Cele mai mari atrocităţi din istoria omenirii au aproape totdeauna ca motivaţie credinţa absolută a unor oameni că sunt deţinătorii adevărului. Că ideea pe care o au sau o susţin nu are nicio fisură, e absolută, e definitivă şi orice opozant este vândut, ticălos sau prost.
Fanatismul nu are limite, religie, politică, sport sau cine ştie ce idee trăsnită pot genera intoleranţă. De obicei fanatismul aduce moarte. E plină istoria de fanatici care târăsc după ei şiruri de cadavre. Hecatombe s-au desfăşurat sub umbra unei convingeri.
Fanaticul e obsedat de o idee, nu acceptă niciun argument, nu acceptă realitatea, nu suportă contrazicerea şi-şi urmăreşte opozanţii până în pânzele albe. Şi mai presus de orice crede sincer că are dreptate şi că toţi ceilalţi greşesc.
E o mare diferenţă între cei care sunt adepţii unei idei pentru că urmăresc avantaje materiale din transpunerea acesteia în practică, cu aceştia te poţi târgui şi ajunge la un compromis, şi cei care propovăduiesc fără vreun scop material.
Aceşti oameni mă sperie. Mă sperie intoleranţa, mă sperie fanaticii drepturilor omului, deşi e o contradicţie de termeni, mă sperie fanaticii religioşi ca şi ateii fanatici. Mă sperie fanaticii din sport.
Dar cel mai mult mă sperie fanaticii politici. Pentru că ei au ca scop declarat conducerea societăţii. Totdeauna de la ei porneşte dictatura.
Atunci când fanaticii se organizează prima măsură este suprimarea, în cazurile radicale fizică, a oricărei voci care se opune, sau doar exprimă păreri diferite, din interiorul organizaţiei. Aceasta este condusă de un lider incontestabil, părerile şi deciziile acestuia sunt literă de lege indiferent de logică, morală, realism sau chiar binele organizaţiei.
Propaganda generată de organizaţie, indiferent de logica deciziilor sau faptelor, justifică măsurile luate ca fiind singurele posibile şi singurele corecte. După "curăţarea" de "agenţi străini" se trece la cucerirea puterii politice.
Când vremurile sunt tulburi, economic sau politic, le vine vremea. Au un discurs în care subiectele principale sunt "justiţia", dreptatea socială, duşmanii externi. Şi cu ajutorul celei mai needucate părţi a societăţii ajung la putere. Lângă ei apar totdeauna grupuri de intelectuali care le justifică deciziile din punct de vedere ideologic.
Se elimină presa liberă prin măsuri juridice, prin aservire sau prin interzicerea apariţiei. Apoi se trece la eliminarea instituţiilor democratice. Se aserveşte Justiţia, se minimalizează rolul Parlamentului, Constituţia este fie încălcată, fie schimbată, serviciile secrete devin din ce în ce mai puternice. Orice gen de competenţă este înlocuită cu ataşamentul faţă de organizaţie. Opoziţia este eliminată prin fraudă, ameninţări sau pur şi simplu fizic. Pentru a justifica toate acestea se declară ca fiind necesare pentru că sunt vremuri tulburi şi este nevoie de solidaritate socială în faţa duşmanului.
Zâmbiţi vă rog!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
8 comentarii:
Mie mult mai periculosi imi par personale declarat impartiale. Un impartial care considera normal sa beneficieze de drepturile si libertatile unui stat democratic, dar care trateaza cu sictir exercitiul de baza al democratiei care este votul. Imi plac impartialii care se declara echidistanti si indeamna la absenta la vot, dar care ulterior declara ca votul este nedemocratic pentru ca el vede fraude.
Imi plac persoanele neutre, echidistante si impartiale care cand sunt invitate sa iasa din zona teoriei si sa faca pasul faptic se codesc si se abtin, dar sunt campioni monsdiali, olimpici si europeni la critica ratiunii pure pentru ca nu e asa, e mult mai usor sa stai deoparte si sa dai din gura decat sa iti demonstrezi nivelul maxim de incompetenta.
Ai dreptatate in 90% din ceea ce ai scris.
Insa eu ii detest in aceeasi masura pe "adeptii unei idei pentru că urmăresc avantaje materiale din transpunerea acesteia în practică".
Asta suna mai degraba a oportunism.
Cred ca este corect sa crezi in ceva sincer, fara sa urmaresti un interes material, iar atunci cand dialoghezi cu cineva pe marginea acestei idei sa ii accepti acestuia argumentele atunci cand sunt solide, daca ai indoieli sa accepti cel putin ca altii gandesc altfel decat tine.
Din pacate societatea are nevoie de organizare si de o organizatie care sa o conduca, sa speram ca vom fi la un moment dat condusi de oamenii pe care ii meritam, ca in sfarsit vom vedea o curatare a clasei politice, ca se vor schimba si vor pune pe primul plan binele general.
Puteti sa va linistiti. In Romania fanatismul (in afara de cel religios) nu are si nici nu va avea vreodata mai mult de o mana de adepti [indiferent de forma fanatismului]. In Romania nu exista ideologii. Un fanatism ideologic a fost cel creat de Hitler in Germania (dar nemtii sunt creatorii filozofiei moderne, au o inclinatie pentru sisteme ,de orice tip) iar in Rusia, Lenin si compania au mizat pe fanatismul asiatic al unui popor obisnuit sa astepte mantuitori. In Romania insa ...vorba cantecului -"Nu ne pasa de Fasia Gaza sau Irak /Adu’ lautarii ca am un teanc de aruncat" [Puya-Undeva-n balcani]
Recent, fanatici politici in romania au fost foarte putini - Ceausescu personal, urmat la mare distanta de Iliescu, Becali si cel mult, inca si mai departe de Vanghelie.
Cind Cueusescu sau Iliescu si-au imaginat ca sprijinul pentru piramida de putere creata este sprijin pentur ideile lor fanatice s-au trezit singuri, abndaonati de aplaudacii din jurul lor, care slaveau rangul, nu ideile. Norocful lui Iliescu a fost ca a fost suficient de moale si de razgindac pentru a restabili contactul cu realitatea. becali a fost deja izolat de centrul politicii, unde nu mai poate accede decit pe post de marioneta.
Iar Vanghelie este suficient de abil (cel putin acum, cit e tinar, ca Ceausescu in anii '60) pentru a sti cind sa lase principiile de o parte in favoarea argumentelor cu zaharelul si bita.
Zeflemeaua romaneasca este toxica pentru fanatism, constituind insa un pat germinativ excelent pentru lichelism si ticalosie. "Sistemul ticalosit" de acum, este creatia celor care mimau grotesc marxism-leninismul acum doua decenii, ajutati de copiii lor, adepti declarati ai "economiei de piata" functionale sau "sociale".
Evident, asa cum, intr-un context international defavorabil, lichelele sistemului s-au lepadat de Ceausescu si de mineriadele lui Iliescu, lasindu-i singuri in fata oprobiului public, tot asa daca contextul se schimba, nu vor ezita sa urmeze "modelul Chisinau", pentru a nu-si primejdui niste meschine si perisabile avantaje. Chiar si asa, fara o ocupatie straina, tot nu se va ajunge la extremele din 1940-1989.
As fi interesat ce situatii ai avut in vedere facind acea descriere altminteri corecta si morala a fanatismului.
Anii '60 (cam de la retragerea sovietica din Romania pina la ocuparea Cehoslovaciei) au fost perioada de instabilitate si nesiguranta a comunismului romanesc, a acelei gasti de "banditi", care se vedea amenintata de sovaileile "consumeriste" ale lui Hrusciov, si care simtea ca atare nevoia unui sprijin intern. A fost o scurta perioada de deschidere pe care romanii, in "intelepciunea" lor au ratat-o perfect, cu exceptia foarte relativa a "autonomiei esteticului". Nu am putut accepta niciodata lasitatea de atunci generatiei parintilor mei (poate si pentru ca tatal meu a demonstrat ca se putea si altfel, fara a fi dizident ori anti-comunist) si ma uit cu groaza ca, peste citiva ani s-ar putea ca la rindul lor si copiii nostri sa ne reproseze intemeiat ca le-am sacrificat tineretea si viitorul pentru niste efemere si marunte cistiguri personale.
Indiferent daca vor avea de-a face cu fanatismul totalitar sau cu o cloaca fascista blazata de tip "Brazil" (un film care trebuie vazut, "1984" in cheie comica intr-un Gotham City in care Batman - Robert de Niro - este un instalator).
pentru Suca
http://www.capital.ro/articol/expertii-avertizeaza-majorarea-taxelor-nu-va-putea-fi-evitata-120977.html
@turnofftheglory vad ca tu te straduiesti sa-l atingi repede.
@Mit daca in interiorul unei organizatii, mai ales politice, nu exista democratie cum poate aceasta promova democratia in afara ei.
@Alpert mi/as aduce aminte in afara de religie de comunistii care pus/o de un atentat terorist in Senat prin 20 si ceva, de Garda de Fier, de comunistii care au inventat Pitestiul, de sosirile minerilor si de finala Cupei de acum 2 zile. Si poate ma apuc sa-ti demonstrez, cu fapte actiunile antidemocratice din ultimele 6 luni.
@bilbophile am plecat de la sosirea tuturor totalitarismelor, nu conteaza culoarea, am dat exemple mai sus. Lichelismul e o chestie specifica noua dar oricand poate aparea acel "mesia" totalitar.
Prin forte proprii, fanaticii nu au ajuns prea departe in Romania: 25% impartite intre doua partide ostile in 1937 (poate ar fi fost un pic mai mult daca virsta de vot nu ar fi fost expres ridicata); cam 20% (28% prezidentiale turul 1) in 2000. Mult, in perioade critice, dar insuficient pentru a accede la putere prin forte proprii. Legionarii au fost adusi la putere de Antonescu, a carui putere a durat cit controlul militar hitlerist asupra Romaniei. Ceausescu a fost nevoit sa isi mascheze fanatismul (de ex. fata de Maurer) pentru a prelua puterea, pe care a pierdut-o la prima contestare serioasa.
In plan politic romanii nu admira decit puterea, afisarea ei. Intotdeauna pierderea puterii a fost anticipata cu foarte putin timp de "pierderea fetei". Pina in 1937, niciun guvern al Romaniei in exercitiu nu a pierdut alegerile. Nici Tatarescu nu le-a pierdut, doar ca nu le-a mai cistigat categoric. Si asta deoarece Carol isi pregatea dictatura personala. Dupa 1989 toate guvernele au pierdut alegerile, dar dupa ce deja fusesera trecute prin solventul total al bascaliei, indiferent de orientarea si valorile lor.
Comunismul romanesc a fost un toxic amestec de Caragiale si Stalin, pe care nu avem voie sa il uitam si cu atit mai putin sa ii permitem sa se repete, insa in acelasi timp a fost posibil doar cu sustinere externa. In Romania cultul absolut al puterii este cel care a facut si face posibile enorme ticalosii marunte, care ne-au tinut si ne tin ca natie in mocirla.
De ce l-ai jignit pe turnofftheglory? TE-A LOVIT UNDE TE DOARE MAI TARE, NU-I ASA?
Trimiteți un comentariu