Orice impozit sau taxă impuse de Stat au o limită minimă a valorii- M, aduc bani la Buget dacă suma colectată e mai mare decât cheltuielile făcute pentru colectare, salariile funcţionarilor, regia, etc. La M se adaugă efectele colaterale, cheltuielile indirecte pe care le aduce impozitul, cum este ajutorul de şomaj pentru cei pe care impozitul i-a adus la şomaj.
Din partea contribuabilului există două limite, ambele superioare - E, valoarea impozitului sau taxei este suficient de mică astfel încât plata acestuia sau acesteia să fie sub costurile eludării acestuia sau acesteia, costuri financiare sau morale. E mai ieftin sau simplu să plăteşti decât să faci evaziune. Şi limita F - impozitul conduce la faliment.
Când tu, Stat, pui o taxă trebuie să stabileşti cuantumul ca să respecţi limitele. Dacă eşti un Stat ineficient ca să depăşeşti M treci şi peste E şi nu faci decât să îngroşi costurile pentru că marea masă a contribuabililor o să facă evaziune. Pentru unii, cei care nu riscă evaziunea, se poate trece şi de F şi aceştia dau faliment crescând limita M.
În vremuri de criză limita evaziunii E scade, ca şi F, şi pentru mulţi o nouă taxă duce la faliment, este depăşit E şi este depăşită şi limita F. Vezi impozitul forfetar. Deci logic, atunci când E şi F scad este necesară o scădere a impozitelor. Dar trebuie ca scăderea să fie suficient de mică astfel încât să nu cazi sub M şi să dai mai mult decât iei.
De asemenea poţi să scazi limita M. Prin scăderea fondului de salarii şi scăderea regiei. Prin reducerea cheltuielilor bugetare asociate colectării.
Dacă nu vrei nici una nici alta trebuie eficientizat procesul, perceptorii să-şi facă datoria şi să crească presiunea astfel încât riscul moral de a nu plăti să fie suficient de mare şi cine ar putea plăti dar nu plăteşte şi riscă să nu mai rişte şi să plătească, practic scazi distanţa dintre E şi F. O să existe un număr de contribuabili pentru care menţinerea unui impozit în vreme de criză face ca aceştia să dea faliment şi cresc limita M chiar dacă nimeni nu face evaziune.
Ca să ştii ce ai de făcut este necesar un studiu de impact. Care sunt cele trei limite. Căţi se mută dintr-o parte în alta faţă de E şi F? Care este M? Ce măsuri se iau pentru scăderea M. Ce măsuri se iau pentru ca limita E să se apropie de F. Câţi depăşesc F şi dau faliment? Plus efectele colaterale, inflaţie, curs de schimb, consecinţele unui faliment în economia orizontală etc.
De fiecare dată când se ia o măsură fără un studiu de impact este un joc de noroc. Nimeni nu ştie, de fapt, ce o să se întâmple. Mărirea taxele şi impozitele în vreme de criză face o multitudine de contribuabili să trecă de limitele E şi F şi conduce la scăderea veniturilor bugetare.
Singurele măsuri corecte, în vremurile astea grele, sunt scăderea cheltuielilor bugetare asociate colectării, scăderea impozitelor şi eficientizarea prin o mai bună colectare a acestora. Şi ultima metodă este cea mai corectă pentru că face curăţenie reală în rândul agenţilor economici eliminând concurenţa neloială şi creşte veniturile fără să afecteze prea mult limita M. Şi, mai mult, aduce bani repede. Din nefericire este cel mai greu de pus în practică din cauza corupţiei.
PS Cam complicat dar mai simplu n-am fost în stare
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
9 comentarii:
Prezentarea alternativelor este excelenta, felicitari! Poate ca n-ar strica sa faci un mic grafic, poate pricepe mai multa lume.
Din pacate, pentru multi ministrii si politicieni e mai usor sa arunce o piatra in apa si sa vada daca valurile trec peste dig, decat sa faca o minima evaluare.
Laffer curve
Mica lectie de economie de liceu :) Interesant insa, multi ministri cred ca nu o cunosc.
Cum vrei sa scada regia Statului cat timp tot instrumentul sau informatic este anarhic, nu exista un format comun al datelor, nici o reglementare in acest sens, si mai ales o dinamica ingrozitoare.
Uneori cred ca intentia Statului este de a mentine aceasta stare de lucruri. Din fericire eu am "inchis, dat foc, nu mai pot" mustaria asa ca acum privesc doar ca spectator tot acest circ.
H
Am incercat sa explic ce nu explica nimeni. N-am pretentia ca e original dar cred ca pentru multi e interesant.
„PS. Cam complicat dar mai simplu n-am fost în stare”
Nu e complicat, dar poate fi. Viziunea teoretică e interesantă, prezentată frumos şi cu zvâcniri tentante spre aplicaţie. Aşa cum recunoşti deja („Din nefericire este cel mai greu de pus în practică din cauza corupţiei”), practica ne omoară cu zile, şi astea discutabile, iar eu am obiceiul să mă întreb:
- La ce ce poate fi bună teoria neregasită în practică?
sau
-O propunere mai poate fi numită soluţie, cât timp nu se regăseşte în verificarea unei ecuaţii justificate tocmai de scopul concretizării?
Şi-aşa fiecare ecuaţie se complică atunci când are mai multe necunoscute decât poate duce... sistemul, iar dacă mai introducem şi noi câteva cercuri vicioase, am pus-o de mămăligă... pripită.
De exemplu: „Singurele măsuri corecte, în vremurile astea grele, sunt scăderea cheltuielilor bugetare asociate colectării, scăderea impozitelor şi eficientizarea prin o mai bună colectare a acestora”.
Mi-e teamă că „scăderea cheltuielilor bugetare” şi eficientizarea printr-o „mai bună colectare” ne plasează într-un mic cerc vicios, fiindcă nu ne ajută să detrminăm raportul dintre variabile şi nici să ne apropiem de necunoscutele cu pricina, încât să le vedem ca lumea siluetele graţioase, să putem deduce cura de slăbire sau îndopatul peste o noapte... de Ajun.
Pe de altă parte, mai este un mic cerc vicios, menit să ne ajute contradictoriu, din moment ce vedem corect necesitatea studiului de impact pentru optimizarea soluţiei, dar folosim drept etalon (de argumentare) caracterizarea impozitului „forfetar” ca un dezastru constat deja fără niciun studiu de impact cu realitatea însăşi. Faptul că asta o spun unii din burtă sau alţii se plâng din postura contribuabilului (de la care ne aşteptam să chiuie de bucurie), nu sunt menite să ne edifice (cât o verificare justă, printr-un alt studiu pertinent şi onest) în privinţa factorilor reali de inluenţa a măsurii asupra forfotului din mentalitatea celor care au ales să abandoneze activitatea comercială. Culmea este că, taman prin impozitul minim, primul cerc vicios (cheltuieli bugetare scăzute vs eficientizare la colectare) tinde să se esompeze, adică să se transforme într-o direcţie mai apropae de aplicare. Ne scuteşte de personal suplimentar (sau actual) la călarit donatorii şi - iarăşi culmea - lasă controlorul, corupt şi dornic de vizite la vacuţa de muls, fără obiectul muncii sfârcoase la supt în zona ugerului cu aptitudini secătuite. Lasă coruptul cu munca fără interes, poate se decide să arunce prosopul, găleata, şi să devină contribuabil la mugetul de stat, mai ales de-ar fi să se lase de stat.
PS.Nu vrea să spun că ar fi obligatoriu ca toate măsurile să apară după regula „pactul şi impactul” ci doar că nu întotdeuna merită să ne întemeiem o teorie, chiar corectă în principiu, pe impresia artistică propagată de speculatori de (orice) ocazie, fără un fundament verificabil sau rezonabil, a căror practică s-a dovedit mai mult îndoielnică. Viaţa bate filmul... erotic, fiindcă pe teren - adevărul - nu se distorsionează la fel ca pe sticlă sau online.
În articol sunt idei demne de a fi luate în consideraţie şi de transpus în practică, prin hotărâre, renunţarea la protecţia „mediului”şi luarea necunoscutelor de coarne.
Modelul e simplist, metodele sunt corecte, s/a pus in practica, am un studiu despre Finlanda, cum sa se puna la noi ma depaseste. Prin foloase pentru colectorii de taxe poate. Nu ma pot substitui Guvernului.
Mămăligă... pripită:
det(e)rminăm, constat(at), in(f)luenţa, es(t)ompeze, vrea(u), întotde(a)una.
Foarte interesant articolul. Ar fi bine daca si guvernantii nostri ar citi si intelege astfel de teorii inainte de a aplica diferite tipuri de impozite.
E drept ca nu e usor sa pui in practica astfel de teorii fara a avea la dispozitie informatii corecte si actualizate, precum si posibilitatea de a face o analiza de impact. Cu sisteme informatice realizate de mari dar neprofesioniste firme, nu e usor.
Din nefericire, nici chiar analize simple, cu ajutorul Excel-ului nu se fac. Daca s-ar fi facut inainte de forfetar, s-ar fi observat ca impactul cel mai mare este asupra microintreprinderilor neplatitoare de TVA, care in majoritate isi ofera serviciile si produsele persoanelor fizice. Nu e greu de dedus ce vor face multe din aceste firme, vor vinde binenteles la negru pentru a nu da faliment sau a avea cu ce trai.
Trimiteți un comentariu