUPUL (aplauze) : Bravo!
CAŢAVENCU: Soţietatea noastră are ca scop să încurajeze industria română, pentru că, daţi-mi voie să vă spui, din punctul de vedere economic, stăm rău...
GRUPUL (aplauze) : Bravo!
CAŢAVENCU: Industria română e admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire. Soţietatea noastră dar, noi, ce aclamăm? Noi aclamăm munca, travaliul, care nu se face deloc în ţara noastră!
GRUPUL: Bravo! (aplauze entuziaste)
TRAHANACHE (clopoţind) : Stimabile... nu...
CAŢAVENCU: Lăsaţi, d-le preşedinte, să întrerupă... nu mă tem de întreruperi!... În Iaşi, de exemplu, — permiteţi-mi această digresiune, este tristă, dar adevărată! — în Iaşi n-avem nici un negustor român, nici unul!...
GRUPUL (mişcat) : A!
CAŢAVENCU: Şi cu toate aceste toţi faliţii sunt jidani! Explicaţi-vă acest fenomen, acest mister, dacă mă pot exprima astfel!
GRUPUL: Bravo! (aplauze)
CAŢAVENCU: Ei bine! Ce zice soţietatea noastră? Ce zicem noi?... Iată ce zicem: această stare de lucruri este intolerabilă! (aprobări în grup. Cu tărie.) Până când să n-avem şi noi faliţii noştri?... Anglia-şi are faliţii săi, Franţa-şi are faliţii săi, până şi chiar Austria-şi are faliţii săi, în fine oricare naţiune, oricare popor, oricare ţară îşi are faliţii săi (îngraşă vorbele.)... Numai noi să n-avem faliţii noştri!... Cum zic: această stare de lucruri este intolerabilă, ea nu mai poate dura!...
Noi ce sa mai spunem?
miercuri, 27 iulie 2011
Dubla personalitate a actualului Guvern
Dissociative identity disorder, personalitatea multiplă, e o boală foarte controversată. Că există sau nu există depăşeşte cadrul acestei discuţii, cert este că Justiţia, aia la care visăm noi, a dat verdicte de achitare pe baza acestei aiureli.
Cum se manifestă? Bietul bolnav, în cazul nostru Guvernul, acum se manifestă ca luptător pentru scăderea pensiilor, acum luptă pentru umplerea "coşului de solidaritate" pentru pensionari.
Cum se face? Aşa: "vor fi achizitionate prin contracte incheiate la nivel national, in urma unor licitatii transparente, iar ambalarea si distributia pachetelor se vor realiza prin institutiile administratiei publice locale"
Să zicem că Guvernul de dreapta este dominat, pe moment, de personalitatea de stânga, de care el nu ştie, şi face licitaţii şi găseşte el şi bani cu care să cumpere şi găseşte şi marfă ieftină.
După care găseşte firme de transport, locaţii de depozitare, oameni care să vândă, totul mai ieftin. O întreprindere de mari proporţii. Mă gândesc, cine este geniul organizatoric care să ducă asemenea acţiune de proporţii naţionale la capăt? Cine altul decât Sebastian Lăzăroiu, Ministrul Muncii şi Solidarităţii Sociale (sau cam aşa ceva)? Trebuie urmărit.
Vă garantez că în afară de câteva panglici tăiate cu tam-tam nu o să se facă nimic.
Dar cum e cu "băieţii deştepţi"? Cu afacerea Sterling? Cu regionalizarea, cu Parlamentul unicameral (cu care eu nu sunt de acord), cu reducerea numărului parlamentarilor(cu care sunt de acord)? Lista poate continua mult şi bine.
Am încredere în Primul Ministru când sincer spune, subconştientul lucrează, "Am ieşit din recesiune, dar fără şampanie, provocarea e să nu facem niciun pas înainte" şi mai spune "Provocarea este să nu ne întoarcem la populism", asta pe 25 iulie. Pe 27 ne-am întors la populism.
Asta e explicaţia, Dissociative identity disorder, să le fie ruşine celor care îl acuză pe Boc de întinarea ideologiei de dreapta, momente de pierdere a memoriei sau, blasfemic, de ceva motive electorale sau asemănări cu Vanghelie. Dacă Justiţia americană a putut să dea verdicte de achitare pe motiv de personalitate multiplă de ce să nu-i iertăm şi noi lui Boc inconsecvenţele.
Mai nasol e când vede pinguini, nasol pentru noi. :-)) Dar dacă se apucă de făcut săpun?
Cum se manifestă? Bietul bolnav, în cazul nostru Guvernul, acum se manifestă ca luptător pentru scăderea pensiilor, acum luptă pentru umplerea "coşului de solidaritate" pentru pensionari.
Cum se face? Aşa: "vor fi achizitionate prin contracte incheiate la nivel national, in urma unor licitatii transparente, iar ambalarea si distributia pachetelor se vor realiza prin institutiile administratiei publice locale"
Să zicem că Guvernul de dreapta este dominat, pe moment, de personalitatea de stânga, de care el nu ştie, şi face licitaţii şi găseşte el şi bani cu care să cumpere şi găseşte şi marfă ieftină.
După care găseşte firme de transport, locaţii de depozitare, oameni care să vândă, totul mai ieftin. O întreprindere de mari proporţii. Mă gândesc, cine este geniul organizatoric care să ducă asemenea acţiune de proporţii naţionale la capăt? Cine altul decât Sebastian Lăzăroiu, Ministrul Muncii şi Solidarităţii Sociale (sau cam aşa ceva)? Trebuie urmărit.
Vă garantez că în afară de câteva panglici tăiate cu tam-tam nu o să se facă nimic.
Dar cum e cu "băieţii deştepţi"? Cu afacerea Sterling? Cu regionalizarea, cu Parlamentul unicameral (cu care eu nu sunt de acord), cu reducerea numărului parlamentarilor(cu care sunt de acord)? Lista poate continua mult şi bine.
Am încredere în Primul Ministru când sincer spune, subconştientul lucrează, "Am ieşit din recesiune, dar fără şampanie, provocarea e să nu facem niciun pas înainte" şi mai spune "Provocarea este să nu ne întoarcem la populism", asta pe 25 iulie. Pe 27 ne-am întors la populism.
Asta e explicaţia, Dissociative identity disorder, să le fie ruşine celor care îl acuză pe Boc de întinarea ideologiei de dreapta, momente de pierdere a memoriei sau, blasfemic, de ceva motive electorale sau asemănări cu Vanghelie. Dacă Justiţia americană a putut să dea verdicte de achitare pe motiv de personalitate multiplă de ce să nu-i iertăm şi noi lui Boc inconsecvenţele.
Mai nasol e când vede pinguini, nasol pentru noi. :-)) Dar dacă se apucă de făcut săpun?
marți, 12 aprilie 2011
Doar o poză să-ţi mai pun
La cererea unei părţi a cititorilor şi spre nefericirea altora mă reîntorc timid cu o fotografie a starului politic la modă. Un JFK al PDL-ului.
vineri, 18 februarie 2011
Cel mai bun tehnocrat
Văd că zilnic presa noastră scoate din pălărie nume de posibili Prim Miniştri. Tehnocraţi. Cică îi caută Preşedintele Băsescu să-l schimbe pe Boc.
Numai prostii. Spuse de diferiţi "gazetari" ca să umple ziarul cu ceva.
1. Cine e tehnocratul care să-şi ia sarcina să conducă România pe salariul penibil pe care-l are un Prim Ministru în România? Un tehnocrat adevărat face bani, nu face acte patriotice. Doar un politruc ahtiat după putere acceptă o asemenea slujbă pe atât de puţini bani.
2. Niciun tehnocrat serios nu acceptă o echipă făcută politic. Pentru că nu poate lucra cu ea. Făcutul de Guverne de către politicieni este o aberaţie. Primul Ministru trebuie să-şi facă propria echipă şi să-şi pună în fapt propria viziune.
3. Niciun om serios nu va accepta ingerinţele prezidenţiale în actul de guvernare. Emil Boc a creat un precedent periculos. Acela de a lăsa ca Preşedintele să ia măsuri în numele Guvernului.
4. Cine e omul să se dea în stambă acceptând o funcţie care nu e liberă?
5. Sunteţi siguri că Boc demisionează la comandă? Eu, nu. În locul lui, după câte am încasat, mi-aş duce mandatul la capăt.
6. Votează Parlamentul un tehnocrat?
Presa poate să scrie multe, asta nu înseamnă că sunt şi adevărate spusele din presă. Şi când spun că au informaţii "pe surse" puteţi să fiţi siguri că de fapt nu ştiu cu ce să umple ziarul. Sau intoxică sau sunt proşti făcuţi grămadă.
Cel mai bun tehnocrat pe care-l poate găsi Traian Băsescu este Emil Boc.
PS Asta nu înseamnă că nu găseşte alt politruc.
Numai prostii. Spuse de diferiţi "gazetari" ca să umple ziarul cu ceva.
1. Cine e tehnocratul care să-şi ia sarcina să conducă România pe salariul penibil pe care-l are un Prim Ministru în România? Un tehnocrat adevărat face bani, nu face acte patriotice. Doar un politruc ahtiat după putere acceptă o asemenea slujbă pe atât de puţini bani.
2. Niciun tehnocrat serios nu acceptă o echipă făcută politic. Pentru că nu poate lucra cu ea. Făcutul de Guverne de către politicieni este o aberaţie. Primul Ministru trebuie să-şi facă propria echipă şi să-şi pună în fapt propria viziune.
3. Niciun om serios nu va accepta ingerinţele prezidenţiale în actul de guvernare. Emil Boc a creat un precedent periculos. Acela de a lăsa ca Preşedintele să ia măsuri în numele Guvernului.
4. Cine e omul să se dea în stambă acceptând o funcţie care nu e liberă?
5. Sunteţi siguri că Boc demisionează la comandă? Eu, nu. În locul lui, după câte am încasat, mi-aş duce mandatul la capăt.
6. Votează Parlamentul un tehnocrat?
Presa poate să scrie multe, asta nu înseamnă că sunt şi adevărate spusele din presă. Şi când spun că au informaţii "pe surse" puteţi să fiţi siguri că de fapt nu ştiu cu ce să umple ziarul. Sau intoxică sau sunt proşti făcuţi grămadă.
Cel mai bun tehnocrat pe care-l poate găsi Traian Băsescu este Emil Boc.
PS Asta nu înseamnă că nu găseşte alt politruc.
miercuri, 9 februarie 2011
Voinţa politică şi aritmetica legislativă
În istoria post-revoluţionară au existat, şi există, două soiuri de demagogi. Demagogii ilogici, exemplele sunt multiple, avem în timpurile actuale pe Dan Diaconescu şi Vadim Tudor. Avem şi demagogii logici, în timpurile actuale, din presă cel mai important este CTP iar din politică PDL.
Primii sunt definitiv pierduţi. Cel de-al doilea gen foloseşte o tehnologie de manipulare mai subtilă. Emite nişte axiome false iar apoi judecă logic şi obţine rezultate care contrazic flagrant realitatea.
Să luăm cazul Păsat.
Să emitem ipotezele.
1. Puterea are majoritate în forul legislativ.
2. Voinţa politică hotărăşte rezultatul votului.
Dacă prima ipoteză poate fi contrazisă doar de imbecili cea de a doua este mai dubioasă. Să încercăm s-o analizăm.
Pentru a valida o ipoteză trebuie ca ea să fie dusă la extrem. La noi se crede că democraţia este voinţa fără oprelişti a majorităţii. E complet fals. E voinţa majorităţii în limitele legii.
Poporul e reprezentat de Parlament. Care Parlament se supune legii, reprezentată de Constituţie, regulamente de funcţionare şi de restul legilor.
Pentru a-l trimite pe Dan Păsat în faţa Justiţiei, nu la închisoare, era necesar un număr legal de voturi, care e irelevant. Opoziţia are dreptul legal să nu voteze.
Şi de aici aritmetica e inutilă. E vorba de voinţa politică nu de aritmetică. Puterea nu a avut voinţă politică să-l trimită pe omul ăla în faţa Justiţiei. Pentru că Puterea are majoritatea.
Dacă nu o are trăim într-un Stat nedemocratic. Dacă o are nu a avut voinţă politică.
Mai sunt fapte de clarificat.
A spune că şi alţii au făcut la fel nu este o justificare, este doar o comparaţie care e corectă logic dar irelevantă. Să ducem la extrem. Dacă cineva fură ceva nu îşi poate justifica fapta prin faptul că şi alţii au făcut-o.
A compara faptele Opoziţiei cu cele ale Puterii este o greşeală logică. În timp ce Opoziţia este lipsită, în limitele legii, de puterea de a lua măsuri chiar dacă are voinţă politică, Puterea are posibilitatea de a lua măsuri, în limitele legii, dacă are voinţă politică.
Ieri legile nu au fost încălcate, iar voinţa politică a fost învinsă pentru că nu a existat. Restul sunt raţionamente bazate pe argumente false.
A vorbi despre morala Opoziţiei, ieri, este echivalent cu lipsa de voturi pentru Boc când cu moţiunea din octombrie trecut când nu l-a votat nimeni, legal corect, moral aberant. Aici nu e vorba de morală sau bun simţ, e vorba de lege. Dacă nu respectăm legea şi respectăm morala comună înseamnă că nu avem legi corecte,. Ce e morala comună?
The show must go on!
PS Şi ca să fiu şi eu ilogic. Cine e victima acţiunii de la vămi? VB? :-) O răfuială între mafioţi dată la televiziunile mafioţilor, pardon, mogulilor. Despre ce vorbim?
Primii sunt definitiv pierduţi. Cel de-al doilea gen foloseşte o tehnologie de manipulare mai subtilă. Emite nişte axiome false iar apoi judecă logic şi obţine rezultate care contrazic flagrant realitatea.
Să luăm cazul Păsat.
Să emitem ipotezele.
1. Puterea are majoritate în forul legislativ.
2. Voinţa politică hotărăşte rezultatul votului.
Dacă prima ipoteză poate fi contrazisă doar de imbecili cea de a doua este mai dubioasă. Să încercăm s-o analizăm.
Pentru a valida o ipoteză trebuie ca ea să fie dusă la extrem. La noi se crede că democraţia este voinţa fără oprelişti a majorităţii. E complet fals. E voinţa majorităţii în limitele legii.
Poporul e reprezentat de Parlament. Care Parlament se supune legii, reprezentată de Constituţie, regulamente de funcţionare şi de restul legilor.
Pentru a-l trimite pe Dan Păsat în faţa Justiţiei, nu la închisoare, era necesar un număr legal de voturi, care e irelevant. Opoziţia are dreptul legal să nu voteze.
Şi de aici aritmetica e inutilă. E vorba de voinţa politică nu de aritmetică. Puterea nu a avut voinţă politică să-l trimită pe omul ăla în faţa Justiţiei. Pentru că Puterea are majoritatea.
Dacă nu o are trăim într-un Stat nedemocratic. Dacă o are nu a avut voinţă politică.
Mai sunt fapte de clarificat.
A spune că şi alţii au făcut la fel nu este o justificare, este doar o comparaţie care e corectă logic dar irelevantă. Să ducem la extrem. Dacă cineva fură ceva nu îşi poate justifica fapta prin faptul că şi alţii au făcut-o.
A compara faptele Opoziţiei cu cele ale Puterii este o greşeală logică. În timp ce Opoziţia este lipsită, în limitele legii, de puterea de a lua măsuri chiar dacă are voinţă politică, Puterea are posibilitatea de a lua măsuri, în limitele legii, dacă are voinţă politică.
Ieri legile nu au fost încălcate, iar voinţa politică a fost învinsă pentru că nu a existat. Restul sunt raţionamente bazate pe argumente false.
A vorbi despre morala Opoziţiei, ieri, este echivalent cu lipsa de voturi pentru Boc când cu moţiunea din octombrie trecut când nu l-a votat nimeni, legal corect, moral aberant. Aici nu e vorba de morală sau bun simţ, e vorba de lege. Dacă nu respectăm legea şi respectăm morala comună înseamnă că nu avem legi corecte,. Ce e morala comună?
The show must go on!
PS Şi ca să fiu şi eu ilogic. Cine e victima acţiunii de la vămi? VB? :-) O răfuială între mafioţi dată la televiziunile mafioţilor, pardon, mogulilor. Despre ce vorbim?
marți, 1 februarie 2011
miercuri, 19 ianuarie 2011
Plusvaloare
"It is not that pearls fetch a high price because men have dived for them; but on the contrary, men dive for them because they fetch a high price." - Richard Whately
Această frază reprezintă esenţa situaţiei pe care o trăim, Aud tot felul de imbecili, unii cu funcţii foarte înalte, care nu înţeleg lumea în care trăim, care trimit pe toată lumea la muncă. "Românii sunt leneşi, alta ar fi soarta noastră dacă muncim."
Am să-l citez pe Bogdan Glăvan.
De fapt, orice acţiune umană este costisitoare, în sensul că are un cost de oportunitate. În goana lor după satisfacerea cât mai multor nevoi indivizii sunt motivaţi să economisească (în sens larg), adică să respingă acele acţiuni al căror cost de oportunitate depăşește valoarea câştigului obţinut. În cazul nostru, agricultura – cultivarea porumbului, de exemplu – este un exemplu de activitate umană, care are un cost de oportunitate. Țăranii nu lucrează pământul deoarece, în opinia lor, nu merită; nu este eficient economic. Lucrarea pământului presupune folosirea de forţă de muncă, bunuri de capital şi alte produse (combustibili, îngrăşăminte). Acest act este nejustificat, deoarece câştigul obţinut nu acoperă chetuielile suportate.
Ca să sintetizăm, să săpăm două treimi din noi şanţuri iar o treime să le astupe. Toată lumea munceşte. Rezultatele economice sunt nule. E asemeni ca în vremea comunismului. Toată lumea muncea dar eficienţa economică a dus la prăbuşirea sistemului.
Munca este un instrument indispensabil, nu un scop. Munca fără profit este o pierdere de resurse. Majoritatea "muncilor" plătite de la bugetul de Stat sunt inutile.
Ce e economia? Cred că e o întrebare justificată. De fapt despre ce vorbim? Despre "ştiinţa schimbului". Adică a face profit în urma muncii pe care ai făcut-o şi a capitalului investit, schimbând rezultatele muncii cu altceva, rezultând în urma schimbului un profit, cuantificabil sau nu în bani. Plusvaloare.
Să ne uităm la o declaraţie semnificativă.
Jeffrey Franks: Marea dezamăgire după doi ani de acord cu România este că economia încă nu a revenit pe creştere.
Adică nu am reuşit să producem plusvaloare. Am cheltuit banii, la ce ne-a folosit? PIB-ul s-a prăbuşit în termeni reali cu 10 procente. Inflaţia a fost în doi ani de peste 10 procente. Investiţiile s-au prăbuşit. Ce putem concluziona? Doar că am mâncat banii.
Ne place sau nu, am pierdut doi ani.
Se vorbeşte despre munca la negru şi despre evaziunea. Principalele motive sunt taxele şi impozitele prea mari. Oamenii, angajaţi şi patroni, găsesc ca valabile numai aceste metode ilegale ca mijloc de a produce plusvaloare. Ăsta este scopul acţiunilor umane. A trăi mai bine, îmbogăţirea. Restul sunt teorii.
Necesitatea Statului este înţeleasă de oameni din pricina fricii. Există lucruri pentru care sunt dispuşi să plătească impozite şi taxe pentru că sunt situaţii în faţa cărora se simt vulnerabili.
Când Statul, cum face actualul Stat aici, în România, îşi pierde din prerogative, pe un ton ţâfnos, declarând că se modernizează, că devine mai suplu, dar de fapt îşi pierde orice menire, situaţia începe să fie fără ieşire. Justiţia este nefuncţională, securitatea personală în pericol, Educaţia la fel, Sănătatea la fel, totul este în degringoladă.
Statul ne spune tuturor că stăm cu mâna întinsă, că suntem leneşi, că dacă nu ne place să plecăm.
Ok, ce a făcut Statul, acuzator, să producem plusvaloare? Înainte de a acuza încercaţi să oferiţi soluţii.
Dreapta pe care o clamează actualul Guvern înseamnă, pentru ei, de fapt reducerea deficitului bugetar, nu crearea de plusvaloare. De fapt, crearea de plusvaloare trebuie să fie scopul unei guvernări de dreapta.
Nu cred că există vreun om sănătos care să se bucure că are Statul un deficit mai mic, cred că toţi ne bucurăm dacă o ducem mai bine. Şi asta se face cu ajutorul plusvalorii pe care ca naţiune o putem produce. Iar metoda este inteligenţa ajutată de muncă. Restul e "Albă ca Zăpada".
Această frază reprezintă esenţa situaţiei pe care o trăim, Aud tot felul de imbecili, unii cu funcţii foarte înalte, care nu înţeleg lumea în care trăim, care trimit pe toată lumea la muncă. "Românii sunt leneşi, alta ar fi soarta noastră dacă muncim."
Am să-l citez pe Bogdan Glăvan.
De fapt, orice acţiune umană este costisitoare, în sensul că are un cost de oportunitate. În goana lor după satisfacerea cât mai multor nevoi indivizii sunt motivaţi să economisească (în sens larg), adică să respingă acele acţiuni al căror cost de oportunitate depăşește valoarea câştigului obţinut. În cazul nostru, agricultura – cultivarea porumbului, de exemplu – este un exemplu de activitate umană, care are un cost de oportunitate. Țăranii nu lucrează pământul deoarece, în opinia lor, nu merită; nu este eficient economic. Lucrarea pământului presupune folosirea de forţă de muncă, bunuri de capital şi alte produse (combustibili, îngrăşăminte). Acest act este nejustificat, deoarece câştigul obţinut nu acoperă chetuielile suportate.
Ca să sintetizăm, să săpăm două treimi din noi şanţuri iar o treime să le astupe. Toată lumea munceşte. Rezultatele economice sunt nule. E asemeni ca în vremea comunismului. Toată lumea muncea dar eficienţa economică a dus la prăbuşirea sistemului.
Munca este un instrument indispensabil, nu un scop. Munca fără profit este o pierdere de resurse. Majoritatea "muncilor" plătite de la bugetul de Stat sunt inutile.
Ce e economia? Cred că e o întrebare justificată. De fapt despre ce vorbim? Despre "ştiinţa schimbului". Adică a face profit în urma muncii pe care ai făcut-o şi a capitalului investit, schimbând rezultatele muncii cu altceva, rezultând în urma schimbului un profit, cuantificabil sau nu în bani. Plusvaloare.
Să ne uităm la o declaraţie semnificativă.
Jeffrey Franks: Marea dezamăgire după doi ani de acord cu România este că economia încă nu a revenit pe creştere.
Adică nu am reuşit să producem plusvaloare. Am cheltuit banii, la ce ne-a folosit? PIB-ul s-a prăbuşit în termeni reali cu 10 procente. Inflaţia a fost în doi ani de peste 10 procente. Investiţiile s-au prăbuşit. Ce putem concluziona? Doar că am mâncat banii.
Ne place sau nu, am pierdut doi ani.
Se vorbeşte despre munca la negru şi despre evaziunea. Principalele motive sunt taxele şi impozitele prea mari. Oamenii, angajaţi şi patroni, găsesc ca valabile numai aceste metode ilegale ca mijloc de a produce plusvaloare. Ăsta este scopul acţiunilor umane. A trăi mai bine, îmbogăţirea. Restul sunt teorii.
Necesitatea Statului este înţeleasă de oameni din pricina fricii. Există lucruri pentru care sunt dispuşi să plătească impozite şi taxe pentru că sunt situaţii în faţa cărora se simt vulnerabili.
Când Statul, cum face actualul Stat aici, în România, îşi pierde din prerogative, pe un ton ţâfnos, declarând că se modernizează, că devine mai suplu, dar de fapt îşi pierde orice menire, situaţia începe să fie fără ieşire. Justiţia este nefuncţională, securitatea personală în pericol, Educaţia la fel, Sănătatea la fel, totul este în degringoladă.
Statul ne spune tuturor că stăm cu mâna întinsă, că suntem leneşi, că dacă nu ne place să plecăm.
Ok, ce a făcut Statul, acuzator, să producem plusvaloare? Înainte de a acuza încercaţi să oferiţi soluţii.
Dreapta pe care o clamează actualul Guvern înseamnă, pentru ei, de fapt reducerea deficitului bugetar, nu crearea de plusvaloare. De fapt, crearea de plusvaloare trebuie să fie scopul unei guvernări de dreapta.
Nu cred că există vreun om sănătos care să se bucure că are Statul un deficit mai mic, cred că toţi ne bucurăm dacă o ducem mai bine. Şi asta se face cu ajutorul plusvalorii pe care ca naţiune o putem produce. Iar metoda este inteligenţa ajutată de muncă. Restul e "Albă ca Zăpada".
marți, 11 ianuarie 2011
Economisim sau nu
Bogdan Glăvan face o analiză economico-lingvistică a declaraţiei de mai jos a Premierului Boc.
"Una dintre explicaţii, dincolo de temerea faţă de criza economică, este şi această întreţinere constantă a nihilismului, a faptului că nimic nu este bine, că totul este rău în această ţară, şi, în condiţiile de criză economică, în loc ca oamenii totuşi să dea drumul şi la partea de consum, preferă să ducă mai mulţi bani la bancă şi să economisească, ceea ce este foarte rău şi ineficient pentru o economie, induce la fiecare dintre români această temere faţă de ziua de mâine şi care implicit afectează economia în ansamblu" - Emil Boc, Premier al României
Ideea este că economisirea nu e bună. Este cea mai aberantă declaraţie, acum când viaţa pe datorie zdrobeşte persoane, firme, State. Să mărească deficitul bugetar, ca americanii, ca să stimuleze consumul. Keynes i-a spus-o de mult. Să dea un exemplu. De ce-l mai înjură pe Tăriceanu că a lăsat o grămadă de datorii?
Lăsând gluma la o parte putem trage nişte concluzii.
1. Folosirea termenului "nihilism" e fie inadecvată, fie abuzivă. Sau nu ştie ce înseamnă, fie denotă faptul că Emil Boc se crede "totul" în această ţară iar dacă-l conteşti pe el conteşti totul.
2. Credeţi că de la televizor se sperie oamenii sau de la piaţă sau pompa de benzină, de fapt toată povestea asta este un atac la moguli pentru a arunca pisica în altă curte.
3. Capitalul şi nu consumul au dus lumea înainte, fără capital se ajunge la extincţia societăţii civilizate. Sau ne întoarcem la comunism şi rezolvăm dilema.
4. Când suntem în plină stagflaţie, şomaj mare şi inflaţie mare, noi ne exportăm cetăţenii de asta nu creşte şomajul, să ceri cetăţeanului să cheltuie la limită, chiar fără să se îndatoreze, este o inadecvare psihologică. Este vorba de instinct de conservare, nu de televizor.
5. Pentru a-l asculta şi a urma sfaturile lui Emil Boc ar trebui ca populaţia să aibă încredere în ideile emise. Orice sondaj îi spune că populaţia nu are. Cine e de vină este altă problemă, nu a gestionat corect situaţia.
6. Românii economisesc 7 procente din venituri, chinezii 40 de procente. Şi sunt mult mai săraci, noi suntem plini de datorii, China nu.
7. Suntem săraci pentru că ideea de capital nu a existat în România până în 89, fără capitalul străin acum nu exportam nimic. Tocmai lipsa economiilor ne face săraci. Suntem datori vânduţi şi Emil Boc vrea să cheltuim ca să exportăm şi mai mult capital.
Eu înţeleg că i se spun prostii dar ar trebui să ceară o a doua opinie, mai ales că e vorba de o ţară. Dacă vrea să asculte altă opinie şi dacă e cineva dispus să o ofere.
"Una dintre explicaţii, dincolo de temerea faţă de criza economică, este şi această întreţinere constantă a nihilismului, a faptului că nimic nu este bine, că totul este rău în această ţară, şi, în condiţiile de criză economică, în loc ca oamenii totuşi să dea drumul şi la partea de consum, preferă să ducă mai mulţi bani la bancă şi să economisească, ceea ce este foarte rău şi ineficient pentru o economie, induce la fiecare dintre români această temere faţă de ziua de mâine şi care implicit afectează economia în ansamblu" - Emil Boc, Premier al României
Ideea este că economisirea nu e bună. Este cea mai aberantă declaraţie, acum când viaţa pe datorie zdrobeşte persoane, firme, State. Să mărească deficitul bugetar, ca americanii, ca să stimuleze consumul. Keynes i-a spus-o de mult. Să dea un exemplu. De ce-l mai înjură pe Tăriceanu că a lăsat o grămadă de datorii?
Lăsând gluma la o parte putem trage nişte concluzii.
1. Folosirea termenului "nihilism" e fie inadecvată, fie abuzivă. Sau nu ştie ce înseamnă, fie denotă faptul că Emil Boc se crede "totul" în această ţară iar dacă-l conteşti pe el conteşti totul.
2. Credeţi că de la televizor se sperie oamenii sau de la piaţă sau pompa de benzină, de fapt toată povestea asta este un atac la moguli pentru a arunca pisica în altă curte.
3. Capitalul şi nu consumul au dus lumea înainte, fără capital se ajunge la extincţia societăţii civilizate. Sau ne întoarcem la comunism şi rezolvăm dilema.
4. Când suntem în plină stagflaţie, şomaj mare şi inflaţie mare, noi ne exportăm cetăţenii de asta nu creşte şomajul, să ceri cetăţeanului să cheltuie la limită, chiar fără să se îndatoreze, este o inadecvare psihologică. Este vorba de instinct de conservare, nu de televizor.
5. Pentru a-l asculta şi a urma sfaturile lui Emil Boc ar trebui ca populaţia să aibă încredere în ideile emise. Orice sondaj îi spune că populaţia nu are. Cine e de vină este altă problemă, nu a gestionat corect situaţia.
6. Românii economisesc 7 procente din venituri, chinezii 40 de procente. Şi sunt mult mai săraci, noi suntem plini de datorii, China nu.
7. Suntem săraci pentru că ideea de capital nu a existat în România până în 89, fără capitalul străin acum nu exportam nimic. Tocmai lipsa economiilor ne face săraci. Suntem datori vânduţi şi Emil Boc vrea să cheltuim ca să exportăm şi mai mult capital.
Eu înţeleg că i se spun prostii dar ar trebui să ceară o a doua opinie, mai ales că e vorba de o ţară. Dacă vrea să asculte altă opinie şi dacă e cineva dispus să o ofere.
vineri, 19 noiembrie 2010
Puţină diplomaţie
De ceva vreme evit să spun ceva despre mândra noastră ţară condusă pe noi culmi de progres de Traian Băsescu şi Guvernul Boc. Dar câteodată aberaţiile întrec orice limită şi mă simt nevoit să comentez.
Subiectul este nefericita intervenţie de ieri a Preşedintelui Băsescu. În care a ieşit din limitele ţărişoarei noastre şi i-a luat la frecuş pe cei din Irlanda şi Portugalia, numiţi, şi pe cei din Spania şi Italia, nenumiţi.
Un grup de ţări care habar n-au să facă faţă crizei, criză la care noi facem atât de bine faţă.
S-o luăm pe rând. Toate cele patru ţări au creştere economică, noi nu.
Toţi au tăiat sau îngheţat salarii şi pensii dar nimeni ca noi, am fost cei mai dedicaţi austerităţii. La ce ne-a folosit? Irlanda acum a fost nevoită să accepte un ajutor, noi l-am luat acum aproape 2 ani. Aproape ne-am dublat datoria suverană, atât de hulită de Traian Băsescu. Ritmul de creştere e înfiorător. Suntem o ţară cu riscuri de împrumut mai mari decât toate cele 4 ţări.
Care au fost măsurile noastre? Prima Casă, exact în sprijinul balonului imobiliar deja defunct şi înfierat chiar de Traian Băsescu. Bani aruncaţi pe geam, deja au început executările silite.
Subvenţii la gaze. Cei care le-au primit ameninţă cu plecarea sau falimentul Impozitul forfetar, o reuşită economică, a ucis mii de firme. "Rabla" a fost un succes în Germania, i-a îmbogăţit pe vânzătorii de maşini din import la noi. Unde se duc profiturile "Dacia"?
Sistemul bancar se confruntă cu o rată a creşterii creditelor restante extrem de mare. Ne lăudăm că nu am avut o criză financiară. E probabil s-o avem. Ordinea crizelor nu e o regulă.
Avem 1 om din 8 plecat în străinătate la muncă. De ce? Pentru că nu au din ce să trăiască aici. Cum să echilibrezi bugetul când nu mai are cine şi unde să muncească în România. Nu creşte şomajul, creşte emgraţia.
Tăierile continuă, austeritatea se adânceşte şi putem să ne mândrim cu o rată a inflaţiei peste toate cele care se manifestă în statele înfierate. Tot tăieri dar camuflate.
Cred că Traian Băsescu trăieşte într-o lume paralelă cu realitatea românească. Iar salariul mediu din Portugalia este de câteva ori mai mare faţă de cel din România.
Să nu ne mai aberăm şi măcar puţină diplomaţie să arătăm. Cum ar fi ca Polonia să spună că Guvernul României habar nu are pe ce lume e şi tot ce a făcut e un dezastru. Ei au dreptul, că nu au avut criză.
Puţină diplomaţie nu strică. E vorba de bun simţ.
Subiectul este nefericita intervenţie de ieri a Preşedintelui Băsescu. În care a ieşit din limitele ţărişoarei noastre şi i-a luat la frecuş pe cei din Irlanda şi Portugalia, numiţi, şi pe cei din Spania şi Italia, nenumiţi.
Un grup de ţări care habar n-au să facă faţă crizei, criză la care noi facem atât de bine faţă.
S-o luăm pe rând. Toate cele patru ţări au creştere economică, noi nu.
Toţi au tăiat sau îngheţat salarii şi pensii dar nimeni ca noi, am fost cei mai dedicaţi austerităţii. La ce ne-a folosit? Irlanda acum a fost nevoită să accepte un ajutor, noi l-am luat acum aproape 2 ani. Aproape ne-am dublat datoria suverană, atât de hulită de Traian Băsescu. Ritmul de creştere e înfiorător. Suntem o ţară cu riscuri de împrumut mai mari decât toate cele 4 ţări.
Care au fost măsurile noastre? Prima Casă, exact în sprijinul balonului imobiliar deja defunct şi înfierat chiar de Traian Băsescu. Bani aruncaţi pe geam, deja au început executările silite.
Subvenţii la gaze. Cei care le-au primit ameninţă cu plecarea sau falimentul Impozitul forfetar, o reuşită economică, a ucis mii de firme. "Rabla" a fost un succes în Germania, i-a îmbogăţit pe vânzătorii de maşini din import la noi. Unde se duc profiturile "Dacia"?
Sistemul bancar se confruntă cu o rată a creşterii creditelor restante extrem de mare. Ne lăudăm că nu am avut o criză financiară. E probabil s-o avem. Ordinea crizelor nu e o regulă.
Avem 1 om din 8 plecat în străinătate la muncă. De ce? Pentru că nu au din ce să trăiască aici. Cum să echilibrezi bugetul când nu mai are cine şi unde să muncească în România. Nu creşte şomajul, creşte emgraţia.
Tăierile continuă, austeritatea se adânceşte şi putem să ne mândrim cu o rată a inflaţiei peste toate cele care se manifestă în statele înfierate. Tot tăieri dar camuflate.
Cred că Traian Băsescu trăieşte într-o lume paralelă cu realitatea românească. Iar salariul mediu din Portugalia este de câteva ori mai mare faţă de cel din România.
Să nu ne mai aberăm şi măcar puţină diplomaţie să arătăm. Cum ar fi ca Polonia să spună că Guvernul României habar nu are pe ce lume e şi tot ce a făcut e un dezastru. Ei au dreptul, că nu au avut criză.
Puţină diplomaţie nu strică. E vorba de bun simţ.
joi, 4 noiembrie 2010
luni, 25 octombrie 2010
O zi frumoasă, şi încă nu s-a terminat
Aveţi mai jos, pentru PDL-işti, negocierile PSD-PNL, iar pentru cei din urmă, modul cum s-a stabilit participarea la vot, la moţiune, a PDL, UDMR şi restului. Mă bazez pe inteligenţa cititorilor ca să-şi aleagă fiecare partea care-l bucură. O să avem voinţa partidului.
PS Dacă Vântu şi-a cam luat tălpăşiţa, cred că spre răcoare, mai lasă mici bucurii Puterii, spre a fi veşnic pomenit. Totul asezonat cu strigături de maidan şi stenograme calde cu moguli ruşi. Cine-o fi "Pişăciosul"?
PPS Am uitat, avem dictatura şefilor camerelor Parlamentului. Mişto!
PPPS
- găsit la Agenţie
La mulţi ani, Majestate!
PS Dacă Vântu şi-a cam luat tălpăşiţa, cred că spre răcoare, mai lasă mici bucurii Puterii, spre a fi veşnic pomenit. Totul asezonat cu strigături de maidan şi stenograme calde cu moguli ruşi. Cine-o fi "Pişăciosul"?
PPS Am uitat, avem dictatura şefilor camerelor Parlamentului. Mişto!
PPPS
- găsit la Agenţie
La mulţi ani, Majestate!
joi, 7 octombrie 2010
A promulga sau a nu promulga, aceasta-i întrebarea
Să zicem că Preşedintele Băsescu promulgă legea. Preşedintele nu are rol de numărător de voturi. Deci promulgarea este cât se poate de normală. Până şi Geoană e mai deştept ca Ponta şi Antonescu care o dau înainte cu suspendarea, nu există niciun motiv. Dar moral Traian Băsescu pierde pentru că legitimează un furt.
Dacă se ajunge la suspendare şi prin absurd se ajunge şi la popor, eu o să votez cu Traian Băsescu. Nu e cu nimic vinovat din punct de vedere legal. Morala nu-şi are aici locul.
Dacă nu o promulgă atunci cred că de fapt încalcă legea. Care e motivul s-o retrimită Parlamentului? Faptul că există o suspiciune de furt? E moral s-o trimită înapoi dar nu ştiu dacă e şi legal, trebuie s-o trimită pe alt motiv. Cum prin legea aia sunt în mod sigur tot felul de aberaţii o să găsească un motiv s-o trimită.
Mai poate trimite legea la CCR pentru alte motive decât cele invocate de Opoziţie. Dar după cum s-a votat cred că e riscant. Ieri unii au schimbat tabăra tocmai ca să treacă legea. Şi după 10 zile o să o aibă iar pe birou.
Aşa că varianta a doua e cea mai probabilă, o să fie trimisă înapoi fără a aduce aminte de fantasmagorica numărătoare a Robertei. Iar în Parlament, PDL-ul o să cosmetizeze ceva şi o să voteze de data asta corect. Mai poate să facă tumbe Opoziţia dar degeaba.
Aştept însă cu interes NUP-ul pentru Roberta şi circul ulterior al Opoziţiei, de data aia binemeritat. Pentru că suntem în ţara în care realitatea e alta decât o vedem. Nu de asta e Justiţia oarbă? Parcă nu.
Dacă se ajunge la suspendare şi prin absurd se ajunge şi la popor, eu o să votez cu Traian Băsescu. Nu e cu nimic vinovat din punct de vedere legal. Morala nu-şi are aici locul.
Dacă nu o promulgă atunci cred că de fapt încalcă legea. Care e motivul s-o retrimită Parlamentului? Faptul că există o suspiciune de furt? E moral s-o trimită înapoi dar nu ştiu dacă e şi legal, trebuie s-o trimită pe alt motiv. Cum prin legea aia sunt în mod sigur tot felul de aberaţii o să găsească un motiv s-o trimită.
Mai poate trimite legea la CCR pentru alte motive decât cele invocate de Opoziţie. Dar după cum s-a votat cred că e riscant. Ieri unii au schimbat tabăra tocmai ca să treacă legea. Şi după 10 zile o să o aibă iar pe birou.
Aşa că varianta a doua e cea mai probabilă, o să fie trimisă înapoi fără a aduce aminte de fantasmagorica numărătoare a Robertei. Iar în Parlament, PDL-ul o să cosmetizeze ceva şi o să voteze de data asta corect. Mai poate să facă tumbe Opoziţia dar degeaba.
Aştept însă cu interes NUP-ul pentru Roberta şi circul ulterior al Opoziţiei, de data aia binemeritat. Pentru că suntem în ţara în care realitatea e alta decât o vedem. Nu de asta e Justiţia oarbă? Parcă nu.
vineri, 1 octombrie 2010
Traian Băsescu, Emil Boc şi Poliţia Rutieră
N-am avut altă rimă! Să vedem cine râde la urmă. Cred că ei. Jerry Lewis e genial, Boc e tragic. Sau noi suntem? Că nu-mi e clar. Ce-ţi e şi cu şedinţele astea de CSAT! Pierdut buldog, nu ofer nicio recompensă.
PS La mulţi ani, nea Vasile!
PPS Care "ei"? Depinde de cine întreabă.
joi, 2 septembrie 2010
Petre Roman
Într-un post cu o vizibilitate scăzută, din 18 septembrie 2008, când totul era calm, criza nu ne bântuia şi economia duduia am comparat evoluţia politică viitoare a ex-Premierului Petre Roman cu o istorie care implica necrofilia homosexuală la răţoi. Un subiect destul de aparte.
În nemernicia mea, ca un câine turbat, recunosc că am denigrat viitoarea carieră politică a primului Prim Ministru de după incidentul din 89 fără argumente.
În aceste momente când remaierea guvernamentală acoperă orice subiect părerea mea este că viitoarea propunere a alianţei PSD-PNL ca Premier "de criză" este Petre Roman. Asta înainte de a depune moţiunea de cenzură. Singurul care a trecut pe la toţi, nu a tăiat gâtul nimănui. Şi care mai are încă aura de rebel şi o imagine mondenă cool. Părerea mea, nu am surse, doar logică. Şi ceva semne.
S-a bătut cu Iliescu, a fost bătut de Băsescu, le ştie pe toate, şi are şi copil mic. Ee?
În nemernicia mea, ca un câine turbat, recunosc că am denigrat viitoarea carieră politică a primului Prim Ministru de după incidentul din 89 fără argumente.
În aceste momente când remaierea guvernamentală acoperă orice subiect părerea mea este că viitoarea propunere a alianţei PSD-PNL ca Premier "de criză" este Petre Roman. Asta înainte de a depune moţiunea de cenzură. Singurul care a trecut pe la toţi, nu a tăiat gâtul nimănui. Şi care mai are încă aura de rebel şi o imagine mondenă cool. Părerea mea, nu am surse, doar logică. Şi ceva semne.
S-a bătut cu Iliescu, a fost bătut de Băsescu, le ştie pe toate, şi are şi copil mic. Ee?
marți, 13 iulie 2010
Haosul ca instituţie
În 2009 am început, teoretic, cu o creştere economică de 2,5 procente din PIB, deficit de 2,5 procente din PIB. Realitatea ne-a adus la o scădere de 7 procente din PIB şi un deficit de peste 7 procente.
Anul ăsta am început cu o creştere prognozată de 1 procent şi un deficit de 5,9 procente, acum, după 6 luni, suntem la un deficit de 6,9 şi o scădere de 2,5 până la 3 procente.
S-a mărit CAS-ul cu 3 procente anul trecut în februarie. Apoi a fost impus impozitul forfetar. S-au închis mii de firme, numărul de şomeri din sistemul privat a fost de pesrte 300 de mii. Fondul de şomaj necesar s-a dublat.
Am luat un credit mamut de 20 de miliarde de Euro. Nimeni nu ştie la ce a fost folosit, o parte din bani s-au dus la Guvern, i-a folosit la plata pensiilor şi salariilor, restul au ajuns la BNR pentru susţinerea cursului, BNR are sume exorbitante, cursul nu pare în pericol, Mugur Isărescu aduce cu Hagi Tudose, strânge bani. Şi la ce ne folosesc?
A urmat circul cu tăierea pensiilor şi salariilor. Toată lumea cu ceva scaun la cap ştia că n-o să poată tăia pensiile. Au ţinut-o pe a lor şi nu le-a mers. Într-o zi au hotărât mărirea TVA cu 5 procente. Toată lumea a privit consternată şi a acceptat.
Vine apoi Preşedintele Băsescu care trece la represalii şi nu e de acord, vrea impozitarea pensiilor şi revenirea la vechiul nivel al TVA. Guvernul se dă cu fundul de pământ şi face planuri să renunţe la mărirea TVA.
Mai trec trei zile. Ministrul Vlădescu vrea impozit progresiv şi vrea să crească salariul minim cu 30 de procente. Boc se întoarce şi-i spune lui Vlădescu să se liniştească.
Peste asta se adaugă palavrele lui Şeitan care spunea că e posibilă scăderea cu 70 de procente a pensiilor.
Poate că ar trebui să plece tot Guvernul. Să vină Stolojan. Şi Băsescu să nu mai spună nimic despre economie. Cum să faci un plan de afaceri în asemenea condiţii?
Tot ce trăim e haos.
Anul ăsta am început cu o creştere prognozată de 1 procent şi un deficit de 5,9 procente, acum, după 6 luni, suntem la un deficit de 6,9 şi o scădere de 2,5 până la 3 procente.
S-a mărit CAS-ul cu 3 procente anul trecut în februarie. Apoi a fost impus impozitul forfetar. S-au închis mii de firme, numărul de şomeri din sistemul privat a fost de pesrte 300 de mii. Fondul de şomaj necesar s-a dublat.
Am luat un credit mamut de 20 de miliarde de Euro. Nimeni nu ştie la ce a fost folosit, o parte din bani s-au dus la Guvern, i-a folosit la plata pensiilor şi salariilor, restul au ajuns la BNR pentru susţinerea cursului, BNR are sume exorbitante, cursul nu pare în pericol, Mugur Isărescu aduce cu Hagi Tudose, strânge bani. Şi la ce ne folosesc?
A urmat circul cu tăierea pensiilor şi salariilor. Toată lumea cu ceva scaun la cap ştia că n-o să poată tăia pensiile. Au ţinut-o pe a lor şi nu le-a mers. Într-o zi au hotărât mărirea TVA cu 5 procente. Toată lumea a privit consternată şi a acceptat.
Vine apoi Preşedintele Băsescu care trece la represalii şi nu e de acord, vrea impozitarea pensiilor şi revenirea la vechiul nivel al TVA. Guvernul se dă cu fundul de pământ şi face planuri să renunţe la mărirea TVA.
Mai trec trei zile. Ministrul Vlădescu vrea impozit progresiv şi vrea să crească salariul minim cu 30 de procente. Boc se întoarce şi-i spune lui Vlădescu să se liniştească.
Peste asta se adaugă palavrele lui Şeitan care spunea că e posibilă scăderea cu 70 de procente a pensiilor.
Poate că ar trebui să plece tot Guvernul. Să vină Stolojan. Şi Băsescu să nu mai spună nimic despre economie. Cum să faci un plan de afaceri în asemenea condiţii?
Tot ce trăim e haos.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
