Războiul valutelor

Anul trecut a fost un an complicat din punct de vedere economic. La noi subiectul e patetic, a fost un dezastru.

Cel mai important eveniment economic, în viziunea mea, a fost războiul valutelor. Şi asta pentru că afectează pe toată lumea. Cine crede că noi nu suntem părtaşi se înşeală profund.

Noi nu avem un curs liber, BNR ţine cursul fix în raport cu Euro şi alege o paritate care-i pare convenabilă pentru economie. Pentru a mai tempera inflaţia umblă la dobânda de referinţă iar în rest ne spune Vasilescu tot felul de aiureli. Să revenim la subiect. Euro participă la război şi noi odată cu Euro.

Elicopterul Bernake a coborât dobânda de referinţă la zero şi s-a apucat de generat dolari din mouse, pe vremuri făceau efortul şi dădeau drumul la tiparniţă.

Banii respectivi se duc în întreg sistemul şi conduc la creşterea în primul rând a preţurilor materiilor prime, hranei şi a aurului, adică generează inflaţie în întreaga lume.

Cum trebuie să alegem o valoare de referinţă o să alegem aurul, există o creştere a cererii dar asta are acelaşi efect în toate monedele, diferenţele ne spun cine şi-a devalorizat cel mai mult moneda.

Aurul a crescut în 2010 cu:
13,63% în Dolari australieni,
22,87% în Dolaru canadieni,
16,92% în Franci elveţieni,
38,95% în Euro,
34,25% în Lire Sterline,
12,99% în Yeni japonezi,
29,76% în Dolari americani,
25,17% în Yuani chinezeşti.

Japonezii sunt referinţa, au injectat şi ei bani în sistem dar mai cu milă, aşa că putem spune că aurul a crescut cu în jur de 13 procente din cauza creşterii cererii, la fiecare monedă se mai adaugă inflaţia locală, restul a fost război.

Dacă ar fi să luăm de bune rezultatele statistice în US avem o inflaţie de vreo 2 procente (mint cu neruşinare pentru că nu pun la cheltuieli hrana şi energia, adică nevoile de bază, există voci care spun 8 procente), iar în zona Euro variază de la deflaţie în Irlanda la 5 procente în Grecia.

De departe vedem că zona Euro a fost cea mai agresivă în devalorizare, a avut două scopuri, salvarea PIGS şi creşterea exporturilor. Germania, care suportă datoriile PIGS şi este exportatorul Europei, este capul răutăţilor deşi toată lumea îl înjură pe Bernake. Diferenţa este că Europa strânge cureaua iar US, nu. Vedem până la sfârşit cine e mai deştept.

Europenii s-au strecurat până acum, războiul cel greu se dă între US şi China. Acestea sunt într-un cerc vicios, chinezii nu-şi pot permite să tempereze inflaţia crescând prea mult dobânda de referinţă pentru că s-ar întări Yuan-ul şi exporturile în US ar scădea, iar asta poate conduce la prăbuşire economică şi revolte sociale. De asemenea creşterea preţului materiilor prime, exprimate în dolari, are efect direct de scădere a veniturilor Chinei. De asta China face parteneiate pentru a cumpăra materii prime în alte monede (Indonezia, Turcia, Rusia şi alţii).

Pe de altă parte US devalorizându-şi moneda scad implicit rezervele chinezeşti şi impun pentru păstrarea parităţii o devalorizare a Yuan-ului şi o creştere a inflaţiei. China deja se confruntă cu o bulă imobiliară. Aşa că nici aici lucrurile nu sunt prea clare.

Datoriile suverane, ale statelor, sunt enorme atât în US cât şi în UE. Fără creştere economică nu o să reuşească să plătească dobânzile. US pot să tipărească până o să enerveze pe toată lumea dar nu se poate ieşi repede din situaţia dolarului ca monedă de rezervă. UE nu-şi permite şi trebuie să strângă cureaua. Noi suntem lângă Euro.

Ce o să se petreacă? Americanii o să tipărească bani şi o să exporte inflaţie care se va duce în preţurile la materii prime, hrană şi aur. Tot mai multe din acestea se vor tranzacţiona în alte monede. Aurul nu este încă o bulă. Războiul continuă, China nu se simte bine. Americanii mai rezistă şi 2011. Inflaţia o să crească peste tot.

PS Aurul a ajuns la un nou maxim.