Încă o zi veselă în România. Blocului Naţional al Revoluţionarilor (BNR), o organizaţie presupusă a revoluţionarilor sau chiar a revoluţionarilor, este în plină luptă cu Emilian Cuteanu, fost conducător al Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR), protejat al lui Ion Iliescu, actualmente condamnat la cinci ani de puşcărie cu executare pentru corupţie.
Din partea BNR avem reprezentantul Ionel Leşu. Personajul este fabulos şi membru în Comisia Nucleară Internaţională (?) conform propriilor declaraţii, expert nuclear de meserie. Graţie gazetei "Academia Caţavencu" avem o descriere a luptei BNR contra susnumitului Cuteanu. Filmuleţul este savuros şi tragic.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
6 comentarii:
Sugestivă da' dreaptă, ca să zic aşa.
chestia cu "rahatul in care ne scaldam" e foarte sugestiv :) e un soi de piscina olimpica plina cu zeama "nutritiva". :)
am vazut cumva ieri protestul. nu la-m prins pe almanahe la "tratative" si rezolvari", dar cum la noi ilici e bine mersi, ne meritam soarta ca popor.
Încăcătura emoţională din decembrie 1989 mi-a fost diminuată pentru prima dată- considerabil- tot în decembrie, din seara trăgătorilor în piept, seara vorbelor rostite de Iliescu- incredibil de impasibil-de la balconul burduşit de aşa veste... antiglonţ invizibile (dar pieptoase şi buricoase), încât izul teatral al actului “revoluţionar şi antiterorist”, de cacealma ticluită cu stângcie sfidătoare, nu mi-a dispărut niciodată şi nu cred că m-ar fi lăsat să-l reconsider ulterior, chiar dacă n-ar mai fi apărut evenimentele din 13-15 iunie 1990.
Faptul implinirii visului iliescian anti-golănesc, în mai puţin de 6 luni, a fost prea mult, repede şi mai edificator în privinţa stangăciei regizorale- devenită debordantă şi un bun indiciu de evaluare... a viitorului. A fost certitudinea care n-a umplut paharul ci l-a făcut ţăndări, iar cioburile n-au prevestit norocul naţiunii ci marea cacealma naţională, pusă în frunte să ne arate, de atunci... timp de două decenii interminabilele, carctaristicile farsorului sărac...în cinste şi cinstit în prostie... la nivel naţional.
Simptomele balconului decembrist, aprins discutate în contradictoriu de-atunci cu colegii mei de serviciu, aveau să fie traduse ulterior cu fidelitate sporită. Vuiau trasoarele impresioniste, dar ele erau tratate cu încredere- de balconişti- drept artificii pentru gură-cască şi, mai mult decât atât, răspundeau ca dresatele la comenda “Nu mai trageţi !”. Sigur că da! „Nu mai trageţi, să se facă liniste, lumină nu vă mai trebuie! Vă vorbeşte luminatul de la capătul balconului... şi nu va fi la capătul puterilor ci în centrul lor, până vă pierdeţi voi toate puterile, inclusiv cu picioarele... înainte!”.
Sigur ca da! “Nu mai trageţi, să se audă... mai bine specificul istoriei repetente!” :
-”Opriţi garantatul Vanghelie, vorbesc grătarele!” Pentru hămesiţi, da’ mulţi... dintre ei cred că evenimentele din 13-15 iunie 1990 i-au scăpat de amprentele lăsate în întunericul artificiilor... orbirea luminatului specializat în regie cu stângacie.
Mai, animalul... politic de cursă lungă, a făcut-o şi mai lată, să cadă în ea până şi generaţii următoare, are nesimţirea să susţină şi acum, alături de alţi cacealmişti de cursă cu pesedeua vopsită, că elementele retrograde-devastatoare din 13 iunie 1990 au atentat, au făcut şi au dres la statul de drept abia înfiripat. Sigur că da! Nu cu alte artificii luminoase, incendiatoare, impresioniste, dar şi cu acelaşi cap luminat în registrul regizoral devastator. Dacă Luminăţia Sa tot zice că le-a văzut,unde sunt elementele retrograde şi trădătoare?
Recent l-am auzit pe Răzvan Teodorescu-alt cap luminat şi neastâmărat, pe atunci director TVR- că făptuitorii-devastatori din 13 iunie n-au fost identificaţi deoarece-antenţie!- cei afectaţi n-au mai depus reclamaţie. Ca să vezi şi să tot crezi! S-au înregistrat pierderi în ambele tabere. În rîndurile mulţimii golanilor s-au pierdut vieţi omeneşti, iar în tabăra reprezentată şi apărată de luminaţii frontului de salvare naţoională s-au pierdut elementele provocatoare. Măi, să fie, atât ne cred în stare să înghiţim! Fără reclamaţie, n-avem explicaţie, ci autori necunoscuţi de prostime, dar cunoscuţi de cei care ne dau nota maximă explicativă.
Sigur că da! Există asemenea explicaţii orbitoare:
1.Minerii au fost mai întâi atraşi de nişte năluci... în retragere (în memoria lui Iliescu), altfel n-aveau motivaţie să vină în capitala incendiată, dar, din eroare de pilotaj, s-au trezit atraşi de golanii din Piaţa Universităţii.
2.Minerii au fost dotaţi cu GPS, experimentate la noi după invenţia autohtonă, înregistrată la OSIM, altfel n-aveau cum să-şi nimerească obiectivele sedii de partid şi de domiciliu -ce precizie luminată!- busola e depăşită de istorie. Ghidul de Protecţie şi Securitate n-a condus ci a produs orientarea turistică în capitală şi a decretat în nume propriu...al statului de drepţi : „Să se facă lumină şi adevăr!”
3.Minerii au ştiut dinainte adevărul... din ziarul „Adevărul”-ce previziune!- altfel nu ştiau ce caută şi nu puteau să găsească valuta refuzată lui Petre Roman (de salariatele de la APACA), maşini de tipărit droguri şi, evident, nu s-ar mai fi descoperit nici planul presimţirii luminaţilor Iliescu-Roman ( comandat să fie... scris de mână), depus la dosarul mineriadei, despre care luminaţii se fac că plouă şi de asta le filează filamentul. Comenzile iliesciene, inregistrate pe linie militară erau doar in cadrul unor exerciţii de antrenamet.
4.Minerii nu au vrut să-i bată pe trecători la întamplare, ci îi căutau printre ei pe adevăraţii făpturitori din 13 iunie, că doar pentru ei au venit. Cum altfel să-i interogheze şi să-i determine să spună adevărul?
5.Minerii au avut atâtea mustrări de conştiinţă, pentru ce a ieşit din mana lor şi din capul luminatului, încât au ţinut morţiş să depună-cu pioşenie- o coroană de flori la mormântul democraţiei pe cale de consolidare ratată şi în numele victimelor nevinovate ale mineriadei, însă n-au venit pregătiţi cu bani de-acasă. Din aceste motive s-au mulţumit să-şi atingă scopul real la obiectivul final, pe faţă... la Intercontinetal, prin plantarea straturilor de flori... de bâtă pe spinarea şi în locul “golanilor”-declaraţi şi recunoscuţi public de autorul cunoscut. Asta a fost din partea lui Ion Iluminatul o reclamaţie în toată regula, semnată şi înregistrată. De asta s-a mers cu ea până la capât, în tunelul întunecat al unei democraţii original de neruşinată:
ridicolă şi criminală.
Mai avem de plătit pentru ea.
ce inseamna dupa mineriada "flori de mina"?
Nu doar Iliecu, Dane si Bascaliosule (cata dreptate ai, Doamne) ci toata sleahta, toti au fost absolviti si iertati, ierta-i-ar.. nu e bine sa blestem, sa nu cada pe mine.
Ca n-afacut numai Iliecu tata de ras si groaza atunci, de nu stiu daca ne mai revenim vreodata.
Ha, uite ce pune bloggerul ca identificare: besecco. Ce-o fi vrand sa zica?
Trimiteți un comentariu