Despre Stat

De-a lungul istoriei Statul şi-a justificat autoritatea şi limitele prin diferite concepte. Fiecare ideologie a adus propria justificare şi propriile limite de autoritate ale Statului. Nu mă doresc exhaustiv pentru că e imposibil într-un asemenea spaţiu de discuţie ca un blog să se ajungă la un asemenea deziderat.

În Europa medievală Statul se justifica prin "dreptul divin al regilor", în China prin "mandatul cerurilor", în Statele teocratice divinul primează asupra legilor umane. În toate aceste tipuri de Stat absolutismul, personal sau de grup, permitea unei persoane, sau grup de persoane, decizii imuabile care afectau toate domeniile vieţii, limitele Statului erau la discreţia acestor persoane. În cazul Nazismului sau Comunismului religiile au fost înlocuite cu ideologii, formele de manifestare fiind, însă, aceleaşi. Puterea absolută a unei persoane sau grup de persoane era dată, şi încă mai este, de ideea că există adevăruri care nu pot fi puse la îndoială, religia, ideologia în cauză. Ca o consecinţă orice critică adusă religiei sau ideologiei era considerată subminare a puterii şi justificării Statului, care se confunda cu conceptele respective, şi trebuia eliminată.

Vedem astfel că orice Stat discreţionar, dictatorial, are ca esenţă considerarea unor concepte ca fiind adevăruri absolute, nediscutabile sau criticabile.

E destul de uşor de observat un stat totalitar, este statul în care critica la adresa reprezentanţilor acestuia sau ideologiei după care se conduce este reprimată violent. Fără exagerare, crimele din Rusia sau Iran sau Arabia Saudită, neoficiale ca în Rusia sau oficiale ca în restul exemplelor, ne conduc la faptul că totalitarismul este prezent în aceste state.

Lucrurile sunt schimbate în secolul XVIII când Jean Jacques Rousseau dă naştere "teoriei contractului social". În esenţă această teorie are ca principiu transferul unei anumite puteri de la populaţie, popor, către Stat pentru menţinerea ordinii sociale reprezentată, pe scurt, de securitate, pace, dezvoltare economică, rezolvarea conflictelor. Este practic un contract în care Statul se ocupă de anumite părţi ale reglementărilor care privesc viaţa cetăţeanului dar acesta păstrează anumite drepturi naturale asupra cărora Statul nu are drepturi. Printre acestea se numără dreptul la viaţă, libertate şi proprietate, de la John Locke citire. Ideea de "drept divin" se pierde în favoarea democraţiei.

David Schmidtz nuanţează ideile anterioare. El trece de la drepturile individuale la drepturile colective. Asemenea drepturi sunt azi discutate şi disputate. N-am să intru în detalii. O consecinţă a acestora este conceptul de "political correctness". Acest concept se referă la drepturile, pe care o anumită parte a societăţii le consideră naturale, pe care grupuri care au în comun vârsta, rasa, cultura, religia, sexul, orientarea sexuală le au legiferate.

Între cele două sisteme există o luptă continuă, peste tot existând în anumite grade o limitare a drepturilor cetăţeanului de către Stat, care poate ajunge la limitarea drepturilor care erau naturale pentru acesta până acum ceva ani. Diferite ameninţări precum comunismul sau terorismul au limitat drepturile cetăţenilor, în acelaşi timp drepturi la fel de naturale au fost limitate de ideea de "political correctness". De forme incipiente de totalitarism suferă şi UE sau US. Motivul pentru care sunt introduse limitările de drepturi sunt "ordinea" şi eliminarea "discriminării".

În spiritul sistemelor totalitare Statul, inclusiv în România, reduce zilnic libertatea personală, cu consecinţe vizibile peste ani. Tehnologia face aceste lucruri posibile iar populaţia, mai ales în situaţii de criză, acceptă limitarea libertăţii în favoarea unui ajutor de moment din partea Statului. Greşeala de a accepta limitarea drepturilor şi libertăţilor individuale este, în general, plătită de generaţiile următoare celor care au acceptat compromisul.

Aşa merge istoria.