Economia pe neînţelesul tuturor

Ce se petrece azi pe tărâm economic este un lucru de neînţeles pentru marea majoritate a cetăţenilor. Pe deasupra tuturor fâlfâie tot felul de laureaţi Nobel care-şi dau cu părerea şi dau impresia că înţeleg ce se petrece.

Trist este că nici aceştia nu ştiu ce se petrece. Stânga chiuie că e sfârşitul capitalismului dar habar n-are ce să pună în loc. Obama naţionalizează sau finanţează tot ce vede prăbuşit. Liberalii elimină Statul din economie. Fiecare doctrină are propriile soluţii.

Toate aceste "soluţii" privesc economia ca pe un sistem care le stă la îndemână şi pe care pot să-l influenţeze, ba, mai mult, să-l conducă într-o direcţie dorită. Şi să aducă economia într-un punct de echilibru. Într-un punct în care e posibilă previziunea, dezvoltarea cu rate de creştere cunoscute, în care teoriile economice funcţionează.

Nimic mai fals. Economia este un sistem deschis influenţat de politicieni, Stat, isterii media, dezvoltare tehnologică, gânditori charismatici, afacerişti geniali sau veroşi şi mai ştiu eu ce.

Complexitatea sistemului economic mondial este atât de mare încât chiar dacă regulile de funcţionare ar fi cunoscute şi înţelese, nu este cazul, toate influenţele cunoscute, nu este cazul, şi luate în calcul, imposibil, sistemul, în sine, după un timp, ar conduce la evoluţii haotice şi deci impredictibile.

Modelele actuale, care simplifică realitatea, care caută echilibre, nu mai sunt adaptate realităţii. Întrebarea e ce se poate face sau dacă se poate face ceva?

Răspunsul la aceste întrebări este că nu se prea poate face nimic. Se poate încremeni sistemul printr-o idee de economie dirijată total. La un moment dat sistemul o să fie aruncat la gunoi de mişcările sociale. Cum a fost comunismul. O asemenea soluţie n-o să apară decât prin forţă.

Orgoliul omenesc o să ne arunce în toate fundăturile în care poate nu intram sau o să ne scoată din fundături în care sistemul ne ducea. O să avem tot felul de guru economici care din întâmplare au avut dreptate şi au dat cu băţul în baltă data viitoare. O să avem tot felul de politicien "salvatori". De fapt totul e un joc al întâmplării.

Lumea în care trăim e condusă de haosul determinist, cine nu ştie exact ce înseamnă matematic să sară propoziţia asta. Statul trebuie să asigure justiţia, securitatea, educaţia, sănătatea, relaţiile externe, să blocheze monopolurile, să încurajeze dezvoltarea de noi afaceri prin reduceri de impozite, să impună un set simplu de reglementări pentru sistemul bancar şi atât. Orice altă intervenţie este inutilă, consumatoare de bani şi fără final cunoscut. Ăsta nu e un argument liberal ci logic şi pragmatic şi care ţine de natura prea complexă a lumii globale în care trăim, peste puterea noastră de înţelegere şi intervenţie.

Statul este, de cele mai multe ori, cu o viteză în minus faţă de economie, este prea greoi, prea birocratic şi la fel de necunoscător ca toţi ceilalţi. Singura lui putere reală este de a influenţa masiv economia. Direcţia este doar un joc de noroc. Merge în jumătate din cazuri, face rău în cealaltă jumătate.

N-o să ne învăţăm minte să lăsăm economia în pace, suntem prea orgolioşi. Şi înainte de a trage în pianist citiţi aici, aici sau aici.