Economia de piaţă şi inutilitatea votului în lipsa Justiţiei

În economia României piaţa e un termen gol, aproape fără sens. Concurenţa are doi duşmani care n-o lasă să-şi aducă bunăstarea. Statul şi poporul. Primul, sprijinit de oamenii de "afaceri", de afaceri cu Statul, care nu-şi doresc concurenţă şi, programatic, subminează economia de piaţă şi poporul, al doilea factor, terifiat de mass-media care vede intervenţionismul Statului ca singura formă de salvare.

Ineficienţa, lipsa de competenţă, relaţiile oculte cu clasa politică fac din oamenii de "afaceri" cu Statul duşmanul bunăstării României. Să nu înţelegeţi că orice afacere cu Statul e dubioasă, sigur că nu, cele transparente sunt, în general cinstite. Câte sunt cinstite, asta nu avem de unde afla. Nu există Primărie sau Guvern care să-şi facă transparent toate afacerile. Fiecare Primărie sau Guvern nou scoate la iveală afaceri netransparente, anterioare, cu cifre ameţitoare, făcute pe principii care nu au nimic de-a face cu economia de piaţă ci cu reguli mafiote în care Omerta este legea supremă. Iar cei noi fac exact acelaşi lucru schimbând doar grupul de interese şi funcţionarii din locurile importante. De asta în România nici nu există, structurat, un grup de funcţionari publici.

Fenomenul se repetă în fiecare domeniu în care Statul are puterea de intervenţie, Educaţie, Sănătate, Justiţie, etc.

Grupuri de interese, nu numai economice, la o primă vedere, parazitează fiecare partid, finanţează fiecare partid, în aşteptarea poziţionării în funcţiile de distribuţie a banului public. Între acestea nu există, cum pare, o rivalitate reală, asta e doar o impresie, pentru imaginea din momentul votului. Există o înţelegere tacită, câteodată chiar pe faţă, de schimbare a poziţiei de la Putere în Opoziţie la fiecare patru ani.

Politica românească se face prin schimbarea grupurilor care sprijină Puterea nu prin vot. De ce nu prin vot? Aparenţele mă contrazic.

Să ne uităm la fapte. Până în 96 grupul Ion Iliescu a stat la Putere fără probleme. Din el s-a rupt un grup, Roman, care unit cu idealiştii de început din partidele istorice, la rândul lor impregnate cu elemente interesate de afaceri cu Statul (vezi privatizarea cu scandal a Romtelecom făcută de PNŢCD) a reuşit să preia Puterea cu ajutorul lui Virgil Măgureanu. Între 96 şi 2000 haosul a fost major, trecerea spre PSD a fost cumva naturală, mai ales sub presiunea isteriei PRM. L-am votat pe Ion Iliescu cu uşurare.

În 2004 Puterea a trecut înapoi la grupul din 96-2000, scindat din motive de împărţire a resurselor. 2008 a adus la Putere toţi "opozanţii" Guvernului PNL-UDMR, adică restul clasei politice. Pentru că alternativa nu există, ne învârtim în acelaşi cerc ca un cal legat de par. Alegerile nu schimbă decât sensul de rotaţie.

În cei 19 ani nicio afacere majoră, dubioasă, nu a dus la condamnarea cuiva din clasa politică. Niciun contract nu a fost reziliat. În afara unui circ mediatic nu s-a întâmplat nimic. Oamenii de afaceri cinstiţi au două variante, să moară sau să intre în Sistem, fiecare face în faţa propriei conştiinţe şi în faţa responsabilităţilor faţă de angajaţi o alegere. Taxele prea mari conduc la alegerea economiei subterane şi, implicit, la posibilitatea de şantaj pe care reprezentanţii Statului o au asupra mediului de afaceri. Nu avem o economie de piaţă funcţională.

Lista afacerilor dubioase e atât de lungă că mi-ar trebui o zi de documentare şi nu foloseşte. Alternarea la Putere vine prin şantaj, toţi se au la mână unii pe alţii şi pentru că un război ar putea duce la prăbuşirea tuturor preferă un Război Rece care să-i păstreze pe toţi pe poziţiile pe care le au plus sau minus mici intervenţii ici, colo pentru păstrarea aparenţelor.

Suntem exact ca lumea în timpul Războiului Rece, luptele se dau prin colţuri şi, de fapt, nimic nu se schimbă esenţial. Din frica de prăbuşire a Sistemului.

Poporul, adică eu şi cu tine, avem şi noi partea noastră de vină. În primul rând naivitatea, speranţa moare ultima, de fiecare dată, tot mai puţini, credem că o anumită alegere ne-ar putea aduce bunăstarea pe care ne-o dorim. Ultimele alegeri ne arată că naivitatea a cam dispărut, nu mai credem pe nimeni, ce scriu eu e un lucru comun, toată lumea-l ştie, articolul e inutil.

Dar vina noastră principală este lipsa de implicare, acceptăm că numai ei sunt în stare să conducă ţara şi în consecinţă ne resemnăm şi, fie plecăm, fie întoarcem scârbiţi capul şi ne vedem de treaba noastră, înjumătăţită financiar de incompetenţa şi lipsa de onestitate a clasei politice. De ce generalizez? Pentru că instituţia democratică esenţială, Parlamentul, blochează Justiţia şi promovează legi care nu vizează interesul public ci cel de grup.

O altă vină pe care trebuie să ne-o asumăm este că, din interese meschine, fiecare dintre noi finanţează corupţia, de la şpaga dată poliţistului la cea dată doctorului sau funcţionarului public. Noi, oamenii simpli, perpetuăm, în mod conştient, un sistem corupt. Să ne fie ruşine.

Suntem vinovaţi că în faţa reprezentanţilor Statului suportăm, dacă nu plătim, umilirea cozilor, absurditatea reglementărilor, indolenţa funcţionarilor.

Tragică este apariţia lumii interlope în mediul politic, a lumii interlope adevărate, cea mai sinistră parte a societăţii. Clasa politică nu mai are posibilitatea să influenţeze societatea prin credibilitate şi începe să acţioneze prin violenţă. Alegerile de la Găneasa sunt un exemplu. Numiri de persoane dubioase în funcţii oficiale au început să devină regulă. Cine este tras la răspundere pentru numirea într-o funcţie oficială a unui om acuzat de sechestrare de persoane sau a unuia care depune jurământul ieşind din arest sau a celui care se bate prin cârciumi? Nimeni, pentru că nu mai există nimeni care să tragă clasa politică la răspundere.

Esenţială pentru viitoarea Românie este reformarea sau nu a Justiţiei, de aici începe sau nu viitorul. După asta o să conteze şi votul nostru şi mai târziu o să vină şi bunăstarea adusă de economia de piaţă.

Ca să înţelegeţi ce se petrece în România aveţi aici cartea "Corupţia şi formele ei", o carte care descrie cele 4 tipuri de corupţie de la nivel mondial. Din păcate de la nivelul 3 noi ne îndreptăm prin apariţia lumii interlope spre nivelul 4, cel mai rău. Valul de violenţă din ultima vreme este un semn al degradării Statului şi trecerea noastră spre un nivel nou, mai rău, de societate, spre niveluri de corupţie de tip Rusia sau China, locuri în care conflictele se tranşează în stradă nu în Justiţie.

Descrierea de mai sus este doar o transpunere a cărţii la realitatea românească prin alegerea exemplelor.

Schimbarea poate să vină dintr-un singur loc, de la magistraţii curaţi pe care trebuie să-i susţinem necondiţionat, dacă aceştia există şi sunt sigur că există. De ei depinde viitorul României. Cum să-i sprijinim? Habar n-am! Trebuie întâi să se organizeze ei şi să-i vedem că nu eliberează pe bandă rulantă personaje dubioase.

Să nu-mi spuneţi că nu vin cu soluţii, eu măcar am încercat să fac un tablou al realităţii în care trăim. Şi să mă supun oprobriului public, şi nu numai, pentru că am făcut-o.