O greşeală istorică

Intrarea României în Primul Război Mondial (WWI) pe 27 august 1916 a fost o greşeală istorică. Nu faptul în sine care era absolut necesar pentru reîntregirea ţării. Momentul a fost greşit ca şi strategia militară. La înfrângerea din 1917 au contribuit şi factori care au fost mai presus de puterile noastre. De importanţa intrării României în război ne asigură generalul Hindenburg:

"It is certain that so relatively small a state as Rumania had never before been given a role so important, and, indeed, so decisive for the history of the world at so favorable a moment. Never before had two great Powers like Germany and Austria found themselves so much at the mercy of the military resources of a country which had scarcely one twentieth of the population of the two great states. Judging by the military situation, it was to be expected that Rumania had only to advance where she wished to decide the world war in favor of those Powers which had been hurling themselves at us in vain for years. Thus everything seemed to depend on whether Rumania was ready to make any sort of use of her momentary advantage."

Alegerea greşită a momentului se poate susţine prin faptul că o intrare în 1914 sau înainte de septembrie 1915 putea duce la salvarea de la anihilare a Serbiei. După o rezistenţă de un an în faţa Austro-Ungariei o dată cu intrarea Bulgariei în septembrie 1915 de partea Puterilor Centrale soarta Serbiei a fost pecetluită. În cazul unei intrări mai vremelnice a României, Bulgaria putea fi atacată prin Dobrogea şi nevoită să lupte pe două fronturi sau aceasta putea alege partea Antantei ceea ce ne permitea nouă să luptăm pe un singur front. După cum se vede pe hărţile de mai sus am fost nevoiţi să luptăm pe două fronturi.

Ofensiva generalului Brusilov din iunie 1916 a fost unul din motivele care au convins România să intre în război. Printre cele mai devastatoare acţiuni militare din istorie, doar Austro-Ungaria a pierdut 1.5 milioane de oameni, aceasta a fost vârful efortului militar al Rusiei. Deja existau semne de disoluţie a armatei ţariste, aproape 60000 de soldaţi ruşi au dezertat în timpul ofensivei. Intrarea României în război în iunie 1916 putea coordona acţiunile României cu cele ruseşti şi putea conduce la scoaterea din luptă a Austro-Ungariei, o asemenea victorie putea conduce la păstrarea ţarului şi evitarea Revoluţiei Bolşevice cu toate consecinţele nefaste pe care le-a adus comunismul. Sunt doar supoziţii, să rămânem la fapte.

Militar, greşeala strategică, a fost atacerea Transilvaniei, un front de la Porţile de Fier până în Bucovina. Frontul vestic, unde lupta se ducea între Germania de o parte şi Franţa şi Imperiul Britanic de cealaltă, era mult mai scurt. Frontul nostru era comparabil cu frontul estic, front pe care-l acoperea Rusia care avea 170 de divizii, noi aveam 23. Lungimea enormă a frontului pe care România trebuia s-o acopere, adăugând Dobrogea, nu a permis acesteia să dea un atac hotărâtor pentru cucerirea Transilvaniei. Ofensiva românească în Transilvania a durat mai puţin de trei săptămâni.

Dacă momentul intrării României în război a ţinut şi de factori externi, lungimea tratativelor şi neîncrederea reciprocă între Rusia şi România greşeala militară ne aparţine în totalitate.

Cine se face vinovat? În ciuda sfaturilor tuturor aliaţilor care propuneau o atitudine defensivă în trecătorile Carpaţilor şi atacarea Bulgariei în Dobrogea, Primul Ministru Ionel Brătianu s-a împotrivit şi şi-a impus punctul de vedere.

Pe ce s-a bazat? Că bulgarii n-o să ne atace, ne-au atacat la 3 zile de la intrarea noastră în război. Că ruşii o să aducă 200000 de soldaţi în Dobrogea, au adus 40000. Că nemţii n-o să poată aduce suficiente trupe pe acest front, au adus 40 de divizii. Concluzia este cea pe care o ştim.

Înfrângerea dureroasă ca şi pacea impusă de Germania în condiţii umilitoare sunt o pată pe obrazul României. La acestea a contribuit şi prăbuşirea Rusiei, ca şi imposibilitatea Antantei de a depăşi Bulgaria şi Imperiul Otoman pe frontul din Balcani.

Statul în expectativă şi încăpăţânarea pot conduce la dezastre de neînchipuit. Bat şi eu şaua să priceapă iapa.

Hărţile sunt domeniu public şi sunt din Wikipedia.

Bibliografie

Neagu Djuvara, Războiul de şaptezeci şi şapte de ani (1914–1991) şi premisele hegemoniei americane, Humanitas, 2008, 46.
Paul von Hindenburg, Out of My Life, Vol. I, trans. F.A. Holt (New York: Harper & Brothers, 1927), 243.
Vincent Esposito, Atlas of American Wars, Vol 2, text for map 40