Inteligenţa artificială este un domeniu relativ nou al ştiinţei. Este o sumă de instrumente proceduri, algoritmi, teorii care au o caracteristică inexistentă până acum, găsesc soluţii aproximative la problema pusă fără a urma o cale raţională.
Nu înţelegem raţional decât calea urmată nu şi cauza pentru care funcţionează. E un afront la inteligenţa noastră, mulţi urăsc pur şi simplu domeniul pentru că nu pot răspunde la întrebarea "De ce?". Majoritatea tehnicilor din inteligenţa artificială se bazează pe biologie şi pe evoluţionism, pe funcţionarea creierului.
Pentru cei care pot renunţa la orgoliu e fascinant. Pui o problemă şi cumva, din pălărie, apare o soluţie suficient de bună pentru a fi folosită în practică. Poate nu este cea mai bună dar este suficient de bună.
Din fericire pentru noi s-au găsit cercetători care au demonstrat că orice algoritm clasic, pentru anumite probleme, conduce la un timp de procesare atât de mare încât depăşeşte evoluţia fenomenului. Găsesc o soluţie într-un timp mult mai lung decât ia fenomenului să evolueze. Nu vă închipuiţi că e vorba de probleme foarte complicate. Sunt probleme simple pentru care timpul de procesare depinde exponenţial de numărul entităţilor care intră în procesare.
Şi atunci căutăm soluţii aproximative, satisfăcătoare, şi, câteodată, fără să înţelegem decât procedura nu şi modul cum au fost găsite. Psihologic există persoane care nu suportă o asemenea procedură şi încearcă să-şi dea cu părerea, să tragă concluzii logice şi să impună reguli care în opinia lor sunt evidente. De fiecare dată realitatea desfide logica şi soluţiile obţinute sunt mai proaste.
Legea de bază este să păstrezi cât mai puţine reguli şi să ştii exact ce ceri de la soluţie. Prin încercări potriveşti nişte parametri şi aştepţi soluţia. Inteligenţa artificială este mai curând o artă decât o ştiinţă. Trebuie să te laşi în voia numerelor.
Ieri am vorbit despre neuroeconomie. Azi despre faptul că în probleme complicate, mai ales în cele în care avem nevoie de optimizarea unui proces cu un număr foarte mare de variabile, o raţiune superioară care impune reguli este în cele mai multe cazuri păguboasă. Cu cât sunt mai multe reguli cu atât soluţia este mai schimonosită şi mai departe de scopul dorit.
Economia de piaţă se bazează pe concurenţă. Seamănă cu evoluţia, firmele mor şi se nasc, se dezvoltă şi se prăbuşesc, numărul de variabile este extrem de mare. Cu cât Statul intră mai mult în economie şi impune reguli cu atât schimonoseşte dezvoltarea naturală a economiei şi ne aduce în locuri pe care nu le dorim.
Ştiu că este neplăcut pentru orgoliul unora să lase lucrurile să evolueze natural şi există credinţa că logica este argumentul suprem. Din nefericire realitatea ne arată că nu totdeauna este aşa şi că, cu cât avem o problemă mai complicată, cu atât logica este mai păguboasă.
Acestea sunt motivele pentru care Statul nu trebuie să intervină în economie dar aici e o problemă de orgoliu şi curaj.
Postări
Nissan caută investitori care să ia locul Renault în acționariatul său
Acum 30 de minute
17 comentarii:
Daca tot vorbim de hipermatematizare, ce spui despre faptul ca ea exista in zonele fundamentale (ca sa nu spun fundamentaliste) ale economiei capitaliste, cum ar fi pietele financiare, in care reglementarea a fost minima intotdeauna? Asta ar fi un contraexemplu pentru teoria ta conform careia cel mai natural si, in acelasi timp, simplu lucru din lume este piata libera.
Istoric vorbind, economia de piata ca fenomen desprins de societate si oarecum global a existat doar in ultima suta si jumatate de ani, hai sa nu facem din ea un fel de constanta a existentei omenesti la fel de naturala ca functiile organismului si in care orice interventie este nenaturala si deci malefica.
Ducind discutia un pic mai departe si poate indepartindu-ma de subiectul postarii tale, chiar daca economia de piata ar fi un lucru natural, asta nu inseamna in momentul in care are anumite efecte nocive noi trebuie sa ne impacam cu ideea si sa o lasam in voia ei, ca doar e data "de natura". Si cancerul e ceva natural, pina la urma. A nu te impaca cu "logica naturala" a lucrurilor este una dintre chestiile care ne fac oameni, cu toate cele rele si cele bune care deriva de aici.
Cu cat ne bagam coada mai mult cu atat e mai rau. Daca reglementam dimensiunea castravetilor facem ce se poate mai rau. Eu nu spun decat ca trebuie reguli simple clare si putine. Nu sute si mii de reglementari despre orice. Si problema economica nu poate fi echivalata cu cancerul, aici nu e cu morti si raniti, e doar cu falimente. Asta e. Toti banii bagati de americani nu au condus la nimic bun, trebuiau lasate sa falimenteze toate bancile si firmele care erau in faliment. Asa nu au facut decat sa amane finalul si sa genereze concurenta neloiala.
Da, absolut de acord cu ce spui in problema bancilor, statul a asistat pe cine nu trebuia. Aici, stinga anticapitalista si dreapta "laissez-faire" se intilnesc.
De acord, bineinteles, si in problema hiperreglementarii de tip UE in domenii care nu trebuie reglementate. Intimplator, chestia cu standardizarea legumelor este o dovada despre cit de bine se inteleg statele cu marile corporatii: trebuiau legume care sa stea pe raft cit mai mult, sa incapa cit mai bine in ambalaje standardizate, folosite de lanturile de supermarketuri, pentru asta trebuiau seminte selectionate, pe care le vindea o alta mare firma etc. etc.
Locul in care insa vad reglementarea si interventia ca fiind esentiale este cel in care activitatea economica are consecinte sociale, ca ma exprim asa, vag. Uita-te la evolutia conditiilor de lucru si de salarizare: daca statele nu ar fi instituit niste reguli pe care firmele sa le respecte, sint convins ca si astazi in plina Europa am fi asistat la ceea ce vedea Marx in Anglia secolului 19. Asa, vedem sweatshopuri pe alte continente, in locuri in care statul nu intervine tocmai pentru a atrage capitalul (Asia de S si SE, Africa, China - paradoxal pentru unii).
Corect, dar asta se poate face prin impozite si reguli simple si putine. Nu tomuri intregi despre asta. Si nu ma refer la cuantum ci la birocratie. E mai greu sa dai un om afara decat sa infiintezi o firma. Sunt sute de impozite pe tot felul de lucruri. Birocratia si interventionismul sufoca economia.
Economia de piaţă se bazează pe concurenţă. Seamănă cu evoluţia, firmele mor şi se nasc, se dezvoltă şi se prăbuşesc, numărul de variabile este extrem de mare. Cu cât Statul intră mai mult în economie şi impune reguli cu atât schimonoseşte dezvoltarea naturală a economiei şi ne aduce în locuri pe care nu le dorim.
Hopa! Păi, cu siguranţă aici sunt cheia şi lăcata mecanismului de funcţionare-ca uns- a economiei de piaţă , numai că la noi seamănă cu (r)evoluţia... pe principiul confiscării, prin intervenţia statului cu mecanismele sale de frânare şi schimonosire, pentru întreţinerea unui sistem de uns habotnic, cu seva produsului (in)finit (dorită a fi nemuritoare).
Unde tinde să se simtă evoluţia- hop şi eufemismul orgoliului de stat!-ni se mai trage o mişcare de revoluţie şi iarăşi ne învârtim cu evoluţia în jurul cozii, de te întrebi ce fel de mişcare mai este asta. Acest orgoliu e hoţie în toată regula, ne furăm singuri căciula, fiindcă ne prefacem că nu vedem hoţia statului şi acceptăm statutul de complici ai hoţului.
Să ne înţelegem! Eu cred în rolul statului, îl consider strict necesat, dar ca factor de echilibru social-economic şi de creare/menţinere a şasiului naţional pe care să funcţioneze optim şi să evolueze mecanismul economiei de piaţă - după principiile sale de sine stătătoare - nicidecum de distorsionare prin schimonosire, dezechilibrare şi acumulare - forţate de mâna hrăpăreaţă a statului, dornic şă-şi satisfacă, cu orice riscuri şi mijloace, setea nemuritoare.
Strategia sugativei eterne a (r)evoluţiei unui astfel de mecanism este un sofism, deoarece are viaţă limitată şi este de fapt bumerangul lăsat la dispoziţia statului, cu traiectoria asigurată împotriva tuturor, a cadrului social-economiei, a complicităţii noastre tacite sau declarate, a noastră, ca naţie condamnată la gripa(re) de troacă, şi cu voia lui „orgolioasă”, chiar împotriva statului, inconştient de faptul că îşi grăbeşte sfârşitul.
Gestionarul-stat de stat... în fundul (sacului) gol- se vrea Hopa Mitică (ne)muritorul, dar îşi boicotează mandatarii cumpăraţi sau vânduţi şi furnizorii economiei făcute de p(a)iaţă prin ajutorul dat... la griparea mecanismului, simultan cu delapidarea sistematică, până rămâne gol (şi) la inventar.
Cum (se) schimonoseşte la noi (cu) „ajutorul” statului? Prin orice intervenţie menită să afecteze funcţionarea firească a economiei de piaţă.
Dau un singur exemplu. Unde concurenţă nu e, numai economie de piaţă nu poate fi, dar am face bine să vedem şi să înţelegem ce altceva e.
Consiliul Concurenţei ce e, când e ca şi cum nu e ? A fost creat ca instrument „independent” al statului... la măcelărie, prin plantarea cu grijă şi de nevoie-spre norocul nostru- a unor oameni de partid, cu griji, nevoi, necaz, dureri, ce se vor duce... (în independenţa) ca un fum.
Câte astfel de organe, organisme, autorităţi, consilii, curţi, portiţe prin care puterile statului izvărâte din partide şi-a numit oamenii de nădejde, recomandaţi cu căldură sufletească într-o veşnică recunoştinţă, le-aţi vătut să funcţioneze cu independenţă adevărată? Daţi-mi un singur exemplu şi eu il mânânc alături de consiliul concurenţei, ca desert!
Cu un mic exerciţiu de imaginaţie, încercaţi să presupuneţi că produsul comestibil-independent ar avea opusul calităţilor nutritive scrise pe etichetă! În exemplul meu, consiliul nu lasă concurenţa să-şi urmeze cursul firesc ci invers, o boicotează. În aceste condiţii de-a’n curulea desertului, cu ce efecte benefice s-ar alege statul la măcelerie? Cu clanuri, carteluri pe domenii, dezvoltatori... de preţuri, profituri exorbitante pentru clientela politică, desfiinţarea competitorilor oneşti, scăderea puterii de cumpărare a fraierilor, credite performante prin neputinţă la achitare ş.a. Pe scurt, prin curaj, bulversarea mecanismelor economiei de piaţă şi îndreptarea ei spre eternitatea statului cu căciula (furată) în mână, la capul podul de peste timp.
Vă sună străin de viaţa reală rezultatul Consiliului Concurenţei imaginare?
Încercaţi şi cu alte asemenea făcături de inteligenţă artificială, împlicate să intervină peste tot, în numele statului sus amintit, dar să nu vă miraţi! Când se văd rezultate reale, vă demonstraţi că însăşi ipoteza absurdă e corectă.
"Daca tot vorbim de hipermatematizare, ce spui despre faptul ca ea exista in zonele fundamentale (ca sa nu spun fundamentaliste) ale economiei capitaliste, cum ar fi pietele financiare, in care reglementarea a fost minima intotdeauna?"
Asta trebuie sa fi fost o gluma, fiindca altfel e nestiinta si nu cred ca e posibil asa ceva. Piata financiara este cea mai reglementata piata din toate.
Tot legat de paragraful citat la început, aş conchide într-o parafrazare de origine populară:
-Cine nu-i lăsat de stat să moară, nu te lasă să trăieşti.
Aşa ne alegem (cu) economia de piaţă a muribunzilor şi unitatea (originală-politică) de reanimare... a statului.
@Orfeu: In privinta activitatii fondurilor speculative este putin reglementata. Acum se trezesc tot felul de organisme (inclusiv UE) sa instituie structuri de supraveghere.
Toate par a fi teprii frumoase.
Exista insa cateva restrictii esentiale de care vad ca se face abstractie.
Reglarea automata a pieteleor, mai ales in contextul globalizat contempora, care suny date de limitele globale ,care se pare ca au fost atinse.
Adica extinderea a ajuns la limitele naturale ale pamantului iar resursele de asemenea.
Atunci regulile trebuie impuse de societate in mod constient si oarecum echitabil.
Pentru ultimul anonim. Exact la asta faceam referinta. La frica şi orgoliu. Le dovedesti din plin.
"Majoritatea tehnicilor din inteligenţa artificială se bazează pe biologie şi pe evoluţionism, pe funcţionarea creierului."
Probabil te referi in special la algoritmii genetici cand spui evolutionism. E destul de nepotrivit pentru ca din cate stiu algoritmii genetici sunt folositi doar in optimizarea unui sistem preexistent, nu in geneza sistemului in sine.
Retelele neuronale sunt altceva. Agent-based algorithms produc lucruri noi prin reguli simple. N-am cum sa explic atat de multe intr-un post si nu asta e scopul. Dar fata de algoritmii genetici ai dreptate.
Dragilor,
In mare rationamentul tau este corect, dar numai in masura in care lucrurile s-ar petrece natural in societate.
Intr-o societate ideala, statul trebuie neaparat sa-si pastreze puterea asupra resurselor energetice si a firmelor de importanta strategica nationala cum ar fi hulitul CFR, Metrorex, Radet, Posta Romana, Electrica, Apa Nova...sic, au luat-o francezii !!!
In oricare societate zisa capitalista avem trei tipologii umane:
Lupii, cainii lupi si oile.
Lupii sunt reprezentati de catre patroni, hoti, escroci, speculanti de tot felul, fara a se intelege ca toti patronii ar intra in ultimile trei categorii.
Cainii lupi sunt reprezentati de catre autoritatile statului, cum ar fi Politia, Jandarneria, Autoritatea Judecatoreasca, tot ce inseamna forta si posibilitatea de a aplica forta din partea statului.
Oile sunt marea majoritate a populatiei care nu fac decat sa traiasca si sa suporte deciziile primei categorii, adica a lupilor.
Intr-o societate bine pusa la punct exista un conflict neintrerupt intre lupi si cainii lupi, care nu face decat sa beneficieze categoria oilor.
Intr-o societate bolnava ca a noastra, lupii au avut acces in haita cainilor lupi, facandu-i pe acestia sa functioneze dupa regulile lupilor, lucru care a afectat in rau categoria oilor.
Mie mi se pare ca lucrurile sunt cat se poate de clare: eliminati lupii dintre voi, cainilor lupi...
Cam zootehnica viziunea. Nu vad de ce Radetul trebuie sa stea la Stat. E total ineficient. Controlul minimal trebuie sa fie fara pata, imposibil in fapt, asa cum spui tu. Dar e o cerinta utopica.
Bun exemplu zoo. :)
Sa dam si unul agro. :)
Daca taranul insamanteaza o cultura si asteapta sa vada care-i mai viguroas, cultura sau buruiana, toamna recolteaza buruieni.
Asa cum taranul praseste si ierbicideaza, ca sa distruga bolile, daunatorii si plantele parazite, si statul ar trebui sa intervina pentru protectia pietei concurentiale, sa descurajeze tendinta de monopol.
Cele mai evoluate societati sunt cel cu clasa de mijloc dezvoltata, si cele mai sarace sunt cele polarizate.
Statul ar trebui sa regleze societatea in asa fel incat clasa de mijloc sa prospere.
Oamenii ca inteligenta respecta distributia normala, si ca stare sociala ar trebui sa se regaseasca aceeasi distributie.
Statul nu e benefic sau nociv, cum nici energia nucleara nu poate fi nociva sau benefica.
Depinde de scopun in care e utilizata energia nucleara, si in cazul statului depinde ale cui interese le promoveaza.
Corect. Dar o clasa de mijloc apare natural nu printr-o redistributie facuta de Stat.
Trimiteți un comentariu