Bunăstare şi PIB - I

Pentru a măsura realizările unei economii într-o perioadă de timp toată lumea se raportează la evoluţia Produsului Intern Brut.

PIB-ul este "Principalul agregat macroeconomic al sistemului contabil national ce exprima valoarea adaugata bruta a bunurilor si serviciilor ajunse in ultimul stadiu al circuitului economic, care au fost produse in interiorul unei tari de catre agentii economici autohtoni si straini intr-o anumita perioada de timp, de regula un an."

Acesta nu ia în considerare producţia care nu are legătură cu piaţa, să zicem software-ul open source sau cel free, economia subterană, barterul şi economia de subzistenţă sau voluntariatul. Unele cresc bunăstarea populaţiei, altele fac rău societăţii (economia subterană, nu pentru că este subterană ci pentru că distorsionează piaţa).

De asemenea PIB-ul neglijează calitatea produselor, produsele de proastă calitate cumpărate în mod repetat duc la creşterea PIB-ului dar sunt practic risipă. Aşa cum nu este măsurată îmbunătăţirea în timp a produselor sau apariţia de produse noi, un calculator de azi este mult superior celui de acum 10 ani şi cu orice preţ era imposibilă cumpărarea de Viagra în 1980 sau a unui abonament la Internet în 1950. Scăderea preţului la calculatoare şi îmbunătăţirea acestora a adus bunăstare dar nu este posibilă cuantificarea în PIB. Ca şi apariţia de produse noi. Toate au dus la creşterea bunăstării.

PIB-ul nu ia în considerare faptul că o anumită parte a producţiei este dedicată reparării diferitelor pagube produse, de la calamităţi naturale la întreg sistemul medical sau la înlăturarea poluării. Creşterea PIB-ului nu are neapărat conotaţii pozitive. Creşterea consumului de medicamente nu este un semn bun când depăşeşte o anumită valoare, poate semnifica o înrăutăţire a stării de sănătate nu o îmbunătăţire a sistemului medical.

Produsul Intern Brut nu măsoară creşterea economică sustenabilă. Investiţii greşite aşa cum vedem acum în domeniul construcţiilor, sute de case construite şi fără cumpărători, sunt o sursă de creştere a PIB. Din cauza creditului ieftin consumul pe datorie duce la creşterea PIB-ului, utilizarea iraţională a resurselor naturale poate conduce la aparenţa bunăstării şi la creşterea PIB-ului. Cum, cu efect invers, becurile cu consum redus duc la scăderea PIB-ului deşi efectul este benefic.

Şi o să închei cu un citat al inventatorului noţiunii de PIB care dă valoarea acestui indicator ca indicator al bunăstării unei naţiuni.

"...the welfare of a nation [can] scarcely be inferred from a measure of national income..." - Simon Kuznets

Asta nu înseamnă că n-avem criză ci că nici măcar nu ştim la ce să ne uităm. Cred că nimeni sănătos la cap nu-şi doreşte un PIB mare ci să trăiască mai bine. Părerea mea.