Pot să cer un drept la replică?

Întâi n-am avut nevoie de împrumut de la FMI. Apoi am avut dar era o "centură de siguranţă", după care a fost o mare reuşită guvernamentală. Leuţii, de fapt Euro, intră acum direct pentru acoperirea deficitului bugetar. Adică în salarii şi pensii. Pe care nu cred că mai are cineva vreo iluzie că n-o să-i plătim. În 9 luni de zile Traian Băsescu prin girarea unui Guvern de iresponsabili incompetenţi şi declaraţii mincinoase şi-a făcut praf orice credibilitate, cel puţin în domeniul economic.

Pot să fiu acuzat de băsescofobie (Mihail Neamţu) sau de orbire (Mircea Cărtărescu). Între timp s-au alăturat apărării lui Traian Băsescu TRU şi HR Patapievici. N-a ştiut Traian Băsescu care e situaţia economică? Înseamnă că suferă de aceeaşi boală ca omul care a luat credite bazându-se pe "duduiala" economică a Guvernului Tăriceanu. Care măcar are scuza, omul, că era dezinformat şi că nu are expertiză în analiza indicatorilor macroeconomici şi că are consilier economic vecinul de palier. A vrut să dea semnale pozitive? Cui? Cei care erau informaţi ştiau că totul e un balon de săpun, restul, la un asemenea semnal, continuau comportamentul iresponsabil şi adânceau şi mai mult criza. Ultima replică responsabilă în domeniul economic emisă de Traian Băsescu este cea în care a susţinut că mărirea pensiilor este nesustenabilă, a urmat acum câteva zile, la ani distanţă, cea cu trecerea în şomaj a 20 de procente din funcţionari. Să nu uităm că a aprobat dând dovadă de iresponsabilitate sau orbire şi legea aberant populistă a măririi salariilor profesorilor.

Teoretic pot să dau dreptate celor două articole care-l apără, prin comparaţie, pe Traian Băsescu. Practic, nu. E adevărat că Preşedintele nu are putere asupra deciziilor economice luate de Guvern. Dar asta nu-l absolvă de declaraţii iresponsabile şi mai ales neimpuse de cineva. Un Preşedinte "jucător" trebuie să joace spre binele popular. Cuvintele sale au greutate, mai ales în cazul despre care vorbim, pentru că scorul electoral le dă această greutate. Declaraţii care ascund realitatea şi dau false speranţe nu aduc nimic bun societăţii.

Dacă partidele, toate trei, sunt vinovate de exacerbarea crizei, Traian Băsescu este vinovat de "complicitate" şi "favorizarea infractorului". Şi pentru a accepta cele două articole ca fiind valabile, acestea trebuiau să ceară ca Traian Băsescu să-şi asume partea de vină din dezastrul economic, aceea de a induce în eroare populaţia şi a promova imcompetenţa.

Nu vreau să mă alătur nicicum isteriilor de tip Antena3 sau Realitatea Tv dar pentru a păstra obiectivitatea clamată să spunem clar că Traian Băsescu câştigă, dar doar prin comparaţie şi în comparaţie cu aceşti contracandidaţi. E trist că atât putem ca naţie. Doar n-o să-l alegem pe Marian Vanghelie travestit în Mircea Geoană sau pe Crin Antonescu, prezidenţiabilul care "nu este". Dar nici privindu-l pe Traian Băsescu nu trăim cine ştie ce sentimente pozitive. Alegând prin comparaţie o să ajungem în situaţia anilor 40 când de o parte era Hitler şi de cealaltă Stalin (păstrând proporţiile).

Detractorii lui Traian Băsescu acuză personajul pentru orice gest iar apărătorii iartă orice gest, ambele tabere trăiesc, cu mari diferenţe de abordare, decenţă şi discurs în favoarea apărării, sub semnul "cine nu e cu mine e împotriva mea". Radicalizarea a devenit o necesitate. Cei prinşi la mijloc?