Cât de tare poate juca Tăriceanu

1. A făcut o mişcare eficientă, s-a asociat cu UDMR, şi-a crescut marja de negociere, e mai solid ca ieri, a creat premiza unui Guvern cu o mai mare reprezentare, lucru corect pentru ţară şi cerut de Băsescu.
2. A cedat, pe tăcute, la ideea absurdă de a rămâne Prim Ministru, era, totuşi, pe locul trei, încă un punct pozitiv.
3. A făcut o ofertă nenegociabilă care exclude PSD, sau cel puţin pe Geoană şi efectele lui pirotehnice.
4. Nu-l neglijează pe Băsescu. Nu a forţat mâna Preşedintelui la numirea Primului Ministru, orice post de altă natură, parlamentară să zicem, nu ţine de Băsescu şi e negociabil cu PDL.

Tăriceanu, cam jerpelit după repartizarea voturilor, a jucat bine şi permite o alianţă cu PDL. Care e normală. Extravaganţele premieristice, iubite de Crin Antonescu, imposibile în realitate au dispărut. Mişcarea lui Tăriceanu ucide cariera politică a lui Geoană indiferent dacă PSD acceptă programul PNL sau nu. Şi nici nu-l aduce pe Stolojan în funcţia de Prim Ministru, s-ar putea să fie o condiţie pentru PDL, care o să accepte fără să sufle, înlăturarea lui Stolojan.

Toate cărţile sunt la El Prezidente, şi la jocul ăsta nu se pricepe, din clasa politică, nimeni mai bine.

Geoană a dispărut, momentul lui de glorie politică a trecut, prăbuşirea este tragi-comică. Tăriceanu se salvează. Crin Antonescu intră în umbră. Nu-l văd în stare să rupă PNL.

Tăricenu a jucat bine personal, colateral bine pentru ţară. E un câştig colateral. Dar e un câştig. Şi e maximul ce poate oferi Tăriceanu. Acesta a jucat tot ce avea în mână, acum aşteaptă un semn prezidenţial. Nu ştiu dacă poate însă accepta un ministru ca Monica Macovei la Justiţie sau lipsa unui candidat la prezidenţiale.

Negocierile partidelor sunt de fapt o aşteptare a deciziilor Preşedintelui. Şi e o glumă să credem că partidele, după rezultatele deja ştiute, au un cuvânt de spus în alegerea Primului Ministru. Totul este la Traian Băsescu. Şi fac pariu că Geoană şi Tăriceanu se simt acum cum se simţea Băsescu înainte de suspendare. Iar aberaţiile cu o nouă suspendare rămân aberaţii. Suspiciunea şi groaza de a nu participa la Guvern blochează mişcări într-un Parlament proaspăt ales pe o lege care te leagă de un colegiu şi aduce a loterie.